De ce ţările musulmane din Golf nu-i prea primesc pe fraţii lor, refugiaţii sirieni ?. VIDEO

De ce nu se duc sirienii la frații lor din Golf

 

Răspunsul e foarte scurt, de fapt: pentru că nu sunt frații lor. Adică sunt frații lor în sens larg, au două mâini, două picioare, doi ochi și o gură. Și sirienii și saudiții și cei din Emirate, ba chiar și kuweitienii.

În rest, Siria e soră cu statele din Golf exact cum e România cu Norvegia.

Ce, nu suntem frați cu norvegienii?

Păi nu suntem noi românii albi la culoare ca gemenii noștri norvegieni? Păi nu suntem noi creștini, ba chiar e și-un procent de ortodocși în Norvegia?

Păi n-au norvegienii biserici de lemn cu turle înalte fix ca-n Maramureș?

Ce, astea nu-s destule argumente cât să demonstreze faptul că osul de viking e totuna cu osul de dac?

Siria, cultural, e mult mai aproape de Europa decât va fi vreodată de Arabia Saudită.

Sirienii sunt arabi mediteraneeni, ca vecinii lor libanezi, cu un stil de viață complet diferit față de statele din Golf.

Faptul că acum acolo e un război dement e urmare a unei complicate situații politice, nu e consecința directă a fanatismului religios practicat de populația majoritară.

Așadar, Siria, spre deosebire de statele din Peninsula Arabică este și a fost un stat laic. Compoziția ei religioasă spune că 74% dintre locuitori sunt suniți, aici intrând și secta sufi, netolerată în țările musulmane cu dictaturi religioase.

13% sunt șiiți, niște musulmani deloc populari printre ăia care stau în Arabia Saudită.

Dintre șiiții ăștia, o parte sunt alawiți, ca și președintele al-Assad, musulmani care cred în reîncarnare și care pentru prostioara asta și-ar pierde căpățâna în regatul saudit.

Mai au și câteva procente de creștini și druzi în populație, ba chiar și niște evrei rătăciți istoric pe-acolo.

Siria o fi fost cu sula-n coasta Israelului, dar dictatorul Al Assad n-avea chef de fundamentalism religios (îl interesau mai tare inamicii politici), așa că a susținut un program de refacere a sinagogilor istorice de pe teritoriul Siriei.

De altfel, în 2001, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Siria și s-a rugat în Moscheea Omeiadă din Damasc la mormântul Sfântului Ioan Botezătorul.

Credeți că Ioan Botezătorul ar fi stat bine mersi secole de-a rândul la Medina, să zicem, iar papa ar fi fost invitat să se roage acolo?

De ce i-ar primi Arabia Saudită pe rătăciții ăștia de sirieni?

Și de ce ar fugi sirienii de bombe+fundamentalism, ca să ajungă într-o țară cu fundamentalism+fundamentalism?

Desigur, despre diferențele religioase dintre Golf și Siria sunt deja scrise cărți serioase, o scurtă și lămuritoare expunere a problemei, e în cartea asta.

Trecând de problema religioasă, ajungem la cea a banilor. Vocișoara ușor nerușinată a est-europenilor țipă pe un ton ridicat că arabii din Golf sunt așa de bogați, de ce să ne rupem noi de la gură pentru niște migranți care au fugit din Siria nu de bombe, ci de sărăcie.

Am zis nerușinată în condițiile în care România a dat vreo 4 milioane din fiii ei Europei ca migranți economici.

Da, Golful geme de bogăție, dar în niște condiții cu totul speciale.

Banii vin (cei mai mulți) din resurse naturale și nu sunt reinvestiți în alte industrii care să creeze locuri de muncă, ci intră în buzunarele celor mai influente clanuri din regiune.

Totuși, acolo unde statul investește în diverse alte industrii (ca în Emirate), forța de muncă e asigurată masiv de străini.

Există deja sirieni care lucrează în Dubai, cum există și români care lucrează în Dubai, dar nici unii dintre ei nu își fac planuri să rămână definitiv acolo pentru simplul motiv că e aproape imposibil să devii cetățean al acestor state sau să stai în ele dincolo de un contract de muncă.

Sigur, există și munca de jos, în construcții sau treburi casnice, care absoarbe mulțimi de pakistanezi, indieni sau alte naționalități, în condiții uneori mai nasoale decât sclavia.

Sigur, chiar dacă refugiații nu pot fi absorbiți de o piață a muncii normală, de ce, totuși, Arabia Saudită nu-și folosește banii ca să-i ajute? Primul răspuns la îndemână ar fi că Arabia Saudită&comp finanțează tot felul de golani care întrețin războiul în Siria.

 

 

De ce ar băga bani în unii care fug ca dracu’ de tămâie de ce finanțează ei?

Mai există o mică problemă în Peninsula Arabică. Mediul natural e foarte neprietenos (deșert) așa că orice extindere a spațiului de locuit e foarte costisitoare.

Se întrebau niște somități în urbanism pe Facebook de ce nu sunt găzduiți refugiații în corturile dotatate cu aer condiționat de lângă Mecca.

Vedea-i-aș pe ei cazați în deșert într-un cort cu aer condiționat, cu toată familia dacă se poate.

Presupunând că n-ar absorbi populația de refugiați și că ar face niște tabere cu aer condiționat în deșert, ca ele să fie locuibile uman, costurile ar fi uriașe, începând cu apa care nu se găsește săpând o groapă în pământ.

Vine la rând stilul de viață. Sirienii urbani, ca și libanezii, sunt oameni cărora le place să trăiască după tipic occidental. Alcoolul nu e tabu, pentru că ne aflăm, la 2000 de ani distanță, e drept, de locurile unde Dionisos își făcea de cap.

Vinurile libaneze și siriene sunt de găsit pe listele celor mai luxoase restaurante ale lumii pentru simplul motiv că există o industrie a vinului în zonă.

După cum știți, în Arabia Saudită alcoolul e complet interzis, iar în restul Golfului, în mare, străinii pot bea în anumite locuri, de obicei baruri ale hotelurilor de lux.

Dar nu toți străinii, ci doar cei care nu sunt musulmani.

Mai e problema micuță a tratamentului femeilor. Siria, fiind o țară laică, are școli mixte, căsătorie monogamă cu vârsta limită de 17 ani, vot pentru femei din 53 (România din ’38), femei în armată, femei în politică, ba chiar și niscaiva feministe. Siriencele, în general, nu-și acoperă fața cu burka.

Toată această enumerare i-ar da dureri de cap și de stomac unui cetățean saudit, care sigur n-ar vedea într-o siriancă din middle class “o soră”, ci o satană destabilizatoare a adevăratelor valori islamice.

Cam asta e pe scurt cu “frații arabi”. Ăia care chiar sunt apropiați de Siria cultural au primit, slavă cerului: 2 milioane Turcia, Iordania 750 de mii (la  o populație de 6 milioane și jumătate de oameni), Liban 1 milion 500 de mii (deși Siria n-a fost cel mai drăguț vecin posibil).

 

 

 

 

 

 

Sursa:  Ana-Maria Caia,  http://www.caia.ro/2015/09/13/de-ce-nu-se-duc-sirienii-la-fratii-lor-din-golf/

 

 

 

 

Publicitate

DOSAR SECRET: CE NU SE SPUNE DESPRE CAUZELE RĂZBOIUL DIN SIRIA

 

 

 

 

DOSAR SECRET: CE ASCUNDE OCCIDENTUL ÎN RĂZBOIUL DIN SIRIA

 

În urma recentului atac al SUA în Siria, să revenim din nou la un proiect mai vechi occidental care este izvorul nenorocirilor siriene.

În afară de controlul drumului mătăsii, cealaltă problemă a războiului din Siria – și, în general a destabilizării Orientului Mijlociu și a Africii de Nord – este în primul rând cea energetică. Să explicăm mai clar.

 Joseph Kirchner

Siria a găsit o soluție în ciuda numeroaselor decese în rîndul soldaților guvernamentali și a rebelilor – aproape 300 într-o săptămână și 170, în doar două zile –  graţie unui acord susținut de Rusia privind distrugerea armelor chimice, care ar putea avea loc pe mare, în apele internaționale.

Siria a fost principalul obstacol pentru NATO și UE, în vederea creării unei conducte de gaz  intercontinentale.
Aceasta este construită în două etape:

– prima etapă făcută deja, acum  conectează Egiptul, Libia, Tunisia pentru a merge în sus de cale subacvatică înspre Europa și Italia. Primăvara arabă, „ciudat“ dar a căzut bine. Cu sprijinul islamiștilor, lucrul a  avansat foarte mult. Mai mult chiar decât oferta militară făcută de Occident, ei  vor avea partea lor.

Rețineți că islamiștii au preluat conducerea într-o săptămână în următoarele țări: Libia, Tunisia și Egipt. Cu toate acestea,  această din urmă țară a văzut cum poporul și armata i-au dat jos pe Frații Musulmani. Statele Unite ale Americii, prin aliatul lor preferat , Turcia încă mai încearcă să recâștige controlul asupra situației.

A doua fază va conecta în viitor Tunisia la Algeria pentru a merge în Spania și a livra gaz către Europa de Vest.

Utilitatea conductei de gaz este crucială, aceasta va permite Uniunii Europene să devină independentă faţă de gigantul rus Gazprom. Acest lucru înseamnă că, datorită lui, Europa dobândește o anumită independență energetică, și la fel, obţine unele economii semnificative pentru vremuri de criză, o criză, pe care, îmi veţi spune, că am inventat-o, pentru singurul motiv că ea există doar în portofoliul popoarelor.

Din această nouă sursă de energie, desigur, nu veţi vedea nimic în facturile voastre, scopul nu este de a le reduce, ci pentru a crește averea politicienilor corupți pînă-m măduva oaselor.

Fără a aduce atingere acordului privind armele chimice siriene, războiul continuă, UE continuă să plătească sume astronomice  țărilor mari totalitare din Orientul Mijlociu, în schimbul bărbaților în acest conflict. Arabia Saudită și Qatar pot fi exemplificate.

De ce este atât de importantă Siria în proiectul acestei conducte de gaz americano-europene?

Pentru că Siria este ţara de origini, fără ea, nici o conductă, prin urmare, nu poate exista şi, deci,  nici o  independență energetică.

De ce atunci ei continuă să facă război în timp ce s-a ajuns la un acord?

Deoarece semnarea acestui acord este menit doar a îmbunătăţi relaţiile dintre Vest și Asia la capitolul unei tragedii umane. A fost nevoie de un „simulacru de acord“ pentru o mai bună imagine. Dar obiectivul rămâne neschimbat pentru Europa, de a-l da jos pe Bashar al-Assad, și a redirecționa bogățiile ţării; și  pentru Moscova la fel, este  de a nu permite  gazoductul să fie făcut și astfel a continua  să domine prin livrarea  gazului pe batranul continent.

Amenințarea cu o intervenție militara a permis, cu siguranță, să se evite lucrul cel mai rău pe care nici o parte nu l-a vrut, dar, în schimb,  dezvăluie caracterul uriaş al tensiunilor dintre Rusia și SUA. Trebuie de spus că problema este asociată cu importanța amenințărilor: nave de război, trupe dizlocate în Iordania și Turcia de către UE și SUA, și Rusia pe de altă parte ameninţînd cu navele sale şi cu problema ucraineană.

Semnarea acordului, după cum aţi  înțeles, este pentru a salubriza opinia publică, cu toate acestea, Siria a fost dată uitării de către mass-media şi se confruntă cu un număr record de morți al căror număr cu greu poate fi închipuit.  Lupta pentru Siria este încă în toi.

Algeria, următoarea țintă

În cazul în care nu se realizează un proiect, se trece la altul. Aşadar , probabil că Algeria este țara următoare pe listă. Nu există nici o îndoială că această  țară  se apropie de război. După ce a decedat   președintele lor Bouteflika, SUA și UE  pregătesc în secret un  război civil pentru această ţară. Un guvern de tranziție a fost creat chiar în Franța, acum trei ani.

Țara este, de asemenea, înconjurată de NATO. Un comandament  SUA a fost construit la granița cu Libia, trupe de soldaţi de infanterie   au fost instalate în 2013, atât în sudul Spaniei și sudul Italiei.  Poziționate, trupele de soldaţi, rămân doar să aștepte … dar nu prea mult timp, e scump.

Conducta în cauză este sursa evenimentelor din Africa de Nord și Siria.

Franța, care nu speră la vreo minune cît priveşte acest gazoduct, și-a pus cizma în Mali.  Este, evident, că nu mâine  trupele franceze vor părăsi teritoriul islamizat chiar de Franța însuşi, şi deşi  Qatarul, i-a adus pe aceşti islamiști în Mali, plătindu-i pentr a destabiliza țara și a permite trimiterea  tricolorilor bărbați .

SUA la nord-est, la sud Franţa, Algeria se află pe scaunul fierbinte.

Statele Unite ale Americii, Europa, Arabia, Qatar sunt prieteni falși, în cazul în care fac drum împreună cu NATO, pe de o parte, forţa de muncă și bani pe de altă parte, toată lumea îşi va dori salariul său, întrebarea este cum se va împărţi turta.

În politică, nimic nu este intamplator, totul este strategie, manipulare a maselor în numele patriei.

Sursa: http://www.wikistrike.com/2017/04/guerre-en-syrie-le-projet-occidental-que-l-on-vous-cache.html; prin http://basarabialiterara.com.md