CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Definirea „corectitudinii politice”

Despre corectitudinea politică sau dictaturile secolului XXI

Termenul de „corectitudine politică”( ”Politically Correct”) are o istorie recentă. Începuturile sale sunt puse de unii teoreticieni pe seama mişcărilor contestatare din anii 60 din America (care manifestau pentru acceptarea unor culturi alternative), de alţii pe seama mişcărilor de emancipare si de afirmare a drepturilor cetăţeneşti ale anilor 80, când s-a afirmat că discriminarea minorităţilor prin expresii devalorizante este incorectă politic (eng.: politically incorrect).

Curentul este considerat un construct al postmodernismului (care se opune modernismului prin promovarea unui sistem de valori nefondat pe tradiţie). Sintagma cunoaşte o largă răspândire mediatică abia un deceniu mai târziu.

Se consideră că primul impuls de statutare a sintagmei a fost dat de cotidianul New York Times, care în 1990 a publicat articolul „The Rising Hegemony of the Politically
Correct” (semnat de Richard Bernstein la 27 octombrie 1990).

Corectitudinea politică îşi revendică esenţa din teoria critică a neomarxiştilor,
reprezentaţi ai Şcolii de la Frankfurt, motiv pentru care în unele medii curentul mai este numit şi marxism cultural.

În cartea sa, „Eseu despre eliberare”, Herbert Marcuse, reprezentant marcant al curentului ideologic (cunoscut sub numele de Şcoala de la Frankfurt) a afirmat necesitatea unei reforme radicale a valorilor prin relaxarea tabuurilor, subversiunea culturală, teoria critică şi printr-un proces de revizuire lingvistică care viza o răsturnare metodică a sensului.

Teza sa principală era aceea că studenţii, oamenii de culoare din ghetouri, alienaţii, asocialii şi Lumea a Treia puteau prelua rolul pe care îl avusese proletariatul în revoluţia comunistă.

Specialiştii consideră că această teorie stă la originile corectitudinii politice.

Conceptul de „corectitudine politică” e greu de definit în complexitatea sa, fiindcă
include toate acele acte de limbaj, idei, politici, atitudini şi comportamente prin care se încearcă minimizarea ofenselor aduse unor categorii sociale, care prezintă caracteristici diferite de tiparele acceptate într-o societate, în scopul de a evita situaţii delicate sau incomode, generate de exprimarea frustă şi, prin asta, ofensatoare a adevărului.

Dicţionarul Oxford defineşte termenul „corectitudine politică” drept „un procedeu, prin intermediul căruia se evită formulări sau  acţiuni prin care sunt excluse, marginalizate sau insultate segmente ale populaţiei care sunt dezavantajate social sau discriminate.

În paranteză fie spus: la origine, “a discrimina” însemna a discerne, a face distincţie, a separa, a distinge, dar ideologii corectitudinii politice i-au dat un cu totul alt sens, şi anume, a discrimina înseamnă a exprima opinii, in contradicţie cu dogmele oficiale. 

Corectitudinea politică porneşte de la două idei de bază:

În primul rând este un clişeu care desemnează acea tendinţă socială recentă de a evita în exprimare discriminarea minorităţilor. Limbajul curent conţine numeroşi termeni care sunt consideraţi ofensatori pentru persoanele care aparţin unor minorităţi, etc.

Folosirea acestor termeni jignitori („ţigani”, de exemplu) perpetuează o situaţie de discriminare. În viziunea partizanilor corectitudinii politice, înlocuirea acestor termeni jignitori cu alţii, neutri, ar reduce discriminarea şi ar putea crea baza pentru o buna coabitare.

Incorectitudinea politică este echivalentă cu lezarea unei norme prin încălcarea unui tabu.
Al doilea context se referă la atitudinea de respingere a unei constrângeri sociale
impuse arbitrar.

În acest sens, corectitudinea politică este percepută ca o formă de cenzură care aduce prejudicii libertăţii de gândire prin falsificarea adevărului (ceea ce face din
această etichetă o veritabilă armă în polemica politică).

Corectitudinea politică este o ipocrizie. În fapt, discriminarea etnică, rasială, contra homosexualilor şi a femeilor este în primul rând un fenomen social şi comportamental.

Simpla schimbare a cuvintelor (rom în loc de ţigan) nu va îmbunătăţi relaţiile cu minorităţile discriminate.

Pentru un comportament verbal corect, care să respecte pe ceilalţi, nu e nevoie de corectitudine politică, ci de condescendenţă şi toleranţă.
 
Corectitudinea politică dezvoltă propriul vocabular în funcţie de problemele tabuizate ale fiecărei societăţi.

Există însă câteva teme universale: egalitarism, globalism, universalism, antirasism, feminism, pacifism, consumism, imigraţionism, sexism, cărora li se mai adaugă cele istorice: fascism, sau holocaust, care revin obsesiv în discursul public sub forme tot mai cosmetizate.

Corectitudinea politică, în formele ei extreme, ajunge să interzică, în anumite
cazuri, investigarea ştiinţifică a adevărului istoric, ameninţând cu sancţiuni juridice sau sociale.

Aproape nici o categorie marginalizată sau repudiată social nu a scăpat de imixtiunile corectitudinii politice.

Pentru diverse grupuri minoritare, în funcţie de sex, rasă, religie, ocupaţie, orientare sexuală, handicap, au fost inventate oficial eufemisme cu scopul declarat de a le proteja de stigmatizare.

Astfel, imaginea societăţii ar urma să fie corectată doar prin normare lingvistică.

Având în vedere aceste considerații de bun simț, nu este de mirare că au apărut și opinii neconvenționale conform cărora:

“Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, şi promovată rapid de mainstream media (mass-media oficiale) lipsite de scrupule, care susţin afirmaţia cum că este întrutotul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.”

Manifest împotriva corectitudinii… iesirii din rând

Nu cumva să-i spui negrului, negru.
Nu cumva să-i spui țiganului tigan.
Nu cumva să-i spui poponarului poponar.
Nu cumva să-i spui idiotului idiot.
Nu cumva să-i spui grasului gras, chelului chel, piticului pitic.
Nu cumva să te bucuri că ești alb, e nepermis.
Nu cumva să te bucuri că ești frumoasă, pocitele sunt scandalizate.
Nu cumva să-ți susții inteligența, că-s discriminați proștii. Și ei sunt sensibili, nu vor ca tu să ieși din rând.
Nu cumva să-ți afirmi bărbăția sau feminitatea, nu se face. Femeia are șansa să spună că e bărbat. Și invers.

Nu cumva să-ți îmbraci băiețelul ca băieții, e incorect, posibil ca el să vrea în fetiță, este o alegere la orice vârstă.
Nu cumva să afirmi deschis că ești creștin, nu e în trend. E chiar o rușine, ești un înapoiat. Ascundeți crucile, eliminați-le și din fotografii.
Nu cumva să-ți admiri eroii, ei sunt personaje negative după logica vremurilor actuale.
Nu cumva să fii contra globalizării.
Nu cumva să spui adevărul. Adevărul este o insultă.
Nu cumva să fii om întreg, ci o arătare fără individualitate, supus, docil.
Așa ni se cere, asta se încearcă să ni se impună. Și-o să fim fericiți precum vidul.
Altfel, ești etichetat ca retrograd ori fascist.

Corectitudinea politică e pe cale să ne bulverseze iremediabil viețile, să ne denatureze firescul umanității.

Corectitudinea politică e pe cale să ne scârbească fiindcă umbrim pământul.

Surse:

Prof.  Mirela Ioniţă – POLITICAL CORRECTNESS AND THE RIGHT TO FREEDOM OF SPEECH -https://old.upm.ro/ldmd/pdf.

https://ioncoja.ro/nu-cumva

18/08/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce a mai scris presa ungurilor din România în perioada 15 octombrie – 15 noiembrie 2018

  O revista a presei maghiare din România

 

Învăţământul din Ţinutul Secuiesc/ Pachet de propuneri elaborat de UDMR pentru predarea limbii române

Predarea limbii române în baza unei metodologii noi, speciale şi în a unor manuale noi ar trebui extinsă la nivelul întregului sistem de învăţământ. Probele la limba română din cadrul examenului de capacitate şi al examenului de bacalaureat ar trebui organizate în baza unor noi programe, iar profesorii care predau limba română în învăţământul superior ar trebui pregătiţi în vederea predării limbii române în clasele minoritare.

Toate aceste aspecte sunt incluse în pachetul de propuneri prezentat de UDMR în cadrul unui forum al cadrelor didactice, desfăşurat înainte de şedinţa de vineri (12.10) a Consiliului Reprezentanţilor Uniunii (CRU), desfăşurată la Miercurea Ciuc.

Cu ocazia manifestării Probleme actuale şi imagini de viitor, politicieni şi invitaţi au vorbit despre reforma din domeniul învăţământului, iar cadrele didactice şi directorii de şcoli din judeţul Harghita au prezentat problemele cu care se confruntă în activitatea cotidiană. UDMR a subliniat că a jucat un rol-cheie în elaborarea legii învăţământului, intrată în vigoare în anul 2011.

Din punctul de vedere al comunităţii maghiare, aceasta este cea mai bună lege a învăţământului, care a făcut posibilă predarea în limba maghiară a istoriei României şi a geografiei şi care asigură garanţii în privinţa păstrării independenţei şcolilor maghiare chiar şi în condiţiile scăderii demografice, a independenţei unităţilor universitare.

După cum se specifică în pachetul de propuneri privind predarea limbii române, programa predării limbii române nu trebuie clădită pe analiza literară şi pe interpretarea textului. Pe lângă programe, manualele trebuie modificate şi ele, cadrele didactice trebuie sprijinite prin cursuri de perfecţionare. Uniunea doreşte să înfiinţeze în acest sens un centru de perfecţionare a cadrelor didactice.

Ar trebui regândit sistemul de punctare al salariilor de merit în cazul cadrelor didactice de etnie română, care predau la secţiile minorităţilor. Trebuie realizat şi finanţat portofoliul materiilor auxiliare necesare predării limbii române. Magyar Tivadar, vicepreşedinte executiv UDMR responsabil cu învăţământul, a declarat că personalul didactic şi directorii de şcoli prezenţi au amintit de subfinanţarea învăţământului, de povara birocraţiei supradimensionate şi lipsa profesorilor la unele materii.

La forumul pedagogilor au mai fost prezenţi: Kelemen Hunor, preşedintele Uniunii, Kovacs Iren, secretar de stat responsabil cu învăţământul minorităţilor, Szabo Odon, parlamentar, Novak Csaba Zoltan, senator, Gorbe Peter, inspector şcolar judeţean Harghita, Ferencz Salamon Alpar, specialist în învăţământ şi Burus Siklodi Botond, preşedinte al Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România.

 

Sursa: Haromszek din 16.10.2018

 

Colegiul Szekely Miko/ Inscripţia în limba maghiară a fost îndepărtată

Ca urmare a deciziei Curţii de Apel, consiliul oraşului Sfântu Gheorghe a îndepărtat ieri (21.10.2018) inscripţia maghiară de la intrarea principală a Liceului Teoretic Szekely Miko. Plângerea împotriva primarului, depusă de Dan Tanasă, preşedintele Asociaţiei Civice pentru Demnitate în Europa, a fost înregistrată în luna august a anului trecut la Tribunalul judeţean Covasna. A pierdut procesul la tribunal, dar a depus întâmpinare, iar Curtea de Apel Braşov a decis în favoarea lui: l-a obligat pe primarul oraşului Sfântu Gheorghe să îndepărteze inscripţia Reformatus Szekely Miko Kollegium.

Sursa: Haromszek din 20.10.2018

Exclusiv în limba română

Tribunalul Judeţean Covasna a încuviinţat parţial cererea depusă de Dan Tanasă, în numele Asociaţiei Civice pentru Demnitate în Europa, împotriva antetelor trilingve folosite de Consiliul judeţean Covasna. Pe de o parte a anulat unele documente emise de consiliul judeţean şi preşedintele de consiliu, dispunând eliminarea din antet a denumirilor în limbile maghiară şi engleză, urmând ca acestea să fie emise din nou exclusiv în limba română.

Tamas Sandor, preşedintele de consiliu, consideră interesant acest caz, dat fiind faptul că ambele documente şi-au produs efectul juridic, fiind folosite în cererea reconvenţională în procesele demarate de Dan Tanasă.

Tribunalul respinge cererea reclamantului în sensul obligării consiliului şi preşedintelui ca în viitor să nu emită documente cu antet trilingv. Tribunalul judeţean Covasna invocă în motivaţia sa o sentinţă a Curţii de Apel Braşov emisă în anul 2016.

 

Sursa: Haromszek din 23.10.2018

 

 

Comemorare-56 la Sfântu Gheorghe/ Libertatea începe acolo

Ideea formulată de Bibo Istvan în anul 1956 a definit festivitatea de la Sfântu Gheorghe de ieri seară (23.10.2018).

În momentul de faţă libertatea este limitată dar nu trebuie totuşi să ne temem – a fost ideea transmisă participanţilor la festivitatea din Sfântu Gheorghe. Brendus Reka, şef de departament în cadrul Secretariatului de stat pentru Politică Naţională din cadrul Oficiului Ungar al Premierului, s-a adresat celor prezenţi. Ea a declarat că natura umană a fost caracterizată dintotdeauna de dorinţa de libertate şi de multe ori a fost nevoie de sacrificii ca libertatea să învingă. Puterea asupritoare vede întotdeauna altfel libertatea.

Nu este suficient să obţinem libertatea. Aceasta trebuie apărată în permanenţă, fiindcă în momentul în care este ştirbită, apare teama. Ne este teamă în sensul că vom fi privaţi de o şcoală, că inscripţiile sau simbolurile noastre vor fi înlăturate şi statuile care ne aparţin vor fi batjocorite. Atâta timp cât aceste lucruri se întâmplă fără consecinţe, trăim într-o stare de frică, chiar dacă acest lucru nu se observă şi chiar dacă dăm glas în permanenţă şi cu curaj dezacordului nostru – a declarat Brendus Reka.

Ea a vorbit despre evenimentele antimaghiare din perioada apropiată: puterea nu se află de partea libertăţii, a drepturilor omului şi a demnităţii. În final a făcut apel la participanţi să-şi exprime omagiul faţă de cei care s-au revoltat împotriva fricii, cei care au ştiut să viseze şi au înfruntat tancurile. Ei ne-au învăţat să alegem liber, între bine şi rău, să avem dreptul să fim cinstiţi şi sinceri. Ne-au învăţat că preţul libertăţii poate fi uneori foarte mare dar întotdeauna este mai uşor să ne cerem iertare decât să cerem permisiune.

Ea şi-a încheiat astfel cuvântarea: să nu renunţăm la adevărul şi la visele noastre. Torok Jozsef, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici filiala Covasna, a făcut apel la participanţi să se solidarizeze pentru obţinerea drepturilor minoritare ale maghiarilor din Transilvania. Festivitatea s-a încheiat cu intonarea imnurilor şi cu depuneri de coroane la monumentul 56. Participanţii alături de cercetaşi s-au deplasat, având asupra lor făclii, în Parcul Elisabeta, unde au depus coroane la obeliscul monumental ridicat în memoria victimelor comunismului.

Sursa: Haromszek din 24.10.2018

 

Dispute aprinse în şedinţa Consiliului judeţean/ Cine pe cine instigă?

 

Şedinţa de ieri (25.10) a Consiliului Judeţean Covasna a început cu un moment scandalos. Înainte dezbaterii problemelor de pe agenda de lucru parlamentarul Kulcsar Terza Jozsef, preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Civic Maghiar, a cerut explicaţii în legătură cu prejudiciile aduse maghiarilor. Consilierii români nu s-au ridicat în timpul momentului de reculegere ţinut în memoria eroilor căzuţi în anul 1956, iar unul din ei a ieşit din sală.

Kulcsar Terza Jozsef s-a referit şi la cazul Beke-Szocs, care este unul ciudat ţinând cont de faptul că aceştia au fost condamnaţi pentru terorism, în situaţia în care nu există nici victime şi nici dovezi în acest sens.

De 100 de ani vor să ne cureţe, dar nu vor reuşi, deoarece ne solidarizăm şi aici acasă şi în Bucureşti, în ceea ce priveşte problemele naţionale – a subliniat parlamentarul.

Consilierul Fazakas Peter a declarat că de acum încolo vor veni la toate şedinţele de consiliu cu cocarde şi solicită reprezentanţilor UDMR şi ai PCM să facă acelaşi lucru. Nu vor face acest lucru din lipsă de respect faţă de colegii români ci în semn de protest faţă de nedreptăţi şi atrocităţi.

Sursa: Haromszek din 26.10.2018

Focuri de strajă în judeţul Covasna / Să lumineze flacăra până în Bucureşti

Marele scop există, iar secuii îşi pot exercita libertatea – individual şi comunitar – prin intermediul autonomiei – le-au transmis ieri (28.10), de pe dealul Pace de lângă Sfântu Gheorghe, reprezentanţii Consiliului Naţional Secuiesc, celor peste 300 de participanţi sosiţi cu drapele ungare şi secuieşti, care au împrejmuit focul de strajă, exprimându-şi astfel crezul faţă de autodeterminare. S-a dat citire petiţiei scrise cu ocazia zilei autonomiei Ţinutului Secuiesc. Gazda Zoltan a declarat că focul reprezintă simbolul susţinerii adevărului şi dreptăţii secuilor. Treptat, prejudiciile devin atât de multe încât nu mai pot fi numărate, iar din acest motiv, focul este un mesager al nemulţumirii.

Dacă ne putem aduna atâtea persoane în jurul focului de strajă, nu avem de ce să ne plângem – a declarat Ferencz Csaba, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc. Libertatea înseamnă că pot să fiu eu însumi. Bazându-ne pe vechile tradiţii, ne putem bucura de propria noastră libertate – aceasta este aspiraţia secuimii, realizabilă prin intermediul autonomiei – a mai spus Ferencz Csaba. Petiţia semnată de Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, şi redactată cu ocazia zilei autonomiei Ţinutului Secuiesc, a fost citită de Tulit Attila, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc.

Petiţia Cerem garantarea constituţională a libertăţii noastre! semnalează că în această zi au fost aprinse mii de focuri de strajă, făclii şi lumânări, care simbolizează susţinerea autonomiei de către secui. Iniţiatorii arată că nu renunţă la legiferarea statutului care asigură cadrul constituţional al autonomiei teritoriale, respins în mai multe rânduri, şi că vor continua lupta democratică. Petiţia se încheie cu definirea în statut a autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc. Preotul unitarian Kovacs Istvan a declarat că ţara, onoarea, limba, credinţa şi identitatea nu pot fi furate, la ele se poate doar renunţa.

Sursa: Haromszek din 29.10.2018

Szili Katalin în judeţul Covasna/ Să putem vorbi şi peste 100 de ani în limba maghiară

Împuternicitul special al premierului ungar, Szili Katalin, a participat, la invitaţia parlamentarului Kulcsar Terza Jozsef, la forumul Autonomie sau compromis, desfăşurat joi (25.10), la Baraolt şi Sfântu Gheorghe. În opinia fostului preşedinte al Parlamentului ungar, Uniunea Europeană trebuie aibă în atenţie situaţia minorităţii indigene, să adopte măsuri care să ne garanteze dăinuirea pe pământul natal. La Sfântu Gheorghe, Kalmar Ferenc, comisar ungar responsabil cu politica de vecinătate, a condamnat cele întâmplate la şedinţa Consiliului Judeţean Covasna, când consilierii români nu au fost dispuşi să-şi exprime omagiile faţă de victimele revoluţiei de la 1956. Cele aproximativ 50 de persoane adunate la Casa de cultură din Baraolt au fost salutate de Roman Attila, conducătorul biroului local al lui Kulcsar Terza Jozsef.

Acesta a arătat cât de aserviţi suntem bătăii de joc a puterii române, motiv pentru care ar fi important să putem decide noi în privinţa problemelor care ne vizează. Kulcsar Terza Jozsef a calificat drept un succes faptul că mai multe comisii ale parlamentului român au discutat despre statutul autonomiei şi că nu toţi parlamentarii l-au respins. Trebuie să existe preocupare faţă de cerinţele minorităţilor indigene Szili Katalin i-a mulţumit lui Kulcsar Terza Jozsef pentru înaintarea documentului elaborat de Consiliul Naţional Secuiesc şi a considerat că nu există nimic diabolic în aspiraţia maghiarilor la autonomie. Maghiarii nu cer cu nimic mai mult decât ceea ce s-a acordat în mai multe zone ale UE. Szili Katalin a criticat UE pentru că se ocupă mai mult de refugiaţi decât de minorităţile indigene.

Este inadmisibil că nu este dispusă să discute temeinic despre revendicarea legitimă a minorităţii indigene. Szabo Miklos, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc Bazinul Baraolt, a denumit înaintarea statutului privind autonomia mai mult decât necesară şi a spus că acest lucru trebuia făcut mai de mult. Benko Bela din Doboşeni a declarat că Ungaria trebuia să fie mult mai atentă atunci când a permis ca România să adere la UE fără garantarea drepturilor maghiarilor din Transilvania. Krizbai Imre, preot reformat pensionar, i-a mulţumit lui Szili Katalin pentru că a vizitat Baraoltul, asemeni lui Nemeth Zsolt şi Orban Viktor, după care a spus că Bazinul Baraolt este pământul autonomiei.

Benedek Erika, consilier judeţean din partea Partidului Popular Maghiar din Transilvania, a declarat că înaintarea Statutului autonomiei Ţinutului Secuiesc este un act de curaj, la fel ca şi faptul că deputatul Kulcsar Terza a făcut acest lucru singur, fără ajutorul parlamentarilor UDMR. Szili Katalin a făcut apel la partidele maghiare din Transilvania să se solidarizeze: în probleme care vizează naţiunea noastră, este nevoie de adoptarea unei poziţii unitare.

Szili Katalin a făcut apel la partide să-i angreneze şi pe tineri în această activitate. Maghiarii au dreptul să beneficieze de drepturile colective În sala comunitară a bisericii fortificate din Sfântu Gheorghe a fost prezent şi Kalmar Ferenc. Să ne arătăm forţa! La eveniment au mai luat cuvântul Nagy Gabor, preşedintele Partidului Civic Maghiar – filiala Sfântu Gheorghe, Incze Zsolt, preot reformat, Gazda Zoltan, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe, şi Ferencz Csaba, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc.

S-a vorbit despre necesitatea participării la acţiunile organizate de partidele noastre, de atragerea atenţiei tinerilor asupra problemelor noastre naţionale, colaborarea dintre politicieni şi partide. În final s-a spus ca în 18 noiembrie, cu ocazia marii adunări secuieşti, să ne exprimăm împreună aspiraţia la autodeterminare.

Sursa: Haromszek din 29.10.2018

Nu este sărbătoare pentru fiecare român

Nu este sărbătoare pentru fiecare român În anul centenarului, România consideră că în Ungaria nu există şcoli româneşti şi nici profesori români care să merite atenţie din partea statului! – menţionează pe Facebook un cadru didactic de la o instituţie de învăţământ cu predare în limba română din Gyula.

Mihaela Bucin face referire la faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu a premiat nici un profesor român cu ocazia zilei limbii române. Mihaela Bucin consideră îngrijorător şi umilitor că statul român nu este interesat nici măcar la nivel declarativ de comunitatea română din Ungaria. Mihaela Bucin menţionează: nu trebuie să uităm că nu toţi românii se bucură de marea unire, deoarece pentru mulţi, acest lucru a însemnat pierderea treptată a identităţii.

Trist este că românii care trăiesc de o sută de ani în Ungaria nu merită atenţie, deoarece trăiesc într-o ţară ai cărei lideri se ocupă exemplar de comunităţile maghiare rupte la Trianon – menţionează profesorul din Gyula.

Sursa: Haromszek din 02.11.2018

Martie negru de la Târgu Mureş/ S-au adresat celor de la Strasbourg

Rudele victimelor confruntărilor sângeroase româno-maghiare au dat în judecată statul român la Curtea Europeană pentru drepturile omului din cauza faptului că tribunalul militar nu a anchetat evenimentele derulate în martie negru de la Târgu Mureş. Tokes Laszlo, preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, Kincses Elod, avocat şi Menyhart Gabriella, avocat au vorbit despre acest demers ieri (05.10) la Oradea.

Tokes Laszlo a declarat că în România postcomunistă a fost sabotată identificarea şi tragerea la răspundere a responsabililor mineriadelor de la Bucureşti şi responsabilii Martiei Negru de la Târgu Mureş. In opinia avocatei Menyhart Gabriella, anchetarea temeinică a evenimentelor de la Târgu Mureş este importantă din cauza faptului că societetea română are o cu totul altă opinie despre acestea în comparaţie cu maghiarii din România. Invocând evenimentele legate de Martie Negru de la Târgu Mureş, guvernul a reorganizat serviciul secret intern şi anume Serviciul Român de Informaţii.

Sursa: Haromszek din 06.11.2018

Au condamnat antimaghiarismul

În cadrul şedinţei de marţi (06.11), membrii Comisiei pentru drepturile omului, culte şi probleme ale minorităţilor naţionale, din cadrul Parlamentului român, au ascultat stupefiaţi – după cum ne-am convins la faţa locului – informarea făcută de avocatul tinerilor din Târgu Secuiesc, acuzaţi de terorism.

Din informare a reieşit clar că Beke Istvan şi Szocs Zoltan sunt victimele uneltirilor unuia dintre serviciile secrete româneşti (SRI). Kulcsar Terza Jozsef, membru al comisiei, care a cerut fixarea pe ordinea de zi a dezbaterii cazului, a arătat în discursul său că în ultimii ani, maghiarii secui au parte de provocări şi ofense în ziua de 1 decembrie.

Sunt acuzaţi, de exemplu, de furtul drapelului românesc. În tot acest răstimp, membrii Noii Drepte, veniţi aici din alte colţuri ale ţării, cer expulzarea lor din ţară. În astfel de împrejurări au fost reţinuţi Beke Istvan, în 30.11.2015, şi Szocs Zoltan, la finele lunii decembrie, plasaţi mai apoi în arest preventiv, iar ulterior, condamnaţi. Pe nedrept –  consideră Kulcsar Terza Jozsef, deoarece nici în ziua de azi nu au putut fi argumentate acuzaţiile care le-au fost aduse. Confirmând spusele colegului său, deputatul Benko Erika, un alt membru maghiar al comisiei menţionate, a condamnat şi a respins ferm încercările de statuare faptică a fenomenului pe care presa de expresie română îl numeşte terorism secuiesc.

Senatorul Fejer Laszlo Odon a cerut stoparea imediată a campaniei de calomnie la adresa secuilor şi maghiarilor, care domină presa de expresie română, precum şi a zvonurilor despre teroriştii secui şi terorismul secuiesc. Avocatul tinerilor din Târgu Secuiesc a enumerat ofensele aduse acestora de către autorităţi, unele la limita legii, iar altele dincolo de limitele legii. Printre acestea, a menţionat reţinerea tinerilor, perioada petrecută în arest şi pedeapsa cu închisoarea, aplicată acestora.

În lipsa dovezilor, a menţionat avocatul, tinerii au suferit toate acestea strict în baza acuzaţiilor scornite de către SRI. Soţia lui Beke Istvan a susţinut nevinovăţia soţului său, afirmând că nu ar putea trăi nicio secundă alături de un om care ar putea comite acte de terorism. Vicepreşedintele comisiei, Vasile Daniel, a condamnat tonul făţiş antimaghiar pe care, în opinia sa, l-a adoptat în ultimul timp presa de expresie română, exprimându-şi în acelaşi timp speranţa că în urma apelului, la Strasbourg va fi adoptată o decizie justă în caz.

Sursa: Szekely Hirmondo din 08.11.2018

Credem într-un Ţinut Secuiesc unitar!

Consiliul Naţional Secuiesc a fost înfiinţat în 1918 de predecesorii noştri în scopul protejării secuilor. Fondatorii CNS au considerat că singura cale accesibilă pentru Ţinutul Secuiesc este autonomia. Apelul lansat soldaţilor secui, în urmă cu o sută de ani, referitor la solidaritate, a devenit o pretenţie imperativă pentru noi toţi, cei care acţionăm pentru Ţinutul Secuiesc. În calitate de preşedinţi ai consiliilor judeţene Harghita, Covasna şi Mureş, credem într-un Ţinut Secuiesc unitar şi în faptul că putem obţine rezultate dacă lucrăm umăr la umăr pentru comunitatea noastră, dacă tragem căruţa în aceeaşi direcţie.

Împreună ne susţinem cauza, nu ne lăsăm unul pe celălalt! În spiritul acestei moşteniri îi dorim Consiliului Naţional Secuiesc, care a împlinit o sută de ani, la mulţi ani! Sărbătorim acest centenar, această luptă de o sută de ani a comunităţii noastre, deoarece în afară de pierderi nu putem uita că nu au reuşit să ne înfrângă. Suntem aici, lucrăm, am supravieţuit, ca şi comunitate, acestui secol anevoios şi nu facem compromisuri.

Este nevoie de organizaţii civice, de forţa civică, de fiecare maghiar din Transilvania, din Ţinutul Secuiesc, deoarece constatăm tot mai des că aceia care sărbătoresc un alt centenar, lansează un atac sincronizat împotriva unităţii Ţinutului Secuiesc. În pragul sărbătorii de Advent le solicităm membrilor comunităţii noastre, să ne întărim reciproc forţele în următorul secol! Borboly Csaba, Peter Ferenc şi Tamas Sandor, preşedinţii consiliilor judeţene Antal Arpad Andras şi Raduly Robert Kalman, primarii reşedinţelor de judeţ.

Sursa: Szekely Hirmondo din 15.11.2018

Revista presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita.

Centrul European de Studii Covasna – Harghita

 Revista Presei Maghiare

Nr. 20 / 15-31.10.2018

Nr. 21 / 01-15.11.2018

 

Sf. Gheorghe28.11.2018 Biroul de presă alCentrului European de Studii Covasna – Harghita

04/12/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

În Suedia şi prin alte  părţi s-a inventat genul neutru,”hen”, în încercarea de a se şterge cu totul diferenţele evidente dintre femei şi bărbaţi

 

 

 

Imagini pentru transgender,photos

 

 

 

 Liberalizare, marxism cultural, neoliberalizare, transgender, transhumanism 

 

 

 

În lupta împotriva discriminării, Suedia, stat recunoscut pentru filosofia „echităţii sexuale” promovată la extrem, depăşeşte barierele şi încearcă să şteargă cu totul diferenţele evidente dintre femei şi bărbaţi.

De la inventarea, la mijlocul anilor ’60, a pronumelui neutru „hen”, care înlocuieşte „el” şi „ea”, s-a ajuns în zilele noastre la controlul jocurilor stereotipe dintre copii în grădiniţe şi numele unisex.

 

Totul porneşte de la ideea că autorităţile şi societatea nu ar trebui să tolereze nici un fel de distincţii între sexe, să îi înţeleagă pe cei care nu au o identitate sexuală clară şi să accepte căsătoriile între persoanele de acelaşi sex.

Ceea ce doresc însă astăzi activiştii „genului neutru” este o societate care şterge complet rolurile tradiţionale femeie – bărbat şi stereotipurile lumeşti în modul cel mai profund, scrie Slate.com.

 

 

ob-vn012_housew_g_20121129132050

 

 

Iată câteva obiective şi realizări ale activiştilor „genului neutru”:

 

– Dreptul părinţilor de a alege orice nume doresc pentru copilul lor.

În prezent, există o listă de 170 de nume „unisex” în Suedia. Numele, spun activiştii, nu trebuie legate de gen, aşa încât părinţii să îşi poată numi fiica „Mihai” şi fiul „Iulia”. Discuţii ample pe acest subiect au avut loc pe forumurile  de părinţi.

 

– O companie producătoare de haine pentru copii a eliminat secţiunile clasice „băieţi” şi „fete” din magazinele sale, astfel încât copiii să fie îmbrăcaţi de o manieră neutră.

 

– Un alt producător, de această dată de jucării, a promovat o imagine de campanie în care un băiat costumat în Spiderman împinge un cărucior de păpuşi roz, în timp ce o fetiţă se plimbă cu un tractor galben.

 

– Federaţia Suedeză de Bowling şi-a anunţat intenţia de a unifica turneele de femei şi bărbaţi în turnee unisex.

 

– Politicieni democraţi au propus instalarea de toalete unisex pentru ca utilizatorii acestora să nu fie constrânşi să se auto-clasifice drept femei sau bărbaţi.

 

– Mai multe grădiniţe au interzis referinţele la sexul copiilor înscrişi, oferind ca alternativă utilizarea numelor proprii sau apelativul „prietene”.

O educatoare va saluta aşadar „Bună dimineaţa, prieteni” sau „Bună dimineaţa, Mihai, Iulia, Tom”, şi nu „Bună dimineaţa, băieţi şi fete”.

Se crede că în acest mod este îndeplinită cerinţa din curricula naţională potrivit căreia grădiniţele trebuie să „contracareze modelele tradiţionale de gen şi să dea fetelor şi băieţilor oportunităţi egale de a dezvolta abilităţi şi preocupări fără limitarea rolurilor stereotipe de gen”.

 

– Pronumele neutru „hen”, ce înlocuieşte deopotrivă „han” (el) şi „hon” (ea), a intrat primăvara aceasta oficial în versiunea online a Enciclopediei Suedeze.

Anunţul a venit într-un context deja agitat de apariţia unei cărţi pentru copii, prima cu personaje „de gen neutru” – Kivi och Monsterhund (Kivi and Monsterdog), de Jesper Lundqvist. Aici apar pentru prima dată cuvinte „neutre” precum „mappor” şi „pammor” („tata” şi „mamăl”), în loc de „mammor” şi „pappor”.

 

Revenind la „hen”, se doreşte includerea termenului în Dicţionarul Academiei Suedeze, organismul care acordă Premiul Nobel pentru Literatură.

 

– În toamna anului 2015, 200 de profesori au luat parte la un forum organizat de guvernul suedez, în cadrul căruia s-a discutat în principal despre modul în care „şabloanele tradiţionale de gen”trebuie evitate în şcoli.

 

Există cel puţin o grădiniţă la Stockholm – Egalia (mai multe informaţii în limba română aici) – unde totul este construit de o manieră care neagă aspectul tradiţional de gen şi modelele parentale clasice (mama care creşte copiii şi tatăl care aduce bani în casă). În încercarea de a nu limita dezvoltarea copiilor, educatorii folosesc cât mai puţine expresii de gen.

– Partidul Ecologiştilor sugerează înfiinţarea unor posturi de „pedagogi de gen” în grădiniţe care să supravegheze buna implementare a conceptelor enumerate mai sus.

O extremă o neagă pe alta. De la discriminare de gen la negarea identităţii

Cei care se opun acestei politici – care câştigă teren pe zi ce trece – subliniază că cei mici pot fi afectaţi în plan psihologic şi social, devenind confuzi la sugestia că ar exista un al treilea gen „intermediar” într-un moment în care mintea descoperă lumea şi trupurile se dezvoltă.

De fapt, adulţii nu ar trebui să intervină în procesul de descoperire a propriului gen şi sexualitate, afirmă experţi citaţi de Slate.com.

Publicaţia comentează modul ironic în care, în intenţia de a elibera copiii de normele clasice, activiştii „genului neutru” îi supun unor noi seturi de reguli şi norme.

Anumite jocuri de copii devin tabu, limbajul cunoaşte noi limitări, iar interacţiunile şi atitudinea celor mici sunt atent supravegheate de educatori.

Sunt citate două cazuri în care instituţii de învăţământ suedeze au dus la extrem aceste tendinţe.

O şcoală a eliminat maşinile din stocul de jucării pentru că băieţii le-au acordat mai multă atenţie decât altor jucării.

 

O grădiniţă a eliminat orele de „joacă liberă” din program, întrucât copiii „creează jocuri stereotipe de gen, concepte care sunt cimentate în acest mod. În joaca liberă apar ierarhia, excluziunea şi primele semne ale abuzurilor între copii”.

Iată cum, din dorinţa de a face bine, fiecare detaliu al interacţiunilor dintre cei mici ajunge să fie analizat la microscop de adulţii îngrijoraţi. Viaţa copiilor pare a fi monitorizată acum în Suedia minut cu minut, de la modul în care îşi fac prieteni la jocurile pe care le inventează şi cântecele pe care le reproduc, concluzionează Slate.com.

 

Sursa: Cultura Vietii, preluare dupa TVR.ro

Share Button

  

Feminismul şi Noua Ordine Mondială

Share Button

 

1. Otrava ce omoară feminitatea

 

Omul zilelor noastre este un purtător inconştient al virusului feminismului. Ideologia dominantă, care a pătruns masiv în societatea noastră după căderea comunismului prin intermediul culturii de masă, a presei, reţelelor de socializare şi şcolii, este percepută de cei mai mulţi ca o stare de normalitate, ca o axiomă, ca un dat.

O întreagă armată de „activişti civici” şi „formatori de opinie” inoculează de zor noul cult, punându-i la punct pe toţi cei care nu respectă dogmele respective în numele „drepturilor omului” şi a „corectitudinii politice”.

Servitorii locali ai acestui cult păgân, executând cu un zel demn de o cauză mai bună „indicaţiile preţioase” parvenite de la finanţatorii lor dinafară, ba impun un procent minim de reprezentare a femeii în Parlament, ba sperie lumea cu violenţa în familie, ba vor un preşedinte-femeie.

Şi toate acestea şi atâtea altele sunt ventilate sub stindardul emancipării femeii, nediscriminării acesteia etc.

 

 

 

maxresdefault

 

 

Pentru a ajuta cititorul nostru să se dumirească asupra esenţei problemei respective, am zis că e bine să facem o prezentare a unei cărţi pe care am procurat-o recent dintr-un anticariat de la Bucureşti.

Este vorba de lucrarea „Feminismul şi Noua Ordine Mondială. Emanciparea femeii. Pervertirea familiei. Deturnarea societăţii.”, semnată de Dr. Henry Makow din Canada, apărută la editura „Meteor Press” în 2012 şi tradusă din engleză de Mihaela Drăghici. 

Cartea este prefaţată de părintele profesor Mihai Valică. Deşi editată cu patru ani în urmă, stocul masiv de cărţi nou-nouţe clădit pe masa din anticariat mi-a creat impresia că, dată fiind necorespunderea conţinutului ei limitelor admise ideologic, poate nici n-a fost admisă în librăriile de lux, doldora de scriituri toxice.

Nota editorului conţine o remarcă pe care am găsit cu cale să o citez aici: „Cartea de faţă nu va fi o carte promovată de mass-media, ci va fi arsă pe rugul indiferenţei şi al ignorării. Acesta este preţul, pe care trebuie, de fapt, să îl plătească astăzi orice idee, carte sau persoană care încearcă să apere valorile tradiţionale”.

Mai preluăm din aceeaşi notă precizarea că autorul este „unul dintre cei mai mari specialişti în literatura conspiraţionistă”. Astfel, cititorul neavizat va avea surpriza să descopere originile istorice ale feminismului, contribuţia clanurilor Rockefeller şi Rothschild la promovarea acestui curent, ca şi legătura dintre iluminaţi şi Iluminism, masonerie şi marile evenimente istorice din ultimele secole, dar şi atâtea adevăruri la prima vedere şocante şi neverosimile.

Autorul recunoaşte din capul locului că el însuşi a fost de-a lungul întregii vieţi un feminist convins. Însă la un moment dat a simţit că ceva nu se leagă în toată povestea asta. El zice:

„Dumirirea mea s-a petrecut la vârsta de 48 de ani, în 1997, când am început să supun îndoielii educaţia mea în spirit feminist. Instinctele mele îmi spuneau că nu trebuie să îi las pe alţii să gândească în locul meu… Dar mi-a luat trei ani ca să reuşesc într-un final să elimin orice urmă de îndoctrinare.

Am petrecut toată această căutare ca pe o luptă de a mă dezbrăca de o cămaşă de forţă mentală”. H. Makow şi-a mărturisit întreaga experienţă pe http://www.savethemales.ca . Iată un blog pe care ar trebui să îl frecventeze cei care ştiu engleza.

2. Alienarea prin inginerii sociale

Pentru a ne da seama de proporţiile uriaşe ale unor inginerii sociale malefice, puse în aplicare în doar câteva decenii, dar şi pentru a realiza gravitatea mortală a imitării modelului occidental de către ţara noastră, vom parcurge această lectură cu multă luare aminte, citând copios din ea.

Cine are ochi de văzut, va vedea despre ce este vorba. Autorul spune:

„Fiind născut în 1949, maturitatea mea a coincis cu un plan secret de inginerie socială menit să destabilizeze societatea prin programarea oamenilor normali să se comporte ca nişte homosexuali.

Asaltul insidios asupra heterosexualilor a fost deghizat sub forma „revoluţiei sexuale”, a „drepturilor homosexualilor” şi a „feminismului”.  Pe noi, cei de dincoace de Cortina de Fier, valul respectiv a început să ne copleşească abia după prăbuşirea comunismului, duhul libertăţii în stil occidental penetrând masiv în zona noastră.

Autorul precizează că planul de alienare a societăţii a fost pus la cale încă acum câteva secole de către o elită financiară internaţională cu sediul la Londra. Este vorba despre planul de a ne transforma în „hetero-homosexuali”, respectiva elită având drept scop final acapararea întregii bogăţii a lumii şi instalarea unui „guvern totalitar secret peste întreaga planetă, care să i se închine lui Lucifer”.

Asemenea afirmaţii pot părea neverosimile doar celor care încă n-au desluşit esenţa globalizării, a corporatocraţiei, a concentrării unor averi fabuloase în mâinile unui număr restrâns de familii, a dezechilibrelor catastrofale dintre masele planetare de miliarde de muritori de foame şi secta de miliardari care controlează jocul.

 

Desigur, pentru orice creştin care ştie că Apocalipsa este inevitabilă aceste adevăruri nu par deloc şocante, precum nu sunt nici semnele vremurilor de apoi, când tronul Tatălui ceresc va fi uzurpat de un fals Mesia, căruia i se vor închina mulţimile de pretutindeni.

Henry Makow continuă să fie „incorect politic” şi spune adevărul pe uliţa mare:

„Planul vizează distrugerea tuturor forţelor „colective” capabile de a opune rezistenţă. Aceste forţe, care constituie fundamentele identităţii umane, sunt familia, rasa, religia şi statul naţional. Ele trebuie eradicate printr-o campanie a „toleranţei”, care să şteargă diferenţele dintre ele”.

Aşadar, astăzi cine se mai minunează de esenţa zis laică, seculară, dar de fapt anticreştină a ideologiei dominante în societăţile noastre, cine nu observă declaraţiile liderilor europeni, care răspund crizei imigranților cu „Welcome!”, cine nu sesizează cum elitele globaliste surpă din temelii statele naţionale prin politici de liber-schimb, de confiscare a actului decizionale în favoarea unor centre de putere mondiale, cine nu simte proporţiile catastrofale a destrămării familiilor?

Totul e să putem aduna laolaltă realitatea din jur şi să-i decriptăm resorturile profunde.

Revenind la tema centrală a cărţii, autorul ne focalizează atenţia supra rolurilor sociale diferite, ce le revin în mod normal bărbaţilor şi femeilor, roluri care întotdeauna pe parcursul istoriei au fost complementare, nu interschimbabile.

Ţinta predilectă a ingineriilor sociale occidentale din ultimele decenii a fost anume aceasta: ştergerea diferenţelor dintre bărbat şi femeie, incitarea femeilor împotriva bărbaţilor, prezentarea femeilor drept „proletariat subjugat”, care trebuie să se răscoale contra jugului impus de bărbaţi.

Cultura modernă a supus deconstrucţiei „familia patriarhală”, dinamitând vechile temeiuri ale acestei instituţii rânduite de Dumnezeu.

Femeia-militar, femeia-poliţist, femeia-fotbalist, femeia-boxer, femeia-tractorist sunt deja modele care nu mai surprind pe nimeni. Citind o multitudine de cărţi în engleză şi franceză din domeniul ştiinţelor socio-umane, am observat în ultimii ani un tic stilistic prezent invariabil în lucrările respective.

Când e vorba să se dea vreun exemplu, pronumele „el” este dat invariabil în pereche, prin bară (aceste a semnul „/”) cu „ea”. Astfel, he/she, il/elle sunt omniprezente, ca semn al „corectitudinii politice”. Iar în ultima vreme auzim tot mai frecvent şi în română monstruozităţi lingvistice de genul „deputata”,”ministra”,  etc.

 

 

3. Revoluţia ca apostazie

Expunând cu simplitate şi exactitate natura relaţiilor fireşti dintre bărbat şi femeie, autorul oferă nişte formule pe înţelesul oricui:

„Feminitatea are drept trăsătură definitorie iubirea unei femei pentru soţul, copii şi familia ei. Masculinitatea are drept trăsături definitorii puterea şi spiritul de conducător… Femeile nu pot avea totul. În sfera personală, ele trebuie să facă alegerea între dragoste şi putere. 

Astfel funcţionează heterosexualitatea. O ideologie care distribuie egal puterea este una ce ţinteşte către neutralizareaheterosexualilor. Masculinizează femeile şi efeminează bărbaţii (subl. noastră – Iu. R.). Creează hetero-homosexuali – doi indivizi identici, incapabili de a stabili o relaţie, în loc de doi indivizi complementari”.

Rolul devastator pe care îl deţine de secole un cartel bancar, care utilizează diverse reţele secrete cum sunt masoneria, este scos în vileag de către H. Makow fără menajamente şi jumătăţi de măsură. Anume aici descoperă autorul originile feminismului.

Cunoaştem prea bine maniera în care reacţionează aceste congregaţii şi exponenţii lor din viaţa publică: ei iau totul în derâdere, îi scot pe cei care rostesc adevărul întreg drept demenţi şi ricanează cu ipocrizie, invocând „teoria conspiraţiei”, pe care au şi transformat-o într-un semn al alienării mentale.

 

„Începând cu epoca „iluminismului”, cultura apuseană a fost în esenţa sa luciferiană. Ea se bazează pe negarea lui Dumnezeu”, – subliniază autorul.

Acum să ne amintim că atât sub vechiul regim comunist, cât şi sub noul regim liberal copii învaţă la şcoală aceleaşi dogme ale Modernităţii, care fac din aşa-zisul Iluminism şi din Revoluţia Franceză, dar şi din darwinism cu tot cu evoluţionismul lui stupid, dar şi din ideea de progres şi din cea de om ca „măsură a tuturor lucrurilor” elemente obligatorii ale noului cult păgân, impus cu străşnicie societăţilor obligate să-şi uite originea divină şi rosturile adevărate.

Omul a încetat să fie unul religios şi a devenit „un animal raţional”, iar zeiţa Raţiunii L-a detronat pe Creator şi îşi impune cu viclenie şi perversitate impostura.  Ce are toată această tărăşenie cu feminismul, vă veţi întreba? Vă răspunde imediat prietenul nostru canadian:

„Istoria apuseană este punctată de o serie de „revoluţii” susţinută de aceşti bancheri – cea engleză, americană, franceză şi rusă. „Revoluţie” înseamnă răsturnarea lumii cu susul în jos, înlocuirea lui Dumnezeu cu bancherul, adică înlocuirea Vechii Ordini (aristocraţia, Biserica) cu Noua Ordine Mondială. „Revoluţia” sexuală a constituit o parte a acestui proces. Fiindcă creează bani, bancherii cred că ei sunt Dumnezeu. Ei cred că pot fi artizanii realităţii”.

Atunci când ne plângem de oligarhii locali, când ne lamentăm că aceştia au uzurpat puterea şi că au pervertit lumea cu bani murdari şi spălare de creieri prin TV, trebuie să realizăm că aceştia nu sunt decât nişte mici copii pe lângă plutocraţia care controlează prin metode la fel de abominabile „marele joc”. În momentul în care negustorul a eliminat din scena istoriei preotul şi războinicul, numele adevărat al formei de guvernământ impuse societăţilor occidentale, iar mai târziu practic întregii lumi, este mamonocraţie.

Pentru a-şi menţine controlul asupra popoarelor, ea a creat toate variaţiunile de ideologii şi mituri politice, economice şi culturale, inoculate cu metodă în minţile golite de sensuri şi repere. Şi aici curentul feminist este doar o piesă din acest angrenaj sofisticat.

Iar ca experimentul să reuşească, era nevoie ca Dumnezeu să fie izgonit, deportat, defăimat şi scos înafara legii. Sau, altfel zis, am fost constrânşi să acceptăm minciuna „secularismului”, ceea ce nu a fost atât de dificil de impus după ce ni s-a rupt conexiunea la sacralitate.

Henry Makow ne atrage atenţia asupra pretinsei „neutralităţi” a statelor moderne, care prin constituţie se erijează în această jalnică impostură. În capitolul „O conspiraţie împotriva Lui Dumnezeu” el arată:

„Credem că trăim într-o societate „secularizată” (adică neutră din punct de vedere religios). Însă nu Îl putem izgoni pe Dumnezeu din lume, după cum nu putem suprima lumina fără să fim înghiţiţi de întuneric.

Secularismul este, în fond, stadiul de trecere de la o civilizaţie fundamentată pe adevărul spiritual la una fundamentată pe credinţa ocultă a bancherilor luciferieni. Mai întâi suntem dezbăraţi de religie; apoi ni se propovăduieşte dogma new-age-istă (luciferiană)”.

Expun în mod deliberat cel puţin o mică parte a tezelor de bază din cartea pe care o prezint tocmai ştiind bine că multă lume pur şi simplu nu are timp să se aplece asupra unor lecturi de acest gen. Acum să trecem la alt capitol.

Să vedem care este rolul presei în alienarea femeilor. „Fiecare faţetă a mass-mediei (filme, televiziune, reviste, muzică, reclame, „ştiri”), – susţine autorul, – este folosită pentru îndoctrinare şi control social”.

Făcând trimitere la Myrna Blyth, autoarea cărţii „Cum femeile din media vând nefericirea – şi liberalismul – femeilor din America”, H. Makow scrie:

„Conform părerii lui Blyth, revistele pentru femei deţinute de iluminaţi au subminat instinctele naturale de iubire ale femeilor prin următoarele mantre:

1) bărbaţii nu mai sunt demni de încredere;

2) femeile sunt victime prin însuşi sexul lor;

3) femeile ar trebui să fie egoiste;

4) sexul nu este apanajul iubirii şi al căsătoriei;

5) împlinirea de sine rezidă în carieră, şi nu în familie”.

Oare nu anume acest model este preluat de către tinerele noastre în ultimele decenii? Fiind virusate de miturile impuse prin cultura de masă, acestea nici măcar nu realizează starea de anormalitate şi de nefericire în care sunt aruncate de către „stăpânii discursului”.

Tehnologiile moderne permit inocularea acestui drog prin anestezierea totală a conştiinţei. Iar starea de nefericire, nefiind resimţită, este percepută ca o fericire adevărată şi ca o culme a performanţei spre care trebuie să aspire orice victimă inconştientă a noului cult.

Astfel, întreaga experienţă multimilenară a omenirii, toată viaţa plină de sens şi de jertfă a bunicilor  şi a mamelor, care se dedicau familiei, naşterii şi creşterii copiilor, este privită de către tinerele domniţe ca ceva depăşit, demodat, patriarhal.

Fiind atrase de fascinaţia propriei împliniri, dornice „să mai trăiască şi pentru ele”, aceste suflete rătăcite îşi iau zborul către „visul femeii moderne” ca fluturele de noapte spre becul aprins.

Şi ca să nu se creadă că trucul cu eliberarea femeii de povara familiei şi absorbţia ei în câmpul muncii este o idee nouă, izvodită de către liberali pentru a dubla numărul de angajaţi, dar şi de consumatori (consumatoare cu propria pungă în poşetă!), autorul ne oferă un citat din Friedrich Engels (precizare pentru tânăra generaţie: Engels este, alături de Karl Marx, fondatorul comunismului):

„Condiţia primordială pentru eliberarea femeilor măritate este de a le aduce pe acestea în industria publică, ceea ce de la sine va antrena abolirea familiei monogame în calitatea sa de unitate economică a societăţii”. („Originile familiei, proprietatea privată şi statul” , New York, International Publishers, 1942, p. 67).

Nimic surprinzător în citatul de mai sus. Comunismul şi liberalismul sunt două ideologii-gemene ale experimentelor sociale puse la cale de către aceleaşi forţe oculte, pe care obişnuim să le numim generic şi eufemistic „spirit al Modernităţii”.

Căci multiple sunt manifestările duhului rău în lume. Aşa cum spune şi Evanghelia după Marcu (5:9), „Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.”

4. Trenduri unisex în era androginului

Trecem peste extrem de importantele menţiuni ale autorului care dezvăluie rolul serviciilor secrete americane în crearea şi promovarea feminismului, peste raporturile de subordonare ale acestora clanurilor financiar-bancare, precum istoria şi rolul jucat şi astăzi de către organizaţii cum este „Craniu şi Oase” („Skull & Bones ”) ca să nu încărcăm prea mult textul acestei prezentări. Şi totuşi aş vrea să accentuez un aspect pe care îl găsesc de o actualitate stringentă şi pentru ţara noastră. Iată-l:

„Bătălia nu se duce între stânga şi dreapta”, titrează autorul nostru, citându-l pe Dr. Anthony Sutton, mai exact preluând câteva idei din cartea acestuia „Instituţia secretă a Americii: o introducere în ordinul „Skull and Bones”.

Astfel, potrivit autorului, „Dr. Sutton crede că separaţia „stânga” versus „dreapta” este falsă şi este folosită să controleze dezbaterea şi să îi condiţioneze pe cetăţeni să gândească pe anumite coordonate”.

Şi în continuare: „Mai devreme sau mai târziu oamenii se vor trezi. Mia întâi trebuie să ne debarasăm de cursa diviziunii stânga-dreapta. Aceasta este o cursă hegeliană menită a dezbina şi a controla. Bătălia nu se duce între dreapta şi stânga, ci între noi şi ei”.

Ar fi de reţinut această abordare, poate chiar să tindem spre depăşirea barierelor convenţionale, existente între cei care se poziţionează pe cele două flancuri politice.

„Protejarea femeilor şi a copiilor este un instinct natural şi o motivaţie pentru bărbaţi, – aminteşte autorul ceea ce parcă ştiam cu toţii. – Acceptarea acestei protecţii defineşte femeile ca fiind feminine”.  Aşa este, veţi spune.

Desigur, doar că suntem martorii unei tragedii fără precedent în istorie, care afectează în mod direct şi neamul nostru, periclitându-ne viitorul şi transformându-ne în într-un popor pe cale de dispariţie.

Vorba e că în ultimele decenii s-au produs nişte mutaţii sociale atât de grave, încât tinerii bărbaţi s-au pomenit devirilizaţi, sterili, predispuşi spre distracţie, trândăvie şi sex, iar tinerele femei au ajuns a fi sterile de bună voie. Instinctul matern li s-a atrofiat, iar căminul familial le repugnă unei alarmante majorităţi.

Dintotdeauna, de la Facerea lumii încoace, de când Dumnezeu a dat porunca „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul” (Geneza, 1:28), ceea mai mare nenorocire pentru o familie era să nu poată zămisli copii. O astfel de tragedie era privită ca o pedeapsă a lui Dumnezeu.

Astăzi sunt alte vremuri, iar nedorinţa de a întemeia o familie şi de a face copii sunt tratate ca drepturi fundamentale ale omului (de a-L sfida pe Tatăl ceresc şi de a-şi pângări propria menire).

Referindu-se plasarea femeilor în roluri sociale eminamente masculine, H. Makow menţionează:

„Subversiunea unisex nu este rezervată doar armatei. Insistenţa ca femeile să aibă slujbe care să presupună pericolul şi duritatea fizică este un asalt asupra naturii noastre heterosexuale. Mă refer aici la femei pompieri, poliţiste sau muncitoare în construcţii. Suntem subiecţii unui experiment în care femeile sunt masculinizate, iar bărbaţii demasculinizaţi!”.

Acum mai bine de douăzeci şi cinci de ani în urmă am mers pentru prima oară în Europa de Vest şi apoi în SUA. Acolo m-am surprins la gândul că atunci când urmăresc trecătorii de pe stradă, dacă aceştia se află la o anumită distanţă, nu-mi pot da seama decât atunci când obiectul observaţiei mele este foarte aproape dacă e vorba de o fată sau un băiat.

Aşa ceva nu mi se întâmplase acasă, în universul nostru sovietic. Am văzut, deci, cu un sfert de secol în urmă că tinerii occidentali sunt la fel, indiferent de sex, cu plete lungi, în blugi, în haine şi încălţăminte colorate strident, cu ghiozdane fistichii în spate, cu umeri înguşti, cu cercei în urechi, iar atunci când se deplasează în grup, sunt de o voioşie neghioabă care îi face să râdă zgomotos şi aiurea fără oprire.

 

Societatea noastră, aşa cum era ea ieşită de sub comunism, încă mai păstra puternica distincţie dintre bărbat şi femeie, rolurile lor sociale încă nu devenise interşanjabile. Dar a trecut timpul şi generaţiile tinere de azi seamănă leit cu tinerii din Occident.

Nu doar la exterior, dar şi la (vidul) interior, care se lasă umplut cu insanităţile culturii de masă, cu hedonism, trândăvie, superficialitate şi lipsa oricăror aspiraţii superioare. Aici excepţiile remarcabile doar confirmă regula generală.

Iar pentru a-i reduce la un infantilism neghiob pe oamenii de ambele sexe şi de toate vârstele, moda de azi impune un stil caricatural, distorsionat, asimetric, în mod obligatoriu „funny” (amuzant, caraghios): şepci cu cozorocul pe ceafă, ochelari de soare pe frunte şi pe ceafă, frizuri fistichii şi păr vopsit în culori ţipătoare, piese de metal agăţate de orice parte a corpului (pe nas, pe buze, pe sprâncene, pe limbă, pe burtă etc.), gel şi lac pe capete de (ex)bărbaţi ferchezuiţi şi unşi cu toate alifiile de dame.

Acestea sunt astăzi semnele nonconformismului, ale libertăţii de a fi dizgraţios, scandalos şi în definitiv neghiob în rând cu lumea.

Cât priveşte proporţiile în care s-a prăbuşit familia, e suficient să parcurgem dinamica demografică a ultimilor ani, la scara fiecărui sat, raion, dar şi la nivel naţional.

Carevasăzică, experimentul elitelor globaliste a reuşit.

Prin urmare, dragi moldoveni, bine aţi venit în Lumea Liberă a orbecăielii fără noimă prin universul goanei după bani, a lipsei de rădăcini şi a consumismului generalizat!

 

Sursa: Iurie Rosca Blog

04/07/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: