Doliul lui Ion Iliescu la moartea ”părintelui popoarelor”, I.V. Stalin

Până şi Stalin a fost muritor!

– Ion Iliescu –

Doliul lui Ion Iliescu la moartea parintelui popoarelor, ”tovarășul” IV Stalin, în martie 1953.

”Să încercăm un exercițiu de imaginație ori, daca vreți, de ficțiune politică”, scrie politologul Vladimir Tismaneanu în publicația online, https://www.contributors.ro, și continuă :

” Suntem la Moscova, într-unul din căminele studențești.

Un frig turbat, ger napraznic, nameti. E martie, au fost transmise cateva comunicate laconice privind starea sanatatii genialului strateg, conducator slavit al omenirii progresiste, corifeul stiintei, parintele popoarelor, marele lingvist, economist, biolog, agronom si stralucit dialectician Iosif Vissarionovici Stalin. Se transmite necontenit muzica solemna.

Pe fețele oamenilor se citeste ingrijorare, teamă, chiar panică. Ion Iliescu are 23 de ani, este secretar al Asociației Studenților Români din URSS, activist în plină ascensiune, om de încredere al partidului. Un Pavel Korceaghin din România.

Tatăl său a fost un personaj turbulent în partid, a fost acuzat de fractionism in perioda detentiei in lagărul de la Tirgu-Jiu, și a murit devreme, în 1945.

Dar Gheorghiu-Dej o prețuia mult pe mama sa. A si spus-o intr-o sedinta de Birou Politic cand s-a discutat numirea lui Ionel ca lider al UASR.

In plus, mai avea si sprijinul lui Nicolae Ceausescu, care nu avusese conflicte cu Alexandru si il simpatiza pe tânărul Iliescu (foto).

Ionel (cu al doilea prenume Ilici) a invatat ca trebuie sa-si tina gura, ca nu se glumeste cu unitatea partidului, o valoare suprema care trebuie aparata precum „lumina ochilor”.

Inspirat de preceptele bolsevice, Ionel vaneaza deviatori, eretici si fractionisti. Cartea sa de capatai este „Cursul Scurt de istorie al PC (b) al URSS”. Ionel a fost extrem de activ in lichidarea focarelor reactionare din facultati. A participat cu fervoare la demascarea taranistilor, a liberalilor si a „leprelor social-democrate”.

Când a trebuit denunțat Tito, a facut-o cu pasiune. Nu mai conta că fusese în Iugoslavia, că știa cât de popular era fostul conducator al partizanilor comuniști. Dacă Stalin a decretat că Tito este Iuda, nu mai încăpea loc pentru nicio îndoială.

La difuzor, in camera unde isi pregateste examenele, Iliescu aude comunicatul citit de faimosul crainic Iuri Levitan, cu o intonație menită să-ți dea fiori:

„A incetat sa bata inima lui…” De fapt, de cateva zile este intr-o stare depresiva acuta. Nici măcar nu și-a mai serbat ziua de naștere, pe 3 martie. Sa fii vesel cand Stalin agonizează?

Când omenirea progresista isi pierde carmaciul? Izbucneste in plans, o cheama pe Nina, sunt amândoi cutremurați, striviți de gravitatea fără precedent a momentului.

„Ce se va întâmpla cu noi?” „Ce rămâne din socialism fără Stalin?” Alearga impacientat, nevrotic, pe coridoare să mobilize studenții pentru a participa la mitingul de doliu. Poarta de-acum o banderolă neagră.

Nu a trait o asemenea durere de la incetarea din viata a propriului parinte. O simte ca pe un junghi insuportabil in inima. „Stalin este lumina, viata si adevarul, Stalin este calea cea dreapta”. De mic copil invatase sa-l iubeasca pe Stalin.

Dupa ani de zile, Iliescu va reveni la formulele staliniste din „Cursul Scurt”, adevarata sa biblie politică. „Asemeni lui Anteu, a carui putere venea din legatura cu zeita pamantului, FSN-ul trebuie sa fie legat de popor”.

De la Stalin a invatat ca socialismul inseamna omogenitate, unitate, devotament neconditionat pentru linia partidului. A invatat ca ascutirea luptei de clasa este o legitate a socialismului, ca mensevicii, trotkistii, buharinistii si alti fatarnici trebuia striviti ca niste buruieni otravite. In secret, in anii care au urmat, Ionel a ramas atasat miturilor de tinerete.

Când l-a contactat Brucan, printr-un amic comun, fost activist marcant al Tineretului Progresist, să semneze „Scrisoarea celor 6”, a refuzat. A spus ca rămane in rezerva partidului. Știa ca asocierea cu veteranii clandestinității comuniste ar putea fi exploatata candva in defavoarea sa. In plus, nu este omul riscurilor. Ii place sa joace doar carti castigatoare.

Sigur, din ratiuni pragmatice, a simulat, dupa 1989, deschidere spre dialog, a ajuns chiar sa stea de vorba cu diversi politologi anticomunisti pe care de fapt ii considera niste „scribalai de ultima speta”.

Dar acum, la sase decenii de la moartea idolului tineretii sale, Ion Iliescu e fericit, impacat cu sine, cu viata, cu istoria. Putin a restabilit ordinea in Rusia. Anarhia pluralista din lumea post-comunista se apropie de final.

In Romania, au ajuns la putere oamenii săi, formati dupa chipul si asemanarea sa: duplicitari, ahtiati de putere, adversari ai minciunilor legaliste, ai palavragelilor burgheze, ai Vestului mercantil, plutocratic, corupt si corupator.

Linistit si satisfacut, Ion Iliescu se declara invingator. Cauza lui Lenin si Stalin este nemuritoare.

Publicitate

FOSTUL ȘEF AL ARMATEI, gen. Victor Atanase Stănculescu, a făcut dezvaluiri despre agentii sovietici cu care s-a inconjurat Ion Iliescu

KGB si GRU în spatele Revolutiei Române. Fostul sef al Armatei face dezvaluiri despre agentii sovietici cu care s-a inconjurat Iliescu.

In cartea „In sfârșit, Adevărul…”, lansată în 2009, fostul general Victor Atanase Stănculescu (degradat de justitie la rangul de soldat, ca urmare a condamnarii sale la 15 ani de inchisoare pentru crimele de la Timișoara), a făcut primele dezvaluiri despre Ion Iliescu și forțele sovietice din spatele lui.

Acestea au actionat pentru eliminarea Ceaușestilor si instaurarea emanatului la Putere în decembrie 1989.

Stanculescu dezvaluie că primul ministru al Apărării pus in functie de Ion Iliescu in decembrie 1989 – generalul Nicolae Militaru a fost descoperit de securitatea lui Ceausescu, drept agent GRU: „fiind omul sovieticilor, Ceausescu nu putea sa-l impuste” si de aceea l-a retrogradat intr-o functie inferioara in economie.

„Cred ca numirea lui Militaru a fost la ordinul rușilor”, a concluzionat Stanculescu, care a reconfirmat si faptul ca Iliescu si Militaru au facut școala impreuna la Moscova.

Tot despre Militaru, Stanculescu a aratat ca a primit informatia despre faptul ca acesta a pus la cale in 23 decembrie 1989 uciderea sefului USLA col. Gheorghe Trosca, pentru ca in timpul regimului comunist, acesta din urma a fost cel care l-a descoperit pe Militaru, in dosarele „Corbul 1″ si Corbul 2”, ca fiind omul sovieticilor.

Stanculescu (foto) a mărturisit că, indiferent daca ar parea ilogic, a ramas cu credința ca generalul Militaru a vrut sa-l lichideze inclusiv pe el in ziua in care s-a deplasat cu elicopterul la Garnizoana Targoviste impreuna cu membrii completului care i-au „judecat” pe Ceaușești, intrucât ofiterii din localitate primisera ordin sa traga intr-un elicopter care va veni „sa-l salveze pe Ceausescu”.

El l-a nominalizat drept om al rusilor si pe generalul Vasile Ionel, pe care presedintele Ion Iliescu l-a numit consilierul prezidential la Cotroceni.

Despre Vasile Ionel, autorul a relatat ca acesta avea o amanta rusoaica in perioada cand era seful Canalului unde comuniștii ii trimiteau la munca silnica pe toti opozantii regimului.

Fostul general confirma si episodul din dimineata zilei de 23 decembrie 1989, cand Ion Iliescu si echipa sa au venit la MApN de unde a luat legatura cu Moscova pentru a cere instructiuni. Precum si faptul ca a fost insarcinat cu organizarea procesului Ceausestilor, in legatura cu care Silviu Brucan, Gelu Voican si Ion Iliescu i-au cerut sa-i suprime pe Elena si Nicolae Ceausescu.

Victor Stanculescu nu si-a ascuns parerea ca inclusiv in spatele sau la Ministerul Apararii a actionat un grup filorus, care a urmarit crearea tuturor conditiilor pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceaușeștii trebuiau lichidați, si ca decizia in acest sens a venit de pe doua fronturi care au lucrat combinat: din partea GRU (serviciul secret al armatei sovietice) si KGB (securitatea rusilor).

Stanculescu nu a ascuns ca tot ce i s-a intamplat lui rau in anii ce au urmat Revolutiei -inclusiv dosarele penale in care a fost condamnat – s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Si ca acesta din urma este cel care l-a eliminat atat pe el, cat si pe Petre Roman.

Finalul marturisirilor lui se incheie astfel:

„În septembrie parcă, m-am intâlnit cu Ion Iliescu și i-am spus ce aveam pe suflet, pentru că tot ce s-a intamplat cu mine vine de la el. A avut o singură reacție: un zambet pe 16 mm și… nimic”.

SURSA: Razvan SAVALIUC -http://www.ziua.ro.

NOTĂ:

După cum sintetiza și istoricul Alex Mihai Stoenescu, toţi componenţii grupului Iliescu (urmăriți de ani de zile pentru relații cu serviciile secrete sovietice) au preluat puterea totală în stat:

“Iliescu Ion a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani.

Generalii Stănculescu Victor Atanasie şi Militaru Nicolae au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al apărării. Măgureanu Virgil a fost iniţial consilier al preşedintelui Iliescu Ion, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI.

Vasile Ionel, a fost numit de Iliescu Ion în funcţia de şef al MStM al Armatei, iar apoi consilier prezidenţial. Generalul Kostyal Ştefan şi-a reprimit gradul de general maior după ce a fost degradat în anul 1970 la gradul de soldat ca urmare a colaborării cu serviciile de spionaj sovietice. Dumitrescu (Cico) Emil a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Iliescu Ion, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici”.

LUPTĂTORUL ANTICOMUNIST Vladimir Bukovski :“Dacă sistemul energetic nu se întorce la voi sunteţi sortiţi pieirii ca stat și ca națiune”

„Trebuie să înțelegi mai întâi – care este esența luptei noastre. Esența ei este lupta împotriva fricii. Frica care a cuprins oamenii de pe vremea lui Stalin. Frica care nu a părăsit oamenii și datorită căreia acest sistem continuă să existe — sistemul de dictatură și oprimare.

În lupta împotriva fricii ne depunem cele mai mari eforturi. Și în această luptă se acordă o mare importanță exemplului personal – exemplul pe care îl dăm oamenilor. Am făcut ceea ce am considerat corect – am vorbit când am vrut și sunt în viață… Arată că se poate lupta și că este necesar să lupți.” – Vladimir Bukovski – Omul care a ucis frica.

Un discurs dramatic al lui Vladimir Bukovski în România: “Dacă sistemul energetic nu se întorce la voi sunteţi sortiţi pieirii ca stat și ca națiune. Lukoil este KGB!”

Scriitorul și luptătorul anticomunist Vladimir Bukovski a plecat la cele veșnice la aproape 77 de ani, în ziua de 27 octombrie, orele 21.46, la reședința sa din Cambrige, Marea Britanie, unde se refugiase după calvarul din URSS.

Bukovski a fost un mare prieten al României. După ce a furat din Rusia câteva mii de documente ale KGB, el a prezentat o parte din ele și presei române.

În urma publicării lor în ziarul ZIUA, Administrația Prezidențiala de la acea dată, recte Ion Iliescu, a amenințat că îi va da în judecata atât pe Vladimir Bukovski cât și pe Victor Roncea, autorul articolului despre subordonarea lui Iliescu Moscovei. Din păcate, acest lucru nu s-a mai întâmplat.

În mai 2006, Asociația Civic Media l-a invitat pe Vladimir Bukovski la Întrunirea Rezistenţei Româneşti Anticomuniste de la Brașov.

Cu acest prilej, Asociaţia 15 Noiembrie 1987, organizatoarea evenimentului, i-a acordat lui Bukovski titlul de Membru de Onoare.

Ulterior, cu mare chin, s-a reușit și realizarea unei emisiuni cu Vladimir Bukovski la TVR, prezentată, In Memoriam, aici:

Redăm de asemenea, integral, discursul profetic pe care Vladimir Bukovski l-a ţinut la Braşov:

Bukovski: “Nici una din ţările noastre nu va fi cu adevărat liberă până nu îi vom termina pe ei, pe comunişti.”

“Îmi pare rău că n-am putut să ajung la timp, ca să-l salut pe unul dintre fondatorii luptei anticomuniste din România – dl. Gavrilă Ogoranu, pe care l-am cunoscut personal. A fost un om demn, care a dus o viaţă onorabilă şi cinstită.

În faţa memoriei unor asemenea personalităţi trebuie să ne gândim la ceea ce am reuşit să facem noi. Tragedia ţărilor noastre constă în faptul că noi n-am reuşit să definitivăm ceea ce am început. Da, comunismul ca sistem a căzut, iar noi am crezut tot timpul că va cădea. Dar nu l-am terminat definitiv.

Comunismul continuă să umble prin lume ca o stafie, ca un vampir, până când noi nu-i vom străpunge inima cu un ţăruş.

În 1991 imediat după ce am ajuns în Rusia, după puciul de la Moscova, i-am convins aproape pe toţi că e nevoie de un proces Nurenberg al comunismului. Aproape pe toţi. Elţîn n-a fost de acord. El a înţeles foarte bine că dacă un asemenea proces ar avea loc, oameni de teapa lui, de talia lui, nu vor mai avea ce să caute în politică.

Dar nu a înţeles alt lucru. Că dacă nu va termina comunismul – nu va avea nici un loc în politică. În politică e ca la război. Dacă nu înaintezi, te retragi.

Acest fenomen s-a produs şi în Rusia. Imediat după 1991, Elţîn a bătut în retragere. La început şi-a trădat politica, după aia şi-a trădat colegii, iar în 1993 se lupta pentru propria supravieţuire. Şi toate dintr-un singur motiv: pentru că nu a ştiut să meargă înainte.

În 1991 am propus un lucru elementar – să fie judecaţi numai organizatorii puciului. Numai ei, cei 14. Şi cu asta să se termine.

Aceşti 14 erau reprezentanţi ai sistemului comunist. I-am explicat imediat lui Elţîn că nu îmi doresc un nou Gulag.

Nu îmi doresc ca membrii Partidului Comunist să fie închişi şi să fie înfiinţat un nou Gulag. I-am spus explicit: uitaţi, sunt 14 persoane care sunt deja închise, pe ei trebuie să îi judecăm.

Poate că ar fi trebuit să fie şi cel de-al 15-lea personaj – Gorbaciov. Problema nu constă în a-i pedepsi pe toţi vinovaţii. Pentru că într-un stat totalitar vina este comună, a tuturor. Tăcerea tuturor, participarea la vot în favoarea Partidului Comunist este o tăcere care îi face vinovaţi pe toţi. Pentru că nimeni nu se opune.

Puterea sistemului comunist constă în participarea fiecăruia aşa cum la Dostoievski la acea cină toţi participă la acea taină a crimei prin sânge. Şi de aceea, nu fiecare trebuie judecat. Nu are sens. Trebuie dat un exemplu petru ca ţara în întregime, fiecare cetăţean în parte, să se gândească la ce a făcut şi cum urmează să procedeze în viitor.

Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, Rusia n-a putut înainta, nu s-a putut dezvolta, nu s-a putut mişca, nici un cetăţean nu a înţeles ce i s-a întâmplat, ce i se întâmplă şi ce i se va întâmpla. Noua putere care a venit în 2002 în Rusia sunt nişte funcţionăraşi mediocri ai sistemului KGB-ist.

Aceşti noi conducători ai Rusiei, care şi-au făcut stagiunea prin Dresda şi prin alte locuri ale Europei, nu au înţeles ce s-a întâmplat cu ţara lor. Ei dau vina pe serviciile americane de informaţii, pe mişcarea sionistă, pe oricine vreţi – dar nu au înţeles cu adevărat ce s-a întâmplat cu ţara lor.

Iar acum, în loc să deblocheze, să cureţe ţara de rămăşiţele comunismului ei încearcă să refacă Uniunea Sovietică. Au reintrodus pentru această ţară fostul imn al Uniunii Sovietice. Imnul care ne trezea pe noi în puşcării la orele 6 dimineaţa. Au reintrodus drapelul roşu pentru armată. În toată ţara au reconstruit monumentele lui Stalin.

Monumente care nu au mai fost reconstruite în Rusia din 1953. Au pus mâna pe toată media şi au supus marile afaceri. Şi sunt în proces de distrugere a tuturor organizaţiilor non-guvernamentale din Rusia. Iată nişte idioţi care cred că mai pot restabili puterea sovietică. Iar eu I-am întrebat: şi cum o să procedaţi? Ce o să faceţi cu Internetul?

Ce o să faceţi cu telefonia mobilă? Ce o să faceţi cu televiziunile prin satelit? URSS a putut exista şi supravieţui numai într-o situaţie de izolare informaţională totală. Chiar şi posturile de radio cum ar fi: BBC, Vocea Americii, BBC în limba rusă sau Europa Liberă reprezentau un pericol de moarte pentru Uniunea Sovietică. Şi îi întreb: ce o să faceţi acum, în contextul în care au apărut noi surse, noi mijloace de informare?

Astăzi, e bun sau nu acest fapt, dar în Rusia există câteva milioane de oameni bogaţi, oameni care nu vor depune armele. Nu sunt timpurile sovietelor. Orice acţiune pe care ar putea-o întreprinde acestea se va reflecta numai în dimensiunile mitei pe care o vor primi. Să presupunem că vor interzice libera circulaţie a persoanelor.

Ce înseamnă asta? Înseamnă doar că mita pe care o va primi un funcţionar care eliberează vizele va creşte şi ca dimensiune. Imaginaţi-vă o situaţie în care astăzi, la un cetăţean de rând, vine KGB-ul pentru a face o percheziţie. Tu ca persoană intuieşti. “Băieţi dacă v-aş da la fiecare câte 5000 de dolari m-aţi lăsa în pace?” Nu mai sunt timpurile sovietice. Acest sistem este condamnat. A fost condamnat demult, din start. Dar acum nu are nici o şansă.

Dacă în anii ’80, în plină floare a puterii sovietice, s-a prăbuşit, astăzi nu are şanse să supravieţuiască nici o zi. Problema care se pune astăzi în faţa tuturor ţărilor din fosta URSS şi a tuturor ţărilor din fostul bloc al Europei de Est, se referă la faptul că avem o moştenire comună extrem de neplăcută şi extrem de dureroasă:

Noi nu i-am terminat definitiv atunci când am avut ocazia. Şi de aceea îi vedem pe aceeaşi oameni, foştii comunişti, în toate structurile, sub alte forme dar tot ei sunt la putere.

Permiteţi-mi să vă spun adevărul: nici una din ţările noastre nu va fi cu adevărat liberă până nu îi vom termina pe ei, pe comunişti. Trebuie să-i terminăm. Dacă astăzi Parlamentul României discută legea lustraţiei este corect. Este nevoie de lustraţie. Noi suntem obligaţi să-i îndepărtăm pe aceşti oameni din toate structurile puterii măcar pentru 5-6 ani. Nu este răzbunare. Nu este persecuţie politică. Este problema supravieţuirii unei naţiuni.

Ştim că dacă îi vom lăsa pe aceşti oameni la putere atunci ei se vor organiza într-un fel de mafie. Şi atunci nimeni nu va mai putea face absolut nimic. Haideţi să-i lăsăm să muncească undeva în domeniul privat măcar 5-6 ani. Să plece din structurile de conducere măcar pentru 5-6 ani. Nu vor muri din acest motiv, iar noi din acest motiv vom supravieţui. Problema noastră se pune mult mai complex, mult mai grav şi nu e vorba numai de elita politică.

Uitaţi: circul prin România şi aproape pe fiecare benzinărie, pe fiecare staţie de benzină văd o inscripţie — Lukoil. Dar ce-i asta Lukoi ? Păi asta e KGB-ul! Mi s-a spus astăzi că întreg sistemul energetic românesc se află în mâna KGB-ului.

Permiteţi-mi să vă spun încă un adevăr. Dacă sistemul energetic nu revine la voi sunteţi sortiţi pieirii ca stat. Trebuie să obţineţi un proces public şi o anchetă publică cu privire la modul în care sistemul vostru energetic românesc a ajuns pe mâna străinilor. Trebuie să obţineţi de la cei aflaţi la guvernare să schimbe această situaţie. Este problema dumneavoastră vitală şi fără să o rezolvaţi nu veţi reuşi să supravieţuiţi ca stat, ca popor şi naţiune.

În faţa noastră stă o problemă extrem de complexă şi de gravă. Noi urmează să debarasăm spaţiul nostru de rămăşiţele comunismului. Nouă, oamenilor în vârstă, poate nu ne vor fi suficiente zilele lăsate de Dumnezeu ca să scăpăm de această problemă.

De aceea într-un mod deosebit sunt interesat de tineri. Tineretul trebuie să fie schimbul nostru, ei trebuie să definitiveze lucrarea pe care noi am început-o. Îi putem ajuta cu un sfat, suntem oameni cu experienţă, dar nu putem face acest lucru în locul lor.

De aceea problema vieţii noastre se pune astăzi în felul următor: să identificăm aceşti tineri, să le dăm sfaturile de rigoare, să punem problema în faţa lor şi să discutăm această situaţie şi să îi ajutăm să reuşească. Numai împreună cu ei putem întoarce această filă ruşinoasă a istoriei omenirii.

Sunt de fiecare dată bucuros să vin România. România este o ţară foarte energică. Aici tot timpul se întâmplă ceva. Tot timpul. Sunt câteva ţări pline de energie în lume. Spre exemplu, eu locuiesc în Anglia şi acolo totul este mort. Nu se întâmplă nimic. Anglia e într-o stare de comă – moarte cerebrală -, nu se întâmplă nimic acolo. Pline de viaţă sunt Polonia, România, Italia şi Israelul. Tot timpul acolo se întâmplă ceva. Bun, greşit, dar se întâmplă.

De aia sunt tot timpul bucuros să vin la voi: pentru că sunteţi o ţară energică, emotivă, şi tot timpul se întâmplă ceva la voi. Sunteţi gata să mergeţi înainte oricum. Din acest punct de vedere, folosesc acest moment pentru a mă adresa naţiunii dumneavoastră. În mod deosebit tinerilor. Haideţi să facem în România ceea ce nu s-a întâmplat niciunde în lume. Haideţi să terminăm cu comunismul.

Haideţi să ne purificăm de acest păcat. Şi atunci vom vedea cât de frumoasă şi de uşoară va deveni viaţa noastră. Nu va fi un rai dar va fi o situaţie mult mai confortabilă. Iar tinereţii noastre pe cale de a pleca din lumea aceasta, Dumnezeu însuşi ne-a lăsat misiunea să transmitem tineretului povaţa noastră şi transmitem tineretului experienţa noastră şi să îi direcţionăm pe cale corectă. Vă mulţumesc!”

Dumnezeu să-l odihnească-n pace!

Vedeti și: La moartea unui erou. Cu Vladimir Bukovski la TVR despre Moștenitorii KGB din România. INTERVIUL pentru care Ion Iliescu a vrut să ne dea în judecată: “Iliescu, Militaru și ceilalți erau de fapt implicați într-o manevră a Moscovei.” “Nu știu cine-i Tismăneanu!” “UE, pe urmele URSS”. IN MEMORIAM

Din paginile furate de el de la KGB, aici:

Arhivele sovietice postate de V. Bukovsky. Teroarea în URSS 2.2 1975 – 1991

Arhiva Bukovski – 4500 de pagini furate de la KGB

Vladimir Bukovsky.com

Sursa: Ziaristi Online