CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Războiul din Ucraina și brigăzile internaționale care luptă împotriva invadatorilor ruși

Foto: : Luptători voluntari ai Brigăziilor Internaționale din Tortosa.(1938, colecție privată, Muzeul Centrului Național de Artă Regina Sofia).

Războiul din Ucraina și brigăzile internaționale

Kievul a lansat un apel de ajutor din partea voluntarilor străini, ceea ce trezește amintirea războiului din Spania și a brigăzilor de voluntari sosite din aproximativ cincizeci de țări care au luptat alături de republicanii spanioli din 1936 până în 1938, scrie  Frederic de Monicault în prestigioasa revistă franceză https://www.historia.fr,

Câți voluntari străini au venit să sprijine trupele ucrainene împotriva invaziei ruse?

Oficialii de la Kiev spun că, după crearea Legiunii Internaționale de Apărare Teritorială din Ucraina, peste 20.000 de voluntari din cincizeci de țări, au venit să se alăture luptei duse de ucraineni. Cifra este semnificativă, dar, potrivit experților militari, este greu să vorbim despre o forță auxiliară reală dacă avem în vedere nu numai că majoritatea acestor luptători nu au o pregătire optimă, dar majoritatea lor sunt neechipați corespunzător cu arme, căști, veste antiglonț etc….)

Inițiativa lansată de Kiev nu este nouă. De-a lungul secolului al XX-lea, au existat numeroase exemple de voluntari care au mers pe teatrele de operații, animați de dorința de a sprijini o cauză nobilă sau de dorința de a apăra o ideologie. Cei în cauză nu sunt mercenari, așa cum era acest corp de soldați creat încă din Antichitate, după ce faraonii au decis să-și întărească armata cu războinici experimentați recrutați din țările cucerite. În Evul Mediu, în Renaștere dar și în timpurile moderne, mercenariatul se va dezvolta cu bărbați.

Mercenarii nu trebuie să fie confundați cu voluntarii

Punctul de cotitură în diferențierea mercenarilor de voluntari a venit la răscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea. În timp ce mercenarul este catalogat drept un om fără credință sau lege, în căutarea doar a câștigului material, a început să se evidențieze figura voluntarului, purtată de diferite personalități, ca cea a colonelului de Villebois-Mareuil care a luat parte la al doilea război bur din 1899 purtat între britanici și descendenții coloniștilor olandezi, afrikaanerii, în Africa de Sud. Acest fost ofițer francez, care a demisionat din armată în 1896 pentru a întemeia Uniunea Societăților Regimentare. În Africa de Sud, Villevois-Mareuil, aflat la comanda Legiunii Străine, a murit în bătălia de la Boshof pe 5 aprilie 1900.

În ajunul primului război mondial, scriitorul Blaise Cendrars a lansat un apel înflăcărat la voluntari în Apelul său din 29 iulie 1914 : 

„  Ora e serioasă. Fiecare om demn de acest nume trebuie să acționeze astăzi, trebuie să se abțină de la a rămâne inactiv în mijlocul celei mai formidabile conflagrații pe care istoria a putut-o înregistra vreodată. Orice ezitare ar fi o crimă. Fără cuvinte, deci acțiuni (…). Un text publicat în numeroase ziare, când Cendras, în ciuda naționalității sale elvețiene, sinonimă cu neutralitatea, s-a alăturat Legiunii Străine. La 28 septembrie 1915, a pierdut un braț în luptă. După apelul lui Cendrars, multe asociații străine au cheamat voluntari să ia armele.

Brigăzile Internaționale ale Oponenților lui Franco

Foto: Voluntari polonezi în Armata republicană spaniolă

Dar cel mai semnificativ eveniment privind voluntariatul a venit ceva mai târziu, odată cu războiul din Spania. Din 1936 până în 1938, peste 35.000 de voluntari, din aproximativ cincizeci de țări, au luptat de partea republicanilor spanioli.

Această aventură militară a fost un catalizator pentru antifasciștii care se opuneau Germaniei lui Hitler și Italiei lui Mussolini și care susțineau lupta naționaliștilor generalului Franco.

Brigăzile Internaționale, așa se numeau aceste batalioane de luptători, au beneficiat din toamna anului 1937 de sprijinul lui Stalin și al Uniunii Sovietice . Aceasta a fost, de altfel, o sursă de disensiuni între voluntari, dintre care unii se fereau de o stângă prea marcată de ideologia comunistă.

Bătăliile s-au succedat, la Madrid, Guadalajara, Belchite, Teruel (…), pentru brigăzile formate majoritarde francezi (peste 10.000), superiori numeric austriecilor (5.000), germanilor (5.000), italienilor sau polonezilor (3.000). ).

Americanii erau mai puțin numeroși, dar angajamentul lor a fost imortalizat de scrierile lui Ernest Hemingway. În 1940, acesta a publicat cartea Pentru cine bat clopotele , un roman inspirat din experiența sa de corespondent de război.

La fel ca Hemingway, mulți reporteri au mers în Spania pentru a face din acel conflict un eveniment povestit în întreaga lume , care s-a sfârșit în martie 1939, după ce guvernul de stânga de la Madrid susținut de Moscova a depus armele în fața trupelor naționaliste. Cu câteva luni mai înainte, Brigăzile Internaționale fuseseră dizolvate.

Mulți foști membri ai Brigăzilor internaționale vor lupta mai tărziu împotriva Germaniei naziste din 1940.      

23/05/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | 4 comentarii

Românii din Ţinutul istoric Herţa

Românii din raionul Herţa {Ţinutul istoric Herţa} Dr. Ioan POPESCU

Raionul Herţa (cu excepţia satelor bucovinene Ostriţa, Ţureni, parţial Mamorniţa «până la vama veche – actuala clădire a şcolii din Ţureni de lângă pod, pârâul fiind frontiera naturală a Bucovinei» şi Puieni-Bucovina din raionul Herţa) întruneşte, în linii generale, teritoriul fostului Ţinut Herţa (incluzând şi satul Tureatca din actualul raion Hilboca) şi până la 1940 făcea parte din regatul român, având o suprafaţă de 304 km2, fiind format din 9 comune cu 32 sate, şi a făcut parte din judeţul Dorogoi, plasa Herţei.

Raionul reprezintă, ca şi în cazul satelor româneşti de lângă Tisa din Transcarpatia, un areal compact românesc, având în componenţa sa doar un singur sătuleţ de ucraineni – Mamorniţa ucraineană.

2.Din acest teritoriu a făcut parte şi satul Prisaca – atestat la 1930, în care în acel an din 193 de locuitori 189 erau români şi 4 – de altă etnie, ruteni (ucraineni) nu au fost atestaţi. În perioada sovietică satul a dispărut.

La momentul restabilirii raionului în componenţa regiunii Cernăuţi, în 1992 (în baza recensământului din 1989) aici trăiau 29.611 de locuitori.Populaţia românească constituia 27.517 persoane sau 92,93Î, 23.539 dintre ei se declarau români şi 3.978 – moldoveni,3 ultimii erau din satele Ostriţa, Ţureni şi Mamorniţa românească din fostul raion rural Cernăuţi, format imediat după război, unde românii erau arbitrar trecuţi în paşaport ca fiind „moldoveni”.În raion mai locuiau 1.569 sau 5,3% ucrainieni, 431 sau 1,46% ruşi, 18 sau 0,06% poloni, 15 sau 0,05% evrei şi 61 sau 0,2% de alte etnii.

La populaţia neromânească aparţineau grănicerii cu familiile lor, precum şi o parte din specialiştii şi funcţionarii sosiţi aici prin repartizare.

Să ne adresăm rezultatelor recensământului din 2001.

Componenţa naţională, asimilarea lingvistică şi antrenarea în câmpul de muncă a populaţiei din raionul Herţa (pe principalele etnii)

După cum am observat în tabelul 1, la 5 decembrie 2001 în raion locuiau deja 32.316 persoane, iar populaţia românească atingea cifra de 30.310 persoane (29.554 români şi 756 moldoveni) sau 93,79% din populaţia totală a raionului.

Populaţia raionului în 12 ani a crescut cu 2.705 persoane şi a cunoscut un spor natural de 109,14Î, populaţia românească a cunoscut în această perioadă un spor natural de 2.793 persoane sau 110,15Î.S-a putut observa că majoritatea absolută din cei ce în 1989 erau trecuţi ca moldoveni, mai ales cei din satele bucovinene, în 2001 au revenit la numele firesc de români. Moldoveni s-au declarat cei născuţi în raionul basarabean vecin – Noua Suliţa, unde populaţia, în mod tradiţional, se declară ca fiind moldoveni, moldoveni se declară şi o parte din generaţiile medii, care făcuseră „şcoala moldovenească”.

Populaţia românofonă atingea în 2001 cifra de 30.319 persoane sau 93,82Î din populaţia raionului. În calitate de L1 au recunoscut limba etniei 29.435 de români şi 511 moldoveni, 3 români au recunoscut în calitate de L1 „limba moldovenească”, iar 237 moldoveni – limba română. În afară de aceasta au recunoscut în calitate de L1 „limba moldovenească” 2 ucraineni, iar limba română – 131 de persoane aparţinând altor etnii: 87 ucraineni, 20 de ruşi, 11 unguri, 5 nemţi, 2 azeri, 2 letoni, 1 italian, 1 lituanian şi 1 polon.

În acelaşi timp 51 de români au declarat în calitate de limbă maternă limba ucraineană şi 64 – limba rusă (majoritatea absolută – în oraşul Herţa, unde şcoala în perioada sovietică era cu limba de predare rusă, iar în prezent – ucraineană) şi o persoană – altă limbă.

Dintre persoanele declarate moldoveni încă 6 în calitate de L1 au declarat limba ucraineană şi 2 limba rusă (toţi locuiau în oraşul Herţa).

Procesului de asimilare lingvistică erau supuşi doar 124 de conaţionali sau 0,41Î din populaţia românească.

Ca rezultat în 2001, în comparaţie cu 1989, numărul celor ce s-au declarat români a crescut cu 6.015 persoane sau cu 125,55Î şi a atins cifra de 29.554 persoane, iar împreună cu cei ce se considerau moldoveni atingeau cifra de 30.310 persoane. Încă 133 de persoane au declarat drept L1 – limba lui Eminescu.

În total şi-au declarat apartenenţa la neamul şi cultura românească (apartenenţa etnică sau lingvistică) 30.443 persoane sau 94,2Î din populaţia acestui raion cu adevărat românesc – unicul raion din Ucraina, în care populaţia autohtonă neucraineană deţine majoritatea covârşitoare.

Românii din raion au 7 deputaţi regionali (din 8) şi sunt reprezentaţi suficient în organele reprezentative şi executive locale.

În toate bisericile ortodoxe, inclusiv în Mănăstirea de la Bănceni se oficiază în limba română. În română se oficiază şi în toate bisericile protestante.

Situaţia lingvistică este de o natură exoglosă echilibrată, iar limba română se foloseşte alături de cea ucraineană şi, pealocuri, de cea rusă în justiţie, administraţie şi sfera social-economică.

După cum vom vedea din tabelul 2, limba română este studiată în şcolile din toate localităţile raionului, cu excepţia satului Mamorniţa Ucraineană.

Unica problemă a raionului rămâne sfera social-economică şi insuficienţa locurilor de muncă. Aşa, la sfârşitul anului 2001 în câmpul muncii erau antrenate doar 12.842 persoane sau 39,74% din populaţia totală a raionului. Erau angajaţi 11.707 sau 39,6%din cei 29.554 români şi 353 sau 47,7% din cei 756 de moldoveni. La ucraineni cota celor angajaţi era de 38,55, iar la ruşi – 41,8%.

Insuficienţa locurilor de muncă a cauzat plecarea la câştig în Rusia, dar mai ales în Occident (Italia, Portugalia, Spania etc.) a mii de persoane din raion.

Şi cu toate acestea se observă un spor natural excepţional.

Creşterea natalităţii putea fi observată şi prin dinamica numărului de elevi din şcolile româneşti.

Să ne adresăm cifrele oficiale.

Din totalul de 316 clase şi 5.699 de elevi în anul de învăţământ 2003/2004 301 clase şi 5.440 de elevi sau 95,46% din elevii raionului erau instruiţi în limba română. Cota populaţiei româneşti din raion era de 94,2%.

Cu toate că în anul 2001/2002 a avut loc o scădere a numărului de clase – majoritatea din şcolile primare trecuseră la sistemul „clasă-complet”,5 când un învăţător duce lecţia deodată în două clase diferite, de exemplu, în a I şi a II, – numărul de elevi din clasele româneşti de la 5.382 în 2000/2001 la 5.487 în 2001/2002.În anul 2002/2003 numărul elevilor din clasele româneşti scăzuse cu 2 persoane, în schimb crescuse cu 20 numărul celor din clasele ucrainene – de la 245 în 2001/2002 la 265 în 2002/2003 (în special datorită deschiderii a unei noi clase ucrainene la şcola medie din centrul raional).

Tendinţa s-a păstrat şi în anul 2003/2004, când numărul total de elevi scăzuse cu 61 de persoane de la 5.750 la 5.699, iar a celor din clasele româneşti cu 39 – de la 5.485 la 5.446, în schimb numărul copiilor de la şcoala medie ucraineană din Herţa crescuse de la 229 la 235 elevi.

Este de menţionat, că numărul elevilor de la liceul românesc din Herţa era într-o creştere continuă: de la 190 în 2000/2001 la 182 în 2001/2002, 167 – în 2002/2003 şi 163 în 2003/2004, – în 4 ani numărul elevilor de la liceul românesc din centrul raional a scăzut cu 27 persoane, iar numărul celor de la şcoală ucraineană din localitate a crescut cu 31: de la 204 elevi în 2000.2001 – la 235 în 2003/2004.

După părerea noastră, acest proces a fost generat şi de insuficienţa de locuri de muncă, mai ales după criza din 1997, care ia impus pe românii-regăţeni să plece în masă în străinătate la câştig şi aceasta este una din cauzele scăderii numărului de elevi din ultimul an – la şcoală vin cei născuţi după 1997.

Este de menţionat şi faptul, că peste 100 de români din oraşul Herţa la recensământul din 2001, deşi încă se mai autoidentificau ca români, erau deja asimilaţi lingvistic.

Această tendinţă, deloc îmbucurătoare, după părerea noastră, încă nu este din punct de vedere etnolingvistic un pericol pentru românii din Herţa şi poate fi reparată prin introducerea studierii limbii române ca obiect de studiu obligatoriu şi la şcoala medie ucraineană din Herţa.

Oricum, situaţia etnodemografică şi cea lingvistică din raionul Herţa, precum şi tendinţele sporului natural, deşi în ultimii doi ani şi-a încetinit dinamica, totuşi, ne dau temei să prognozăm la populaţia românofonă un spor mediu anual de circa 230 persoane, iar următorul recensământ va înregistra în raion o populaţie românească de circa 32,6 mii de persoane.

Dr. Ioan POPESCU -Cernăuţi / Bucovina – Ucraina

23/06/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Anul acesta se implinesc 65 de ani de la instaurarea regimului comunist în România

Se împlinesc anul acesta 65 de ani de la cel mai tragic eveniment al istoriei moderne a României, după fatidicul an 1940 când este dezmembrată România Mare:

Instalarea la cârma tării în data de 6 martie 1945, de către ocupantul sovietic,bolsevic, a guvernului comunist condus de Petru Groza, moment ce marchează instaurarea în România a celui mai odios si criminal regim politic pe care l-a cunoscut omenirea: regimul totalitar comunist.

Experimentul totalitar comunist a avut consecinte profund negative asupra societătii românesti: distrugerea elitelor intelectuale si politice ale natiunii noastre, desfiintarea sau aservirea politică a institutiilor statului de drept, spolierea sistematică a tării si a populatiei, prigonirea cumplită a opozantilor regimului si a credinciosilor crestini, degradarea valorilor si a traditiilor autentice strămosesti, pervertirea sentimentului national, patriotic, si transformarea lui într-o formă de sovinism găunos pus în slujba intereselor josnice ale nomenclaturii si ale Partidului Comunist, etc.

De aceea, Noua Dreaptă consideră acest regim ca fiind dusmanul de moarte al fiintei Neamului Românesc, începînd de la instaurarea lui la 6 martie 1945 si până la prăbusirea lui din decembrie 1989, prin jertfa unei părti a tineretului român.

Fidelă principiilor sale anticomuniste, enuntate încă din 1919 în Pădurea Dobrina de către omul politic si patriotul român Corneliu Zelea Codreanu, constatând reminiscentele deosebit de puternice si de dureroase ale dictaturii comuniste asupra societătii românesti actuale, Noua Dreaptă solicită cu insistentă guvernantilor României, tuturor factorilor de decizie ai statului:

– transpunerea în fapte a Declaratiei oficiale de condamnare a comunismului făcută de Presedintele României la 18 decembrie 2006, adică identificarea si tragerea la răspundere potrivit legilor nationale si internationale a tuturor celor vinovati de reprimarea si persecutarea opozantilor regimului comunist;

– elaborarea si aplicarea urgentă a unei legi a lustratiei, conform modelului altor tări est-europene foste comuniste, prin care să li se interzică accesul la functii publice pe o perioadă determinată membrilor politiei politice si ai nomenclaturii comuniste;

– deconspirarea în totalitate si sanctionarea – cînd legea o impune – a celor care au desfăsurat activităti de politie politică în perioada regimului comunist;

– interzicerea prin lege a simbolurilor comuniste, a organizatiilor de orice fel cu caracter comunist;

– instituirea prin lege a unei zile de comemorare a tuturor victimelor dictaturii criminale comuniste.

Totodată, solicităm cu adâncă si firească smerenie Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să dea curs propunerilor si initiativelor mai multor organizatii neguvernamentale, referitor la canonizarea martirilor români anticomunisti – mărturisitori ai crezului national si crestin, luptători pentru Dumnezeu, Neam si Tară.

Biroul de Presa al Noii Drepte

 

05/03/2010 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: