CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O istorie a jefuirii României de catre sovietici sub pretextul „restituirilor” și ce au mai luat ei cu forța, în plus fața de prevederile Convenției de Armistițiu

Prin art.12 din Convenția de Armistițiu cu Națiunile Unite din 12 septembrie 1944, „Guvernul Român se obligă ca în termenele indicate de către Ȋnaltul Comandament Aliat (Sovietic) să restituie Uniunii Sovietice, în desăvârșită bună stare, toate valorile și materialele luate de pe teritoriile ei, în timpul războiului, aparținând Statului, organizațiilor publice și cooperative, întreprinderilor, instituțiilor sau cetățenilor particulari, precum: utilajul fabricilor și uzinelor, locomotive, vagoane de căi ferate, tractoare, auto-vehicule, monumente istorice, valori de muzeu și orice alte bunuri”.

 

Costurile se ridicau la 1.000 de miliarde de lei.

„Teritoriile” Uniunii Sovietice erau stabilite de art. 4 din Convenția de Armistițiu astfel: „Se restabilește frontiera de stat între Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice și România, stabilită prin acordul sovieto-român, din 28 Iunie 1940”. (AICI, documentul integral)

Pentru executarea acestor obligații impuse de articolul 12 din Convenția de Armistițiu, autoritățile române au întocmit o situație cu bunurile evacuate de pe teritoriul U.R.S.S. și, conform datelor centralizate în iulie 1945, România trebuia să restituie următoarele: animale (93.736 cabaline, 62.500 bovine, 111.687 ovine, 45.616 porcine, 15.959 stupi de albine ș.a.), cereale (179.910 tone grâu, 243.253 tone orz, 26.190 tone secară, 16.037 tone ovăz, 280.361 tone porumb boabe, 674 tone floarea soarelui ș.a.), semințe, legume și furaje, alimente și diverse produse consumabile (1.773.136 litri untdelemn, 59.791 tone zahăr, 48.048.514 țigări etc.), autovehicule (99 turisme, 1846 autocamionete și autocamioane, 301 autospeciale, 84 motociclete, 66 remorci auto, 2.626 tractoare), vehicule cu tracțiune animală, diverse bunuri industriale (instalații de forță, cazane de aburi, strunguri, instalații și unelte de fierărie, pompe, macarale, instalații electrice, instrumente de măsurat etc.), mașini agricole, îngrășăminte, medicamente, materiale sanitare, materiale cinematografice, arheologice și de laborator, armament.

Valoarea acestor bunuri, încadrate într-un nomenclator cu aproximativ 15.000 de articole, era greu de calculat.

Aceste bunuri trebuiau duse, pe cheltuiala statului român, până în teritoriul sovietic, iar costul transportului, în unele cazuri, era mai mare decât valoarea bunurilor.

La acea vreme, autoritățile apreciau că aplicarea articolul 12 va costa statul român peste 1.000 de miliarde de lei. În septembrie 1945, urmare a negocierilor româno-sovietice, valoarea lor a fost fixată la cifra de 948 miliarde lei, prețuri aprilie 1945.

Pe lângă aceste restituiri stabilite prin documente oficiale, rușii și-au luat cu forța din România cam tot ce și-au dorit.

Nu vorbim doar de jefuirea populației, de animalele și de proviziile luate de prin curțile țăranilor români, care au fost împușcați sau condamnați la înfometare.

Vorbim despre un jaf organizat.

De furt cu vagoanele și cu tonele. De îngenuncherea economică a României care, abia ieșită dintr-un război mondial, intrase sub ocupația URSS.

Prelevări suplimentare, în afara planurilor oficiale

Ȋntr-o notă a Comisiei Române pentru Aplicarea Armistițiului din 26 mai 1945, „referitoare la prelevările abuzive de animale, produse agricole, vehicule, autovehicule, materiale și instalații industriale și alte diverse bunuri de către Armata Roșie, necomunicate”, se precizează următoarele:

 

Diferite autorități de stat au sesizat Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului despre prelevări în afară de planurile prezentate de Comisia Aliată de Control și care au fost efectuate direct pe teritoriu. 

Nu avem datele complecte ale acestor prelevări, nici cantitativ, nici ca valoare.

Situațiunile parțiale din cele comunicate Comisiei sunt trecute în tabelul de mai jos.

 

PRELEVÃRI

1. Animale:

 

2. Cereale, furaje:

După Inspectoratul General al Jandarmeriei (adresa Nr. 55.594 din 4 Martie 1945), prelevările de cereale și furaje de la 23 August 1944 până la 1 februarie 1945 s-ar ridica la:

– 4.283 vagoane de grâu;

– 3.900 vagoane de porumb;

– 2.300 vagoane orz;

– 3.200 vagoane ovăz și

– 12.000 vagoane fân.

3. Zahăr

După datele comunicate de Comerțul Zahărului, prelevările directe de la 23 August 1944 până la 30 Aprilie 1945 ar fi de:

– 766 vagoane de zahăr.

 

 

ARHIVELE COMUNISMULUI Ce a confiscat URSS din România în 1945: de la oi şi maşini la piane şi pisoare

 FOTO:  Arhiva Naţională a Republicii Moldova.

Industria grea a RSSM a avut la bază utilajele confiscate din România. 

 

 

4. Fabrici, instalațiuni:

Prelevările directe de fabrici și înstalațiuni industriale după datele comunicate de Ministerul Afacerilor Interne cu Nr. 151.663 din 4 Decemvrie 1944, ar fi:

– 2 fabrici de zahăr (Botoșani, Suceava);

– 2 fabrici textile (Iași, Botoșani);

– 5 uzine electrice (2 Roman, Dorohoi, Baia, Suceava);

– 1 fabrică acid carbonic (Botoșani);

– 2 fabrici de spirt (Suceava);

– 1 fabrică ulei (Suceava);

– 1 fabrică pielărie (Suceava);

– 14 mori (2 Botoșani, 2 Dorohoi, 8 Baia, 2 Rădăuți);

– 9 ateliere mecanice (8 Botoșani, 1 Rădăuți);

– 1 tipografie (Botoșani);

– 1 abator (Suceava);

– 26 fabrici diferite (Baia, Suceava, etc.)

Și după alte date:

– 1 fabrică de sticlă (Industria Optică Română);

– 1 fabrică glucoză (Glucoza Românească).

 

 

 

 După 1945 ţigaretele din Moldova erau fabricate cu utilaj românesc confiscat de sovietici.

Foto: Arhiva Naţională a Republicii Moldova

5. Materiale Industriale:

Ca materiale industriale, întreprinderile și autoritățile comunică Comisiunei Române pentru Aplicarea Armistițiului următoarele prelevări directe:

– 4.900 tone țevi de la Societatea Rogifer;

– 46.273 tone material tubular de la industriile petrolifere;

– 98 bucăți mașini, pompe;

– 1.111 tone diverse materiale de industrie petroliferă;

– 5.206 tone hârtie.

6. Vehicule și autovehicule:

După Inspectoratul General al Jandarmeriei și Marele Stat Major, prelevările directe de vehicule și autovehicule ar fi de:

– 7.256 autovehicule (Marele Stat Major);

– 1.396 motociclete (Inspectoratul Jandarmeriei);

– 1.361 biciclete;

– 239 tractoare (Inspect. G-ral al Jandarmeriei);

– 46.603 căruțe și trăsuri (Inspectoratul General al Jandarmeriei);

– 37.718 căruțe și trăsuri (Marele Stat Major);

– 7.261 perechi hamuri (Inspectoratul General al Jandarmeriei) și

– 38.063 perechi hamuri (Marele Stat Major).

7. Diverse bunuri:

După datele aflate la Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului mai sunt prelevări directe calculate în valori de diverse bunuri, după cum urmează:

– Materiale proprietatea C.F.R.: 1,5 miliarde lei;

– Materiale încredințate Regiei C.F.R.: 15,4 miliarde lei;

– Materiale de aviație: 2,7 miliarde lei;

– Materiale de marină: 11, 1 miliarde lei;

– Materiale de marină comercială: 3,1 miliarde lei;

– Materiale diferite din vămile Sibiu și Brăila: 689,0 milioane lei;

Ȋn sfârșit, Inspectoratul General al Jandarmeriei, cu adresa Nr. 55.594 din 4 Martie 1945 comunică Comisiei Române pentru Aplicarea Armistițiului că în intervalul de la 23 August 1944 până la 1 februarie 1945, s-ar mai fi preluat divese bunuri și valori, printre care numerar peste 8 miliarde lei.

(Arhivele Istorice Centrale, fondul I.G.J. – Central, dosarul 25/1945, filele 135-137)   

Situația livrărilor de petrol

O altă problemă deosebit de gravă în relațiile impuse României era aceea a livrărilor de petrol. URSS dublase conductele existente și realizase altele, noi, pentru a acapara cât mai mult.

Astfel, s-a ajuns la un număr de patru conducte de pompare până la Reni, Constanța și Giurgiu, în afară de garniturile de tren cu cisterne, care circulau non stop de la Ploiești, pe ecartamentul special lărgit.

Livrările făcute Uniunii Sovietice, în perioada cuprinsă între 12 septembrie 1944 și 11 septembrie 1945, se ridică la 544.000 de tone de produse petroliere în contul aticolului 10 al Convenției de Armistițiu (contribuția la întreținerea Armatei Roșii) și la 2.481.000 de tone de aceleași produse în contul articolului 11 (despăgubiri de război). Ȋntre 1 iulie și 20 octombrie 1945, România a mai livrat către URSS încă 100.000 de tone, în contul acordului social.

Conform datelor oficiale, existente în documentele Arhivei C.C. al P.C.R., fond 103, dosar 943/1944-1947, livrările de petrol către URSS în intervalul 23 august 1944 – 31 martie 1947, în cadrul articolelor 11 și 12 ale Convenției de Armistițiu, fără a se cumula livrările făcute în cadrul acordului comercial, au fost:

23 august 1944 – 31 decembrie 1944 -> 700.330 tone 

1945 -> 2.756.180 tone

1946 -> 1.756.841 tone

1 ianuarie – 31 martie 1947 -> 3.550.049 tone

Total -> 5.772.409 tone

Facturarea produselor petroliere s-a făcut la cursul oficial al dolarului SUA valabil în 1938, adică 191,30 lei dolarul. Ȋn 1945 însă, cursul dolarului era de 36.000 de lei. 

O tonă de benzină de avion, livrată de România Uniunii Sovietice, a fost facturată la 6.116 lei, iar o tonă de benzină auto – cu 3.635 lei și așa mai departe pentru toate celelalte produse derivate.

Sunt prețuri nereale, de vreme ce societatea „Fab” Constanța exporta aceste două produse cu 153.900 lei tona și, respectiv, cu 114.850 lei. Statul român era furat pe față, la fiecare tonă de produs livrat, iar prețurile impuse de URSS acopereau doar câteva procente din valoarea reală a produselor.

Situația țării evolua spre colaps. Sute de kilometri de linie ferată aveau deja ecartament rusesc și, în timp ce în paralel continuau deportările și rechizițiile, fabrici și uzine întregi erau demontate și trimise în Uniunea Sovietică.

 

 

Sursa:

1. Conf. univ. dr. Mihai Irimiea – „Efortul economic al României pentru aplicarea articolului 12 din Convenția de Armistițiu cu Națiunile Unite din 12 septembrie 1944 (restituirea bunurilor aduse din U.R.S.S.)”

2. Colecția „Revista de Istorie Militară” – „Armata Roșie în România”, Documente (I), București, 1995

3. Analele Sighet 5, „Anul 1947 – Căderea cortinei” – Fundația Academia Civică, 1997

04/01/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

24 august 1944 – ziua intrarii rusilor in Bacau

24 august 1944. Rusii intra in Bacau

La 22 august incepuse Ofensiva Iasi – Chisinau. Rusii ascunsesera cu grija faptul ca pregatesc o ofensiva de proportii in acest sector.

La 21 august, intr-o intalnire cu Antonescu  la Slanic Moldova, general-colonelul Friessner i-a spus ca nu se asteapta la nici un atac si, chiar daca s-ar intampla, ar fi ceva de mici proportii.

august-1944

Luptele din august 1944

nemti-in-bacau

Cpt. Ruffer, lt.maj. Wenzel

si lt. Krause. Trei aviatori germani la 9 iunie 1944 in Bacau

autotun-bacau

Tun autopropulsat SU-85 in Bacau, in august 1944

rusi-prefectura-bacau

Comandantii unor tunuri autopropul

sate, lt. N. Mamontov si lt. B. Bolesov, in Bacau, in august 1944

rusi-prefectura-bacau-2

Soldati rusi, in fata

Palatului administrativ din Bacau, in august 1944

rusi-in-bacau

Soldati rusi, in Bacau, in august 1944

 In orice caz, Antonescu fusese anuntat ca nemtii se pregatesc sa sacrifice Romania, sau, cel putin partea de est a ei.

Germanii au retras majoritatea diviziilor blindate din Moldova si le-au trimis in Tarile Baltice si Polonia. In Moldova au ramas doar Diviziile 10 si 13 blindate germane, precum si Divizia I romana blindate.

Succesul ofensivei sovietice a fost fulminant: in doua zile au distrus armatele germane si au ajuns pe 24 august, in Bacau.

Documente rusesti recent publicate, scot la iveala amanunte interesante din acele zile, scrie Ziarul de Bacău.

La 22 august începuse Ofensiva Iaşi — Chişinău. Ruşii ascunseseră cu grijă faptul că pregătesc o ofensivă de proporţii în acest sector.

Orasul Bacau a fost ocupat de trupele sovietice  fara prea multe lupte, rusii avand de infruntat doar citeva baterii de tunuri anti-tanc, lasate de nemti sa apere podul de peste Bistrita.

Orasul fusese evacuat de trupele germane, asa ca ocuparea sa a fost foarte usoara, mai ales ca, pe 23 august, a avut loc lovitura de stat.

Chiar şi jandarmeria română fusese evacuată din oras. Ordinul a fost  primit pe 22 august iar pe 23 legiunea de jandarmi Bacau şi Compania Pază zonă Petroliera Moinesţi, au plecat in coloana pe traseul Onesţi — Adjud — Focsani spre localitatea Fierbinti din judetul Ilfov, punctul de regrupare al Inspectoratului de Jandarmi IAŞI.

In comuna ONEŞTI, coloanele şi convoaiele, au fost ajunse de trupele sovietice. O parte din jandarmi au fost dezarmaţi, unii luaţi prizonieri, cei mai mulţi au scăpat cu fuga şi au continuat deplasarea, de astă dată, pe căi lăturalnice ajungând în comuna FIERBINŢI, de unde la 25.08.1944 s-a deplasat în comuna BABA ANA, judeţul Buzău.

Valoarea pierderilor suferite în armament, muniţii, materiale, subzistenţe şi animale (22 cai luaţi de ruşi) a fost estimată la suma de peste 106.525.000 lei.

Din comuna Baba Ana, Legiunea Jandarmi s-a deplasat în zona MIZIL, de unde s-a îmbarcat într-un tren special şi la data de 10/11.10.1944 s-a înapoiat în garnizoana BACĂU cu un efectiv de 3 ofiţeri, 89 subofiţeri şi 143 trupă.

Până la 14.10.1944, s-au recuperat 1 ofiţer, 35 subofiţeri şi 36 trupă. Total 307 oameni.

In perioada 14-22.10.1944 s-au mai prezentat din diferite poziţii (dispăruţi, dezertori), 55 subofiţeri şi 96 trupă. Total: 4 ofiţeri, 179 subofiţeri şi 175 trupă.

Link

O cronologie

Unitatile mobile sovietice au ocolit fortificatiile ridicate de romani si germani si au ajuns la Tg Frumos, au traversat Siretul si, printr-un atac surpriza au cucerit Romanul, unde au capturat un depozit militar. Apoi au atacat rapid in sud si au capturat Bacaul.

Alte unitati ocupa Barladul si Husiul, dupa ce in acesta din urma se dau lupte de strada.

La 25 august rusii ajung la Tecuci. In cinci zile au capturat aproape 50.000 de prizonieri romani si germani pe Frontul II Ucrainian. Alti 55.800 de prizonieri sunt luati pe Fr. III Ucrainian, in zona de sud.

La 26 august rusii cuceresc Onestiul, ajung la Buhusi, Scorteni, Moinesti, Berzunti si Hemeiusi.

La 27 august rusii intra in Comanesti, Darmanesti, Tg. Ocna, Stefan cel Mare.

Intrarea in Bacau

Avocatul bacauan Aurel Popa povesteste: “Militarii nemţi din oraşul Bacău se retrăseseră, rămânând numai nişte unităţi cu scopuri specifice retragerii, dar noi, populaţia civilă, nu mai ştiam nimic.

La vestea că ruşii au trecut podul peste Bistriţa şi înaintează spre centru, pe la ora 11 s-a produs o panică în tot oraşul.

Atunci mulţi cetăţeni, printre care şi eu, luându-şi câteva obiecte în fugă, au pornit spre zonele presupuse libere ale ţării.

Mi-am luat o servieta cu un rând de schimburi şi ceva de mâncare şi am pornit la drum […]

În realitate, nu erau ruşii la podul peste Bistriţa, ci nişte unităţi străine aliate nemţilor, care purtau alte uniforme şi au derutat pe necunoscătorii ce au creat panica.

Ruşii au intrat în ziua următoare, pe la ora 12, ocolind podul, apărat de o echipă nemţească de sacrificiu, având poziţii bine consolidate pentru câteva tunuri antitanc, cu care au distrus pe şosea mai multe tancuri şi au blocat-o, încât a trebuit schimbat traseul cel mai scurt.

Se spune că după ce au înconjurat poziţia inamică, ruşii biruitori au capturat pe cei vreo trei ostaşi germani şi i-au împuşcat pe loc, jupuindu-i înainte de a muri.

Sursa

Cel care a cucerit podul de peste Bistrita a fost sergentul Mihail Mihailovici Kosmacev. Pentru ca a distrus o baterie de artilerie si a aparat podul cu tancul sau pana la venirea intaririlor, sergentul va fi declarat Erou al Uniunii Sovietice. Din pacate pentru el, postum, deoarece va muri la 13 decembrie 1944.

Avea sapte clase, era instalator de meserie si fusese recrutat in 1943.

 Link

Comandantul sergentului Kosmacev era Pavel Ivanovici Ivanov , nascut in 1910. Plutonul de tancuri comandat de el a atacat in ziua de 22 august spre Roman insa a fost respins.

A revenit noaptea ocolind pe crestele dealurilor si a reusit sa intre in Roman, pentru ca apoi, sa-si reia inaintarea spre Bacau.

Strapungerea aceasta ii va aduce si lui titlul de Erou al Uniunii Sovietice care-i va fi acordat postum. Ivanov a murit la 7 octombrie 1944 la Gyula.

Rusilor nu le-a venit sa creada ce exista in magazinele din Bacau. Relateaza o femeie-soldat:

”Am oprit intr-un mic oras romanesc – Bacau. Am facut un tur al orasului si am intrat intr-un magazin. Am avut un adevarat soc: rafturile se indoiau sub povara tesaturilor si produselor cosmetice”.

Link

Pilotul rus Vasili Merkusev a fost la un pas să fie eliberat de Armata Roşie. Din nefericire pentru el, avea să fie transferat în Germania chiar înaintea ofensivei.

Merkusev fusese doborât în iulie 1944 în zona Iasiului şi adus la Bacău.

Rănit, înfometat şi maltratat, avea să semneze declaraţiile pe care i le-au pus germanii în faţă. Va fi eliberat în 1945 de americani. În 1947, arhivele germane ajung în mâna sovieticilor iar colonelul Vasili Merkusev va fi arestat chiar în timpul festivităţilor din Ziua Forţelor Aeriene.

Va petrece 5 ani într-un lagăr de muncă, condamnat pentru trădare. Ulterior se va constata că informartiile smulse de la el, nu aveau nici o valoare militară şi va fi reabilitat.

Link

lazar-lunetist

Lt. maj. Lazăr Lipovici Bandas, lovit de un lunetist pe strazile din Bacau

Locotenentul major Lazăr Lipovich Bandas fusese impuscat de un lunetist, pe o strada in Bacau, ranit grav si, dupa cateva luni de suferinta, a murit pe patul spitalului din Bacau , fiind  ingropat in oras.

Fusese trimis la Academia Militara din Moscova, insa el ceruse  sa fie retrimis pe front…

Link

Diversionistii

In zona Bacaului a activat o formatiune subversiva numita “Soimul”, formata din 11 persoane, antrenate de NKDV la Moscova. Toti erau basarabeni si au fost parasutati in iunie 1944.

Misiunea lor era sa dezvolte reteaua de spionaj si diversiune sovietica din zona Moldovei si sa culeaga informatii inaintea ofensivei programate pentru luna august.

Grupul s-a ascuns intr-o baza secreta din Bacau si a actionat pe o raza de 150 kilometri in jurul orasului.

Seful grupului era A. Corobceanu, secondat de A. Burkovskii, G. Pancenko si A. Gordeev.

gordeev

A. Gordeev, unul din cei 11 membri ai grupului subversiv sovietic „Soimul’

Niciunul dintre agentii parasutati nu a fost descoperit.

Nu acelasi noroc l-au avut alti parasutisti rusi:

“La data de 13/14 mai 1944, în apropierea comunei CAŞIN, au fost capturaţi şi nimiciţi mai mulţi paraşutişti, de către o patrulă formată din 3 subofiţeri de jandarmi.

In ziua de 2 iulie 1944, sergentul major Niculiţă Grigore şef de patrulă la postul jandarmi DOFTEANA, împreună cu soldatul de jandarmi Andronache Ioan, au reuşit să prindă în pădurea “Bogata” 4 paraşutişti de la care au capturat: 3 pistoale mitralieră, 3 pistoale mici ruseşti, 1 aparat de radio emisie, 4 hărţi topografie şi mai multe bancnote ruseşti.

In zilele de 15 şi 19 iulie 1944, sergentul major Duican Emil, comandantului plutonului de poliţie de la reşedinţa legiunii,împreună cu 12 jandarmi, în urmărirea întreprinsă au prins 5 paraşutişti, dintre care 2 în viaţă, restul de 3 împuşcaţi mortal în timpul luptei, de la care au capturat: 4 pistoale mitralieră, 5 pistoale automate, 3 grenade defensive, 70 de hărţi cu diferite regiuni, 2 paraşute, cartuşe pistol mitralieră, 1 aparat de radio emisie şi un pistol rachetă cu 7 rachete”.Link

Surse: Ziaruldebacau; Ziarul de Garda,Chisinau; unstory.com

05/05/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: