CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Geopolitica, forţele secrete ale istoriei și MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR

Biserica Ortodoxă Rusă, în 2002, despre ideologia lui Alexandr Dughin:  anti-ortodoxie, satanism, islamism, neopăgânism - ILD

Aleksandr Dughin este considerat de mulți drept unul dintre cei mai influenți consilieri pe care i-a avut Putin.

Născut în 1962, fiu al unui inalt membru al spionajului militar sovietic, el este un politolog cunoscut pentru teoriile sale despre invierea unui imperius rus opus intereselor nord-atlantice, un adept al panslavismului și un apropiat al Kremlinului, Bisericii Ortodoxe Ruse si armatei ruse.

A scris mai multe cărți de geopolitică, între care cea mai cunoscută este  Bazele geopoliticii (1997).

Conceptual, Dughin caută să îmbine tradiția geopoliticii clasice germane  cu cea a gîndirii panslaviste , precum și cu mistica  teosofică rusească; (Wikpedia.ro).

De asemenea, Aleksandr Dughin a evocat influența exercitată asupra sa de gânditorii români Jean Pârvulescu, Lucian Blaga, Mircea Eliade.

Este cunoscut ca un ideolog vocal al revirimentului imperialist rus prin miscarile politice pe care le-a fondat sau organizat, precum Partidul Bolșevic Național, Frontul Bolșevic Național sau Partidul Eurasia.

Acţiunile politice ale lui Putin și ideile promovate de ideologul Dughin nu vin decât să confirme că există o reciprocitate între aceştia doi.

Teoriile promovate de Dughin concordă din plin cu poziţia preşedintelui rus Vladimir Putin asupra unor subiecte cum ar fi:centralismul statului, autoritatea Bisericii Ortodoxe Ruse şi renaşterea Rusiei ca o mare putere în construcţia Uniunii Euroasiatice.

Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei

Modelele “conspiraţiei” sunt extrem de variate. Sub acest aspect, cu siguranţă, conceptul de conspiraţie “iudeo-masonică”, atât de răspândită astăzi în cele mai diverse cercuri capătă popularitate. În principiu, această teorie merită cel mai aprofundat studiu şi trebuie să recunoaştem că nu avem o analiză completă şi ştiinţifică pe această temă, în ciuda sutelor şi miilor de lucrări care ori au elogiat-o, ori au defăimat-o.
Dar în lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit, bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea “iudaic-masonică”. Vom încerca să descriem în mare conspiraţia mondială a celor două forţe “oculte” opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii.

În opinia noastră, aceste forţe sunt mai mult caracterizate, nu atât ca fiind naţionaliste şi nici nu apaţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice; orientarea lor geopolitică este una datorată divergenţelor radicale.
Cât despre explicarea “secretului” final al acestor forţe contrare, suntem înclinaţi să-l descoperim în diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc; stă mai presus de diferenţele naţionale, politice, ideologice şi religioase şi uneşte într-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. Modelul nostru este modelul “conspiraţiei geopolitice”.

Bazele geopoliticii

Să ne amintim axiomele de bază ale geopoliticii – o ştiinţă care a fost denumită “politică geografică” şi a cărei alcătuire este datorată expertului politic şi omului de ştiinţă Halford Mackinder (1861-1947). Termenul de “geopolitică” a fost folosit pentru prima dată de suedezul Rudolf Kjellen (1864-1922) şi apoi introdus în limba germană de Karl Haushofer (1869-1946).
Totuşi, părintele geopoliticii rămâne Mackinder, al cărui model fundamental a stat la baza tuturor studiilor geopolitice ulterioare. Meritul lui Mackinder constă în faptul că a reuşit să contureze şi să înţeleagă legile clare, obiective ale istoriei politice, geografice şi economice ale omenirii. Dacă termenul “geopolitică” a apărut relativ recent, substanţa lui are o istorie milenară. Esenţa doctrinei geopolitice poate fi schiţată în câteva principii. În istoria lumii există două tendinţe opuse, într-o perpetuă competiţie pentru asimilarea de pământ şi spaţiu – linia de acces către “calea terestră” şi linia de acces “maritimă”. În funcţie de ce tendinţă urmează (cea “terestră” sau cea “maritimă”), statele, popoarele, naţiunile, conştiinţa lor istorică, political or internă şi externă, psihologia lor, viziunea lor asupra lumii sunt conturate conform unor reguli foarte stricte.
Dându-i un asemenea înţeles, este foarte uşor să vorbim despre viziunea globală asupra spaţiului “terestru”, “continental” sau chiar despre “stepă” (“stepa” este “pământ” în înţelesul său pur, ideal) şi despre viziunea mondială asupra spaţiului “maritim”, “insular”, “oceanic” sau “acvatic”. (Notăm în treacăt că primele indicii ale unei căi de acces similare pot fi găsite în lucrările unor slavofili ruşi ca Khomyakov şi Kiryevsky).
În antichitate puterile “maritime” care au devenit simboluri istorice ale civilizaţiei “acvatice” au fost Fenicia şi Cartagina. Imperiul terestru, opus Cartaginei a fost Roma. Războaiele pumice sunt definiţia perfectă a ceea ce înseamnă opoziţia dintre “civilizaţia maritimă” şi “civilizaţia terestră”. În perioada modernă şi în istoria recentă Anglia a devenit polul “insular” şi “maritim”, “stăpâna mărilor” iar mai târziu, America-insula gigant continent. Anglia, ca şi Fenicia antică s-a angajat îndeosebi în comerţul maritime şi în colonizarea de coastă, acesta fiind instrumentul de bază al dominaţiei sale.
Geopolitica de tip fenician-anglo-saxon a generat un model de civilizaţie special, “mercantil-capitalist-de piaţă”, întâlnit în primul rând în interesele economice şi materiale şi în principiile liberalismului economic. Aşadar, în ciuda tuturor variaţiilor istorice posibile, civilizaţia “maritimă” face întotdeauna referire la superioritatea economiei în faţa politicului. Contrar modelului fenician, Roma a reprezentat o mostră de structură războinică, hegemonică, bazată pe control administrativ şi religiozitate civilă, cu principiul “politica deasupra economiei”. Roma este un exemplu de imperiu non-maritim, terestru, pur continental, care a invadat adânc continental şi a asimilat popoarele supuse, “romanizând” imediat după cucerire.
În istoria modernă reîncarnarea puterii “terestre” a fost Imperiul Rus şi, de asemenea imperiul central-european: Austria şi Germania. Rusia-Germania-Austria sunt simbolurile esenţiale ale “geopoliticii terestre” în Epoca Modernă.
Mackinder a demonstrat clar că în ultimele secole “atitudine maritimă” înseamnă “atlantism”, iar în zilele noastre, “puterile maritime”, mai presus de toate sunt Anglia şi America, ţări anglo-saxone.

Împotriva “atlantismului” care întruchipează superioritatea individualismului, “liberalismul economic” şi a “democraţiei de tip protestant”, stă “eurasismul”, care necesită în mod obligatoriu autoritate, ierarhie şi stabiliment “comunitar” al principiilor naţional-statale mai presus de interesele banale umane, individualiste şi economice.
Atitudinea eurasistă exprimată clar este tipică Rusiei şi Germaniei, cele două puteri continentale ale căror viziuni geopolitice şi economice sunt complet contrare celor ale Angliei şi Statelor Unite, “atlantiştilor”.

Metafizica războiului ocult

Opoziţia dintre Ordinul Atlantic și Ordinul Eurasiatic de-a lungul secolelor și mileniilor, care a îmbrăcat cele mai variate forme, reprezintă într-un anumit sens cel mai mare conținut conspirativ al istoriei, istorie a marilor pasiuni planetare, a oamenilor și religiilor, raselor și tradițiilor, spiritului și trupului, păcii și războiului. În confruntarea dintre cele doua ordine nu trebuie sa vedem o imagine moralistă și simplistă a luptei între Dumnezeu și Diavol, adevăr și minciună, îngeri și demoni etc.
Pe aceasta luptă dintre două modalități opuse de a vedea lumea, dintre cele doua imagini metafizice ale vieții, dintre cele doua căi către cosmos și prin cosmos, dintre cele doua principii mărețe, nu numai opuse unul altuia dar și indispensabile în esența lor – odată ce pe această pereche se bazează toate procesele cosmogonice și cosmologice, se bazează toate parcursurile ciclice ale istoriei umane.
Ordinul Eurasia, Ordinul Principului Masculin, Soarelui, Ierarhiei, reprezintă proiecția Muntelui, Apollo, Ormuzd, Hristos Pantocrator. Eurasia ca Tărâm al Estului este Tărâm al Luminii, Tărâm al Raiului, Tărâm al Imperiului, Tărâm al Speranței, Tărâm al Polului.
Ordinul Atlantic, Ordinul Principiului Feminin, al Lunii, al Egalității Orgiastice, reprezintă proiecția egipteanului Seth, Python, Ahriman, Suferinței lui Christos, Omului scufundat în disperarea metafizica a celui care se roagă singur în grădina Ghetsimani. Atlanticul, Atlantida ca Tărâm al Vestului, este Tărâm al Nopții, Tărâm al “gropii exilului” (cum a spus un islamic sufist), Centrul Planetar al Scepticismului, Tărâmul Marelui ”Spleen” (Plictiseală) Metafizic.
Ambele ordine au cele mai adânci rădăcini ontologice și sacre și au motivarea metafizică de a însemna ceea ce înseamnă. A considera oricare dintre aceste ordine ca un accident istoric ar însemna a nega logica secretă a ciclurilor umane și cosmice. Alegerea unei cai geopolitice oglindește alegerea unei cai metafizice, ezoterice, calea Spiritualității către univers.
Nu exista din acest motiv garanții (fiind imposibil propri-zis) de a afirma că Eurasia este bună iar Atlanticul este rău, ca Roma este sfânta și Cartagina este blestemată și nici invers. Totuși, oricine este solicitat de Ordin va trebui să facă un pas hotărât în a-l servi. Legile lumii noastre sunt în așa fel făcute încât rezultatul Marii Bătălii nu este prestabilit, rezultatul dramei “Eurasia împotriva Atlanticului” depinde în totalitate de solidaritatea planetară a tuturor acelor chemați să servească, de toți soldații geopoliticii, toți agenții secreți al Mării și Pământului.
Rezultatul razboiului cosmic al lui Apollo cu Șarpele Python depinde de fiecare dintre noi, fie ca înțelegem sau nu acest lucru.

Sfârşitul timpurilor

Toate doctrinele religioase şi metafizice descriu Sfârşitul Timpurilor, sfârşitul ciclului, ca Ultima Bătălie, Bătălia Finală. Tradiţii diferite au tratat în mod diferit acest conflict şi, câteodată ceea ce într-o tradiţie este „echipa Răului”, devine în cealaltă tradiţie „echipa Binelui” şi invers. De exemplu pentru creştinii ortodocşi de la sfârşitul timpurilor, iudaismul este considerat ca fiind religia Anticristului şi pentru evrei – „creştinii goiymi din ţările de nord ai regelui Gog” acţionează ca o concentrare a Răului escatologic. Hinduşii consideră că al Zecelea Avatar, acela care trebuie să vină la sfârşitul ciclului, va distruge „Budiştii” iar Budiştii cred că Buddha Timpurilor Viitoare, Salvatorul Maitreya, va apărea în comunitatea budistă.
Toate acestea nu stau mărturie la relativitatea diviziunii rolurilor din Ultima Bătălie, cât la imposibilitatea de alegere a unui Bine evident prin sine însuşi, pentru a se păzi oricine şi pentru a lua parte la lupta escatologică de partea ”corectă”. Se vorbeşte despre Ultimele Timpuri, când „chiar şi alesul va fi ispitit”. Opţiunea alegerii dintre cele două „echipe” escatologice nu poate fi ceva formal. Este alegerea Spiritului, este cel mai mare noroc, este cea mai mare dramă metafizică.
Din acest motiv, nimic din realitatea epocii escatologice – şi multe autorităţi tradiţionale şi religioase afirmă că noi trăim acum exact într-o asemenea epocă – nu poate servi ca negativitate absolută sau pozitivitate absolută. Şi este prosteşte să absolutizezi orice formă politică, echivalând-o cu „Răul absolut” sau cu „Binele absolut”. Până şi începutul alegerii adevărate stă dincolo de graniţele ideologiilor politice exterioare, dincolo de graniţele separării dintre democraţi, fascişti şi comunişti.
Adevărata alegere începe la un nivel al geopoliticii şi urcă mai departe pe „spirala profetică” (conform expresiei lui Jean Pârvulescu) către abisurile misticismului, metafizicii, gnosticismului, către abisurile Secretului divin de nepătruns. Ordinul atlantic şi Ordinul eurasian sunt ultimele secrete ale istoriei umane publice. De fapt, înăuntrul acestor Ordine mai există şi alte cercuri mai închise, mai misterioase, legate de metafizica pură.
Dar oricum, adevărata, riguroasă şi conştiincioasă luptă escatologică începe chiar cu Ordinul Eurasia sau cu Ordinul Atlantic. Chiar fără a te scufunda adânc în secretele ultime, pur și simplu doar lucrând pentru Ordin, este suficient să fii un participant activ, chemat și ales, al Marii Drame.

Lupta finală

Cuvântul nemţesc „Endkampf” („Bătălia finală”) exprimă esenţa situaţiei planetare moderne. Motivele escatologice, ale sfârșitului lumii penetrează nu numai mişcările religioase şi mistice dar şi politica imediată, economia, viaţa cotidiană. Încă din 1962, în Israel evrei devotaţi trăiesc într-un „Timp final” special, într-un „timp al lui Mesia”. SUA a aspirat să instituie o Nouă Ordine Mondială specială. Europeanul mondialist Jacques Attali predică despre venirea ultimei faze a unui Regim Comercial special. Poporul islamic (în special șiiții) se aşteaptă în viitorul apropiat la venirea lui Mahdi, Imamul Ascuns. Hinduşii sunt convinşi de sfârşitul lui Kali Yuga, Secolului Întunecat. Este o revigorare a escatologicului rasist în mișcările național-socialiste. În comunităţile creştine au circulat şi mai multe profeţii despre Ultimul Papă (Flos Florum) şi despre ultimul patriarh al ortodoxiei. Lamaiştii sunt siguri ca actualul Dalai Lama va fi ultimul. China a fost călită într-o aşteptare mistică. Comunismul sovietic a căzut brusc şi neaşteptat.
Toate aceste semne ne vorbesc despre începutul de „Endkampf”, despre începutul Ultimei bătălii. Până şi cuvintele din cântecul bolşevic „Este ultima noastră luptă decisivă” sună ca o revelaţie tulburătoare, ca un indiciu al bătăliei finale planetare.

Ordinul şi „ai noştri”

Termenul „ai noştri” (”nashi”) nu a fost des folosit în context geopolitic. Faimosul geopolitician şi jurist german Carl Schmitt a insistat asupra necesităţii de a introduce conceptul „ai noştri” pentru a explica o determinare proprie geopolitică a unei naţiuni, stat sau bloc etnic.
Faimosul reporter TV Aleksandr Nevzorov a realizat acest lucru în practică, într-o serie de emisiuni TV. „Ai noştri” a devenit astăzi în Imperiul Rus un concept univoc eurasian, incluzând nu numai ruşii şi slavii, dar şi tătarii, turcii, Ugro-finii etc. realizând o legătură genetică cu spaţiul imperial şi ideea imperială. În practică, conceptul „ai noştri” al lui Nevzorov este o definiţie sintetică a eurasienilor înnăscuți, a autohtonilor imperiali, stăpâni, prin dreptul culturii și prin naștere, ai pământului lor, ai Marelui Pământ.
Este semnificativ că atlantiştii ruşi din Rusia nu folosesc acest cuvânt. Este logic, deoarece aici ei nu sunt dintre ”ai noștri”; pentru aceștia, propriul lor ”ai noștri” se află departe dincolo de granița continentului, în insula mohorâtă.
Dar pentru Jean Pârvulescu, care şi el a făcut din acest termen un concept conspirologic geopolitic, noţiunea „ai noştri” este atotcuprinzătoare. Jean Pârvulescu identifică conceptul „ai noştri” cu întreaga reţea de partizani al Marelui Bloc Continental – din Japonia până în Belgia, din China în Franţa, din India în Spania, din Iran în Germania, din Rusia în Italia. „Ai noştri” pentru Pârvulescu este sinonim cu însuşi Ordinul Eurasian cu toate ramurile şi grupările sale, recunoscându-se reciproc, conștient sau nu, conspirativ sau fățiș, în aceeași zonă de influenţă geopolitică, mistică şi metafizică.
„Ai noştri” este frontul unit invizibil al Continentului, Frontul Tărâmului, Frontul Răsăritului Absolut, a cărui provincie vestică este Europa, Europa „noastră”, Europa tradiţiei, Pământ, Spirit. „Ai noştri” este atât catolic şi ortodox, cât şi islamic, atât hindus şi taoist, cât şi lamaist, atât păgân şi agnostic, cât şi mistic. Dar numai cei care sunt devotați Continentului Răsăritului, misteriosului și necunoscutului său Destin.
Pârvulescu vorbeşte despre o „Franţă paralelă”, o „Românie paralelă”, o „Rusie paralelă”, o „Chină paralelă” ca despre o substanţă spirituală, ca despre măsura invizibilă spirituală a ţărilor reale, în secret unite într-o „Eurasie paralelă”, „Eurasia Spiritului Pur”.
„Ai noştri” sunt soldaţii „Eurasiei paralele”, eroii Estului Absolut, toţi servind în logica ocultă a ”spiralei profetice” principiul Unicului, Unica Idee, Scopul, Principiul Ascuns. Îndată ce conservator-revoluţionarul german, naţionalist, rusofil şi eurasian Arthur Moeller van den Bruck a spus repetând ce a spus Khomyakov („Biserica este Unică”): „Există un singur Reich (un singur Imperiu), la fel cum există doar o singură Biserică”. Este Reich-ul „nostru”, este Biserica „noastră”, este Imperiul „nostru”.

From the Shanghai Cooperation Organization (SCO) Summit to the G20 ...

Ora Eurasiei

În timp ce noi ne regăsim în Eurasia, în timp ce vorbim în numele ei, în timp ce rămânem legați de substanța ei misterioasă, mistică, Eurasia ne aparține, este dintre ”ai noștri”. În ciuda tuturor persecuțiilor din partea atlantiștilor, în ciuda eficienței strategiei lor distructive, în ciuda ”somnului” greu și adânc al unor întregi arii și al popoarelor care locuiesc acolo, în ciuda dominației agenților Ordinului Atlantic în politicile continentale, în cultura continentală, în economia continentală – în ciuda tuturor acestea, procesul de ”decolonizare” este implacabil.
Doar că trebuie să ne abținem de la a cădea în arhaism, de la a apăra forme culturale, sociale, politice uzate; nu trebuie să fim pur și simplu conservatori, conservatori din inerție.

Ordinul Eurasia este Revoluția Conservatoare totală, Marea Deșteptare a conștiinței geopolitice, este calea verticală, în locul oscilațiilor de la stânga la dreapta pe care le face șarpele pentru a merge înapoi.
Ordinul Eurasia este duelul crud și deschis cu puternicul și vicleanul Oponent, cu Ordinul lui Seth, Măgarul Roșu, Ordinul ”Morții Dansând”.

Trebuie să aruncăm servitorii Oceanului înapoi în Ocean, să îmbarcăm agenții ”Insulei” cu destinația înapoi către ”Insula” lor. Trebuie să îi extragem din carnația Continentului pe toți aceia care i-au trădat pe ”ai noștri”, care au trădat idealurile noastre, interesele noastre.
Da, inamicii noștri au adevărul lor.

Da, trebuie să respectăm alegerea lor profund metafizică, trebuie să ne fixăm privirea în Secretul lor, în secretul din ”Groapa Apusului”. Dar asta nu trebuie să ne influențeze fermitatea, furia, cruzimea rece și aprigă. Putem fi indulgenți doar atunci când Continentul nostru va fi liber, când ultimul atlantist va fi aruncat în Apele Sărate, în elementele aparținând simbolic zeului egiptean cu chip de crocodil.
Judecând după semne precise, ”Vremurile sunt aproape”. Endkampf, Ultima Bătălie se va dezlănțui în curând. Sunteți pregătiți, seniori ai ”Ordinului Polar”? Sunteți pregătiți, soldați ai Eurasiei? Sunteți pregătiți, înțelepți strategi ai GRU? Sunteți pregătite, mari popoare ale Eurasiei, care v-ați prins în rămășag prin faptul însuși al nașterii voastre?
Deja au bătut clopotele decisive ale Ceasului Eurasiei…
Marele Război al Continentelor deja se apropie de ultima sa clipă.

Sursa: Acest text a fost iniţial publicat ca Partea III-a din «Conspirologia» (Analiza Conspiraţiilor), Moscova, 1992, de Alexander Dughin.

Fragmente preluate din http://www.4pt.su/ro/content/marele-razboi-al-continentelor

10/03/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Fostul ministru de externe Ștefan Andrei – dezvăluiri despre rețeaua de Spioni KGB,GRU și NKVD ai Moscovei din partidul Comunist Român, care l-a ucis pe Nicolae Ceaușescu. VIDEO

ISTORIA AȘA CUM NU V-O POVESTEȘTE NIMENI. Dezvăluirile lui Ștefan Andrei – Ministrul de Externe al lui Nicolae Ceaușescu – despre rețeaua de spioni KGB GRU și NKVD ai Moscovei din partidul Comunist Român care l-a ucis pe Nicolae Ceaușescu.

Imagini pentru stefan andrei photos

Obrăznicia a lui Ionel

INTERVIU cu Stefan Andrei: Retelele KGB din PCR : “Ciungul” Tismenitki, găgăuzul Celac, Brucan si evreii lui Calmanovici, Gogu Radulescu cu amantele lui, Valeria Seciu si Ana Blandiana.

Stefan Andrei avea o memorie prodigioasa. Si-aducea aminte si ce culoare aveau ciorapii lui Fidel Castro la ultima lor intalnire. Descria palatul lui Saddam Hussein in cele mai mici amanunte, care-ti creau o imagine de tip filmografic a intrunirii, foarte folositoare unui jurnalist, mai ales cand apoi are ocazia sa reveda detaliile cu ochii lui.

Ma suna aproape de fiecare data dupa cate un editorial de politica externa in ZIUA, ca sa ma felicite sau sa ma critice sau sa ma corecteze pe ici pe colo, oferindu-mi acele informatii atat de valoroase pentru cautatorii de adevar: cele din interior. Citea foarte mult. Practic stia si solicita, atunci cand nu le primea sau cumpara personal, toate aparitiile memorialistice sau de politica internationala si securitate de pe piata, si uneori ma suna sa ma roage daca pot sa-i aduc vreo carte de acest tip aparuta in SUA sau Europa occidentala si inca netradusa la noi.

Era la curent cu “tot ce misca” in domeniul lui. Am inregistrat cu el, video, impreuna cu reputatul cercetator al comunismului Vladimir Alexe, zeci de ore despre adevarata istorie a diplomatiei romanesti sub vremurile dominatiei sovietice. Sunt ore de istorie pura, intesate cu informatii necunoscute publicului si presarate cu detalii picante despre viata unor lideri ai lumii sau ai unor pigmei de pe la noi.

Cum ar fi cei expusi mai jos, din cloaca kominternista, in cele doua interviuri aparute in ZIUA si pe care le reproduc aici, azi, cand batranul diplomat – nu “Machiaveli”, nici eu nu sunt de acord cu aceasta porecla, ci mai curand Richelieu, avand in vedere si inclinatia sa catre arte – se duce in mormant, o data cu tot bagajul sau impresionant de cunostinte, un univers diplomatic ramas nedescoperit inca lumii, momentan maculat si distorsionat de zgura unor mizerabili neo-kominternisti, ca Tismaneanu si ai lui, profitorii tuturor regimurilor.

Plecat literalmente de la coada vacii, de pe plaiurile oltenesti ale Podarilor unde pastea turma satului, Stefan Andrei a crescut si s-a ridicat intr-un sistem, asa cum a fost el, doar datorita inteligentei sale si a devotamentului pe care l-a avut pentru Romania. Spre deosebire de tovarasii veniti pe tancurile sovietice, care au scos in cizme din casele lor proprietarii romani, pentru a se instala ca o pegra nomenclaturista in ceea ce a devenit Cartierul Rosu.

Istoria acestei perioade trebuie oferita lumii asa cum a fost. Stefan Andrei o prezenta, “naked”, cum ar spune americanii si dupa cum puteti citi mai jos. A fost inmormantat azi, in curtea Bisericii din satul Snagov, ca un fiu crestin-ortodox al comunitatii locale, inconjurat doar de familie, Violeta Andrei si fiul Calin, prieteni si fosti subalterni.

Nu s-a remarcat nici un oficial din cei care-l sunau pentru diverse pile sau intrari in lumea araba, in cea persana sau in cea occidentala sau il felicitau la diverse ocazii, de la Melescanu pana la Cioroianu sau Basescu (notabila prezenta generalului Iulian Vlad, dupa cum ne-au transmis participantii).

Probabil nu si-au dorit sa se afiseze la o ceremonie, chiar funerara, a unui ex-demnitar al unui regim “ilegitim si ilegal”, de care au profitat insa din plin si actualul presedinte condamnator si scribuletul lui bolsevic si necrofag si autoplagiator (Tismaneanu si-a republicat articolul despre Stefan Andrei, cu mici schimbari, in cinci publicatii, la date diferite). Dumnezeu sa-l ierte!

Jimmy Carter - Ceausescu - Stefan Andrei - SUA - 13 04 1978

Stefan Andrei s-a nascut la 29 martie 1931, in satul Livezeni, comuna Podari, judetul Dolj. A absolvit liceul din Craiova, dupa care a intrat la Facultatea de Constructii Hidrotehnice, urmand si Institutul de Constructii Bucuresti. In facultate a lucrat ca redactor la sectia internationala a ziarului “Scanteia tineretului”. S-a inscris in Partidul Comunist in 1957. Remarcat de Nicolae Ceausescu, incepand cu 1960 a ocupat functia de sef al Relatiilor Externe al UTM. In 1965 a devenit adjunctul bunicii lui Bogdan Olteanu, Gizela Wass, care era sefa Sectiei Externe la PCR, apoi prim adjunct si in 1972 a devenit secretar al CC cu problemele internationale. A fost numit in postul de ministru de Externe in 1978, ca succesor al lui George Macovescu, unde a ramas pana in 1985. Detronat de Elena Ceausescu, avea sa fie numit presedinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activitatii Economice si Sociale, functie pe care a ocupat-o pana in 1987, cand a fost promovat in postul de viceprim-ministru al Guvernului. A detinut acest post pana in 1989. Pentru ca a facut parte din fostul regim comunist al lui Ceausescu, Stefan Andrei a fost arestat in 1990 la ordinule lui Iliescu si Brucan.

A stat in inchisoare timp de doi ani si cinci luni, in ciuda faptului ca Parchetul nu a putut sustine niciodata acuzatia initiala a Frontului Salvarii Nationale condus de Ion Iliescu: “genocid” – uciderea a 60.000 de romani la “revolutie” – si subminarea economiei nationale. Din 1989 pana astazi au fost ucisi peste 20 de milioane de prunci nenascuti iar economia nationala practic nu mai exista. Vinovati sunt si azi la putere sau in spatele ei.

Fostul ministru de Externe Stefan Andrei dezvăluie momente picante despre viața lui Ion Iliescu in sânul familiei Ceaușescu.

Imagini pentru stefan andrei photos

Fostul ministru de Externe al Romaniei socialiste, Stefan Andrei, detronat in 1985 de Elena Ceausescu, ne-a acordat un amplu interviu despre culisele diplomatiei romanesti. Considerat unul dintre cei mai straluciti ministri de Externe din istoria recenta a lumii, Stefan Andrei ne-a revelat amanunte si dedesubturi privind numeroase momente epocale ale secolului trecut, incepand cu ocuparea Romaniei de catre trupele sovietice.

De la mijlocirea pacii de la Camp David la rolul Romaniei in solutionarea conflictului din Vietnam, de la intalnirile cu Fidel Castro la cele cu Saddam Hussein si de la Richard Nixon pana la Mihail Gorbaciov, Stefan Andrei rememoreaza perioada care a consacrat diplomatia romaneasca pe plan international si ne face dezvaluiri inedite despre ultimile zile ale regimului Ceausescu si agentura KGB-GRU in Romania. Printre aceste amintiri s-au strecurat si picanterii ale vremurilor, legate de exemplu de viata lui Ion Iliescu in sanul Partidului si chiar al Elenei Ceausescu. .

Tismaneanu-“Ciungul” si Celac erau agenti sovietici, NKVD-isti. Brucan si alti tineri evrei faceau parte din Reteaua lui Camanovici. O stiu direct de la Ceausescu.

Ce insemna Romania in august 1968?

Atunci a demonstrat Romania ca are propria sa identitate si vointa in blocul rasaritean. A fost un moment mare in istoria Romaniei. Gestul lui Ceausescu – de fapt al politicii noastre – de aparare a Cehoslovaciei si condamnare a invaziei sovietice avea sa ne coste insa. Rusii l-au urmarit pana l-au omorat, culmea, ridicandu-l din aceeasi piata unde-l ovationasera sincer sute de mii de romani in august 1968. Dupa aceea a urmat o perioada cu totul speciala a diplomatiei romanesti… De desprindere de URSS.

A fost o perioada lunga in care eram controlati cu totul de sovietici. Prin consilieri, prin agentii lor.

De exemplu: Tismaneanu, Leonte,”Ciungul”, cum ii ziceam noi, ca se lauda ca pierduse o mana pe cand era in brigazile teroriste bolsevice contra Spaniei, altii ziceau ca a cazut beat din tren… Era un om rau, meschin si invidios. Un om urat. L-am cunoscut prin 1956. Era agent sovietic, NKVD.

Dupa vizita lui Hrusciov noi l-am chemat si l-am avertizat sa termine cu spionajul. Nu ne-am atins de agentii sovietici pana prin anii ’60.

Brucan, de exemplu, si alti tineri evrei, era agent sovietic din timpul razboiului, in Reteaua lui Calmanovici [Emil], cel care a construit si Ambasada URSS la Bucuresti. O stiu direct de la Ceausescu. Si Tismaneanu era printre ei.

Ei bine, Ceausescu a primit sarcina sa ridice problema lor in fata conducerii PCUS. Si i-a zis lui Hrusciov, inainte de momentul ’68, la vizita acestuia la Bucuresti: “tovarase, noi promitem sa va informam, mai aveti si consilieri sovietici dar va rugam sa terminati cu agentii dintre noi”.

Si-atunci Hrusciov i-a zis: “Pai considerati ca n-avem nici un agent la voi. Nici in China n-avem…”

Si asta ne-a dat noua dezlegare sa-i chemam si sa-i avertizam. Sa aleaga: ori Romania, ori Rusia!

Si asa s-a intamplat si cu Tismenitki.

Acum, toti ilegalistii au ramas pro-sovietici. Si aschia nu sare departe de trunchi…

Al­tul, la fel: tatăl lui Celac [Sergiu], primul mi­nistru de Externe pus de Iliescu chiar in ’89. Agent sovietic.

Numele lui e de fapt Cealik, e pe jumatate gagauz. Are si o sora, Mariana [Celac], pe care o intindeau colegii mei de la “Scanteia Tineretului” pe sus, deasupra Cofetariei “Albina”, unde aveam sediu atunci…

El era ofiter in Armata Română. Nevasta-sa era cel putin pe jumatate evreica. Erau în agentura.

Si-atunci, guvernul lui Armand Ca­linescu l-a trimis din Basarabia la Perisor, langa Craiova. Cand au venit trupele sovietice si apoi comunistii, la 6 martie 1945, l-au pus primul prefect de Dolj, al Craiovei (vedeti si video pe aceasta tema, mai jos).

Reteaua lui Gogu Radulescu

Deci au reusit totusi sa ramana in structuri pâna in 1989 si dupa…

Ce se intampla… Erau si cazuri mai complicate.

De exemplu Gogu Radulescu, membru al CPEx al CC al PCR. Taica-sau, țigan lăutar. El s-a casatorit cu o evreică. Ca asa era “moda” atunci.

Suntem in perioada ilegalista. PCR era format asa: din minoritari evrei, unguri care vroiau regiunea autonoma maghiara, rusi care militau pentru desprinderea Basarabiei si printre ei cativa români.

Dupa ce au intrat in legalitate, s-a intors roata: romanii au devenit majoritari. Dar atunci sotiile lor erau: evreice, unguroaice, rusoaice…

Asa: soția lui Gogu era vanzatoare la magazinul “Sora”. Pe asta a apucat-o iunie ’40 – ultimatumul care a dus la cedarea teritoriilor romanesti de la Est – in Basarabia. N-a mai venit in tara. In prima zi de razboi antisovietic, cand Antonescu a dat celebrul ordin, Gogu, care era intr-un regiment pe granita, a trecut la rusi.

A dezertat. Aia s-au si mirat: au zis ca e spion. Nu, el vroia in URSS!

Dupa care s-a regasit cu nevasta-sa si, dupa razboi, a venit pe cai mari, pe tancuri adica, in tara. El era mai legat de URSS decat de Romania. Pe-asta era greu sa-l clintesti.

De-altfel s-a si vazut, a stat pana in ultima clipa langa Ceausescu, sa se asigure ca pica.

Cand a venit Iliescu si ne-au arestat, pe noi, membrii CPEx, el si cu Barbu Petrescu, cel care a organizat mitingul din 21 decembrie 1989, n-au mai fost inchisi.

Valeria Seciu si Ana Blandiana erau amantele membrului CPEx al CC al PCR

Ana Blandiana amanta lui Gogu Radulescu

Gogu isi crease o adevarata rețea de intelectuali acolo la Comana, unde statea el. Valeria Seciu era amanta lui, Blandiana la fel; isi facuse și casa acolo, chiar langa el, ca sa-i fie mai aproape.

Pai Otilia Coman, ca asta-i numele ei, facuse inconjurul lumii de pe vremea lui Ceausescu. Cred ca a vazut mai multe tari decât mine, ca ministru de Externe.

Asta micu’, galagiosu’ de la TV, Dinescu, mergea cu soferul si Dacia neagra a lui Gogu.

Astia si cu Iliescu l-au scos si cred ca acum ii putrezesc oasele pe undeva, prin Israel.

Altii care au fost scapati pe lângă Gogu si Petrescu: Ion Ursu si Constantin Dascalescu. Fost absolvent al Scolii Superioare de Partid de la Moscova, Dascalescu, in anii cand era secretar si apoi prim-secretar regional de partid la Galati, se intalnea deseori in zona cu ofiteri KGB ori GRU.

Chiar inainte de momentul decembrie ’89 se intretinuse cu consulul sovietic de la Ismail. Pe-astia i-a “iertat” de puscarie Iliescu…

Noua ne-a facut recurs de era sa facem 15 ani de inchisoare. Pentru ce? Cica “genocid” – ca am omorât 60.000 de oameni…

Elena Ceaușescu mergea la inchisoare la Targu Jiu de mână cu Iliescu

Dar Iliescu cum a ajuns la varful puterii?

Iliescu? Asta a fost un pui de lele! El si-a ucis parintii, domnule! Familia Ceausescu a fost ca si familia lui! Hai sa va spun povestea lui… Cum v-am zis inainte, prin anii’ 60, incepuse marea schimbare. In acest timp, presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania (UASCR) era unu’, Ion Iliescu.

Cum a ajuns el acolo? Voi trebuie sa stiti adevarul, ca tanara generatie: relatiile dintre Ion Iliescu si familia Ceausescu au fost niste relatii extraordinare. Adica, pe cand era el baietan, Elena Ceausescu mergea la inchisoare la Targu Jiu de mana cu Iliescu. Ea mergea la frate-sau si el se intalnea cu taica-sau.

Elena povestea cum mergeu impreuna; el cu mama lui adoptiva, ca prima l-a parasit, si cu Elena Ceausescu. Schimbau trenul la Filiasi. Si, spunea, Elena: “Dormeam toti intr-o odaie acolo. Nici nu ne jenam de Ionel, era un baiat in pantaloni scurti”. Era in ’43, avea vreo 13 ani. Va dati seama, Ceauseasca nu spunea multora “Ionele”.

Au fost apoi la chefuri cu taica-sau, Alexandru Iliescu, si el, si ea, Ceausestii. Chiar se spune ca unchiul lui Iliescu, Eftimie, si el ilegalist, a fost amantul Elenei Ceausescu.

Obraznicia lui “Ionel”. Iliescu si-a ucis parintii adoptivi

Scandalul cu “Ionel” a inceput cand am plecat in China. Eram in avion si se povestea cum tocmai prinsesem doi colonei de la Oradea ca erau agenti ai sovieticilor, se aflau in legatura cu un ofiter GRU, care avea acoperirea de consul. Amandoi facusera studiile in Uniunea Sovietica. Si Elena Ceausescu zice: “Ti-am zis eu, Nicule, ca mai toti astia care au facut studiile in URSS au fost racolati de rusi!”. La care Iliescu s-a inrosit tot si-a zis:

“Dar cei care invata la Londra, despre care Marx a spus ca este citadela capitalului financiar mondial, astia nu pot fi racolati?”.

Se referea la Valentin. Atunci, Elena s-a enervat si i-a zis: “Esti un obraznic! Noi te-am facut ce esti acum si acum profiti ca te stim de mic?!”. Cand ajungem la Beijing, nebunia revolutiei culturale… Primire magistrala, lume puhoi. Ceausescu facea cu mana, Maurer se sprijinea in baston. Si, in spatele lui, mai facea unul cu mana: Ion Iliescu, cu ochelarii de soare pe nas. “Ma, da’ nu ti-e rusine?” – i-a zis Ceausescu dupa – “Tu n-ai simtul masurii? Eu reprezint statul roman, da’ tu, ce reprezinti?”

Dupa care, cand am venit de la Hanoi, Iliescu iar a inceput sa-si dea cu parerea despre politica Partidului in teritoriu. Atunci Ceausescu l-a pus la punct. Zice: “Mai Iliescule, ti-ai facut studiile la Moscova dupa care te-am trimis la Praga. De-acolo te-am adus la CC. Dar acum vad ca tu nu-ti cunosti tara. Cum poti sa fii atunci secretar cu propaganda? O sa te trimit in tara, ma!” Si asa a ajuns ce a ajuns, ca dupa aceea sa se razbune pe propriii lui parinti adoptivi… Cum zicea, cand a luat puterea: “Ceausescu a intinat nobilele idealuri ale socialismului stiintific si ale comunismului!”…

Elena Ceausescu si Ion Iliescu in 1976 - Moldova

Elena Ceausescu a ars mortii de la Timisoara

Fostul ministru de Externe al Romaniei socialiste, Stefan Andrei, revine cu noi declaratii bomba privind ultimele zile ale regimului Ceausescu

Excelenta, ce a cautat Ceausescu la Teheran in decembrie 1989, cand deja, aici, fusese declansata operatiunea de debarcare a sa, atat la Iasi, cat si la Timisoara?

Vizita a fost stabilita dupa conferinta statelor nealiniate, de la Belgrad. Fusese fixata pentru 18 decembrie. Eu consider si acum ca Nicolae Ceausescu a savarsit una dintre cele mai grave si daunatoare greseli ale vietii sale politice cand, in dimineata zilei de luni, 18 decembrie 1989, s-a urcat in avion pentru a pleca timp de trei zile in vizita oficiala in Iran. Inainte de a pleca, pe 17 seara, Ceausescu m-a chemat la el sa se sfatuiasca cu mine.

M-a intrebat: “Crezi ca pot sa aman vizita in Iran?”. “Sigur ca da”, i-am zis. Am amanat-o si pe cea cu Brejnev, in ’77, cand a fost greva minerilor din Valea Jiului. Fac o paranteza: am sunat atunci la Moscova sa anunt ca nu putem veni si, desi nici nu incepuse bine revolta minerilor, cei de la Kremlin imi zic: “Da! Da! Aveti probleme in Valea Jiului cu minerii, nu?!”.

Stiau deja! Inchid paranteza. Se vedea pe Ceausescu cum se framanta. Dimineata, pe 18, a dat telefon la Timisoara, lui Ion Coman si primului secretar. I-a intrebat care e situatia ca sa stie daca sa amane sau nu vizita in Iran. Coman l-a asigurat ca nu-i nevoie: “Nu, tovarase Ceau­sescu! Am aplicat indicatiile dumneavostra si totul e bine”. Ca ar fi fost o mana de derbedei, de golani si ca s-a facut ordine. “Puteti pleca linistit in Iran”, i-au spus.

Imagini pentru mortii de la timisoara photos photos

“Tovarase Ceausescu, 40 de morti au fost deja incinerati”

Dimineata, la orele 7.00, comandantul Securitatii din Timisoara, Tinu, ii dadea generalului Macri, care era responsabil acolo din partea Securitatii, lista: sunt 42 de morti, 250-300 de raniti. Lista ajunge la Vlad si la Postelnicu. Afla si ministrul Apararii. Ceausescu ii cheama acasa si-i intreaba: “Care-i situatia? Ca aman vizita.” Ei i-au zis ca-i liniste acum.

Nici unul nu i-a spus ca sunt 42 de morti. Nici Coman, nici Balan, nici ceilalti. Atunci Ceausescu a plecat in Iran si a lasat-o la comanda pe Elena Ceausescu. Se inapoiaza pe 20 decembrie, seara. Ion Dinca si Tudor Postelnicu sunt chemati imediat de Nicolae Ceausescu la biroul sau de la CC, unde se gasea deja Elena Ceausescu.

Ceausescu cere sa i se faca legatura telefonica la Timisoara cu Dascalescu, care era acolo impreuna cu Emil Bobu. Si-l intreaba: “Care este situatia?” Dascalescu ii spune: “Sunt 58 de morti!”. “Pai cum, măi, 58 de morti? Ca mie tovarasii imi spun aici ca sunt 11 morti.”

Ceauseasca a intervenit, comentand ca Dascalescu nu trebuie sa se ia dupa zvonuri, ci sa se bazeze pe informatii, de la “forurile com­petente”. Auzind ceva acolo, Dascalescu a replicat: “Tovarase Ceausescu, 40 de morti au fost deja incinerati”.

“Cum incinerati?” a intrebat Nicolae Ceausescu privind spre Tudor Postelnicu.

Asta zice: “Tovarase Secretar General, erau vagabonzi, persoane neidentificate, s-a primit ordin – si a aratat cu barbia spre Elena Ceausescu – sa fie incinerate”.

Si-atunci el si-a dat seama ca la plecarea in Iran a fost mintit si de cei de la Timisoara, si de cei trei ministri de-aici.

Ca ei aveau 43 de morti – care au ajuns 58 – si 300 de raniti si el statea la Teheran. Cand putea sa amâne vizita in Iran, nu era nici o problemă, nici o pierdere economică.

Ceausescu, mintit via Bucuresti-Teheran

Deci Elena Ceausescu si-a mintit sotul?

Va dati seama? Da! E clar ca Ceauseasca l-a mintit si in timpul convorbirilor lor telefonice pe cand era la Teheran. Ea a fost implicata direct si in hotararea de incinerare. Atunci, la CC, cand a aflat adevarul, Ceausescu s-a limitat sa spuna: “Bine, ne vedem mai tarziu, sa vedem ce avem de facut”. A fost o greseala fundamentala a lui Ceausescu, de a o lasa pe sotia sa la carma tarii! Si mai ales in circumstantele date.

N-am aflat si nici nu m-am interesat ce colaboratori si sfatuitori a avut Elena Ceausescu in zilele in care Ceausescu se afla la Teheran. Ar fi interesant de stiut, pentru a cunoaste gandirea si indicatiile sale din acea perioada si ce indicatii primea de la sotul ei de la Teheran.

Oricum, ce se stie este ca se intrerupsesera orice alte legaturi dintre tara si Nicolae Ceausescu, cu exceptia dialogului dintre cei doi soti. Fostul ministru de Externe Ion Stoian care se gasea atunci la Teheran mi-a spus ca ministrul secretar de stat al MAE, domnul Duma, a primit ordin sa nu-i trimita nici o telegrama ministrului sau. Nu stiu nici daca Nicolae Ceausescu primea la Teheran rapoarte de la Securitate ori de la Ministerul Apararii Nationale.

Sa ne intoarcem putin la ziua de 17 decembrie. Sedinta CPEx.

A fost o sedinta cu adevarat memorabila. Am scris deja episodul in memoriile mele. A fost asa: Ceausescu a vrut sa-i demita pe Vlad, Milea si Postelnicu deoarece nu-i respectasera indicatiile date de el in cursul noptii de 16 spre 17 decembrie, in legatura cu tulburarile de la Timisoara. Gogu Radulescu si Constantin Dascalescu s-au ridicat si-au spus ca nu ar trebui luata masura aceasta. Ceausescu, nervos – dar cam juca teatru – a spus, trantind foile pe masa: “Atunci alegeti-va alt secretar general”.

Cu exceptia lui Niculescu-Mizil si a lui Gheor­ghe Pana, eu si inca o persoana ne-am ridicat de pe scaun si nu ne-am deplasat spre Ceausescu, intrand in joc si rugandu-l sa ramana secretar general. Era o smecherie de-a lui. Ignorand sau nesocotind structura de atunci a Cepex, unii ziaristi ori istorici scriu ca atunci partidul ar fi putut scapa de Ceausescu, aproband indemnul lui de a fi ales un alt secretar general. Este o ipoteza falsa, contrara realitatii. Modalitatea de alegere a lui nu-ti permitea acest lucru.

Ceausescu construise minutios un sistem al dracului, betonat, de alegere a secretarului general, de la organizatiile de baza pana la Congres, care, practic, facea imposibila schimbarea lui, fara voia lui. Ceausescu, asa cum stiam toti cei care il cunosteam mai bine, nu concepea decat o varianta unica: sa moara cu puterea in brate. Stiam si se vedea pe el ca Ceausescu nu dormise in noaptea precedenta si nici la pranz in ziua sedintei.

Devenise nervos, morocanos, nereceptiv chiar, si, daca nu dormea, devenea dur si brutal cu colaboratorii, insuportabil. In timpul sedintei, Elena dadea roata cu ochii sticlosi urmarind cu atentie comportamentul fiecarui membru Cepex. Atunci a desem­nat-o pe Elena Ceausescu, impreuna cu Manea Manescu, vicepresedinte al Consiliului de Stat, sa coordoneze activitatea din tara: “Ei vor fi cei care vor organiza sedinte atunci cand va fi cazul si vor convoca Biroul Permanent al CPEx.” De ce nu si de celalalt vicepresedinte al Consiliului de Stat, Gogu Radu­lescu? Pentru multi dintre noi, era clar de ce: cunosteam simpatiile si pozitile prosovietice ale lui Gogu Radulescu.

Oamenii rusilor au preluat puterea

Si ajungem la ziua de 21 decembrie. Din informatiile noastre “marea manifestare” din 21 a fost organizata de un membru al CPEx care nu a fost judecat si nu a facut inchisoare impreuna cu dvs, ceilalti membri ai Comitetului Politic. Este vorba de Barbu Petrescu, primarul de atunci al Capitalei, care a disparut ulterior. Care a fost rolul lui?

Barbu Petrescu era un idiot. I-am spus-o si lui si Ceausescu, dar cu alta ocazie. Elena era legata de el, prin frate. Nu stiu ce s-a intamplat cu el. Cuvantul de ordine al generalului Militaru, omul GRU, al rusilor, a fost – dupa ce a preluat puterea cu Iliescu – sa decapitam conducerea partidului si a statului. Sa fie arestati cu totii, inclusiv conducerea Securitatii.

Aveau nevoie de controlul total. Si a inceput alt macel. In nebunia de atunci, nu stiu ce s-a intamplat. Eu m-am trezit in inchisoare. Stiti cui trebuie sa-i multumesc pentru asta. Este interesant si concludent ca Dascalescu si Gogu Radulescu ca si Ion Ursu, din dispozitia nu stiu cui, au fost scosi din procesul CPEx si n-au fost condamnati..

Au consemnat Victor RONCEA si Vladimir ALEXE

Cititi si: Corneliu VLAD: Pentru o dreapta cinstire a lui Stefan Andrei »


Stefan Andrei despre Sergiu si Mariana Celac, Maurer si Dej, GDS si KGB. by VictoRoncea

Foto: Fototeca online a comunismului adus de parintii lui Tismaneanu in Romania

Interviu realizat de Roncea.ro

12/02/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Reputatul virusolog german dr.Hendrik Streek nu considera greșit modelul suedez și vorbește altfel despre coronavirus și #stațiacasă, decât auzim la televiziunile românești

 

 

 

Virologul Hendrik Streek este directorul Institutului de Virologie din cadrul Facultății de medicină din Bonn, expert în Hiv și cercetător Coronavirus

 

 

 

 

 

 

 

 

   

În  videoclipul de sus, subtitrarea a fost facuta de Paul Hitter.

Iata si transcriptul ei, conform https://m.luju.ro/virusologul-care-arunca-in-aer-carantina-totala-directorul-institutului-de-virologie-din-bonn-infirma-strategia-panicarda-de-a-inchide-tari-intregi-am-prieteni-care-se-intreaba-daca-vor-mai-avea-un-loc-de-munca-sau-isi-vor-mai-putea-plati-chiria-gasesc-ac

 

Reporter: Domnule Streeck, acest studiu pe care il realizati si despre care spuneti ca trebuia facut mult mai devreme – despre ce este vorba mai exact in acest studiu? Sustineti ca sunteti omul de stiinta care a vazut cele mai multe cazuri de Covid-19 in aceasta tara. Ce ati vazut in aceasta situatie, de fapt? Care este tabloul simptomatic al bolii? Cat de in serios trebuie sa luam aceasta boala? Si, pe de alta parte, cat de relaxati vom deveni la un moment dat in aceasta privinta? Pentru ca pur si simplu va trebui sa invatam sa traim cu aceasta boala. Nu va face niciun bine sa cufundam oamenii de dimineata pana seara in panica.

Hendrik Streeck: Acest studiu a inceput datorita rugamintii celor de la Oficiul de sanatate din Heinsberg, de a prelua pentru o perioada de timp diagnosticarea. Practic, sa constatam daca intr-un anume caz exista o infectare cu Covid-19 sau nu. In acea seara, m-am intalnit cu un bun prieten care este medic internist in clinica din Heinsberg. Am stat impreuna si ne-am gandit ca de fapt avem o oportunitate de a intelege mai bine aceasta boala.

Apoi, chiar in cursul noptii, am citit studiile disponibile si chestiunile de etica medicala. In ziua urmatoare, am plecat impreuna cu cei de la Institutul de Igiena din Bonn, inspre oraselul Gangelt, cu doctorul Ricarda Schmithausen (directoarea laboratorului de microbiologie din Universitatea de Medicina din Bonn), colaborand strans, de asemenea, cu conducerea din Heisenberg, cu prefectul Pusch, si efectiv am mers din casa in casa.

Acesta a fost primul studiu diferit de cel la care lucram acum, dar in acea prima incercare am mers din casa in casa si am intrebat oamenii daca si ce simptome au. I-am intrebat cum cred ca s-ar fi putut infecta, ce alte boli mai au si ce tratamente urmeaza pentru boli pre-existente, dar am luat si probe, precum si analize de sange. In acelasi timp, am luat probe si din mediul inconjurator.

Am testat daca virusul se afla pe soneria de la usa, in aer, in WC, pe suprafata telefonului mobil, pe telecomanda, ba chiar am luat probe de pe pisicile de apartament. Efectiv am mers din casa in casa timp de mai multe zile si am vorbit cu oamenii, luand si aceste probe.

Rezultatul acestor cercetari (l-am dat deja si in presa) este ca aproape toti oamenii infectati s-au plans de pierderea gustului si a mirosului. Aceasta afectare a simturilor dureaza cateva zile, apoi ele revin la normal. Deci nu este de lunga durata. Dar iata: acest simptom este un simptom nou descoperit cu ocazia acestui studiu.

Reporter: Si spuneti ca acest simptom este foarte acut. Am citit un exemplu pe care l-ati dat in presa, in care spuneati ca o mama nu mai putea simti nici macar mirosul pampersului plin al copilului ei.

Hendrik Streeck: Exact! este vorba despre o asistenta medicala care apoi ne-a povestit cum s-a testat singura cu otet, sa vada daca mai simte mirosul, sfarsind prin a fi foarte mirata de acest simptom.

La inceput, pe primul care ne-a descris simptomul acesta nici nu l-am luat prea in serios, gandindu-ne ca poate din cauza carantinei indelungate are aceste impresii si ca poate este doar ceva psiho-somatic.

Invitat: Va pot cumva intreba cand intervine de fapt acest simptom?

Hendrik Streeck: Din pacate, nu stim. Credem ca acest simptom apare catre sfarsitul bolii. Am aflat intre timp de alte cazuri in care alti nervi sunt afectati. Din Iran am aflat de un caz in care simptomul a mers catre urechi, persoana respectiva pierzandu-si auzul pentru o perioada scurta de timp.

Reporter: Perioada scurta de timp este un factor foarte important in acest caz. Deci auzul revine – aceasta pierdere a simturilor nu este definitiva.

Hendrik Streeck: Dar noi nu am studiat pierderea auzului, ci doar pe cea a mirosului si a gustului.

Reporter: Daca spuneti ca ati luat probe de peste tot, chiar si de pe pisici, ne intrebam atunci: unde sunt cei mai multi virusi? Este un subiect foarte important pentru foarte multi oameni, iar in acest caz primim mesaje care se bat cap in cap. Deci ce ne puteti spune?

Hendrik Streeck: Pisicile au fost foarte cooperante, toate au muscat betisorul cu care luam probe si s-au jucat cu el. Nicio pisica nu a iesit pozitiva cu Covid-19 la testare. Ce a fost foarte interesant (si am descoperit asta sub conducerea celor din Departamentul de Igiena al Universitatii Bonn): am gasit virusi prezenti pe soneria de la usa, in toaleta, pe chiuveta.

Dar am dus aceste probe in Laboratorul de Virusologie, unde am incercat sa cultivam acesti virusi si sa vedem daca acesti virusi din probe pot creste, daca virusul este infectios, si nu am reusit acest lucru. Asta inseamna ca, de fapt, pe probe am luat ARN (n.r. acid ribonucleic) de la virusi morti, dar in probele luate nu am gasit niciun virus viu.

Reporter: Asta inseamna ca soneria, clanta, manerul cosului din supermarket, pisica, toate acestea nu reprezinta niciun pericol?

Hendrik Streeck: Da. In noul studiu pe care il pregatim si care este mult mai detaliat, in care studiem pe un esantion mult mai larg, vom putea spune mult mai exact unde se gaseste si unde nu se gaseste virusul. Dar pentru mine, personal, dupa rezultatele pe care le avem pana acum, inseamna ca o clanta de usa poate fi infectioasa doar daca cineva a tusit in palma si apoi a pus mana pe clanta usii, iar urmatoarea persoana a pus mana pe aceeasi clanta.

Reporter: Ce inseamna dupa? Cat timp supravietuiesc virusii pe suprafața?

Hendrik Streeck: Un astfel de studiu temporal nu a fost efectuat inca, deci nu stim exact. Dar probele au fost recoltate intr-o casa in carantina unde traiau multi oameni infectati si cu potential mare de infectie. Si totusi nu am gasit niciun virus viu pe nicio suprafata!

Reporter: Mi se pare o stire foarte buna! Asta inseamna ca a pastra distanta si a ne spala pe maini este ceva ce ne ajuta foarte mult…

Hendrik Streeck: Sunt convins de asta si aici gasesc eu si problema discutiei noastre, pentru ca speculam foarte mult si discutam pe tot felul de ecuatii, iar in astfel de socoteli matematice este de ajuns ca unul dintre factori sa fie gresit, si toata socoteala se prabuseste ca un castel de nisip. Cred ca exact asta trebuie sa facem: sa adunam toate datele, astfel incat sa reusim sa avem probe si dovezi de netagaduit, pe baza lor putand sa dam atunci recomandari si sa luam decizii.

Reporter: Pot sa va intreb daca institutul Robert Koch a efectuat cercetari in Heisenberg – in aceasta zona carantinata unde are multe cazuri la dispozitie?

Hendrik Streeck: Nu, nu au efectuat astfel de cercetari. De altfel, m-a mirat foarte tare acest lucru. De altfel, de aceea in prima faza noi ne-am tinut deoparte. Ne-am gandit ca este o sarcina a institutiilor statului, tocmai pentru ca ei ne-au dat si noua diferite recomandari, legate de diagnostice: pe cine sa testam, pe cine sa nu testam… Si afland ca institutul Robert Koch nu face un astfel de studiu si nici nu se gandeste sa faca un astfel de studiu, am simtit efectiv ca este de datoria mea ca virusolog sa facem un astfel de studiu. Mi-am dat seama ca va fi infinit mai greu un astfel de studiu, avand in vedere gravitatea situatiei, dar un astfel de studiu trebuie facut, astfel incat sa gasim raspunsuri pentru politicieni, dar si pentru cetatenii de rand.
Reporter: Incerc sa citesc printre randuri. Doriti sa spuneti ca se iau decizii prea rapid, luam hotarari pe baza unor fapte ce nu sunt verificate? Si va mai intreb o data mai clar: vi se pare ca toata aceasta carantina (#statiincasa) s-a intamplat prea rapid? Credeti ca ne putem intreba daca a fost o decizie buna intr-adevar?
Hendrik Streeck: Da, intotdeauna dupa ce s-a intamplat ceva, putem spune: ar fi fost mai bine altfel… Dar cum a fost, totul s-a intamplat intr-o perioada scurta de timp, in care s-au luat masuri una dupa alta… Nu mai stiu exact cum a fost. Intai s-au interzis evenimentele mari, apoi s-au inchis scolile, apoi a venit ingradirea dreptului de a iesi din casa.

Si vis-a-vis de aceasta ultima interdictie: am spus din capul locului ca ar trebui intai sa asteptam, sa vedem ce se intampla… Virusul nu se supune niciunui politician, nu asculta de oameni, incat gata, de azi se opreste si nu mai infecteaza pe nimeni. Si mai mult decat atat: rezultatele a ceea ce decidem azi le putem vedea numai peste circa doua saptamani, astfel ca abia atunci putem, poate (nu stim inca sigur) vedea rezultatele primelor masuri luate. Dar trebuie sa ii lasam timp virusului, astfel incat sa putem vedea rezultate si pe termen lung. Astfel vom putea sa stabilim ce functioneaza si ce nu. La fel de gresit gasesc ca azi sa renuntam instantaneu la toate masurile luate si sa spunem ca totul a functionat. Ne aflam in aceasta situatie si cred ca trebuie sa vedem cum manevram virusul sau rata de infectare.

Reporter: Ce vreti sa spuneti? Ca ati fi lasat totul sa decurga normal (fara#stamacasa) sau ce ati fi facut? Pentru ca vedem exemplul Suediei – mi se pare o pista foarte interesanta despre care as dori sa vorbim. Pe de alta parte, avem tarile din sud-estul Asiei, care au incercat foarte-foarte rapid sa inteleaga unde sunt infectiile, unde merg oamenii, pe unde se plimba, au masurat si temperatura oamenilor de pe strada, i-au pus sa poarte masti etc. etc. Toate aceste tari au pus stapanire pe situatie relativ rapid. Trebuia sa procedam si noi la fel? Dumneavoastra ce masuri ati fi propus?

Hendrik Streeck: Eu cred ca o metoda foarte buna a fost aceea a Coreei. Sa testeze. Sa testeze cat de mult pot. In momentul in care au gasit un grup, au limitat direct acel grup. Astfel, nu au inchis toata tara, ci doar au urmarit contactele si acolo au testat si au carantinat. Din punctul meu de vedere, aceasta a fost cea mai buna strategie, si o strategie care s-ar putea aplica si Germaniei, pentru ca am avea posibilitatile de a o face.

Reporter: Vreti sa spuneti pentru ca avem posibilitatea de a testa?

Hendrik Streeck: Da! Pericolul acestui virus este ca atunci cand ajunge in spitale, camine de batrani (avem exemplele din Wolfsburg, Wurzburg sau in Italia)…

Reporter: Asta citesc si aud foarte des: italienii au inteles ca spitalele au fost adevarate focare de infectie, pentru ca la inceput nimeni nu a inteles exact ce are de facut.

Hendrik Streeck: Exact astfel de lucruri trebuie sa ne preocupe: cum protejam populatia vulnerabila cat mai bine si cum putem stopa raspandirea in randul acestor oameni vulnerabili. De exemplu, ar fi de dorit ca tot personalul medical si de ingrijire sa fie testat o data la patru zile. Aceasta se poate face dupa metoda Pool – metoda inventata de nemti, metoda care se foloseste si la transfuziile de sange, precum si la testarea pentru HIV sau hepatita. Sunt metode cu care se ocupa zilnic atat virologii, cat si medicii care fac transfuzii de sange. Astfel de metode pot fi folosite si la protectia pe termen lung a caminelor, spitalelor, locurilor de ingrijire a pacientilor. Asupra unor astfel de idei trebuie sa ne aplecam si mai ales sa le dezvoltam, dar aici este nevoie de implicarea mai multor experti care sa lucreze impreuna, nu doar a unor experti.

Reporter: Pentru ca spuneti ca este nevoie de mai multi, si nu doar de unii experti: pentru mine aceasta criza are o anumita figura, aceasta fiind figura virologului Drosten de la spitalul Charite din Berlin. Considerati ca este o greseala ca nu sunt adunate mai multe capete luminate sa lucreze impreuna, oameni cu specializari diferite (exact cum este Consiliul de etica din care face parte Merkel – consiliu initiat de cancelarul Schroeder)? Credeti ca este posibil ca acest mod de abordare sa fi fost mai bun?
Hendrik Streeck: Pe domnul Drosten il pretuiesc foarte mult, sunt urmasul sau si colegul sau si ii pretuiesc parerea. Nu fara motiv este conducatorul Centrului national de cercetare a virusilor Corona. Consider ca este indreptatit sa fie primul consultat in acest caz. Doar ca noi, virologii, lucram fiecare in mod diferit. Probabil ca si marele public observa asta… Domnul Drosten este foarte centrat pe virusi, el cerceteaza virusul si observa ce anume il face mai special, cum se schimba (de exemplu, cum a ajuns de la liliac la om) si cum se raspandeste. Munca mea ca virolog, de exemplu, presupune sa vad cum anume afecteaza acest virus corpul uman, cum reactioneaza sistemul imunitar, care este tabloul clinic al pacientului…

Deci ceea ce poate face domnul Drosten nu pot face eu atat de bine ca el, dar ce fac eu nu poate face domnul Drosten la fel de bine ca mine. Nu exista niciun fel de concurenta sau ceva de genul acesta, ci doar faptul ca avem specializari diferite si mi se pare trist ca din partea conducerii tarii s-a mers pe o abordare monotematica.

Invitat: S-ar putea face o masa rotunda cu toti virusologii sau un schimb de informatii cu expertii chinezi? Exista asa ceva?

Hendrik Streeck: Asa ceva nu exista, din pacate. Actiunile au fost pornite de BMBF (n.r. Ministerul pentru Educatie si Cercetare), era planuit sa fie o retea de cercetare mai mare, dar pana acum nu este.

Reporter: Este tardiv ceea ce se intampla? O spuneti si dumneavoastra (nu doar ca virusolog, ci o spuneti ca cetatean al acestei tari): ceea ce traim in aceste momente are o influenta extraordinara asupra vietii multor oameni, astfel incat trebuie foarte rapid sa ne gandim cum va merge mai departe toata aceasta poveste, pentru ca daca o mai ducem o vreme asa (#stamacasa), viata si lumea vor fi cu totul altfel cand in sfarsit vom putea iesi din case.
Hendrik Streeck: In aceasta problema oscilez, pentru ca sunt virusolog, si sunt invitat in platou ca virusolog, si nu ca expert in economie sau etica, dar clar am si eu parerea mea, iar in inima mea este clar ca pot cantari si ma pot gandi ce inseamna anumite masuri pentru mine. Si chiar ca doctor, caci si medicii se preocupa de etica. Daca vorbesc ca cetatean, cred ca pentru fiecare este important. Daca vorbim de exemplu despre economie, este – cum spuneam – important pentru fiecare sa isi stabileasca propriile granite si limite. Si cred ca, de exemplu, in economie sunt limitat, nu pot da sfaturi pertinente. Dar cunoastem multi virusi, am lucrat cu multi virusi si stiu ce inseamna o interzicere a parasirii locuintei si cum se simt oamenii care trec prin asta. Am eu insumi prieteni care se intreaba daca vor mai avea un loc de munca sau prieteni care se intreaba daca isi vor mai putea plati chiria pe termen lung. Prin urmare, in comparatie cu alte epidemii si alti virusi pe care i-am avut, gasesc aceste masuri ca fiind drastice. Nu pot estima exact, dar mi-as fi dorit sa nu se fi luat imediat aceasta decizie (n.r. #stamacasa), sa nu se fi reactionat atat de dur, ci mai degraba sa ne fi gandit impreuna unde dorim sa ne indreptam.

Limita noastra este limita capacitatii spitalelor, nicidecum numarul infectatilor. Nu am auzit insa din partea autoritatilor care este orientarea, directia in care mergem, care este scopul nostru. Sunt 1.000 de infectari pe zi prea mult? Sunt 100 de infectari pe zi prea mult? Este una singura prea mult? Sa controlam 100% infectarile nu putem, dar observ ca numaram tot timpul cate infectari noi apar.

Ar trebui sa ii ascultam pe medicii din terapiile intensive. Desigur ca avem o amanare temporala. Totusi, ei pot cel mai bine estima care masuri sunt potrivite si care nu.

Reporter: Deci ar trebui sa ne gandim la o strategie de iesire din criza?

Hendrik Streeck: Eu, personal, ca cetatean, consider ca este foarte important sa ne gandim la asta.

Reporter: Si eu. Dar cum ar arata aceasta iesire? Aceasta este marea intrebare. Cum iesim din asta?

Hendrik Streeck: Exact de asta am initiat acest studiu: pentru a aduna probe, date, dovezi, sa stim cati au fost infectati, care este cu adevarat rata mortalitatii, sa vedem care sunt de fapt caile de infectare si sa incercam sa stopam caile de infectare, sa le evitam. Dar exista domenii unde masurile de izolare (n.r. #staiacasa) nu au sens, sau unde aceste masuri se pot usura. De exemplu, nu am gasit nicio infectare in saloanele de frizerie (coafor pentru doamne). Si totusi frizeriile sunt inchise…

Reporter: Continuati! Ma intereseaza foarte mult. In magazine, de exemplu. Nu inteleg de ce in supermarketuri putem minimiza riscul. Onteleg ca oamenii ajuta ei insisi, pastreaza distanta, si totusi in magazinele cu haine nu putem minimiza acest risc. Asta nu am inteles pana acum. Dumneavoastra intelegeti?

Hendrik Streeck: Eu, de exemplu, mi-am pus problema mastilor: oamenii nu mai pot comunica cu masca pe fata. De fapt, nu stim daca fara masca ne infectam sau nu. Mie mi se pare important, ca om de stiinta si virusolog, sa reflectam la ceea ce stim si ceea ce nu stim. De exemplu, stim destul de bine ca nu este vorba de o infectie prin atingere. Deci manerul de la usa, calculatorul, telefonul, le putem atinge – nu aceasta este calea de infectare. Stim insa ca daca, de exemplu, dansam lipiti unul de altul sau daca petrecem… Iata: la petreceri au fost multe cazuri de infectare. Intre aceste puncte trebuie gasite nuantele: cand poate avea loc o infectare si cand nu. Iar aceasta abordare poate fi orientarea catre slabirea masurilor restrictive.

Reporter: Inainte de a continua cu ceilalti invitati, revin asupra unei fraze pe care ati rostit-o: ‘trebuie sa-i lasam virusului un pic de timp’. Credeti ca asta face Suedia acum? Ei au ales alt drum si fac apel la raspunderea fiecaruia. Ce face de fapt Suedia?

Hendrik Streeck: Cred ca Suedia este curajoasa, in comparatie cu masurile drastice luate de alte tari, dar, din punctul meu de vedere, chiar nu este gresit cum procedeaza, pentru ca acum stim cum actioneaza virusul, petrecand timp si apropiere cu o persoana infectata. Deci cand suntem foarte aproape unii de altii si discutam si ne sar mici picaturi de saliva din gura, atunci se poate ajunge la o infectare. Astfel, Suedia cere cetatenilor sa pastreze distanta, sa nu formeze grupuri mari, dar viata normala de zi cu zi isi urmeaza cursul! Si apeleaza atat la igiena mainilor, cat si la protectie reciproca: atunci cand cineva se simte bolnav, ramane acasa. Nu stiu exact ce se va intampla si cum se va dezvolta situatia in Suedia.

Reporter: Aveti cifre de acolo?

Hendrik Streeck: Nu am cifre in acest moment – sunt lucruri care se intampla chiar acum. Nu pot spune cu siguranta daca cifrele vor merge in sus sau in jos. Astfel de estimari nu le poate face niciun virolog, dar, din punctul meu de vedere, nu mi se pare deplasat ce fac suedezii.

Citiți și:

 

Suedia spune NU carantinei. Este acesta cel mai nesăbuit sau cel mai corect răspuns la Covid-19?

 

09/04/2020 Posted by | stiinta | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: