CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

INCREDIBIL ! Laszlo Tokes a solicitat Grupului de Munca al Minoritatilor Traditionale din Parlamentul European sa ia masuri impotriva politicii „românizarii” din Transilvania.

Tokes

De necrezut: Laszlo Tokes a solicitat Grupului de Munca al Minoritatilor Traditionale (Minority Intergroup – MI) din cadrul Parlamentului European (PE) sa ia masuri impotriva politicii românizarii din Transilvania!

Tokes le-a explicat colegilor sai din MI, la Strasbourg, ca in România se practica o politica a românizarii de zeci de ani, fapt ce se face simtit mai ales in sistemul universitar.

Potrivit europarlamentarului, aceasta politica de stat ar fi contribuit la procentul actual de doar 20% al maghiarilor din populatia Transilvaniei si a subliniat ca masurile care duc la asimilarea maghiarilor se desfasoara si in prezent.

Laszlo Tokes a solicitat UE sa adopte un sistem de norme care asigura drepturile minoritatilor. La randul lor, membrii MI prezenti la sedinta au condamnat ilegalitatile care s-ar desfasura la Universitatea de Medicina si Farmacie de la Targu Mures, mentionand ca situatia facultatii muresene arata gradul de democratie si statul de drept in România.

Sustinatorii separarii sectiilor romana si maghiara la UMF Targu Mures doresc ca sectia cu predare in limba maghiara sa fie total autonoma in cadrul Universitatii.

Pensionarii, bugetarii, somerii, oamenii cu dizabilitati, toti oamenii care sufera din cauza masurilor criminale ale actualilor guvernanti si care sunt de nationalitate maghiara ar trebui sa fie mai atenti atunci cand merg la vot.

La urma urmei si ei fac eforturi sa supravietuiasca, la fel ca noi, majoritarii.

Oameni ca Tokes si liderii UDMR care au votat cot la cot cu parlamentarii PDL  ar trebui exclusi din viata poltica.

Cred ca liderii USL ar trebui sa merga in zona Covasna si Harghita si sa stea de vorba cu multa rabdare cu oamenii de acolo.

Asimilarea maghiarilor???

RUSINE TOKES !!!!!!

Cum a ajuns Laszlo Tokes europarlamentar si vicepresedintele Parlamentului European?

 

 Autor: Theodora, noiembrie 19, 2011

Sursa: theodora0303.wordpress.com

19/11/2011 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

INCREDIBIL!PLANURILE UNGURESTI DE REGIONALIZARE A ROMANIEI ”APROBATE TACIT”!

Autorul proiectului de regionalizare a României: Maghiarii nu au zis “vrem și noi o feudă”

Recent, a fost aprobat, tacit, de catre Senat, un proiect de lege initiat de UDMR privind reorganizarea regiunilor de dezvoltare a Romaniei, desi Guvernul se pronuntase in toamna lui 2009, sustinand ca aceasta initiativa est inoportuna.

http://www.ziare.com/actual/eveniment/02-10-2010/romania-ar-putea-fi-impartita-in-16-regiuni-994231″ target=_blankRomania ar putea fi impartita in 16 regiuni

Vazut ca un proiect de regionalizare a Romaniei in favoarea maghiarilor, proiectul a fost criticat de Opozitie. Autorul acestui proiect, Csutak Istvan, expert al UDMR in politici de dezvoltare, spune, pentru http://www.realitatea.net/csutak-istvan–autorul-proiectului-de-regionalizare–sperietoarea-pericolului-conspiratiei-maghiare-este-din-ce-in-ce-mai-greu-de-valorificat_701187.html” target=_blank Realitatea.net, ca nu este vorba decat de o reimpartire mai eficienta si ca nu este vorba de o regionalizare pe criterii politice, iar noile regiuni, mai mici, nu vor avea atributiuni administrative.

Csutak Istvan sustine ca “actualul sistem ii defavorizeaza pe cei mai slabi. Statisticile arata ca in primii 10 ani ai regiunilor de dezvoltare (1998 – 2007) judetele puternice si mari au atras incomparabil mai multe fonduri decat cele ramase in urma”, iar “mecanismul dezvoltarii echilibrate nu a functionat”.

In consecinta, a gasit si a propus un algoritm care sa garanteze o alocare mai corecta a acestor fonduri. Prin noua configuratie propusa “s-ar crea premizele unei competitii mult mai echilibrate, dat fiind ca regiunile de dezvoltare ar fi formate din judete cu “greutate” comparabila”, explica Csutak Istvan.

In proiect este propusa impartirea Romaniei in niste regiuni mai mici deoarece astfel se pot respecta mult mai fidel criteriile deja amintite “situatia geografica, socio-economica, istorica, culturala sau de mediu”.

Autorul proiectului spune ca “imi vine greu sa cred ca judete ca Vrancea si Buzau raportate la Constanta si Tulcea formeaza realmente o arie omogena. Sincer sa fiu, nu prea sesizez mare coeziune nici intre Bihor si Maramures”.

In plus, Csutak Istvan da asigurari ca regiunile de dezvoltare nu vor avea atributiuni administrative.

Cititi articolul in intregime la:www.ziare.com sau la:.napocanews.ro

CITITI VA ROG SI O  ANALIZA COMPETENTA A DEDESUBTURILOR   PROPUNERII DE REGIONALIZARE FACUTE DE U.D.M.R.:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/?s=regiunile+de+dezvoltare+europene

19/08/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

VIDEO: Regiuni de dezvoltare, sau regiuni de destrămare a Romaniei? PROFESORUL DINU C.GIURESCU despre coincidențe neintamplatoare .

Acad. Dinu C. Giurescu

1. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au aprobat, la 26 mai 2003, Regulamentul (CE) Nr. 1059/2003 privind instituirea unui nomenclator al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) (sublinierea D.C.G.).

Regulamentul a fost adoptat pentru a dispune de date statistice comparabile pe ansamblul Uniunii Europene.

El prevede „cel puţin trei niveluri ierarhice de detaliere”, bazate pe componenţa teritorială actuală a regiunilor de nivel NUTS 3 (sublinierea D.C.G.).

Articolul 2 al Regulamentului precizează: „NUTS este un nomenclator ierarhic” cu 3 nivele de unităţi teritoriale şi anume – NUTS 1, NUTS 2 şi NUTS 3 (articolul 2).

Definirea acestor unităţi teritoriale „se bazează în principal pe unităţile administrative existente în statele membre” (articolul 3 din Regulament).

Cele 3 niveluri NUTS sunt determinate de „pragurile demografice” (minimum şi maximum) anume:

NUTS 1                           de la 3 la 7 milioane locuitori

NUTS 2                           800.000 până la 3 milioane

NUTS 3                           150.000 până la 800.000

Regulamentul adoptat de Parlamentul şi Consiliul Europei confirmă şi întăreşte realitatea unităţilor teritoriale de bază (NUTS 3) din statele membre, prin înscrierea lor nominală în „Jurnalul Oficial” al Uniunii Europene din 21 iunie 2003, după cum urmează:

Nr. crt.

Ţara

NUTS

Denumirea NUTS 3 în statele respective

 

 

1

2

3

 

1.

Belgique / België / Belgia

3

12

45

Arrondissements

2.

Danmark / Danemarca

1

2

16

Amtskommuner

3.

Deutschland / Germania

17

42

443

Kreise / Kreisfreie Städte

4.

Ellada / Grecia

5

14

49

nomoi

5.

España / Spania

8

20

53

provincias

6.

France / Franţa

10

27

101

départements

7.

Ireland / Irlanda

2

3

8

regional authority regions

8.

Italia

6

22

104

province

9.

Luxembourg

2

2

2

 

10.

Nederland / Olanda

3

13

41

 

11.

Österreich / Austria

4

10

36

 

12.

Portugal / Portugalia

4

8

31

 

13.

Suomi/Finland / Finlanda

3

6

21

Maakunnat / landskapen

14.

Sverige / Suedia

2

9

22

län

15.

United Kingdom / Anglia

13

38

135

 

Pentru a nu fi nici un dubiu, anexa II a Regulamentului sus-amintit, înscrie şi denumirile unităţilor administrative existente (NUTS 3) în principalele ţări cuprinse în Regulament, aşa cum sunt arătate în tabelul de sus.

Recapitulând: Regulamentul 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului, consemnează şi confirmă realitatea unităţilor teritoriale de bază existente în statele membre, cu recomandarea: „ar trebui să se respecte situaţia politică, administrativă şi instituţională existentă” (paragraful 10, pagina 1 din Regulament).

2. Pornind de la Recomandarea nr. 1059 din 26 mai 2003, Guvernul Român a iniţiat şi Parlamentul a aprobat Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 577 din 29 iunie 2004).

Politica de dezvoltare regională – precizează legiuitorul din 2004 – este pusă în aplicare „în scopul asigurării creşterii economice şi dezvoltării sociale echilibrate şi durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare” (Legea din 2004, articolul 2/1).

Legea 315/2004 a stabilit 8 regiuni de dezvoltare (vezi Harta nr. I).

3. În 2009, 9 senatori şi 22 deputaţi UDMR au înaintat Senatului o propunere legislativă (înregistrată cu nr. L/432/2009) pentru „modificarea şi completarea Legii 315/2004 privind dezvoltarea regională în România cu modificările şi completările ulterioare”.

Propunerea constă în formarea a 16 regiuni şi 5 macroregiuni de dezvoltare, în locul celor 8 existente în prezent.

Expunerea de motive, semnată de iniţiatori, cuprinde formulări generale, ca de exemplu, „diminuarea decalajelor economice şi sociale… susţinerea unei dezvoltări durabile a tuturor regiunilor ţării… restructurarea economiei regiunilor… promovarea unei dezvoltări echilibrate, a unor comunităţi durabile şi a incluziunii sociale…”.

Expunerea de motive nu explică de ce împărţirea pe cele 8 regiuni de dezvoltare din 2004 ar trebui înlocuită.

Anexa I a propunerii legislative a parlamentarilor UDMR enumeră cele 16 regiuni de dezvoltare, fiecare cu numele unităţilor componente, unde însă denumirea „judeţ” nu apare nicăieri.

Omisiune care alimentează informaţia vehiculată pe cale orală, că judeţele vor dispărea odată cu noua regionalizare. Dispariţia judeţelor pare sugerată şi de explicaţia unuia din iniţiatori: cele 16 regimuri de dezvoltare reprezintă o fază intermediară spre cele cinci macroregiuni, obligatorii în 2013. Explicaţia nu face nici o menţiune despre existenţa în continuare a judeţelor.

Cele 16 regiuni de dezvoltare (NUTS 2), propuse de iniţiatorii UDMR, sunt arătate în harta nr. 2.

Cele 5 propuse macroregiuni, propuse de aceiaşi iniţiatori, sunt reprezentate în harta nr. 3.

Iniţiatorii doresc ca împărţirea în 16 regiuni să intre repede în vigoare, la 1 ianuarie 2011.

În martie 2010, un deputat UDMR a propus ca Aradul să nu facă parte din aceeaşi regiune de dezvoltare cu judeţul Timiş şi să se alăture judeţelor Bihor, Satu Mare şi Sălaj cu care „se aseamănă mai mult din punct de vedere economic sau cultural”.

Din propunerea de mai sus rezultă următoarele:

a) Regiunile de dezvoltare stabilite în 2004 sunt anulate fără vreo motivare reală.

b) Se propune un regim de tranziţie cu 16 regiuni – cu o durată de maximum trei ani; tranziţia ne aminteşte de „întovărăşirile agricole” din anii ‘50 menite să înlesnească eliminarea proprietăţii ţărăneşti individuale şi constituirea colhozului.

Propunerea cu 16 regiuni de dezvoltare urmăreşte cumva desfiinţarea judeţelor ca unităţi de bază? O atare desfiinţare ar fi un unicum în Uniunea Europeană unde asemenea unităţi teritoriale de bază există în continuare, confirmate prin Regulamentul nr. 1059/2003.

c) Între cele 16 propuse regiuni de dezvoltare, la nr. 14 figurează „Covasna-Harghita-Mureş”. Este astfel reconstituită teritorial fosta „Regiune autonomă maghiară” din anii 1952-1958 (vezi Hărţile nr. 2 şi 4), numită acum „Regiunea de dezvoltare nr. 14″.

d) Macroregiunile IV şi V din noua propunere de regionalizare împart aria transilvană în două, şi anume (vezi harta nr. 4):

IV. la Sud: Arad, Timiş, Caraş Severin, Hunedoara, Alba, Sibiu şi Braşov;

V. toată aria de Nord şi Est a Transilvaniei, de la Oradea, Satu Mare şi Baia Mare, până la Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe.

O atare propunere trimite la trecutul apropiat, astfel:

a) a se compara macroregiunea V cu teritoriul cedat prin Dictatul de la Viena în august 1940 (harta 5 de comparat cu harta 4). Macroregiunea V înseamnă o lărgire spre sud a teritoriului cedat în 1940.

b) În august 1940, a avut loc la Turnu Severin o întâlnire preliminară a unor reprezentanţi ai României şi Ungariei, preludiu la Dictatul de la Viena. Partea ungară a propus celei române „împărţirea” Transilvaniei între cele două state, conform cu cele arătate în harta nr. 6.

Macroregiunea propusă în 2009 este, cu mici diferenţe, aceeaşi cu propunerea din august 1940.

Se poate interpreta că este o simplă coincidenţă.

Se poate interpreta şi altfel.

Evenimente relativ recente au demonstrat că nu este prea complicat să se constituie un nou stat pe teritoriul unui stat european, fie prin mijloace militare, fie altele, cu concursul susţinut al mass-media internaţionale. Noul „stat” recunoscut de o seamă de guverne este un „model” ce poate fi, în anume împrejurări, invocat şi pus în practică.

Traseul propunerii din 2009: pentru-contra şi iarăşi pentru.

3 iunie 2009: Propunerea UDMR este înregistrată la Senat cu nr. b284.

10.06-10.07.2009: Trimisă spre aviz la Consiliul Legislativ, la Guvern şi la Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului.

10.07.2009: Consiliul legislativ: aviz favorabil.

23.09.2009: Punctul de vedere al guvernului – aviz negativ.

3 şi 9 februarie 2010: Punctul de vedere al Comisiei pentru administraţie publică etc. – aviz negativ.

10 februarie 2010: Propunerea pentru o nouă regionalizare a României este înscrisă pe ordinea de zi a Senatului şi adoptată în aceeaşi zi, prin aprobare tacită.

Cum a fost posibil ca, pe de o parte, Guvernul (PDL-UDMR) şi Comisia pentru administraţie publică să dea aviz negativ, iar Senatul să adopte propunerea prin aprobare tacită?

Se pare că lucrul a fost posibil printr-o manevră de procedură iniţiată de un lider al majorităţii din Senat. O atitudine cel puţin curioasă…

În concluzie, o propunere de împărţire a României pe regiuni a trecut de una dintre Camere fără să fi avut loc nici un fel de dezbatere şi nici un fel de discuţie în public, fiind totuşi vorba de o chestiune de interes naţional.

Să fie o simplă coincidenţă!?!

Când regimul trecut a renunţat, în 1968, la împărţirea în raioane şi regiuni (după model sovietic), propunerea de revenire la judeţe a fost publicată în presă, cu harta respectivă, spre dezbatere publică. Iar definitivarea, atunci, în 1968, a ţinut seamă şi de opiniile venite din public, ca, de exemplu, constituirea a două judeţe: Brăila şi Galaţi (iniţial era prevăzut un singur judeţ, cu ambele oraşe dunărene).

Într-un sistem cu mai multe partide şi libertatea mass-media o asemenea propunere – constituirea regiunilor de dezvoltare – cu consecinţe ce pot duce foarte departe… trece pe tăcute, pe furiş, ascunsă opiniei publice.

 

Harta nr. 1

Regiunile de dezvoltare conform Legii 315/2004

Regiunile de dezvoltare conform Legii 315/2004

 

1) Nord-Est, cu judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău şi Vaslui

2) Sud-Est, cu judeţele Vrancea, Galaţi, Buzău, Brăila, Tulcea şi Constanţa

3) Sud-Muntenia, cu judeţele Argeş, Prahova, Dâmboviţa, Teleorman, Giurgiu, Ialomiţa şi Călăraşi

4) Sud-Vest Oltenia, cu judeţele Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Dolj şi Olt

5) Vest, cu judeţele Timiş, Caraş Severin, Hunedoara şi Arad

6) Nord-Vest, cu judeţele Bihor, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Satu Mare

7) Centru, cu judeţele Alba, Sibiu, Mureş, Harghita, Covasna şi Braşov

8) Bucureşti-Ilfov, cu Municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov

Harta nr. 2

Cele 16 Regiuni de dezvoltare conform propunerii UDMR din 2009

Cele 16 Regiuni de dezvoltare conform propunerii UDMR din 2009

Prin propunerea UDMR, aria transilvană este decupată în felii. Unele (numerele 15 şi 16, harta nr. 2) merg în prelungirea regiunii de dezvoltare „Covasna-Harghita-Mureş” (nr. 14 în harta nr. 2). Altele (nr. 12 şi 13 harta nr. 2) se aşează de-a lungul Carpaţilor meridionali.

„01 – Botoşani, Suceava

02 – Bacău, Iaşi, Neamţ, Vaslui

03 – Brăila, Buzău, Galaţi, Vrancea

04 – Constanţa, Tulcea

05 – Bucureşti

06 – Călăraşi, Ialomiţa, Ilfov

07 – Giurgiu, Teleorman

08 – Dolj, Mehedinţi, Olt

09 – Gorj, Vâlcea

10 – Argeş, Dâmboviţa, Prahova

11 – Arad, Caraş Severin, Timişoara

12 – Alba, Hunedoara

13 – Sibiu, Braşov

14 – Covasna, Harghita, Mureş

15 – Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş

16 – Bihor, Sălaj, Satu Mare”

Harta nr. 3

Regiunea Autonomă Maghiară constituită în 1952 (devenită ulterior Mureş-Autonomă  Maghiară) din iniţiativa şi cu aportul unor consilieri sovietici

Regiunea Autonomă Maghiară constituită în 1952 (devenită ulterior Mureş-Autonomă Maghiară) din iniţiativa şi cu aportul unor consilieri sovietici

A se compara teritoriul Regiunii Autonome din 1952 cu acela al regiunii de dezvoltare Covasna-Harghita-Mureş, propusă în 2009 (harta nr. 2, regiunea nr. 14).

Harta nr. 4

Cele 5 macroregiuni propuse prin iniţiativa UDMR din 2009

Cele 5 macroregiuni propuse prin iniţiativa UDMR din 2009

 

I. Moldova toată, plus Brăila şi Buzău

II. De la Tulcea şi Constanţa şi până la Drobeta-Turnu Severin (partea de sud a Munteniei şi Olteniei) până la Dunăre, inclusiv Bucureştii

III. Partea de nord a Munteniei şi Olteniei (Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea şi Gorj)

IV. Banatul, plus partea de sud a Transilvaniei (Arad, Hunedoara, Alba, Sibiu, Braşov)

V. Partea de Nord şi Est a Transilvaniei, de la Covasna şi Harghita până în Bihor, Satu Mare şi Maramureş

Harta nr. 5

Teritoriul anexat de Ungaria conform cu hotărârea Dictatului de la Viena (30 august 1940) judeţele sunt cele existente în 1940

Teritoriul anexat de Ungaria conform cu hotărârea Dictatului de la Viena (30 august 1940) judeţele sunt cele existente în 1940

Harta nr. 6

Propunerea delegaţiei ungare de împărţire a ariei transilvane, transmisă delegaţiei române, la convorbirile preliminare de la Turnu Severin, 16-24 august 1940

Propunerea delegaţiei ungare de împărţire a ariei transilvane, transmisă delegaţiei române, la convorbirile preliminare de la Turnu Severin, 16-24 august 1940

Delegaţia ungară propunea ca România să cedeze un teritoriu de 69.000 km² cu o populaţie de 3.900.000 din care 2.200.000 români, 1.200.000 maghiari, 500.000 germani şi alte naţionalităţi: Istoria politicii externe româneşti în date, coordonator Ion Calafeteanu, Fundaţia europeană Titulescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 326-327 (sub datele 16-24 august 1940).

A se compara cu regiunea de dezvoltare nr. V (Harta nr. 4).

În memoriile sale, Mihail Manoilescu, atunci ministrul de Externe al României, scrie următoarele despre convorbirile de la Turnu Severin din august 1940:

„Partea ungară a prezentat un aide-mémoire datat Budapesta 11 august 1940, însoţit de o hartă a revendicărilor lor. Această hartă… formulează pretenţia… de a se retroceda Ungariei toată Transilvania de la nord de Mureş, inclusiv Aradul, lăsându-ne nouă Blajul, Mediaş şi Sighişoara şi trecând la unguri Alba Iulia şi Braşovul!” (sublinierea D.C.G.).

„Teritoriul reclamat reprezintă mai mult de două treimi din teritoriile româneşti care au aparţinut Ungariei şi cuprinde mai mult de 2/3 din populaţie, din care 2.200.000 români…”

(Mihail Manoilescu, Memorii, iulie-august 1940. Dictatul de la Viena, ediţie îngrijită de Valeriu Dinu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 156).

Autor: Acad. Dinu C. Giurescu

12/08/2010 Posted by | POLITICA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: