CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Care este adevarata etimologie a numelui de ţară – Moldova ? DE CE „MOLDOVA”?

 

 

 

 

Stema Moldovei, anul 1481

Nu v-ati intrebat niciodata ce inseamna Moldova? N-ati stiut ca locuim intr-o cetate, ocrotita de trecut, prezent si viitor?

– Pana si un fir de iarba are radacina sa, zicea Mihail Sadoveanu. Dapoi o tara!

Cu mii de ani in urma, tara stramosilor nostri se numea Dacia, adica tara celor buni la suflet, tara celor care au un mod de viata pozitiv, afirmativ si optimist.

Ea, Dacia, ocupa un teritoriu cu mult mai vast decat actuala Romanie si Moldova, luate impreuna, de aceea, cand Traian, imparatul Romei, l-a invins pe Decebal, ocupand un sfert de tara, cei ramasi in libertate, ca sa nu se identifice cu Dacia romana, si-au zis fiecare in felul sau, dupa denumirea regiunii sau ducatului in care locuiau.
Secole la rand, dacii liberi si-au pastrat traditiile, folclorul, limba. Nu, insa, si denumirea tarii, pe care sperau s-o vada intr-o buna zi reintregita.
Prinse in iuresul razboaielor de aparare, capeteniile din fruntea micilor feude, nu aveau nici ambitia, nici forta necesara ca sa revendice vechiul blazon al tarii, cu atat mai mult ca dincolo de Dunare, in nordul Balcanilor, pana aproape de secolul al VI-lea au existat doua provincii romane care se numeau: Dacia Ripensis si Dacia Mediterana.

N-a avut acea ambitie nici Dragos-voda, care, in anul 1352, a intemeiat in partea de rasarit a fostei Dacii o noua provincie, cu numele Moldova.
Incercand sa dea o explicatie acestei denumiri, cronicarul Grigore Ureche a reprodus in scrierile sale o legenda despre asa-numita „descalecare a lui Dragos”, conform careia, la o vanatoare de zimbri, voievodul si-a pierdut catelul favorit.

Cum porecla acelui patruped fusese Molda, voievodul (spune legenda), a botezat cu numele Moldova raul in care el s-a inecat, iar de la denumirea raului s-a tras, chipurile, si denumirea tarii…

Legenda e frumoasa, dar neadevarata !

In primul rand, pornesc de la presupunerea ca Dragos-voda nu era un ignorant si, chiar daca ar fi fost pasionat de caini, nobletea si demnitatea l-ar fi impiedicat sa lege denumirea tarii de numele unui sarman catel.

In al doilea rand, sa nu uitam ca stramosii neamului nostru s-au aflat aici dintotdeauna, asa incat descalecarea lui Dragos a fost un episod, si nu un inceput al istoriei.
In sfarsit, invoc parerea savantilor din domeniu care afirma ca Moldova este un nume foarte vechi, de origine necunoscuta sau, cel putin, discutabila (vezi: „Lexicologie si terminologie romaneasca” de V.Fratila).
Lingvistul Iorgu Iordan, spre exemplu, leaga aceasta denumire de padurile de molizi care se intalnesc la izvoarele raului Moldova.

– Nimic nu se opune la combinarea neslavului „molid” cu sufixul slav „ov(a)”, isi justifica dansul ipoteza, facand aluzie la trecerea slavilor prin aceste teritorii.

Pusa pe cantarul adevarului, ipoteza cade de la sine, pentru ca atat istoria poporului roman, cat si logica toponimiei o exclud din start.

Daca am admite ca denumirea raului Moldova a venit de la vegetatia sa, atunci acelasi rau ar trebui sa aiba pe diferite sectoare ale sale diferite denumiri, sa zicem: Molid-ov(a); Brad-ov(a); Salcam-ov(a) s.a.m.d.

Pe de alta parte, cum se explica atunci denumirea unui alt rau Moldova de pe teritoriul Slovaciei, daca acel rau nu trece prin nici o padure de molizi?
Fireste, nu e un secret ca avem suficiente denumiri de rauri si localitati cu sufixe slave.

Nu, insa, si Moldova!

Acest nume e mult mai vechi decat slavii care au migrat spre Balcani,dupa aproximativ 700 de ani de la domnia Marelui Burebista.

Deci, care este adevarata etimologie a numelui de tara – Moldova?

Conform vechilor documente, in nordul Daciei era atestata o localitate cu numele latin de „Civitas Moldaviensis” (adica „Cetatea Moldovei”).
E vorba, probabil, de oraselul Baia, situat pe raul Moldova – orasel care, mai tarziu, a fost ales de Dragos-voda drept capitala a Moldovei.

Ei bine, aceasta localitate, numita candva „Cetatea Moldava”, a aparut cu mult inaintea erei noastre – inca pe timpul sederii vremelnice a celtilor in aceste teritorii (inclusiv in Panonia si Slovacia).

Cunoastem cu totii ca Burebista, regele dacilor, i-a batut in mai multe randuri pe celti si i-a gonit spre apusul Europei, unde ei s-au stabilit  in cele din urma, pe pamanturile Frantei si Elvetiei de azi, formand nucleul poporului francez.

De la celti ne-au ramas nu numai anumite vestigii materiale, dar si denumirea partiala a Moldovei.

Zic „partiala”, pentru ca la baza notiunii discutate se afla 2 cuvinte: Mol si DAVA.

Unul de origine celtica – „MOL” (insemnand si azi in limba franceza „dig de piatra”) si altul de origine dacica – „DAVA” (insemnand in limba stramosilor nostri „cetate”).

Ajunsi aici, nu mai avem nevoie nici de cateaua lui Dragos, nici de padurile de molizi ca sa demonstram ca ne tragem de la daci atat prin sange, cat si prin denumirea tarii.
Asadar, Moldova se descifreaza ca Cetate de piatra situata pe malul unei ape – o denumire foarte semnificativa, daca tinem cont de faptul ca de-a lungul hotarelor noastre s-au aflat si se mai afla inca numeroase cetati de piatra situate pe malurile raurilor de frontiera.

Sursa: Basarabia Literara

 

Aurelian Silvestru

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/06/07/legenda-intemeierii-moldovei/

 

 

11/03/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | 9 comentarii

Bogdan I Întemeietorul Moldovei

 

 

 

 

https://i1.wp.com/istoria.md/thumbs/uploaded/poze/PERSONALITATI/Personalitati_cu_impact_istoric_major/Tara%20Moldovei/Bogdan_I_Voievod/Bogdan_I_2p.jpg&width=207

Bogdan I, domn al   Moldovei, portret imaginar din secolul XIX

 

 

Bogdan I (supranumit Bogdan Întemeietorul; n. înainte de 1307  – d. 1367)  a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei.

Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia.

Perioada domnia lui Bogdan I în Moldova a fost de patru ani, conform Letopisețului de la Putna: „Și a domnit Bogdan, 4 ani”.

Astfel,  domnia lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea bătăliei de la „Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe nepoții lui Petru I și Ștefan.

Rădăcinile neamului acestui voievod  se află în Maramureș, unde Bogdan era moștenitorul unui  cnezat, compus din 22 de sate, cu centrul la Cuhea. Locuința lui de la Cuhea era o adevărată fortăreață situată pe malul stîng al Izei, pe o mică înălțime.

Săpăturile arheologice de aici au indicat producerea unui mare incendiu, pus de unii istorici pe seama plecării lui Bogdan în Moldova.

 

„Descălecătorul” Dragoş, reuşise să înfiinţeze, în partea de est a Maramureşului, o nouă entitate teritorială, în calitate de Marcă Ungară, numită Moldova, după râul cu acelaşi nume.

Moldova lui Dragoş şi a urmaşilor săi până la Bogdan I era dependentă de Ungaria.

Bogdan s-a aflat în relații bune cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342), cel care i-a acordat demnitatea de voievod al Maramureșului, insa la începutul domniei regelui maghiar Ludovic I de Anjou (1342-1382) este menționat ca decăzut din demnitatea de voievod al Maramureșului şi declarat infidel.

Bogdan a intrat  în conflict cu regele Ungariei încă din 1343.

Unii istorici consideră că venirea sa în Moldova a avut loc în anul 1359, cand a avut loc si o răscoala a boierilor moldoveni.

Cronicarul  Ioan de Tarnave consemna:

„Bogdan voievodul românilor din Maramureș, adunând la el pe românii acelui district, a trecut în taină în țara Moldovei, care era supusă coroanei Ungariei, dar din cauza vecinătății tătarilor de mult timp părăsită de locuitori. Și cu toate că a fost combătut mai adeseori de oastea regelui însuși, totuși crescând marele număr al românilor locuitori în aceea țară, s-a dezvoltat ca stat”

Alte date vorbesc că Bogdan a plecat pe ascuns din Cuhea, insoţit de fiii săi, de rude şi o oaste mică, a condus o a doua răscoală a boierilor din Moldova, din 1363,  a învins oastea urmaşilor lui Sas, fiul voievodului Dragos şi l-a alungat pe fiul acestuia numit Băliţă sau Balc, care era la conducerea Moldovei  după moartea  tatălui său, silindu-l sa  se refugieze  în Maramures.

Încercările regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc, astfel ca  Bogdan I, învingător asupra oştilor trimise contra lui, se menţine ca domn independent.

După moartea sa, Principatul Moldova a fost numit deseori şi Bogdania, dupa numele sau.

De la el s-a păstrat şi prima monedă moldovenească, cu inscripţia: „Moneda Moldaviae – Bogdan Waiwo(da)”.

Ungaria a încercat prin acțiuni militare să recupereze teritoriul fără a mai reuși acest lucru. Ca urmare a acestor eșecuri repetate, regele Ungariei s-a vazut nevoit să recunoască ieşirea Moldovei de sub stapînirea sa.

 

In Diploma regală acordată lui Balc de regele Ungariei Ludovic I de Anjou,  la 2 februarie 1365  se consemnează rănile cumplite suferite de Balc și moartea crudă a unor frați, rude și slujitori ai acestuia. De asemenea, s-a consemnat că Bogdan I și fiii acestuia nu se aflau la primul act de răzvrătire împotriva regelui la care diavolul i-a îndemnat de mai multe ori.

Regele se vede nevoit să renunțe la ideea supunerii Moldovei, mulțumindu-se cu confiscarea domeniilor pe care Bogdan le deținea în Maramureș împreună frații săi.

  “Drept aceea, prin aceste rânduri voim să ajungă la cunoștința tuturor că, întorcându-se căutarea privirii noastre spre viteazul bărbat Balc, fiul lui Sas, voievodul nostru maramureșan, în tot timpul de când s-a alăturat maiestății noastre… a venit din Țara noastră Moldovenească în Regatul nostru al Ungariei în sânul iubirii noastre.

Iar noi, aducându-ne aminte de acestea și de alte preastrălucite vrednicii ale slujbelor sale, oriunde și mai cu osebire în Țara noastră Moldovenească, nu fără vărsarea sângelui său și îndurarea de răni cumplite și cu moartea crudă a fraților și rudelor sale și a multor slujitori de ai lui, am dăruit și am hărăzit pomenitului voievod Balc, și prin el, lui Dragoș, Dragomir, și Ștefan frații lui buni și tuturor moștenitorilor și urmașilor lor, moșia numită Cuhea, ce se află în țara noastră a Maramureșului, trecute în mâinile noastre regești de la voievodul Bogdan și fiii săi, necredincioși înveterați ai noștri, pentru blestemata lor vină de necredință, din aceea că acel Bogdan și fiii săi, fulgrați de diavolul, dușmanul neamului omenesc – care, rănindu-l greu inima cu săgețile (sale) înveninate de viclenie și înșelăciune, i-a îndemnat de mai multe ori să se abată de la calea adevărului și de la statornicia credinței datorate – plecând pe ascuns din zisul nostru Regat al Ungariei- în pomenita noastră Țară Moldovenească, și s-au silit să o păstreze spre ofensa Maiestății Noastre; pentru ca nebunia lor să nu fie cumva pildă altora, care ar cuteza fapte asemănătoare, am lipsit și despuiat cu totul, ca pe niște nevrednici, pe acel Bogdan și fiii săi sus – ziși de sus – numitele moșii.”

 

Astfel, cnezatul lui Bogdan I și titlul de voievod de Maramureș, deținut la acea vreme de nepotul Ștefan, îi sunt cedate lui Balc. 

Acesta pare să fie actul de naștere al noului stat moldovean sub conducerea lui Bogdan.

Capitala Ţării a ramas la Siret, însa Bogdan prefera să stea mai mult la Rădăuți, unde a ridicat o frumoasă biserică devenită necropolă pentru domnii Moldovei, unde a şi fost înmormântat.

Excluzând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpuşneanu, biserica lui Bogdan I, construită din piatră brută şi cioplită, şi-a menţinut forma iniţială de bazilică adaptată cultului ortodox si a fost denumita Bogdana, dupa numele sau.

 

Manastirea Bogdana

 

 

 

 

 

În această mănăstire a fost așezată episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I.

Piatra funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă a fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare la 27 ianuarie 1480

Inscripţia de pe mormântul lui Bogdan I, ca şi cele de pe mormintele celorlalţi domni care sunt înmormântaţi în acea biserică, au fost puse de Ştefan cel Mare (Ştefan al III-lea), nepotul lui Alexandru cel Bun.

 

 

 

 

 

 

Săpăturile arheologice au permis recuperarea costumului cu care fusese înmormîntat: o tunică de cavaler împodobită cu 63 de nasturi de argint, aur şi email verde; 33 de la gat la genunchi şi cîte 15 în lungul fiecarui antebraț.

La mana stînga se afla un inel de aur masiv, încrustat cu email negru şi o inscriptie cu caractere arabe, incizată ulterior, nedescifrată. 

Domnul Stefan cel Mare i-a împodobit mormîntul cu o lespede cu urmatorul text: „Cu mila lui Dumnezeu Io Ștefan voievod, domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit acest mormînt strămoșului sau batrînul Bogdan voievod, în anul 6988 (1480), luna ianuarie, în 27″.

  

A avut trei fii: Ștefan, Costea şi  Latcu, a carui fata, Anastasia, s-a  casătorit cu Roman I şi il va naste pe viitorul voievod, Alexandru cel Bun. .

Deşi a avut o domnie scurtă, Bogdan I a rămas în istorie ca întemeietorul statului independent Moldova.

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

  1. „Enciclopedia Cugetarea” (1936 – 1939) de Lucian Predescu

  2. „Istoria Românilor” de Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu

  3. http://efnord.eforie.ro/webbog/cronologie.htm

  4. http://istoria.md

  5. https://ro.wikipedia.org

 

 

 

 

11/01/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

DRAGOS-VODA, AL DOILEA DESCALECATOR SI PRIMUL VOIEVOD AL MOLDOVEI.

Fișier:DragosIofMoldavia.jpg

DRAGOS VODA – Domn al Moldovei 1351 – 1353

 

 

 

Dragoş este cunoscut din cronicile moldoveneşti ca al doilea descălecător în Moldova şi primul ei voievod.

Este sigur însă că Dragoş nu a domnit decât peste o mică parte a Moldovei de mai târziu şi că de fapt, după expresia cronicarului,a fost  un fel de căpitan pus de Unguri asupra Moldovenilor.

Cronicile spun că voievodul Dragoş, fiind la vânătoare şi urmărind un zimbru, a venit din Maramureş la apa Moldovei, şi plăcându-i locul, s-a aşezat acolo cu ceata sa de români din Maramureş.

După tradiţia păstrată în „Cronica Anonimă a Moldovei”, apoi în unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părţi interpolate, precum şi la Miron Costin, se spune că Dragoş a ieşit cu oamenii săi din Maramureş şi a descălecat în Moldova „în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari de pe teritoriul viitoarei Moldove, gonindu-i peste Nistru”.

 Tătarii, care erau aşezaţi din 1241 în Moldova, de unde obişnuiau să facă incursiuni peste Carpaţi, au fost înfrânţi în Moldova de oştile regelui Ungariei, Ludovic I (1342 – 1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei – Andrei Lackfi.

Astfel, tătarii au fost siliţi să se retragă din ţară peste râul Nistru, spre nordul Mării Neagre şi Crimeea.

Pentru ca aceştia să nu se mai întoarcă şi să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoş, ca vasal, la conducerea noii entităţi în calitate de Marcă ungară numite Moldova cu reşedinţa la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obişnuiau să treacă peste munţi.

Oraşul Baia a fost întemeiat de Saşi din Transilvania(Ardeal) şi de Germani din Polonia încă înaintea de întemeierea Moldovei.

Acest oraş este pomenit încă din 1300 cu numele latin de Civitas Moldaviensis, adică Cetatea Moldovei, după numele râului Moldova.

Deşi Dragoş este descălecător în Moldova, totuşi Bogdan I, este numit în Cronica (Pomelnicul) de la Mănăstirea Bistriţa ca cel dintâi domn al ţării.

 Acest fapt se datorează probabil obţinerii  independenţei românilor din noua creata Moldova pe timpul lui Bogdan I, datorată ieşirii acesteia de sub suzeranitate ungară.

Prin urmare  Bogdan I trebuie considerat întemeietorul Principatul Moldova independent.
Dragoş a avut doi fii: Sas, voievod în Moldova şi Gyula, cneaz în Maramureş.

 

 

Sursa: Istoria md.

 

 

Vezi şi …   Lista domnitorilor MOLDOVEI

Bibliografie (surse)

1. Enciclopedia Cugetarea, 1940, Lucian Predescu

2. „Istroria românilor”, Bucureşti 1990, Petre P. Panaitescu

 

11/01/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: