Reacția lui Iuliu Maniu când a aflat că Churchill i-a vândut România lui Stalin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Când a aflat Iuliu Maniu că Churchill i-a vândut România lui Stalin ?

Atunci cand privim atitudinea lui Churchill față de Uniunea Sovietica, automat am fi tentati sa credem ca Churchill a fost unul dintre cei mai vocali avocati ai luptei impotriva bolsevicilor.

Discursul sau de la Fulton (Missouri) a fost considerat de multi istorici ca fiind prima salva trasa in timpul Razboiului Rece.

In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, atunci cand Uniunea Sovietica a devenit un aliat important fara al carui ajutor razboiul din Europa nu ar fi fost castigat, atitudinea sa a fost complet diferita.

Intorcandu-ne si mai mult in istorie, pe vremea cand Churchill era ceva mai tanar, acesta avea niste convingeri pe care avea sa le uite peste 30 de ani.

Foarte greu s-ar gasi in istorie un alt personaj politic marcant, care să fi rostit atâtea cuvinte urâte la adresa Uniunii Sovietice:

“Comunismul este o epidemie mult mai periculoasa decat ciuma sau tifosul” – Illustrated Saturday Herald, 25 ianuarie 1920

“Politica pe care o voi preconiza intotdeauna fata de Uniunea Sovietica este aceea de rasturnare si distrugere a acestui regim criminal” – The Times, 10 noiembrie 1920

“Bolșevic este sinonim cu sângeros și masacru în masă!”

 

 

Dualul Churchill si sovieticii

 

Churchill a avut un singur obiectiv: chiar daca detesta pana la Dumnezeu (daca Churchill avea vreun Dumnezeu…) regimul sovietic, el nu a contenit vreodata in a planuin sa-i atraga pe-acestia in postura de aliati pentru a distruge nazismul. Asta ar fi provocat, evident, o emotie mult mai puternica in fata omenirii.

Cabinetul britanic nu a fost alarmat deloc atunci cand Uniunea Sovietica a invadat Polonia. Britanicii au rasuflat usurati atunci cand au aflat ca, in baza Acordului anglo-polonez semnat in august 1939, acestia nu sunt deloc obligati sa intervina impotriva rusilor.

Churchill chiar le-a urat bun-venit rusilor intr-un memorandum. El stia ca rusii vor incerca sa construiasca un bloc, in Balcani, pentru a-si proteja propriile interese din zona, dar si pentru a avea un tampon in fata unei posibile amenintari din partea Germaniei.

Scarba lui Churchill pe care bolsevismul i-o provoca palea, insa, in fata urii fata de nazisti. Un alt episod interesant din istorie: atunci cand Uniunea Sovieica a atacat Finlanda, populatia britanica a fost cuprinsa de emotie iar sentimentul popular era de sustinere a finlandezilor, care au luptat eroic in fata sovieticilor. Vazand reactia populatiei britanice, Churchill trimite de ochii lumii ajutor militar aviatic si a facut presiune si pe SUA sa ajute Finlanda.

Motivul era altul, nu grija sa fata de Finlanda: Churchill se folosea de finlandezi pentru un atac surpriza asupra Norvegiei, pentru a opri tranzitul de fier dinspre Suedia spre Germania.

Churchill ii vinde Europa de Est lui Stalin pe o bucatica de hartie

Pe 9 octombrie 1944, Roosevelt il delega pe ministrul de externe Averell Harriman sa-i asiste la Moscova pe Stalin si pe Churchill la impartirea lumii. Aceasta ar putea fi numita Noaptea Infamiei.

Asteptandu-l pe premierul polonez, Churchill considera “ca este momentul potrivit pentru afaceri” ii spune lui Stalin: “Hai sa aranjam treburile noastre in Balcani. In ceea ce priveste Marea Britanie si Rusia, ce ai spune dumneata  sa aveti 90% predominare in Romania, noi sa avem 90% in Grecia  si Iugoslavia sa o avem 50%/50%?””

Desigur, Churchill nu a facut-o de capul lui. Pe 20 februarie 1943, Roosevelt vorbeste cu cardinalul Spellman, caruia ii impartaseste ideile sale despre organizarea lumii dupa razboi, vorbind categoric despre “zona de influenta rusa din Europa de Est” si de o zona de influenta anglo-rusa in Europa de Apus.

In memoriile sale, Churchill admite: “No such ideea had ever crossed my mind!”

O astfel de idee nu mi-a trecut niciodată prin minte!

Era vorba despre Europa de Est… Churchill nu a avut niciodata in plan ca alianta anglo-americana sa debarce in Balcani si sa le taie calea sovieticilor. Churchill voia sa protejeze Mediterana si sa inainteze pana la Trieste, apoi pana la Ljubliana, Zagreb si Viena, pentru a nu mai inainta nimeni spre Marea Britanie. In plus, lui Stalin trebuia sa i se ofere un targ pentru a intra in razboi alaturi de americani si britanici impotriva Japoniei.

Cui ii păsa sa debarce in Balcani? Balcanii nu aveau nicio miza pentru Churchill! In 10 martie 1943, adica in plin razboi, aparea un articol tulburator in The Times. Ziarul era detinut, la acea vreme, de Lord Beaver, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Churchill si ministrul armamentului.

“Trebuie subliniat ca politica de splendida izolare a Marii Britanii a incetat prin distrugerea raportului de forte de pe continentul european. Acelasi lucru se poate spune si despre politica de izolare a Rusiei prin dezinteresarea ei voita de treburile europene. Marea Britanie are, ca si Rusia, acelasi interes comun in participarea amandoua la afacerile continentale, fiind ca nu poate fi vorba de securitatea Europei de Apus fara securitatea Europei de Rasarit, care securitate a Europei de Rasarit nu poate fi asigurata si bazata decat pe puterea armata a Rusiei! Realizarea securitatii in Europa nu se poate face decat printr-o continua politica de colaborare intre Rusia si Marea Britanie.”

Cand a aflat Opozitia ca Romania a fost vanduta?

La Yalta, Churchill a vandut Europa de Est pe o bucatica de servetel. Simtind ca, daca ar iesi la iveala, imaginea sa ar fi fost complet deteriorata, Churchill l-a rugat pe Stalin sa arda hartia. “Poti sa o pastrezi tu”, i-a spus Stalin.

In Noaptea Infamiei, Churchill ii spune lui Stalin: “Este mai bine sa exprimam aceste lucruri in termeni diplomatici si sa nu folosim fraza <<impărțind in zone de influență>>, intrucât americanii ar putea fi indignați.”

Opozitia româna, condusa de Iuliu Maniu, se pare ca ori a avut informatii, ori a intuit ca se intampla ceva. De gandit le-a dat modul in care se comportau sovieticii in Romania, de parca erau stapanii absoluti ai tarii.

La sase saptamani dupa acordul Hitler – Stalin, pe 27 noiembrie 1944, Iuliu Maniu il implora pe Chrchill, prin reprezentantul politic al Marii Britanii, sa-i spuna adevarul. Le Rougetel trimite o telegrama ultrasecreta guvernului de la Londra:

L-am vazut azi pe Iuliu Maniu. Era deprimat si perplex.” Le Rougetel admitea, in telegrama, ca situatia din tara era ingrijoratoare si suveranitatea Romaniei era intr-un pericol iminent.

Maniu i s-a adresat si lui Stevenson, maresalul de aviatie, ca “daca imprejurarile o impun si guvernul englez vrea ca Romania sa intre sub sfera de influenta sovietica, as fi recunoscator domnului Chrchill, daca mi-ar da un raspuns precis la aceasta chestiune!”

Maniu se temea de un război civil si a primit un raspuns de la Churchill pe 1 decembrie 1944, dupa 50 de zile dupa ce a vândut România la Uniunea Sovietica absolut incredibil:

“Bineinteles, noi nu avem cum sa facem asemenea marturisiri!”

Nici Stevenson si nici Le Rougetel nu stiau despre pactul Churchill – Stalin.

Opozitia romana simtea ca Churchill le pregateste ceva. Nicolae Penescu, fostul secretar al PNT, afirma in cartea sa, La Roumanie de la Democratie au Totalitarisme ca, “pe când guvernul Groza se afla la Moscova, noi am aflat in octombrie 1944 ca s-ar fi incheiat un acord intre Churchill si Stalin privind Romania.”

Secretarul de Stat al SUA ii scrie ambasadorului american din Uniunea Sovietica, pe 9 decembrie, faptul ca “membrii guvernului si oameni de afaceri romani considerau ca Marea Britanie si SUA si-au incalcat promisiunile si au abandonat Romania rusilor.

Poporul roman, care a crezut ca tara nu-i va fi ocupata de rusi, zice azi ca guvernul sau l-a inselat. Maniu este profund deceptionat de Marea Britanie!”

Tot pe 9 decembrie, Burton Berry consulul SUA la Bucuresti, ii scrie secretarului de stat american:

Cu o deosebita emotie, Iuliu Maniu mi-a cerut sa-i spun daca America si Marea Britanie isi doresc ca Romania sa faca parte din Uniunea Sovietica. Daca este asa, va rog sa-mi spuneti, va rog sa-mi spuneti deschis, pentru ca eu pot, asa tarziu cum este acum, sa aranjez lucrurile pentru Romania mai bine decat o vor putea face ciomunistii. […]

I-am spus lui Maniu, ca din cate stiu din declaratia lui Molotov facuta in primavara, armistitiul indica faptul ca cei trei mari aliati se asteptau ca Romania sa fie un stat independent si suveran.

Burton Berry mai vorbea despre lichidarea României democratice. Stia foarte bine ce rol juca Maniu in România:

Maniu a stat ca o stânca si ca un campion al sentimentelor si actiunilor pro-aliate, chiar si in zilele negre ale dictaturii lui Antonescu. De aceea este important ca Maniu sa nu fie lasat sa impartaseasca convingerea generala ca dizolvarea si lichidarea Romaniei democratice este in curs a se consuma!

Iuliu Maniu credea cu tarie ca semnarea de catre Rege a armistitiului de la 23 august 1944, la care el nu a participat in niciun fel, a fost o greseala. Maniu era convins ca armata romana putea sa mai reziste mult si bine pe linia Focsani – Galati si aproba intrutotul semnarea armistitiului, dar de pe o pozitie de forta. Dar, capitularea neconditionata a facut din Romania o victima sigura iar Maniu nu mai putea decat sa-si planga durerea sa si a poporului roman, luandu-i la rand pe Le Rougetel si pe Burton Berry.

 

 

 Vlad Epurescu

https://europolitics.ro/istorie/cand-a-aflat-opozitia-ca-churchill-a-vandut-romania-lui-stalin

Publicitate

Misterul voturilor UDMR la alegeri. Chiar au votat oltenii şi moldovenii cu UDMR ?

 

Potrivit surselor Newsweek România  

„Viktor Orbán a făcut campanie pentru UDMR în Transilvania, dar miracolul s-a petrecut dincolo de Carpați. În mod surprinzător, zeci de mii de voturi au venit la UDMR din județe în care nu trăiesc maghiari sau trăiesc extrem de puțini.

Dacă a fost un miracol sau pur și simplu s-au „cumpărat” voturi pentru UDMR de la vechiul său aliat – PSD, probabil că nu se va ști niciodată”, scrie magyarhang.org. 

Jurnaliștii mai scriu că, potrivit cifrelor de la Biroul Electoral Central, în județe din afara Ardealului, UDMR a primit și de șapte ori mai multe voturi decât s-a întâmplat la alegerile parlamentare din 2014.

Între același timp, în județele de graniță locuite de maghiari (Satu Mare, Bihor, Arad, Timiș), UDMR a primit, la alegerile europarlamentare, mai puține voturi decât acum trei ani.

„Este clar că miracolul a avut loc în principal în județele din Oltenia și Moldova, care reprezintă baza de votanți ai PSD. Patru dintre județe se remarcă: în Dâmbovița, UDMR a primit de șapte ori mai multe voturi decât în 2016, în județele Ialomița și Prahova, de șase ori, în Iași de cinci ori. Proporția crește dacă ne uităm la numărul de voturi primite la alegerile europarlamentare, comparativ cu numărul etnicilor maghairi din aceste județe”, arătau jurnaliștii Newsweek.ro

 

 

 

 

Foto: Ionuț Țene

Cum se explică dragostea electorală a oltenilor şi moldovenilor faţă de UDMR ?

 

Anul acesta s-a produs o surpriză la alegerile europarlamentare, inedită în ultimii ani de democraţie post-decembristă: dragostea electorală a oltenilor şi moldovenilor faţă de UDMR.

Formaţiunea politică maghiară a obţinut un record de voturi la Craiova, Vaslui sau Botoşani, localităţi care nu au un procent mai mare de câtiva zeci de unguri integraţi în familii mixte.

În județul Botoșani, de exemplu, la 38 de etnici maghiari, UDMR a primit de 926 de voturi, de aproape 30 de ori mai mult!

La 81 de cetățeni declarați ca etnici maghiari în județul Buzău, s-au înregistrat 1155 de voturi în favoarea UDMR. În Dolj, spre exemplu, pentru UDMR au fost înregistrate 1468 de voturi, deși în județ sunt doar 192 de etnici maghiari înregistrați.

În Ialomița, la doar 28 de etnici maghiari, UDMR a primit 712 voturi! Situația este asemănătoare și în județul Teleorman: 18 etnici unguri, UDMR a înregistrat 667 de voturi.

În Vaslui, la 52 de minoritari, UDMR a primit 1301 voturi. Cum se explică acest succes electoral UDMR în aceste judeţe? Prima suspiciune s-a lăsat asupra STS, care a monitorizat alegerile.

A şi circulat o glumă gustată printre români a doua zi după alegeri: „Votul tău contează! STS votează!”

Dincolo de aceste suspiciuni fireşti, trebuie să considerăm alta cauza succesului UDMR.

Se discută în mediile politice că PSD, dar şi PNL, au avut înţelegeri secrete cu liderii formaţiunii maghiare ca membri de partid să voteze UDMR, pentru ca reprezentanţii maghiari să intre în parlamentul european, să treacă pragul electoral, şi România să dea bine în faţa lumii ca „raiul” minorităţilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Această supoziţie pare credibilă. Mai mult, cu cât au existat trimişi de partidele româneşti în secţiile de votare ca să reprezinte contra cost UDMR şi atunci aceştia au votat formaţiunea maghiară.

Şi aşa tot nu se poate explica numărul mare de voturi ale UDMR în Oltenia şi Moldova.

O explicaţie interesantă şi credibilă, dincolo de sloganul umoristic cu STS, o dau chiar liderii UDMR.

Primarul municipiului Sfantu Gheorghe, Antal Arpad, consideră ca numeroasele voturi pe care UDMR le-a primit la alegerile europarlamentare în judeţele din sud-estul ţării ar putea avea drept cauza simpatia de care se bucură premierul Ungariei, Viktor Orban, în rândul foarte multor români.

„Am stat şi m-am gandit si eu care este explicatia şi am văzut ca sunt lansate mii de ipoteze, de la înţelegeri cu PSD, la înţelegeri cu PNL, cu nu ştiu ce stat paralel, perpendicular sau mai ştiu eu cum. Nu există nicio înţelegere, eu vă pot garanta că nu există înţelegere cu nimeni. În primul rând, nici măcar nu este realist să credem că ar exista vreo întelegere cu PSD sau cu PNL în condiţiile în care am văzut ce miza politică internă aveau partidele româneşti in aceste alegeri. Nimeni nu ar fi cedat nici măcar o jumătate de vot pentru altcineva (…)

Ipoteza mea este că se datorează simpatiei de care Viktor Orban se bucură în randul multor români (…) Eu mă mişc destul de mult în ţară si ma intalnesc si cu politicieni, dar mă întâlnesc şi cu taximetrişti, cu frizeri, cu vânzători şi aşa mai departe (…) şi daca le spun ca sunt din Secuime, ca sunt ungur, atunci opt din zece români încep să vorbească despre Viktor Orban.

Si eu simt că sunt foarte multi români în această ţară care îl apreciază pe Viktor Orban, iar voturile primite de UDMR în aceste judeţe sunt voturi de protest, un fel de protest împotriva partidelor românesti (…), dar si de simpatie faţă de Viktor Orban”.

În opinia sa, premierul Ungariei, Viktor Orban, s-a făcut apreciat datorită măsurilor adoptate, care au avut în centrul atenţiei copiii si familiile, si au contribuit la creşterea nivelului de trai în ţara vecină.

Această ipoteză curioasă poate fi credibilă până la un punct…

E adevărat că mulţi români îl stimează pe premierul maghiar pentru că e un conservator patriot suveranist, care a oprit imigraţia ilegală, a încurajat familiile cu copii, a dezvoltat capitalul autohton şi nu a lăsat ca Budapesta să îngenunchieze în faţa intereselor corporatiste ale Bruxellului.

Destui români, când văd clasa politică românească cum slujeşte umil interesele Berlinului, Parisului şi Bruxellului, îl percep pe Viktor Orban ca pe un conducător patriot care îşi dezvoltă ţara pe criterii creştine şi ale capitalului maghiar.

Deşi nu-mi vine să cred această ipoteză, totuşi teoria pare credibilă. Voi ce credeţi?

 

 

 

 

Blogul http://www.napocanews.ro 

 

Ionuţ Ţene

Cele mai multe din aşteptările sumbre legate de întâlnirea dintre liderii Rusiei si Ucrainei, s-au împlinit…Contra noastră e doar Ianukovici sau şi Obama?

Contra noastră e doar Ianukovici sau şi Obama?

 

 

 

 

 

Nu vreau să vă stric ziua cu o veste proastă, dar cele mai multe din aşteptările sumbre legate de întâlnirea Ianukovici-Medvedev s-au împlinit. Este adevărat că se putea şi mai rău. 

Din fericire, nu a fost deschis încă hotarul ucrainean pentru mărfurile transnistrene, aşa cum avertiza deunăzi mass-media internaţională. Dar se pare că de acum încolo nimic nu-i imposibil. Sau dimpotrivă. Totul e posibil.

 

Dacă evenimentele evoluează pe canavaua scenariului elaborat luni de cei doi preşedinţi, lucrurile ar putea să ia o turnură extrem de periculoasă pentru Republica Moldova.

Este evident faptul că Victor Ianukovici se raliază poziţiei ruseşti în ceea ce priveşte chestiunea transnistreană.

 

Declaraţia liderilor de la Kiev şi Moscova pretinde că părţile implicate în conflict ar fi egale.

 Nici mai mult, nici mai puţin.

 

Astfel, se induce ideea că şi Chişinăul, şi Tiraspolul ar fi subiecţi de drept internaţional. Această impresie este întărită şi de faptul că în documentul în cauză se utilizează sintagmele ”Republica Moldova” şi ”Transnistria”, ceea ce miroase a recunoaştere politică a regimului separatist.

Şi mai grav este faptul că Ucraina subscrie acum la poziţia Kremlinului potrivit căreia prezenţa trupelor ruseşti în regiunea rebelă ar fi un ”factor stabilizator”. Mai mult decât atât, in declaraţia ruso-ucraineană se sugerează că după identificarea unei soluţii pentru problema transnistreană, actualii pacificatori ruşi ar putea să rămână în zonă, îmbrăcând forma unei misiuni OSCE.

 

Astfel stând lucrurile, Kievul pare să fi înfipt de două ori cuţitul în spatele Republicii Moldova.

În primul rând, acceptă ca prezenţa militară rusească să fie perpetuată sub pavilionul vreunei organizaţii internaţionale.

 

În al doilea rând, cade de acord cu Moscova că, atâta timp cât diferendul nu-i reglementat, trupele străine nu trebuie retrase din regiunea separatistă. 

Oricum ai da, declaraţia Medvedev-Ianucovici pregăteşte terenul pentru o viitoare oficializare a aflării trupelor ruse în autoproclamata republică nistreană.

 

 Pe acest fundal, dă de gândit un comentariu publicat luni în cotidianul “The Washington Post”.

 În articolul, întitulat ”SUA trădează vecinii Rusiei”, reputatul expert David Kramer scrie că SUA, în schimbul semnării cu Rusia a aşa-zisului acord nuclear-123, ar putea să se împace cu legitimarea, sub o formă sau alta, a prezenţei militare străine în Georgia şi Republica Moldova.

 

Oricât ar părea de justificate motivaţiile unei eventuale tranzacţii internaţionale între Washington şi Moscova, nu cred ca preşedintele Obama să repete eroarea lui Roosevelt şi să comită o nouă Yaltă.

Totuşi, ar trebui să ne folosim imaginaţia pentru a vedea ce ar putea să se întâmple în cazul în care Occidentul s-ar resemna şi, de dragul unor interese globale, ar permite Kremlinului să-şi refacă sferele de influenţă în spaţiul postsovietic.

 

O cortină de fier, niţel modernizată şi acoperită cu o pierdea de catifea, s-ar reinstala la frontiera de est a UE şi NATO.

Iar Republica Moldova, implicit, s-ar pomeni în afară Europei. 

În această situaţie, singura soluţie la îndemâna Chişinăului ar fi Bucureştiul.

 

Orişice ofensivă brutală a Rusiei în Basarabia ne strânge la zid şi ne pune în situaţia să nu avem alternativă la unirea cât mai grabnică a celor două state româneşti. 

 

Petru BOGATU
pentru Radio Vocea Basarabiei