CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O istorie ascunsă a celui de-al doilea război mondial

 

 

„Când a început Al Doilea Război Mondial?


Manualele de istorie şi istoricii noştri răspund prompt: Al Doilea Război Mondial a început pe 1 septembrie 1939, când Hitler a invadat Polonia. Simplu şi clar.
Știm când a început, ştim cine este vinovat. Treaba e clară, nu mai avem nevoie de lămuriri suplimentare. Și dacă totusi e altfel?

Oare ce făcea Uniunea Sovietică în septembrie 1939?

Păi, ce să facă, invada Polonia pe 17 septembrie şi apoi trupele sovietice defilau cot la cot cu trupele naziste la Brest-Litovsk.

Și totuşi Uniunea Sovietică nu a avut nicio responsabilitate cu privire la declanşarea celui de Al Doilea Război Mondial!

Sa recurgem la raţionamentul lui Viktor Suvorov, din volumul sau «Spărgătorul de gheaţă», pentru a vedea care a fost rolul Uniunii Sovietice în acei ani.

Care este data intrării Uniunii Sovietice în cel de Al Doilea Război Mondial?


Toată lumea este de acord asupra datei: 22 iunie 1941, când Uniunea Sovietică a fost invadată de Germania nazistă şi aliaţii ei (printre care se număra şi România).

Aici avem de-a face cu o incoerenţă: Al Doilea Război Mondial începe pe 1 septembrie 1939, prin invadarea Poloniei de către Germania nazistă, Uniunea Sovietică se alătură invadării Poloniei pe 17 septembrie 1939 şi totuşi… Uniunea Sovietică participă la război abia din 22 iunie 1941!

Soldaţii germani şi polonezi morţi în septembrie 1939 au participat la cel de Al Doilea Război Mondial, dar soldaţii sovietici morţi în Polonia, în septembrie 1939, nu au participat la Al Doilea Război Mondial ?…

 

Cât de neutră a fost Uniunea Sovietică ?

 


În istoriografia rusă (şi nu numai!), în perioada dintre 1 septembrie 1939 şi 22 iunie 1941, Uniunea Sovietică este considerată… neutră!

Aproape doi ani de neutralitate, în care Al Doilea Război Mondial bântuia prin toată lumea, iar Uniunea Sovietică era NEUTRĂ!

A fost atât de neutră în aceşti doi ani Uniunea Sovietică, încât a reuşit să cucerească 23 de milioane de oameni, invadând câteva ţări cu adevărat neutre.

Dar să vedem în ce a constat neutralitatea Uniunii Sovietice de la 1 septembrie 1939 până la 22 iunie 1941.

Pe 30 noiembrie 1939, neutra Uniune Sovietică (neparticipantă în acel moment la cel de Al Doilea Război Mondial!), a declanşat invadarea Finlandei.

A urmat un război crâncen, care a durat până pe 13 martie 1940, încheiat cu un tratat de pace valabil şi în ziua de azi.

În timpul luptelor din Finlanda, neutra Uniune Sovietică a înregistrat 126.000 de soldaţi morţi şi dispăruţi, plus 188.000 de răniţi. Tot ca un act de neutralitate, în toamna anului 1939, Uniunea Sovietică a transmis ţărilor baltice ultimatumuri prin care a impus instalarea de baze militare sovietice.

Continuând această originală politică de neutralitate, Uniunea Sovietică a anexat ţările baltice în iunie 1940.

Tot în iunie 1940, Uniunea Sovietică a transmis României un ultimatum, prin care a cerut Basarabia şi Bucovina.

România a cedat, dar, dacă nu ar fi făcut-o, cu siguranţă am fi avut de-a face cu un alt exemplu de neutralitate, manifestat sub forma unui război. Uniunea Sovietică îşi motivează «neutralitatea» spunând că nu au existat declaraţii de război în conflictele enumerate mai sus. După această logică şi Germania nazistă a fost la fel de neutră.

Când a invadat Danemarca şi Norvegia, pe 9 aprilie 1940, Hitler nu a declarat război acestor ţări, ci a spus că a venit să le apere neutralitatea. Practic, acţiunile Uniunii Sovietice şi ale Germaniei naziste (în perioada 1 septembrie 1939 – 22 iunie 1941) sunt identice.

Și totuşi despre  Uniunea Sovietică se spune ca a fost neutră, in timp ce aproape toata lumea este de parere ca  Germania nazistă a declanşat cel de Al Doilea Război Mondial.

Pactul Ribbentrop – Molotov şi parada comună sovieto-nazistă din Brest-Litovsk

Pe 22 septembrie 1939, la Brest-Litovsk, trupele Germaniei naziste mărşăluiau alături de cele ale Uniunii Sovietice în cea mai ciudată paradă din întreaga istorie. Soldaţii a două ideologii autodeclarate ca inamice îşi dădeau mâna şi făceau schimb de ţigări, după ce sfâşiaseră Polonia.

Părintele trupelor de tancuri naziste, generalul Heinz Guderian, se saluta şi primea această ciudată paradă alături de unul dintre cei mai valoroşi comandanţi de blindate ai sovieticilor, generalul Semion Moiseevici Krivoşein.

 

 

04 trupele germane

Foto: Generalul german Guderian şi comandantul sovietic de tancuri, Semion Krivoşein la parada comuna sovieto-germană în Polonia ocupată, Brest 1939

 

Sovieticii salutau steagul cu zvastică, iar arcul de triumf al paradei reunea secera şi ciocanul cu zvastica.

Hitler şi Stalin îşi dădeau mâna zâmbind peste cadavrul Poloniei.

O paradă aproape necunoscută în istorie, ale cărei imagini au ieşit cu greu din arhive – şi este vorba de imagini provenind exclusiv din arhivele germane.

Probabil că sovieticii nu au făcut fotografii la Brest-Litovsk pe 22 septembrie 1939 – sau, dacă au făcut, atunci fotograful a murit prin cine ştie ce lagăr, iar imaginile au fost distruse.

Toată această poveste a venit ca o concluzie logică a pactului încheiat între Hitler şi Stalin prin miniştrii lor de externe, Joachim von Ribbentrop şi Viaceslav Molotov, semnat la Moscova pe 23 ­august 1939.

 

 

 

 

Foto: Semnarea “PROTOCOLUL ADIŢIONAL SECRET SOVIETICO-GERMAN – 23 august 1939 ( Pactul Ribbentrop – Molotov)

 

Cei doi dictatori şi-au împărţit atunci Europa, Polonia a fost sfâşiată în două, iar Basarabia românească a fost făcută cadou sovieticilor.

După ce Germania a atacat Polonia, pe 1 septembrie 1939, generalul Heinz Guderian a ajuns pe 17 septembrie la Brest-Litovsk, dincolo de linia de demarcaţie de pe râul Bug.

Guderian a aşteptat aici sosirea sovieticilor, care au ajuns la Brest pe 22 septembrie, sub comanda generalului Semion Moiseevici Krivoşein. Cei doi generali au căzut de acord pentru desfăşurarea unei parade comune în oraşul Brest, care a început la ora 16.

Krivoşein a exprimat, în timpul discuţiilor, speranţa că Germania nazistă şi Uniunea Sovietică vor reuşi să înfrângă inamicul comun, respectiv imperialista Mare Britanie.

Un eveniment istoric ocultat, care exprimă un adevăr geopolitic: când Rusia şi Germania îşi dau mâna, ţările din Europa de est dispar, iar Marea Britanie este izolată şi pusă în pericol.

Generalul polonez Plisowski, comandantul trupelor care au apărat Brestul, a fost luat prizonier de sovietici şi mai apoi executat în timpul masacrului de la Katyn.

 

 

 

 

Foto: Gen. Konstanty Plisowski

 

 

 

Arcul de triumf purta zvastica alături de seceră şi ciocan, cu inscripţia «Trăiască Armata Roşie, eliberatoarea clasei muncitoare din Belarus şi Ucraina de vest!»”.

 

 

 

 

 

 

Cronologia agresiunii sovietice asupra vecinilor săi europeni este următoarea:

 

 

17 septembrie 1939 – URSS atacă Polonia şi ocupă teritoriul estic al acesteia, până la limita teritoriului  polonez ocupat de Germania.

 

 

30 noiembrie 1939 – URSS atacă Finlanda şi după un război de 3 luni şi jumătate (Războiul de iarnă), ocupă 11 % din teritoriul finlandez.

 

15 iunie 1940 – URSS înaintează un ultimatum Lituaniei, care îl acceptă, în rezultat ţara fiind ocupată de sovietici, punându-se bazele RSS Lituaniene.

16/17 iunie 1940 – URSS invadează Letonia şi Estonia, la fel înaintând ultimatumuri în care se cerea instituirea de guverne pro-sovietice sub controlul Armatei roşii şi deplasarea liberă a soldaţilor ruşi pe teritoriul statelor baltice.

28 iunie 1940 – URSS ocupă estul şi nord-estul României (Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa), după retragerea administraţiei şi armatei române în urma ultimatumului sovietic.

 

 

 

Toate aceste invazii şi anexări au fost făcute de sovietici până la începerea războiului lor „pentru apărarea patriei”.

Niciuna din ţările pe care le-a invadat URSS în 1939 şi 1940 nu a atacat „patria” sovieticilor.

 

 

 

 

 

Surse: http://ioncoja.ro/cine-a-inceput-al-doilea-razboi-mondial-cand-a-inceput-al-doilea-razboi-mondial/; http://www.lumeamisterelor.com;

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/05/06/despre-prietenia-sovieticilor-cu-nazistii/

05/03/2016 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Despre frăţia de arme sovieto-nazistă. VIDEO

 

 

 

 

“Ultima garnitură de tren din URSS, încărcată cu petrol, mangan și grîne, a traversat frontiera germană cu o oră înainte de invazia fascistă”.


V.Berezhkov “Am fost traducătorul lui  Stalin”.

 

 

 

 

 

 

Foto: Semnarea “PROTOCOLUL ADIŢIONAL SECRET SOVIETICO-GERMAN – 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop – Molotov)

 Tratatul de la Versailles  restricţiona sever  Germaniei capacitatile sale militare si ii interziceau o serie de activitati legate de dezvoltarea fortelor sale armate ,  intr-o perioada in care   Uniunea Sovietică nu avea posibilitati  tehnice  sa se dezvolte  şi era izolată pe plan internaţional.

În 1922 cele două ţări aveau să uimească lumea  semnand  Tratatul de la Rapallo, intermediat de Turcia, in aparenta  un simplu tratat de cooperare, dar care, printr-o serie de acorduri secrete ulterioarem a stabilit  ulterior  cadrul unei ample  cooperări militare.

Izolate la sfârşitul Primului Război Mondial, atât Germania cât şi Rusia doreau să-şi dezvolte capacităţile militare.

Dupa 1922 , Berlinul şi Moscova aveau să colaboreze extrem de strâns într-unul dintre cele mai sensibile şi secrete domenii: cercetarea militară.

Pe 11 august 1922, armata Germaniei şi Armata Roşie au semnat un acord secret care le permitea germanilor să înfiinţeze baze militare în Uniunea Sovietică.

Documentul acoperea problemele cooperării secrete germano-sovietice în domeniul dezvoltării blindatelor, aviaţiei şi armelor chimice.

Acordul sovieto-german  stabilea principiile acestei cooperări: dezvoltarea tehnologiilor militare avansate, cooperarea în domeniul studiilor teoretice, stabilirea unor programe de pregătire independente de terţi, dezvoltarea şi testarea tactică a sistemelor de armament interzise prin Tratatul de la Versailles (blindatele şi aviaţia); dezvoltarea şi educarea cadrelor militare specializate în toate domeniile militare; dezvoltarea unor noi strategii şi tactici bazate pe noile sisteme de armament.

Seriile de pregătire a militarilor germani în URSS nu trebuiau să stea mai mult de un an pe teritoriul sovietic, astfel incat  multi dintre liderii militari germani care aveau să-i aducă lui Hitler majoritatea victoriilor, au fost pregătiţi în Uniunea Sovietică în perioada în care aliaţii occidentali credeau că Germania nu se va putea reînarma.

Bazele germane stabilite în URSS urmau să fie folosite pentru eforturile de cercetare şi testare, pregătirea tactică, evaluarea pregătirii în domeniile interzise de Tratatul de la Versailles.

În schimbul acestor privilegii germanii urmau să permită ofiţerilor Armatei Roşii să facă exerciţii împreună cu ofiţerii lor în cadrul aplicaţiilor din URSS, de asemenea urmând să ofere şi toate informaţiile legate de descoperirile din tehnologia militară.

În anul 1924 armata germană a deschis la Moscova un birou pentru coordonarea activităţilor din Uniunea Sovietică.

Treptat, mai multe capacităţi industriale au fost transferate în Uniunea Sovietică pentru construirea de prototipuri pentru tancuri, avioane şi submarine. Cooperarea germano-sovietică ar fi trebuit să fie benefică pentru ambele părţi, însă germanii au ştiut cum să profite la maxim de oportunităţile oferite.

Pe 2 decembrie 1926 ziarul britanic Manchester Guardian a publicat un articol în care afirma că în cadrul Reichswehr există o aşanumită Sondergruppe R (Gripa specială R) destinată colaborării militare secrete cu Uniunea Sovietică. Acest articol a provocat o adevărată furtună mediatică.

Pe 16 decembrie 1926 comuniştii germani au declanşat o campanie de presă în care au respins toate acuzaţiile social-democraţilor. Până la urmă întreaga afacere a fost muşamalizată, însă semnalul de alarmă fusese deja tras.

Cercetările militare germane secrete din Uniunea Sovietică şi programele de pregătire solicitau o organizare extrem de eficientă. Companiile civile şi militare germane au colaborat extrem de eficient pentru a realiza o conspirativitate totală. Mai mult decât atât, germanii au aplicat un sistem de contabilitate dublă extrem de eficient.

Astfel era ţinută o contabilitate publică destinată Consiliului de Control Aliat care verifica respectarea prevederilor Tratatului de la Versailles, ca şi parlamentarilor. Operaţiunile financiare secrete fdin cadrul proiectului comun cu sovieticii erau înregistrate în aşa numitul “Registru Albastru” care putea fi consultat doar de un număr restrâns de militari şi oameni politici.

Datorită faptului că rubla sovietică nu era monedă convertibilă iar marca germană a suferit perioade de inflaţie acută a fost stabilit la nivel politic o rată de schimb fixă pentru întreaga perioadă în care proiectul de cooperare a fost pus în aplicare: o ruplă pentru 2,16 mărci.

Se estimează că Germania a cheltuit aproximativ 10 milioane de mărci anual – o sumă totală de peste 100 milioane.

Din aceşti bani, cei mai mulţi au fost cheltuiţi pentru cercetările de aviaţie.

Când trebuiau să plece în Uniunea Sovietică, ofiţerii germani primeau paşapoarte cu nume false emise de Ministerul de Externe. Pentru o acoperire suplimentară aceşti ofiţeri călătoreau de obicei singuri.

Germanii erau extrem de atenţi în cadrul acestei operaţiuni: existau inclusiv instrucţiuni pentru modul în care trebuiau să se îmbrace ofiţerii transferaţi pentru pregătire în URSS. Participanţii la programele de pregătire în URSS erau trecuţi în rezervă, astfel încât să nu figureze ca ofiţeri activi.

Această practică a “rotirii” ofiţerilor a permis pregătirea unui număr mult mai mare de cadre decât permitea de fapt Tratatul de la Versailles.

În cazul în care un ofiţer german murea în URSS ca urmare a unui accident în timpul antrenamentelor cadavrul său era repatriat în secret într-un container care în scripte figura ca conţinând piese metalice. În drum spre Uniunea Sovietică ofiţerii germani treceau prin Letonia, la graniţa cu URSS fiind aşteptaţi , numele lor false fiind trimise în avans pentru a elimina orice fel de confuzii.

După încheierea programului de pregătire ofiţerii germani se întorceau acasă prin Leningrad, de unde se îmbarcau pe una din puţinele nave de pasageri existente.

Sovieticii nu au avut astfel de probleme: organizaţia care se ocupa de contactele cu germanii nici măcar nu exista din punct de vedere oficial, iar Moscova nu trebuia să dea nimănui socoteală de modul în care îşi cheltuia banii.

Bazele germane din URSS

Şcoala de tancuri germană din Kazan a avut numele de cod Kama şi a început să fie construită în 1926. În 1929 şcoala pentru ofiţeri de blindate “Kama” era funcţională, fiind dotată cu şase tancuri de 23 de tone (înarmate cu tunuri de 75 mm) şi trei tancuri de 12 tone, dotate cu tunuri de 37 mm. Sovieticii au contribuit cu 12 tancuri de tip Carden-Lloyd cumpărate de la britanici.

Şcoala a fost condusă de generalul german von Lutz, printre profesori numărându-se şi părintele doctrinei Blitzkrieg-ului, Heinz Guderian.

În cadrul acestei şcoli nu erau purtate uniforme, ofiţerii germani participând la cursuri îmbrăcaţi în haine civile. În timpul aplicaţiilor practice, germanii purtau uniforme sovietice, însă fără însemne. În ceea ce priveşte aviaţia, între anii 1921-1924 germanii au construit o fabrică pentru asamblarea de aeronave la Lipeţk.

Curusrile au fost demarate în anul 1925 şi au durat până în anul 1933. O fabrică Junkers a fost ridicată la Fili, în apropierea Moscovei. Producţia prevăzută pentru această uzină era de 300 de avioane pe an – cifră care n-a fost atinsă niciodată.

Specialiştii germani s-au plâns permanent de faptul că ruşii furau tot ce le pica sub mână. La şcoala de aviaţiei de la Lipeţk germanii au dus 60 de aparate de zbor pe care le-au folosit la antrenamente.

În vara anului 1931 au fost organizate aplicaţii de mare anvergură care mimau adevărate bătălii aeriene. Spre deosebire de şcoala pentru tanchişti din Kazan, şcoala de aviaţie de la Lipeţk nu avea un program foarte bine stabilit, punându-se accent pe imaginaţie, inovaţie şi experimente.

Până în anul 1933 peste 1.200 de piloţi germani au fost antrenaţi la Lipeţk.

Germanii au efectuat inclusiv cercetări pentru dezvoltarea armelor chimice, la baza cu numele de cod Tomka, la Podosinky, în regiunea Samara de pe Volga. Au fost efectuate inclusiv aplicaţii practice pe scară largă în anul 1926.

Pe lângă toate aceste baze de antrenament şi cercetare a fost înfiinţată la Moscova şi o şcoală pentru ofiţeri de stat-major, printre absolvenţii căreia s-au numărat viitorii mareşali nazişti Keitel, Mannstein şi Model.

„Într-o perioadă, puțin mai lungă de un an de acțiune a acordului comercial, din primăvara anului 1940, pînă în iunie 1941, Germania a primit de la URSS un milion de tone de grîu, 900 de mii tone de produse petroliere, 100 de mii tone de bumbac, 500 de mii de tone de fosfate, precum și un număr semnificativ de materiale strategice.

De asemenea, Uniunea Sovietică a oferit Germaniei tranzitul pe teritoriul sovietic a 1 milion de tone de soia din Manciuria, o cantitate semnificativă de cauciuc, staniu și alte materiale din Asia de Sud-Est.

În plus, sovieticii au fost de acord să cumpere în interesul Germaniei metale și materie primă din state terțe”.

– Peste 20.000 de viitori ofițeri germani au fost pregătiți pentru Wehrmacht în instituțiile de învățământ militare ale URSS.

– Pînă în vara anului 1941, NKVD a transmis în Germania, aproximativ 4 mii de oameni, printre care, familiile comuniștilor germani, arestați și împușcați în URSS (în Uniunea Sovietică, înainte de război, au fost împușcați 242 de comuniști germani), precum și muncitorii germani, care în anii de criză economică în Occident s-au mutat în Uniunea Sovietică.

Cea mai mare parte dintre cei numiți, au fost, imediat, trimiși de către Gestapo în lagărele de concentrare. La rândul său, naziștii au deportait în URSS persoanele urmărite de către NKVD.

– După ocupația de către german a Norvegiei, Danemarcii, Olandei și Belgiei, pentru ai face pe plac lui Hitler, Stalin a rupt relațiile diplomatice cu aceste țări și a expulzat misiunile diplomatice ale acestor țări din URSS.
Stalin, de asemenea, a permis germanilor să utilizeze Căile maritime Nord, să alimenteze cu combustibil și să repare navele în Arctica sovietică. De aceste servicii, germanii au beneficiat pînă în septembrie 1939”.

V.Berezhkov “Cum am fost traducător la Stalin”.

„ – În URSS a activat Biroul german de proiectare a artileriei KB-2.
Sînt de menționat și acordurile secrete ale tratatului Rapallo, semnat la 11.08.1922, în care Rusia Sovietică garanta Germaniei aprovizionarea cu materiale strategice, în plus, oferă propriul teritoriu pentru testarea noilor modele de tehnică militară, elaborarea cărora era interzisă germanilor de către Tratatul de la Versailles din 1919 .

– În 1924 compania “Junkers” producea cîteva sute de avioane cu corp metalic pe an în orășelul Fili din apropierea Moscovei. În scurt timp, pentru necesitățile militare Germania începe fabricarea a peste 300 de mii de proiectile pe an, în arsenalele reconstruite din Leningrad, Tula și Zlatoust.

Gazele otrăvitoare erau produs de uzina “Berzol” în orașul Troțk (acum Gatchina), în docurile din Leningrad și Nikolaev erau construite și puse pe apă submarin și nave blindate”.
P. Carrell (Istoric RFG)

“-11.02.1940, în cadrul acordului, care, în esență, reprezenta punctul culminant al tratativelor sovieto-germane, privind cooperarea economică, Uniunea Sovietică se obliga să furnizeze Germaniei, anual, aproape 1 milion de tone de petrol, 500 de tone de minereu de fier, 300 de mii de tone de fontă și fier vechi, 2, 4 tone de platină, 100 de mii tone de minereu de crom și o cantitate semnificativă de lemn și minereu de mangan.

Pe lîngă cele enumerate, Uniunea Sovietică se obliga să cumpere pentru Germania de la state terțe diferite tipuri de materie primă.

Germania a obținut dreptul de tranzit feroviar prin teritoriul URSS din Iran și țările Orientului Îndepărtat.”
P.Aptekar. “Războaiele sovieto-finlandeze”.

“ -În august 1940, spărgătoarele de gheață “Lenin”, “Stadin” și “Kaganovici” au condus prin Oceanul Înghețat de Nord spre Oceanul Pacific, raiderul german “Komet”, care mai târziu sa scufundat 6 nave ale aliaților englezi și americani.

– Uniunea Sovietică a furnizat Germaniei 2000 de bombe cu greutatea între 500 și 1000 kg pentru bombardarea Angliei.

-În portul Polearnîi era dislocată baza maritimă militară a submarinelor germane de tip U.
– 2 baze maritime miltare au fost utilizate de către germani pînă la ocupația definitivă a Norvegiei”.

– În 1939, germanii au transmis URSS desenele tehnice a cuirasatului “Bismarck”, distrugătoarelor de tip “Narvik”, modelele ” Messerschmitt ” Me-109 și Me-110, „Junkers Ju 87”, “Heinkel He-111″.

– La solicitarea generalui de brigadă Guderian, brigada de artilerie grea a generalului Semion Krivoshein, 2 zile bombardeaza garnizoana poloneză a Cetății Brest în timpul distrugerii Poloniei în 1939.

– În anii 1939-40 în Golful Kola (Murmansk) se ascundeau de britanici 36 din cele mai mari transporturi germane, printre care vase de pasageri cu renume, cum ar fi “Bremen” (50 mii tone deplasament), “New York”, “Schwaben “,” Stuttgart “,” Cordillera “,” St Louis “, o mulțime de vase, destinate transportării lemnului, tankere, nave frigorifice și o divizie de submarine de mare viteză.

– În anii 1939-40, URSS a permis Germaniei tranzitul prin teritoriul său a materiei prime strategice din Japonia și China: cauciuc, ulei, lemn prețios etc.

– Înainte de atacul asupra Norvegiei, în Golful Kola al URSS, au staționat două transportatoare militare germane cu trupe la bord și unul dintre cele mai mari tankere germane “Jan Wellem”.

Foto: Inalti ofiteri germani  şi sovietici o prezenţi la parada comuna de la Brest-Litovsk, organizata  pentru sarbatorirea ocuparii si  impartirii Poloniei : Generalu german Heinz Guderian  (centru) şi comandantul brigazii 29  sovietice de tancuri, colonelul Semion Krivoshein  (dreapta).

I.Bunich “Furtuna” jocurile sîngeroase ale dictatorilor “.

„- În Institutul de cercetări științifice al Forțelor aeriene sovietice, piloții sovietici au transportat din Germania avioane de tip “Junkers” Ju-87 și Ju-88, “Messerschmitt” Me-109 și Me-110, “Dornier” DO-217, “Heinkel He-111″, “Henschel”, avioanele de legătură “Fieseler-Shtorh” și “Focke-Wulf”, donate sovieticilor de către germani”

L.Kerber “Treburile mergeau spre război”.

Surse:  George Damian,bucurestiivechisinoi.ro ; patriotism.md

Protocolul secret al Pactului   Molotov- Ribbentrop, semnat la 23 august 1939, a definit graniţa sferelor de influenta dintre germani si sovietici.

Cu toate acestea, în timpul invaziei Poloniei , unele forţele germane, în special cele de sub comanda generalului   Heinz Guderian , au avansat dincolo de această linie, urmarind obiectivele lor strategice.

In zilele urmatoare, Guderian a fost informat că linia de demarcaţie între  germani si sovietici  a fost stabilita de-a lungul râului Bug şi că forţele sale vor trebui  să se retragă în spatele acestei linii până pe 22  septembrie.

Pe 17 Septembrie,  după ce  Armata a patra sovietica a lui Vasili Ciuikov,  a primit ordinul de a trece frontiera poloneza ,Brigada a 29 de tancuri, condusa de colonelul Semion Krivoshein   ,a intrat în oraşul Baranovichi  (pl. Baranowicze).

La 20 septembrie, unităţi avansate ale acestei brigazi de tancuri  au  întâlnit forţele lui Guderian in  satul Vidomlya (pl. Widomla), la trei zile după invazia sovietica din Polonia şi douăzeci de zile după invazia germana din Polonia.

Potrivit lui Krivoshein, un grup  de  recunoastere alcatuit din  12 ofiţeri germani, care s-au identificat ca fiind in subordinea lui  lui Guderian , au explicat că unitatile germane  au fost deplasate  în direcţia Brest. Ei au fost invitaţi in  cortul lui Krivoshein, care a propus  un toast pentru conducatorii lor  şi a invitat ofiterii germani  la Moscova, după ce vor obţine o victorie rapidă asupra Angliei „capitaliste” .Prin ei Krivoshein a trimis, de asemenea, salutări calde  generalului  german.

La apropierea de oraş în dimineaţa zilei de 22 septembrie, Krivoshein a vazut că trupele germane au ocupat  Brest-Litovsk si că Guderian si-a  stabilit deja cartierul general acolo.

Curând după aceea,reprezentantii lui Guderian  au  salutat „glorioasa Armata Rosie  ” şi generalii  sai si ,in  urma unui scurt schimb de formalităţi, Krivoshein a fost invitat la sediul comandamentului german la un mic dejun .

În timpul întâlnirii, Guderian a propus o paradă comună a trupelor sovietice şi germane prin oras, inclusiv in  Piaţa Centrală a orasului . Krivoshein a promis să trimita  cateva  batalioane  şi a convenit ca el şi Guderian să participe la  parada împreună.

Parada

Parada a inceput la ora 16:00,  şi au fost ridicate  Arcuri ale victoriei  decorate cu svastici si stele rosii  , pe sub  care trupele germane  si cele sovietice au defilat. Generalii sovietici si  germani au adus un omagiu armatelor  şi respectiv victoriei  lor asupra fortelor poloneze .

Urmări

 

După paradă, germanii s-au retras pea malul vestic al Bugului, iar sovieticii au preluat controlul asupra oraşului, precum şi a restului Poloniei de Est (acum Belarus de Vest  şi Ucraina  de Vest ) .

Potrivit unui articol din ziarul rus Novaya Gazeta din  2008 ,scopul de paradei  a fost  sa afişeze puterea noii  alianţe sovieto- naziste in fata   întregii lumi.

Comandantul Forţelor armate poloneze care au apărat Brestul  împotriva germanilor, general Konstanty Plisowski  , a fost arestat de NKVD, trimis intr-un  lagar sovietic în  Starobielsk şi mai târziu executat în masacrul de la Katyn.

In  multe lucrări publicate în anii 1980-1990 istoricii vorbesc despre  parade militare comune ale  Armatei Rosii si Wehrmachtului nazist  si în alte oraşe din Polonia ocupată.

 

 

 

File:Bundesarchiv Bild 101I-121-0012-30, Polen, deutsch-sowjetische Siegesparade, Panzer.jpg

Foto: Trupe sovietice si naziste marsaluiesc impreuna

Un  istoric rus scrie intr-o lucrare din  1992 intitulata „Secretele diplomaţiei  lui Stalin” : „parade comune ale  militarilor din ambele ţări  au avut loc in Grodno, Brest,Pinsk  şi in alte câteva oraşe (germanii le-a numit „paradele victoriei”).

Parada din Grodno a fost supravegheata de generalul de brigadă Vasili Ciuikov.

Rusia insista  azi, ca şi în trecut, să limiteze participarea sa în cadrul celui de-al doilea război mondial doar la perioada cuprinsă între 22 iunie 1941 şi capitularea Japoniei din 1945.

Tot ce-a fost înainte de 22 iunie 1941, Rusia consideră ca neavând legătură cu conflictul mondial!

Însă ţările care i-au căzut victime, dar şi restul lumii, consideră toate conflictele în care au participat sovieticii începând cu 11 mai 1939, ca făcând parte din conflagraţia mondială, URSS fiind astfel un stat agresor (cel puţin  în privinţa ţărilor est-europene pe care le-a invadat), responsabil de izbucnirea celui de-al doilea război.

Generalul german Guderian şi generalul rus Krivoşein la parada sovieto-germană, în Polonia ocupată, Brest 1939

Cronologia agresiunii sovietice asupra vecinilor săi europeni este următoarea:

17 septembrie 1939 – URSS atacă Polonia şi ocupă teritoriul estic al acesteia până la teritoriul polonez ocupat de

Germania.

30 noiembrie 1939 – URSS atacă Finlanda şi după un război de 3 luni şi jumătate (Războiul de iarnă), ocupă 11 % din teritoriul finlandez.

15 iunie 1940 – URSS înaintează un ultimatum Lituaniei, care îl acceptă, în rezultat ţara fiind ocupată de sovietici, punându-se bazele RSS Lituaniene.

16/17 iunie 1940  URSS invadează Letonia şi Estonia, la fel înaintând ultimatumuri în care se cerea instituirea de guverne pro-sovietice sub controlul Armatei roşii şi deplasarea liberă a soldaţilor ruşi pe teritoriul statelor baltice.

28 iunie 1940 – URSS ocupă estul şi nord-estul României (Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa), după retragerea administraţiei şi armatei române în urma ultimatumului sovietic.

Toate aceste invazii şi anexări au fost făcute de sovietici până la începerea războiului lor „pentru apărarea patriei”.

Niciuna din ţările pe care le-a invadat URSS în 1939 şi 1940 nu a atacat „patria” sovieticilor.

 

 

 

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/09/ce-sarbatoresc-la-9-mai-dupa-25-de-ani-de-independenta-cetatenii-r-moldova-video/

 

 

 

 

06/05/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

%d blogeri au apreciat: