CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Comunismul s-a instalat în România prin imense fraude și prin minciună. VIDEO

Carta stalinismului național

La fel ca în Rusia şi în alte ţări, comunismul a început în România printr-o imensă minciună. Imediat după război, comuniştii promiteau egalitate şi o viaţă mai bună pentru muncitori şi ţărani.

Se afişau sub nume precum Frontul Plugarilor, Blocul Popular Democratic şi mai târziu, Partidul Muncitoresc Român. În fapt, urmăreau să obţină controlul absolut.

Condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, desemnat de Stalin pentru că era etnic român, deci mai uşor de lansat în piaţa politică, Partidul Comunist Român avea în frunte o serie întreagă de agenţi sovietici, în frunte cu Ana Pauker. Organizaţia de tineret era condusă de Alexandru Drăghici şi Nicolae Ceauşescu, scrie https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/comunismul-a-inceput-in-romania-printr-o-mare-minciuna-model-impus-de-urss

PCR | Structură militarizată condusă de agenți URSS

În toamna lui 1944, partidul comunist era un partid de buzunar, de circa 1000 de membri. Dar ca şi puciştii lui Lenin, PCR se comporta ca o formaţiune paramilitară de elită. Acţiona disciplinat, se folosea inteligent de propagandă şi de slăbiciunea partidelor tradiţionale, afectate de dictatura lui Carol al II-lea, de regimul fascist al legionarilor, apoi de autoritarismul generalului Ion Antonescu.

Pauker, Luca, Bodnăraș, Roman erau agenți URSS

Imediat după semnarea armistiţiului la Moscova, liderii comunişti au presat guvernele regale Sănătescu, apoi Rădescu, să iasă din scenă. O făceau prin infiltrarea sindicatelor şi a unui potop de false acuzaţii de fascism. Manifestaţiile şi contra-manifestaţile turbulente se ţineau lanţ:

1944-1947 | Uzine inflitrate de activiști comuniști

Lavinia Betea, istoric, comunism românesc: Partidul Comunist a avut cea mai bună organizare din toate timpurile, pentru ei era simplu să spună 200 de muncitori din ziua de cutare, sunt aduşi cu atâtea camioane, li se face loc pe strada cutare.

Oamenii aceştia care se şi cunoşteau între ei, producţia presupune o disciplină, ceea ce e mai mult decât ce se poate obţine pe baza simplei aderenţe, a afectelor. Practic era o structură aproape militarizată.

Şi oamenii aceştia apăreau, apăreau cu lanţuri. Sigur că erau printre ei şi cei care erau pregătiţi.

Viitorul șef al MapN, dezertor cooptat de Moscova

Să nu uităm, Emil Bodnăraş care era primul în ierarhia românească a Serviciului Special de Informaţii avea o foarte bună pregătire de ofiţer, la care se adăuga pregătirea în materie de informaţii în perioada în care se aflase în Uniunea Sovietică. Erau apoi Pantiuşa, Nikonov erau câteva zeci care fuseseră arestaţi anterior pe teritoriul României şi eliberaţi. Lor li se adăugau şi emisarii sovietici şi aceştia asigurau o foarte bună coordonare.

6 martie 1945 | PCR, creștere exponențială

Sub ocupaţia a sute de mii de ostaşi sovietici, românii începeau să înţeleagă că noul regim avea să fie de lungă durată. Oportunismului obişnuit i se adăugau cele mai negre temeri. La instalarea primului guvern pro-sovietic, la 6 martie 1945, PCR număra peste 30.000 de membri.

Petru Groza | Ardelean bonom, vechi om al Moscovei

Regele Mihai a acceptat să îl numească premier pe avocatul din Orăştie, Petru Groza, la capătul unor presiuni teribile, inclusiv patrularea cu tancurile pe Calea Victoriei. Politician interbelic, vorbitor de germană, Groza se afla în fruntea Frontului Plugarilor, dar se comporta ca un burghez bonom şi manierat. Puţini ştiau că prin cabinetul său de avocatură, Moscova stipendia de mulţi ani partidul comunist, interzis din cauza misiunii sale de a dezmembra România.

Cabinetul Groza preia Transilvania de la ruși

De altfel, guvernul Groza şi-a făcut intrarea în istorie prin două măsuri salutate de majoritatea românilor.

În martie 1945, administraţia sovietică s-a retras din Transilvania de Nord şi a revenit administraţia românească, ceea ce însemna că teritoriul nu va rămâne la Ungaria, iar la 23 martie, a fost adoptată o nouă reformă agrară prin care toate terenurile de peste 50 de hectare erau împărţite ţăranilor săraci pentru o plată de numai 10%.

Reforma agrară din 1945, o capcană pentru țărani

Ca să nu dea impresia că atacă în stil sovietic instituţiile tradiţionale ale ţării, au fost exceptate de la expropiere bunurile Bisericilor, ale Coroanei, ale fundaţiilor spitaliceşti, ale Academiei şi ale Casei Şcolilor, de asemenea proprietăţile colective ale ţăranilor, ogoare, păşuni sau păduri. Propagandistic, se putea pretinde că la putere a venit un regim care are grijă de cei mulţi. Nu se spunea că urmează colectivizarea şi că toţi îşi vor pierde pământurile.

Promisiuni exorbitante muncitorilor

Aceste decizii erau dublate de nenumărate altele, impregnate de populism. Cele mai multe se adresau muncitorilor cărora activiştii de partid infiltraţi în sindicate le spuneau că vor fi stăpânii uzinelor şi că vor trăi regeşte. Ilegalistul Constantin Doncea, cu antrenament politic la Atelierele CFR Griviţa, apoi în războiul civil din Spania şi la Moscova, devenit viceprimar în Capitală, a stârnit admiraţia multor naivi cerând serviciile de lux ale Athenee Palace pentru foştii săi camarazi:

Chelnerii de la Athene Palace servesc la Grivița

Lavinia Betea, istoric, comunism românesc: Fostul ilegalist Constantin Doncea, a avut o viaţă extraordinar de aventuroasă, luptător în Spania, pe urmă a trecut la Moscova, adjunct de primar în Bucureşti, iar după aceea primar. El fiind foarte legat de aceşti muncitori de la Griviţa, în calitatea lui de ajutor de primar, a comandat chelnerii la Athenee Palace cu meniul, cu veselă, cu feţe de mese, să servească prânzul celor de la Griviţa.

Şi într-adevăr, chelnerii de la Athenee Palace în ţinuta respectivă, s-au prezentat la atelierele Griviţa, au transportat vesela, muncitorii plăteau, dar banii lor nu acopereau nici 5% din cheltuielile de la Athenee Palace şi cine ar fi îndrăznit să se opună. TC 38.25 Peste câteva zile, cei de la Malaxa au vrut şi ei. Or, unde găseai atâţia chelneri şi putea să facă faţă Athenee Palace ca să hrănească toţi muncitorii din capitală? Dar vă daţi seama ce însemna pt. stima de sine a unui muncitor?

1946 | Șeful PCR, Dej, lasă românii pradă foametei

În acest timp ce ministrul Economiei, Gheorghe Gheorghiu Dej, în vârstă de 44 de ani, trimitea Uniunii Sovietice aşa-numitul ajutor frăţesc, lăsând românii pradă foametei din decembrie 1946 – august 1947, cu 12.000 de morţi lunar.

1946 | Ceaușescu participa la falsificarea votului

Tânărul său protejat de nici 30 de ani, Nicolae Ceauşescu era activist agitator în judeţul Constanţa, apoi în judeţul Olt, chiar în timpul uriaşei fraude electorale din 19 noiembrie 1949. Se pare că s-a făcut vinovat de înjunghierea unui alegător indignat de încălcarea legii chiar într-o secţie de votare din Slatina, dar condamnat la 3 ani a fost şoferul său.

1946 | Partidul comunist fura majoritatea voturilor

Rezultatul alegerilor pe ţară, a fost realmente inversat în favoarea formaţiunilor pro-sovietice, care au obţinut oficial 78% din sufragii. Nicolae Ceauşescu îşi va reînnoi mandatul astfel obţinut inclusiv la Congresul a XIV-lea din 1989.Ceaușescu | Minciună, furt, crimă, dictatură

Lavinia Betea, istoric, comunism românesc: N-a existat, se poate spune, nici un proces semnificativ din ceea ce înseamnă marea schimbare din România, de distrugere, de deconstrucţie a unei lumi şi de înlocuire a acestei construcţii cu o alta, la care Ceauşescu să nu fi fost prezent. Şi în felul lui de a fi, atât de dur, atât de încrezător în rolul lui pe acest pământ, în mesianism, el a fost convins că rostul lui pe această lume este de a o schimba. Dar nu o schimbare cu duhul blândeţii. Pentru că schimbările acestea cum erau înţelese în lumea comunistă presupuneau sânge, presupuneau moarte, pentru victoria comunismului este posibil orice, viaţa nu are valoare. De fapt aceasta este credinţa care a alimentat continuu această lume a comunismului. Pentru că credeau ei, spuneau ei, liderii aceştia că răsplata va fi atât de mare încât merită orice sacrificiu.

1948 | Statul preia fabrici, bănci, transport

După instaurarea Republicii Populare, la 11 iunie 1948, comuniştii au trecut în proprietatea statului toate fabricile şi uzinele din metalurgie, energie, construcţii, petro-chimie, industria uşoară şi alimentară, reţelele de transport de toate felurile. Zeci de mii de familii au pierdut averi muncite în generaţii. Tergiversarea sau diminuarea naţionalizării erau pedepsite cu zece ani de muncă silnică, amenzi şi confiscarea totală a averii. Transferul de proprietate se făcea în prezenţa activiştilor de partid şi sub stricta supraveghere a Securităţii.

1949 | Declanșarea colectivizării, încheiată în 1962

Peste un an, în martie 1949, a fost declanşată colectivizarea. Ţăranilor li se cerea să renunţe la pământul lor şi să se înscrie în CAP-uri altfel erau înfometaţi de impunerea unor cote uriaşe. Nenumăraţi opuneau rezistenţă astfel că în câţiva ani, 80.000 de ţărani se aflau oficial în închisori, pedepsele fiind de regulă de 15 ani de temniţă. Dar sute de oameni au căzut victimele execuţiilor sumare, iar mii erau închişi fără să existe vreun proces. Nicolae Ceauşescu, adjunct al ministrului agriculturii, a luat parte direct la represiune.

Ceaușescu ia parte direct la reprimarea țăranilor

În Vrancea, la Vadu Roşca, se afla la faţa locului când, în decembrie 1957, armata a tras în ţaranii răsculaţi, fapt soldat cu 9 morţi, 48 de răniţi, apoi cu zeci de arestări.

Gheorghe Gheorghiu Dej şi-a certat protejatul pentru imprudenţa de a aprinde un focar de rezistenţă, după care l-a desemnat şef al Direcţiei Politice a Armatei şi adjunct al ministrului apărării, NKVD-istul Emil Bodnăraş. De aici, viitorul dictator a ajuns la un stagiu de pregătire la Moscova, iar la întoarcere a fost promovat general maior.

Urmăriți VIDEO:

https://www.digi24.ro/embed/special/campanii-digi24/comunismul-a-inceput-in-romania-printr-o-mare-minciuna-model-impus-de-urss-1148023?video=0&width=570&height=320

22/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dosare secrete. Bucureşti, 24 februarie 1945 – Marea mascaradă comunistă

În data de 24 februarie 1945, în România ocupată de Armata Roşie, a avut loc la Bucureşti o demonstraţie a Frontului Naţional Democrat, controlat de comunişti.

În timpul manifestaţiei, grupuri de provocatori pro-moscoviţi au deschis focul asupra armatei şi civililor.

 În Capitală, sute de demonstranţi au forţat intrarea în  Ministerul de Interne, unde se afla generalul Rădescu. Armata i-a respins pe atacatori, dar din blocurile învecinate s-a tras asupra mulţimii.

Şi-au pierdut viaţa două persoane, ucise de gloanţe care nu se aflau în dotarea forţelor de ordine.

Raportul oficial întocmit de locotenentul magistrat Florin Olteanu către Comenduirea Pieţei (adică a garnizoanei Bucureşti), a arătat explicit că focurile ucigaşe nu au fost trase de forţele de ordine, ci de indivizi neidentificaţi, din patru blocuri limitrofe pieţei, respectiv: „Ilfov”, „Boteanu”, „Generala” şi  „Wilson”.

 

 

 

Imagini pentru gen rădescu

Foto: Nicolae Rădescu (n. 30 martie 1874, Călimăneşti – d. 16 mai 1953, New York), fost militar de carieră (general de corp de armată adjutant) şi om politic român.

În timpul mandatului său de preşedinte al Consiliului de Miniştri al României (6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945), a fost confruntat cu agitaţiile cauzate de comuniştii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniţi  de Armata roşie sovietică.

 

 

 

Imagini pentru manifestatia fnd 24 febr 1945 photos

Foto:  Presa comunistă s-a dezlănţuit…

 

Generalul Nicolae Rădescu era, la acel moment, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber, înainte de instaurarea regimului comunist, la 6 martie 1945.

Discursul său transmis la radio (redat integral mai jos de https://www.patreon.com/Dosare_secrete) a fost un exemplu de curaj şi asumare politică.  

Fraţi români,

Cei fără neam şi fără Dumnezeu, aşa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul în ţară şi s-o înece în sânge. O mână de inşi, conduşi de doi venetici, Ana Pauker şi ungurul Luca, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviţi.

Acest neam care a ştiut întotdeauna să-şi apere fiinţa, nu de câţiva neisprăviţi se va lăsa acum îngenuncheat! Sub masca democraţiei, democraţie pe care la fiecare pas o calcă în picioare, aceste fioroase hiene nădăjduiesc să ajungă în stăpânirea ţării. Sunt nenumărate blestematele lor fapte, pe tot cuprinsul ţării. Voi avea în curând prilejul să vă vorbesc de toate.

Astă-seară voi spicui, în treacăt, numai pe cele petrecute astăzi, fiindcă vreau să spulber toate infamiile care au şi început să fie aruncate asupra mea şi asupra armatei, în scopul de a ascunde odioasele lor crime.

Din informaţiile mele de până acum, în urma celor petrecute în provincie şi în Capitală, vă aduc la cunoştinţă următoarele: În Craiova, grupări armate au atacat puternic prefectura şi au luat-o cu asalt. La Caracal, mica, dar viteaza garnizoană a rezistat cu îndârjire atacului dat, astfel că prefectura a putut fi salvată. În Braşov au devastat o cooperativă.

În capitală, crimele lor nu vor putea fi cunoscute în întregime decât mâine. Au tras focuri şi în Palatul Regal, două gloanţe pătrunzând în cabinetul mareşalului Palatului. Au tras şi în Prefectura Poliţiei Capitalei şi au atacat şi Palatul Ministerului de Interne, unde mă găseam, un glonte pătrunzând lângă masa mea de lucru.

Acum trei sferturi de oră, un grup ce manifesta simpatie şi adeziune a fost atacat de focuri de arme într-o maşină şi sunt 2 (doi) morţi şi 11 (unsprezece) răniţi. Acestea sunt pe scurt faptele petrecute astăzi.

Criminalii care săvârşesc aceste nelegiuiri nu au măcar curajul faptelor lor. Vor căuta să arunce vina asupra armatei care, după spusele lor, ar fi provocatoare.

Afirm cu toată tăria că nu poate fi o insinuare mai infamă. Armata a avut ordinul meu categoric să nu atace decât dacă este atacată şi ea a făcut ceva mai mult, peste tot unde armata a fost atacată, a tras în aer numai în scop de intimidare. În ceea ce mă priveşte am făcut tot ce este cu putinţă ca să împiedic orice tulburare. Am interzis adunarea populară proiectată de naţional-ţărănişti şi am lăsat liberă demonstraţia pe stradă a F.N.D.-ului anunţată dinainte.

Acestea sunt faptele, aceştia sunt oamenii!“

În urma crizei politice declanşate de PCR în februarie 1945 şi a ultimatumului dat de Andrei Vîşinski, trimisul lui Stalin în România, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru.

Nicolae Rădescu a scăpat de închisoarea comunistă numai datorită faptului că s-a refugiat în legaţia Marii Britanii din Bucureşti, reuşind la 15 iunie 1946 să părăsească ţara clandestin.

În străinătate a condus Comitetul Naţional Român, o organizaţie menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă.

A murit în Statele Unite, fiind reînhumat în ţară cu onoruri, în anul 2000; (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_R%C4%83descu).

 

 

 

28/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Documente strict secrete ale P.C.R. din 1946

 Foto: Tradatorii comunisti catarati la putere  in 1946. In centru Ana Pauker si Gheorghiu-DEj. Primul din dreapta- Petru Groza.

Eroi, iude și documente strict secrete ale P.C.R. din 1946

Studenții își spun cuvîntul

„Încă din primul trimestru al anului 1946, guvernul comunist a dovedit că nu are de gînd să respecte angajamentele internaționale.

Conform hotărîrii de la Moscova, reprezentanții celor două partide de opoziție prezenți în guvern, nu puteau face altceva decît să protesteze împotriva opresiunii abuzurilor de tot felul și a crimelor premeditate.
O lecție dată guvernului a venit din partea studenților, care, cu ocazia zilei de 10 mai 1946, au manifestat pentru libertate în toate centrele universitare.
La București, guvernul a organizat sărbătoarea zilei Independenței în Piața Victoriei.
Studenții și-au dat întîlnire la Statuia lui Mihai Viteazul, de unde s-au îndreptat spre Piața Palatului Regal pentru a sublinia contribuția Coroanei la actul de independență națională din 1877.

Regele nu și-a făcut apariția. Centrul Capitalei vuia de dorința de libertate strigată din piepturile a mii de tineri.
Această studențime, păstrătoare a tradițiilor românești și garanția continuității peste veacuri a independenței și demnității naționale, s-a îndreptat, prin strada Clemenceau, spre Piața Victoriei.

Coloana era foarte mare și creștea în spirit de înfrățire cu populația, care arunca flori și se atașa trup și suflet manifestației ce treptat-treptat a prins conturul unei demonstrații de masă.
Spre a evita o ciocnire cu «patrioții» regimului comunist, studenții s-au îndreptat spre Statuia Aviatorilor, de unde, alergînd, au pornit în direcția tribunei oficiale, trecînd peste mașinile care încercau să bareze drumul.
Șoseaua Jianu vuia de strigătul: «Libertate pentru țara subjugată». Nimeni și nimic n-a mai putut opri această masă de oameni pusă în mișcare de un singur cuvînt: «Libertate».
Ajunsă în fața tribunei, mulțimea s-a oprit, strigînd o lozincă ce a făcut să se înnegrească fețele membrilor guvernului «Jos Guvernul Groza!».
Regele Mihai a asistat la scena penibilă în care se găsea guvernul și a plecat la palat.
Cei din tribună nu puteau să dispară prea repede. Protocolul îi ținea pe loc, în timp ce urechile li se împuiaseră cu cuvîntul «Libertate» dorită de o țară întreagă.
Odată tribuna golită, studenții au plecat din nou spre Palat.

Dar și Siguranța, dezmeticindu-se, a pornit la vînătoare arestînd pe cine găsea și putea. Ministerul de Interne a hotărît ca studențimea națională țărănistă să fie făcută răspunzătoare de această manifestație antiguvernamentală.

Pe data de 18 mai a fost emis un mandat de arestare împotriva mea, a doctorului Marcel Rădulescu, a lui Victor Novac de la Academia Comercială și Vladimir Mihai de la Facultatea de Drept, socotiți ca organizatori.

Cei peste 20 de tineri arestați au suferit chinuri îngrozitoare. Fiind informați de ce se întîmplă cu cei arestați și cercul stringîndu-se în jurul nostru, am fost nevoiți să luăm calea codrului. Pe data de 22 iunie s-a publicat sentința prin care eram condamnați la cîte doi ani de închisoare.
Masivul Piatra Craiului ne-a servit drept prim adăpost. Aici am mîngîiat pușca-mitralieră Beretta și am mînuit Parabellum-ul, Steyerul, Browningul sau bijuteria Walter.

Ele ne dădeau un plus de siguranță și cu ele ne procuram vînatul de care aveam nevoie. Aici, în țara de piatră, ne-am amenajat pitoreasca ascunzătoare «Cabana Ascunsă» de pe spinarea Gălbenoasei, loc ce-și merita pe deplin cuvînt numele. […]
De aici descindeam în campania electorală cu alte identități. Unul se numea Chindiș, din Maramureș, altul Vasilescu, din Prahova, iar în mine se îngemănau Jean Dumitrescu, din Constanța și Eugen Radeș, din Brașov.

Bineînțeles că toate actele erau complete, inclusiv livrete militare sau certificate de naștere cu sigiliile și semnăturile oficiale ale celor care le eliberaseră. Personal, un rînd de acte îl aveam asupra mea, iar altul, de schimb, la București.
Pe aceste meleaguri au mai trecut și alți fugăriți care au găsit adăpost și ajutor. Dar, ca peste tot, și aici s-a găsit o iudă care a denunțat. Fusese adus de Puiu Beldeanu.

Desigur, acesta nu-și dăduse seama că avea de a face cu un neom. În iulie 1947 jandarmi străini de această regiune au reușit să aresteze trei persoane și să distrugă unele obiective ce fuseseră amenajate.
A rămas de pomină scena identificării lui Chindriș la Ministerul de Interne, după arestare.

Anchetatorul l-a întrebat:

– Cum te cheamă?
– Chindriș, răspunde sigur pe el, doar avea și acte!
– Nu e adevărat, minți, nu te cheamă așa.
– Ba Chindriș mă cheamă, doar aveți și actele.
– Nu te cheamă Chindriș, cum nu mă cheamă pe mine Popescu. Minți din nou. Vrei să-ți spun eu cum te cheamă?
– Spune, răspunse Chindriș plin de el.
– Te cheamă Victor Novac.
– Dar pe tine cum te cheamă? Întrebă revoltat Chindriș.
– Pe mine mă cheamă Bulz.
– Păi dacă pe tine te cheamă Bulz, atunci și pe mine mă cheamă Victor Novac.

De abia atunci și-a dat seama că iuda îi spusese numele adevărat, doar trăise cu el în munți peste șase luni, iar Bulz, călăul, Bulz ne fusese coleg de cămin și la facultate, ceva mai mare ca vîrstă.

Ordinele Ministerului de Interne din anul 1946 deveniseră drastice. Opoziția trebuia împiedicată cu price preț să-și desfășoare campania electorală. Elementele active urmau să fie lichidate.

Depistarea acestora se făcea cu ajutorul agenților infiltrați în rîndurile partidelor de opoziție.

Pentru ilustrare, prezentăm două documente strict secrete ale Partidului Comunist:

I. Partidul Comunist Român.

Secretariatul General Nr. 3/456 S.S
Către responsabilul de …
Trebuie să luați măsurile necesare pentru extinderea propagandei așa cum a fost decisă de P.C.R.:

1. Șefii de echipă care au fost infiltrați în grupările reacționare urmează să-și intensifice activitatea, provocînd disensiuni printre membrii partidelor de opoziție: Maniu, Brătianu, Titel Petrescu.

2. Totdeauna trebuie să răspîndească suspiciunea printre membrii reacțiunii și să raporteze săptămînal sciziunile obținute.

3. Munca trebuie îndeplinită de așa natură ca să împiedice descoperirea membrilor infiltrați, dar dacă sunt descoperiți, un atac viguros trebuie dus prin presă contra membrilor influenți ai reacțiunii.
Secretari generali: ss. Gheorghe-Dej, Vasile Luca

II.Motto: Nu trebuie permis nici unui reacționar să închidă calea P.C.R.

Comitetul Central P.C.R.
Strict confidențial Nr. 4.573/23.11.1946
Secretarilor responsabili ai P.C.R. din regiunea …
Urmare a deciziei Comitetului Central al P.C.R. de a constitui o gardă înarmată, de încredere, vă informăm prin prezenta de planul pe care trebuie să-l executați cu minuțiozitate:

1. Garda înarmată, de încredere, trebuie să fie recrutată din membri de încredere ai Tineretului comunist, care să îndeplinească următoarele condiții:
a. De preferință necăsătorit;
b. Să aibă serviciul militar satisfăcut și cunoștință perfectă a folosirii armamentului greu de infanterie;
c. Să fi dat dovadă că este un om de încredere;
d. Să fie gata să îndeplinească orice misiune.

2. Garda înarmată trebuie să fie la dispoziția partidului, dar pentru a preveni protestele reacțiunii, trebuie ținut cont de următoarele reguli:
a. Pentru un scurt timp poliția se va abține de la orice activitate de securitate permițînd hoților să fure bunurile cetățenilor;

b. Lumina străzilor trebuie neglijată în așa fel ca cetățenii să ceară întăriri polițienești pentru a face față hoților. În acest scop trebuie să luați măsuri necesare încitînd presa locală să ceară constituirea de gărzi înarmate;

c. Aceste gărzi trebuie formate ținînd cont de prevederile paragrafului 1 menționat mai sus și trebuie să acționeze numai în interesul partidului;

d. Trebuie să se înarmeze un număr cît mai mare de muncitori care vor fi folosiți la timpul potrivit pentru interesul partidului;

e. Odată constituită garda înarmată ne veți trimite listele aderenților pentru a autoriza atît dispozițiunile pentru garda muncitorească, ce pot fi aduse la cunoștința populației, cît și cele confidențiale privind garda de siguranță.
Secretar general: Gh. Gheorghiu-Dej”.

*Cicerone Ionițoiu – Rezistența armată anticomunistă din munții României 1946-1958, p.10-13, Editura „Gîndirea Românească”, 1993.

*http://foaienationala.ro/

23/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: