Hitler: „Ungurii ne-au arătat totdeauna cea mai perfectă ingratitudine.”
Hitler: „Ungurii ne-au arătat totdeauna cea mai perfectă ingratitudine.”
„Ni se atribuie intentia de a vrea sa refac grandoarea Ungariei. Pentru ce aş comite o asemenea imprudenţă? O Ungarie mare ar putea fi jenantă pentru Reich.
Ungurii ne-au aratat totdeauna cea mai perfecta ingratitudine: ei nu au nici o atenţie şi nici o simpatie pentru minoritatea germană. În ce ma priveşte, eu nu mă interesez decât de germanii mei.
I-am spus fără ocol contelui Csaki,…, regentului Horty şi lui Imredy: minorităţile germane din România şi Iugoslavia nu vor sa se întoarcă la Ungaria; ele sunt mai bine tratate în noua lor patrie.
Şi ceea ce minorităţile germane nu vor, nici Reichul nu vrea. Evident ar fi o raţiune ca noi sa-i protejăm pe unguri; ei au fost alături de noi în timpul marelui război.
Dar aceasta nu este cu totul exact. Noi am fost alături de ei, pentru a le veni in ajutor în războiul pe care Austro-Ungaria îl provocase atât de imprudent.
Daca aş fi fost la putere în 1914, eu nu m-aş fi supus pur si simplu ultimatimului Berchtold, Tisza & Co. Aş fi intervenit în negocierile dintre Austro-Ungaria şi Serbia.
Era absurd să fac razboi pentru a salva prestigiul Austro-Ungarei. Bătrânul imperiu al Habsburgilor era un anacronism, un stat imposibil de apărat.
El inteţea ura şi folosea pe unguri contra românilor, pe cehi contra germanilor, pe slovaci contra ungurilor şi aşa mai departe.
Iată de ce, cu toata originea mea austriacă eu n-am luptat pentru Austo-Ungaria. Eu am ţinut, ca german, să ma înrolez în armata germană….eu aş fi propus împărţirea Austro-Ungariei dupa criteriul etnic; germanii la Germania, polonezii la Polonia, serbii la Serbia si românii la România.
Principiul naţionalităţilor…trebuie să fie la baza oricarei ordini durabile. Este raţiunea pentru care eu nu ma voi atinge de România. Nu voi incuraja nici o revendicare contra ei, atata timp, bineînteles, cât îmi va fi permis să contez pe prietenia ei.”
Şi (tot Hitler): „Garanţiile anglo-franceze nu vă vor servi la nimic. Eu cunosc slabiciunea Dv. pentru Franţa. Cu totul alta va fi atitudinea mea daca Dv. veţi participa alături de Soviete la aceasta vastă incercuire a Germaniei pe care o prepară guvernul de la Londra.”
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 