Pentru Soljenițîn, sistemul sovietic a fost unic în istoria lumii pentru că îi obliga pe toți să participe la „minciuna generală conștientă”. ”Prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău”

ALEKSANDR SOLJENIȚÎN,unul dintre marii scriitori care au marcat a doua jumătate a secolului XX,s-a născut pe 11 decembrie 1918 la Kislovodsk.

A luptat în al Doilea Război Mondial (între anii 1942 și 1945), fiind decorat.

În 1945 a fost arestat pentru o scrisoare în care îl critica pe Stalin și a petrecut opt ani în închisoare și în lagăre de muncă, apoi încă trei ani a avut domiciliu forțat.

Eliberat in 1953, la termen, si trimis in exil in satul Kok-Terek din Kazahstan. Acestia au fost poate cei mai importanti ani din viata lui – ani in care si-a schimbat intreaga viziune asupra vietii, a lumii, a comunismului si a Revoluției Ruse. Reabilitat în 1956, i s-a permis să se stabilească la Riazan, unde a predat matematica și a început să scrie.

Profitand de politica „de dezghet” a lui Hrusciov, scrie celebra nuvela-roman „O zi din viata lui Ivan Denisovici.” Aceasta nuvela a obtinut aprobarea personala a lui Hrusciov pentru a fi publicata si i-a adus aproape instantaneu celebri­tatea interna si internationala.

Dupa mazilirea lui Hrusciov in 1965, Soljenitin intra in conflict direct cu conducerea so­vietica si cu KGB-ul, supravietuind inclusiv unui atentat de asasinare prin otravire.

Alexandru Soljenitin a imortalizat acesti ani de lupta cu aparatul de stat sovietic in cartile „S-a luat vitelul in coarne cu stejarul” si „Prietenii nevazuti”. Cu ajutorul acestor „prieteni neva­zuti” a reusit sa scrie clandestin si sa trimita pe microfilm, in Occident, „Arhipelagul Gulag”, „Pavilionul Cancerosilor” – izvorata din propria lupta cu maladia, „Primul Cerc” si altele. Ultimele doua amintite au fost publicate in Occident aproape imediat si, impreuna cu „Ivan Denisovici”, i-au adus lui Soljenitin, la propunerea lui Francois Mauriac, premiul Nobel pentru literatură din 1970.

In anul 1973, faimoasa poliție secretă sovietică KGB, intra in posesia unei copii a „Arhipelagului”. In urma interogatoriului, persoana la care se gasise manuscrisul, Elizaveta Voronyanskaya, se sinucide. Aceste evenimente l-au determinat pe Soljenitin sa nu mai amâne publicarea „Arhipelagului”, care a aparut in acelasi an la Paris.

La apariția în Occident a celor trei volume din Arhipelagul Gulag (o cutremurătoare frescă a sistemului concentraționar din URSS), este vehement atacat de presa sovietică. Aproape imediat, pe 12 februarie 1974 este arestat, acuzat de trădare și expulzat din URSS. Familia il va urma in scurt timp in exil.

În decembrie intră în posesia Premiului Nobel. Din 1975 se stabilește în Statele Unite, unde continuă să scrie. Incepe o noua etapa din viata scriitorului. In momentul expulzarii era considerat „cel mai celebru om din Occident”. Dar Soljenitin nu a ales faima, ci adevărul.In discursul sau de la Londra in 1983, la primirea Premiului Templeton – echivalentul Nobelului pentru progres in spiritualitate si religie – a identificat sursa răului din acest „nefericit se­col XX” in faptul că”Oamenii au uitat de Dumnezeu”.

În 1990, după căderea comunismului, își recapătă cetățenia rusă.

A decedat pe 3 august 2008, la Moscova.

Soljenițîn: Prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău

„Minciunile nu pot să persiste decât prin violență. Cu cât minciuna e mai îndrăzneață și mai sfruntată, cu atât mai insistente vor fi apelurile la conformare și la eliminarea dezaprobării.

Ca în anii în care alternativa o reprezenta Gulagul (deși ‘gulagul’ de astăzi îl constituie falimentul financiar personal și sinuciderea profesională), calea ușoară era să te supui, să accepți ordinul în ciuda absurdității lui, să mergi înainte conform regulilor stabilite de cei aflați la putere”.

Aleksandr Soljenițîn, într-o culegere de eseuri din anii 1970, «Voci de sub dărâmături», scria că nu oprimarea materială era aspectul cel mai rău la sistemul sovietic: „Omul poate trăi în asemenea condiții fără să-i fie afectată esența spirituală”.

Pentru el, sistemul sovietic este unic în istoria lumii pentru că îi obligă pe toți să participe la „minciuna generală conștientă”.

Prioritatea absolut esențială nu este obținerea libertății politice, ci câștigarea libertății interioare proprii din păienjenișul minciunii.

Cei care „se duc de bunăvoie cu câinii neadevărului” nu vor putea să se justifice în fața vieții, a istoriei, a prietenilor lor sau a copiilor lor.

„Care este sacrificiul? Să reziști ani de zile fără să respiri cu adevărat, înghițind duhori? Sau să începi să respiri, așa cum are dreptul orișice om de pe acest pământ? Ce fel de cinic s-ar aventura să obiecteze cu voce tare în fața unei asemenea reguli de neparticipare la minciună?

Oh, vor fi oameni care vor obiecta, pe loc și cu nevinovăție: ce este minciuna? Unde se sfârșește minciuna și începe adevărul? În orice situație dialectică concretă istoric etc. – toate evaziunile de care mincinoșii s-au folosit în ultima jumătate de secol.

Dar răspunsul nici că poate fi mai simplu: hotărăște singur, după cum îți dictează conștiința. Și-ți va fi de ajuns pentru mult timp. În funcție de propriul orizont, de experiența de viață și de educație, fiecare persoană își va avea propria concepție asupra liniei dincolo de care începe minciuna publică și de stat: unii o vor vedea ca fiind întrutotul îndepărtată de ei, în timp ce alții o vor simți ca pe o frânghie care deja îi strânge de grumaz.

Și acolo, în locul unde tu însuți, cu toată sinceritatea, vezi granița minciunii, este locul unde este necesar să refuzi să te supui acelei minciuni. Este necesar să alungi acea parte a minciunii care ție îți e limpede și evidentă.

Ce înseamnă să nu minți? Nu înseamnă neapărat să propovăduiești în stânga și-n dreapta adevărul, în gura mare (ferească sfântul!). Nu înseamnă nici măcar să mormăi abia auzit ce gândești.

Înseamnă, pur și simplu: să nu spui ceea ce nu gândești, iar aici intră să nu șoptești aprobator, să nu deschizi gura, să nu ridici mâna, să nu-ți dai votul, să nu schițezi un zâmbet, să nu participi cu prezența, să nu te ridici în picioare și să nu aplauzi.  

Muncim în diverse domenii și ne învârtim în diverse cercuri sociale. Cei care lucrează în domenii umaniste și toți cei care studiază se trezesc mult mai profund și mai inextricabil implicați în minciună și în participarea la minciună – sunt îngrădiți de jur împrejur cu strat după strat de minciună.

În domeniul științelor tehnice poate fi mai ingenios evitată, dar chiar și așa, nu poți scăpa zilnic să nu intri pe vreo ușă, să nu participi la vreo ședință, să nu-ți pui semnătura pe ceva sau să nu-ți asumi vreo obligație care echivalează cu o supunere lașă în fața minciunii.

Minciuna ne înconjoară la serviciu, pe drumul spre serviciu, în ceea ce facem în timpul nostru liber – în tot ce vedem, auzim și citim.

Și exact la fel cum formele minciunii variază, și formele de rezistență în fața ei pot să varieze. Oricine își oțelește inima și deschide ochii la tentaculele minciunii, în orice situație, în fiecare zi și-n fiecare ceas, își dă seama ce este bine să facă.

Da, e un gând îngrozitor! La început, găurile din filtru sunt atât de strâmte, atât de teribil de strâmte: poate cineva cu atât de multe trebuințe să se strecoare printr-o deschizătură atât de mică?

Dați-mi voie să-l liniștesc pe cel care întreabă: doar la intrare este așa, chiar la început de tot. Foarte curând, nu prea departe, găurile se lărgesc și-și moaie strânsoarea, iar în cele din urmă nu te mai strâng deloc. Da, bineînțeles că te va costa!

Dizertații care nu se mai țin, diplome anulate, retrogradări, concedieri, expulzări, uneori chiar deportări. Dar nu vei fi aruncat în foc. Nici zdrobit sub șenile de tanc. Și vei avea în continuare hrană și adăpost deasupra capului.

Calea aceasta este cea mai sigură și mai accesibilă dintre toate cele care se deschid omului obișnuit de pe stradă. Dar este și cea mai eficace! Numai noi, cunoscându-ne sistemul, putem să ne închipuim ce se va petrece atunci când mii și zeci de mii de oameni pornesc pe această cale, cum se va curăța și se va transforma țara noastră fără gloanțe și fără vărsare de sânge.

Calea aceasta este însă și cea mai morală: vom începe această eliberare și curățire cu propriile noastre suflete. Înainte de a ne purifica țara, ne vom fi purificat pe noi înșine. Și numai aceasta este singura ordine corectă istoric căci la ce bun să curățăm aerul țării noastre, dacă noi rămânem murdari?

Lumea va spune: e prea nedrept față de cei tineri! La urma urmei, dacă nu rostești minciuna obligatorie la examenul tău de științe sociale, te vor pica și te vor da afară din facultate, iar studiile și viața ta vor fi date peste cap…

Nedrept față de tineri? Dar al cui este viitorul, dacă nu al lor? De la cine ne așteptăm să alcătuiască elita de sacrificiu? De dragul cui ne chinuim gândind la viitor? Suntem deja bătrâni. Dacă ei, cei tineri, nu construiesc o societate onestă, nu o vor vedea niciodată cu ochii lor”.

„Prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău”.

„Minciunile nu pot să persiste decât prin violență. Cu cât minciuna e mai îndrăzneață și mai sfruntată, cu atât mai insistente vor fi apelurile la conformare și la eliminarea dezaprobării. Ca în anii în care alternativa o reprezenta Gulagul (deși ‘gulagul’ de astăzi îl constituie falimentul financiar personal și sinuciderea profesională), calea ușoară era să te supui, să accepți ordinul în ciuda absurdității lui, să mergi înainte conform regulilor stabilite de cei aflați la putere”.

„Acolo vom găsi, neglijată de noi, cea mai simplă, cea mai accesibilă cheie spre eliberare: o neparticipare personală la minciuni! Chiar dacă totul este acoperit de minciuni, chiar dacă totul se află sub stăpânirea lor, să rezistăm în cel mai mărunt mod cu putință: să nu las ca domnia lor să se exercite și prin mine!”

Fragment din eseul Nu trăi în minciună, scris de Soljenițîn în 1974, chiar înainte să fie arestat și trimis în exil:

„În timiditatea noastră, așadar, să facem fiecare o alegere: dacă, în mod conștient, să rămână fiecare un slujitor al neadevărului – bineînțeles, nu din înclinație, ci ca să poată pune o pâine pe masă, cea care crește copiii în spiritul minciunii – sau dacă să se scuture de minciuni și să devină un om cinstit, demn de respect atât din partea copiilor săi, cât și a contemporanilor.

Iar din ziua aceea:

– Nu va scrie de acum înainte, nu va semna și nici nu va tipări în niciun fel, nicio singură frază care în opinia lui distorsionează adevărul.

– Nu va rosti o asemenea frază nici în conversații particulare, nici în prezența mai multor oameni, nici în numele său, nici la îndemnul altcuiva, indiferent dacă în rol de agitator, profesor, educator sau în rol la teatru.

– Nu va descrie, nu va susține și nu va difuza nici măcar o singură idee despre care vede bine el însuși că este falsă sau distorsionează adevărul, indiferent dacă în pictură, sculptură, fotografie, științe tehnice sau muzică.

– Nu va cita, scoasă din context, nici verbal și nici în scris, nicio rostire a altcuiva astfel încât să-i facă acestuia plăcere, să-și asigure lui însuși un culcuș moale sau să dobândească un succes în munca lui, dacă el nu împărtășește întru totul ideea citată sau dacă aceasta nu reflectă corect chestiunea în cauză.

– Nu se va lăsa să fie obligat să participe la demonstrații sau întâlniri, dacă acestea sunt contra dorinței sau voinței lui, nu va purta în mână și nici nu va ridica în sus un afiș sau un slogan pe care nu îl acceptă în totalitate.

– Nu va ridica mâna să voteze pentru o propunere cu care nu simpatizează sincer, nu va vota nici la vedere, nici secret, pentru o persoană pe care o consideră nedemnă de încredere sau nepricepută.

– Nu se va lăsa să fie târât la o întâlnire unde se poate aștepta la o discuție forțată sau distorsionată a unei chestiuni. Va părăsi imediat discuția din cadrul unei întâlniri, ședințe, conferințe sau prelegeri, sau din cadrul unui spectacol de teatru sau film, dacă aude pe vreun vorbitor spunând minciuni sau rostind absurdități ideologice ori proferând propagandă nerușinată.

– Nu se va abona și nici nu va cumpăra un ziar sau o revistă în care informația este deformată și faptele brute sunt ascunse. Firește că nu am enumerat toate abaterile posibile și necesare de la minciună. Dar un om care se purifică pe sine va deosebi cu ușurință alte situații, cu perspectiva lui curățată de neadevăr.

Nu, nu va fi la fel pentru toți, la început. Unii, la început, își vor pierde slujbele. Pentru tinerii care vor să trăiască în adevăr, aceasta le va complica în primă instanță viața lor foarte tânără, și încă foarte mult, pentru că li se va cere să recite o grămadă de minciuni, și este necesar ca ei să facă o alegere.

Dar nu există portițe de scăpare pentru nimeni, dacă vrea să fie cinstit. În fiecare zi dată, oricare dintre noi se va confrunta cu cel puțin una dintre alegerile pomenite mai sus, chiar și în cea mai aparent protejată dintre științele tehnice. Ori adevăr, ori minciună: spre independență spirituală sau spre servitute.

Iar cel care nu este îndeajuns de curajos încât să-și apere sufletul… nu-l lăsați să se mândrească cu vederile lui «progresiste», nu-l lăsați să se laude că este academician sau artist al poportului, o personalitate emerită, un general!

Lăsați-l să-și spună în sinea lui: sunt unul din turmă și un laș. Mi-e absolut indiferent, câtă vreme nu sufăr de foame și frig”; (anonimus.ro).

Publicitate

Noi „valori” neocomuniste : Municipalitatea Parisului a aprobat înlocuirea cuvintelor „mamă” și „tată” de pe formularele de stare civilă, cu „părinte 1” și „părinte 2”

FOTO : Primarul Parisului alături de textul „Nu mai recunosc cuvintele „mamă” și „tată”.

 

Revoluția culturală înaintează neabătută. Pas cu pas, milimetru cu milimetru, distrugerea pilonilor civilizației continuă în numele „progresului” și al obsesiei patologice a „egalității”, chiar acolo unde aceasta contrazice realitatea primară.

La inițiativa partidului de extrema stângă (troțkist) France Insoumise (Franța Nesupusă), reprezentat prin consiliera Danielle Simonnet, municipalitatea Parisului a aprobat înlocuirea cuvintelor „mamă” și „tată” de pe formularele de stare civilă prin „părinte 1” și „părinte 2” pentru a nu mai crea discriminare față de cuplurile de homosexuali care „sunt părinți”.

 

 

 

 

Foto: Consilierul  partidului troţkist „France Insoumise” la Primăria din Paris, Danielle Simonnet. 

 

 

Nu avem de-a face doar cu o simplă modificare de acte administrative, ci cu o revoluție semantică / a limbajului, la fel ca în universul distopic al nuvelei orwelliene „1984”.

În această nouă realitate a „progresului”, doi oameni de același sex pot fi „părinți” prin negarea evidenței biologice, înlocuită de o inginerie socială fabricată din pix de neo-comuniști.

Cetățenii sunt obligați să își reprime rațiunea sănătoasă, care le spune că doar un bărbat și o femeie pot fi părinți, dar și exprimarea verbală a acesteia, sub amenințarea amenzilor sau a proceselor judiciare pentru „discriminare”.

Că limba și realitatea nu funcționează după norme ideologice, nu pare să intereseze prea mult. În „1984”, nu era suficient ca Winston să spună că 2+2=5 pentru că așa îi cerea Partidul; el trebuia să o și creadă. În cele din urmă a ajuns să o creadă pentru că cine controlează limbajul controlează gândirea; mai departe, cine controlează gândirea, controlează societatea.

Se poate obiecta că aspectul concentraționar și deschis represiv al regimului din „1984” lipsește. Așa este. Cel puțin deocamdată. Totuși, atunci când o categorie gramaticală cum este masculinul generic (un dușman de moarte al promotorilor ideologiei gender din Occident) sau o noțiune absolut crucială pentru fluența relațiilor sociale cum este cea de „mamă” sunt, din punctul de vedere ideologic, un afront și trebuie eliminate prin legi, nu mai putem vorbi despre libertate autentică, ci despre o stare în care pușcăriașii au impresia că sunt liberi – și pe deasupra le mai și place.

 Iată esența revoluției ateiste din Occident: legea firii este înlocuită cu legea secularistă, iar locul lui Hristos este luat de Guvern. 

Rețineți: inițiativa politică a schimbării menționate a aparținut unui partid de extrema stângă, de orientare troțkistă. Chiar și în confuzia ideologică din România, a continua să consideri că dacă promovezi „căsătoria între persoane de același sex” ești „de dreapta” sau „pro-occidental” denotă o lipsă crasă de cultură generală, nu doar de cultură politică.

Faptul că Occidentul pare azi căzut fără speranță în plasa acestei forme de ciumă ideologică nu înseamnă că aceasta este adevărata sa natură.

Occidentul nu a fost clădit pe egalitatea fabricată din pix, ci pe diferență și competiție; în primul rând pe valorificarea diferenței dintre bărbat și femeie în interiorul familiei. Bărbatul și femeia nu sunt și nu vor fi niciodată același lucru, indiferent cât vor încerca cenzorii noului stalinism să afirme altceva.

 Cei care își imaginează în România că satisfacerea unor pretenții aparent „rezonabile” ale lobby-ului homosexual va duce la un acord în societate și va opri seria de revendicări permanente și tot mai agresive este nu naiv, ci tâmpit de-a dreptul.

Tâmpit, pentru că, iată, de-acum există nenumărate exemple dureroase ale modului în care în ultimele 2 decenii Occidentul este destructurat de aceste organizații care pretind că lucrează „pentru libertate” și „contra discriminării”, în timp ce fabrică, pas cu pas, un mediu social sufocant și discriminator. 

Și în Franța, totul a început de la benignele „parteneriate civile”, a căror adoptare se pregătește azi la București.

Priviți Franța de azi, pentru a vedea chipul României de mâine.

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/04/o-istorie-a-zilei-de-4-mai-video-3/

Surse:

http://www.lefigaro.fr/vox/societe/2018/04/18/31003-20180418ARTFIG00136-apres-le-parent-1-et-le-parent-2-va-t-on-numeroter-aussi-les-enfants.php?utm_source=app&utm_medium=sms&utm_campaign=fr.playsoft.lefigarov3

http://www.leparisien.fr/societe/etat-civil-paris-veut-changer-pere-et-mere-par-parent-1-et-parent-2-23-03-2018-7625571.php

http://ioncoja.ro/noile-valori-occidentale/

https://www.activenews.ro/externe/Primaria-din-Paris-a-decis-inlocuirea-formulei-%E2%80%9Emama-si-tata-cu-%E2%80%9Eparinte-1-si-parinte-2-in-actele-de-stare-civila.-%E2%80%9ECe-mai-urmeaza-acum-numerotarea-copiilor-intreaba-Le-Figaro-150451

Neomarxism: INGINERIA SOCIALĂ FRAGMENTARĂ INVENTATĂ DE FILOSOFUL Karl Popper şi aplicată de miliardarul George Soros

Ce a schimbat neo-marximul 2.0 numit PROGRESISM față de marxismul clasic implementat de Lenin și Stalin.

Popper a inventat și Soros a aplicat INGINERIA SOCIALĂ FRAGMENTARĂ în locul INGINERIEI SOCIALE CENTRALIZATE

Societatea Deschisă în sens Soroșist, este o societate care nu e suverană și depinde de o suprastructură statală. Societatea care trebuie să primească oricâți migranți decide puterea suprastatală.

Societate care trebuie să accepte liberul schimb globalist impus de multinaționale fără să crâcnească chiar și atunci când se pierd milioane de locuri de muncă care sunt delocalizate.

Directivele suprastatale primează față de suveranitatea națională.

Resursele naturale ale localnicilor sunt exploatate de multinaționalele străine iar localnicii primesc niște bacșișuri de redevențe. Multinaționalele au putere maximă și influențează deciziile politice.

Exemplu de „societate deschisă soroșistă” e România de azi care e controlată de la Bruxelles de Uniunea Europeană prin cozile de topor locale.

GEORGE SOROS : „Am fost un susținător fervent al Uniunii Europene de la începuturile sale. Am considerat-o ca exemplu de realizare a ideii unei Societăți Deschise: o asociație de state democratice care doresc să sacrifice o parte din suveranitatea lor pentru binele comun”.

(N.Red. Ați văzut cum se dă de gol ? PLANUL e ca suveranitatea să dispară Total, iar în locul statelor naționale să ne trezim cu o Uniune Europeană ce devine pas-cu-pas o federație Progresisto-Neomarxistă formată din euroregiuni).

A început ca un experiment îndrăzneț prin ceea ce Popper a numit „inginerie socială fragmentară”.

Liderii au stabilit un obiectiv realizabil și un calendar fix și au mobilizat voința politică necesară pentru a-l îndeplini pas-cu-pas, știind foarte bine că fiecare pas ar necesita încă un pas înainte.

Acesta este modul în care s-a dezvoltat UE-ul din Comunitatea Europeană a Cărbunelui Oțelului.
(Aflăm chiar de la Soros că UE-ul e un plan „în mai mulți paşi” implementat prin ceea ce se numește INGINERIE SOCIALĂ FRAGMENTARĂ, un plan bine pus la punct de elitele progresiste care vor să implementeze o Federație Europeană, federație care să fie implementată printr-o „inginerie socială fragmentară”.

Ce să se fragmenteze? Păi ce se poate fragmenta şi distruge decât ceea ce există deja: Populațiile autohtone şi Statele Naționale pe care Soros le definește ca fiind „societățile închise”, cele care după Soros trebuie distruse)

Nota : DE CE SĂ LE SPUNĂ OAMENILOR CARE E TOT PLANUL? LE SPUN ÎNTOTDEAUNA DOAR URMĂTORUL PAS din această „inginerie socială fragmentară”

Aflați care e PLANUL și care E TEORIA din spatele acestei implementări numită de Iohannis PAS-CU-PAS și de Soros după Karl Popper „inginerie socială fragmentară” (în engleză „piecemeal social engineering”).

Foto: Karl Popper autorul teoriei implementării PAS-CU-PAS a PROGRESISMULUI, prin așa zisa Inginerie Socială Fragmentară.

1. Ingineria Socială Fragmentară – un „nou” termen care se referă la MODUL DE IMPLEMENTARE al noului marxism numit Progresism.

Termenul englezesc „piecemeal social engineering” probabil le sună necunoscut multora dintre oamenii care muncesc zilnic să-și câștige o pâine. În română, „piecemeal social engineering” s-ar traduce aproximativ ca „inginerie socială fragmentară” deși traducerea mult mai exactă a termenului văzându-i efectele sociale REALE, ar trebui să fie: „inginerie socială de fragmentație”.

Și totuși IMPLEMENTAREA ACESTUI TERMEN PROGRESIST îl simțim pe PIELEA NOASTRĂ zi de zi ceas de ceas de 27 DE ANI.

Termenul a fost inventat de filozoful neo-marxist Karl Popper, farul călăuzitor al lui George Soros, mare amator în definirea și implementarea INGINERIILOR SOCIALE.

Karl Popper este farul călăuzitor al lui George Soros. Soros a încercat să implementeze „în realitatea mai multor țări” cu prețul unor convulsii sociale majore Progresismul prin aceste „inginerii sociale fragmentare”

2. Cum s-a ajuns aici? AU pornit de la INGINERIA SOCIALĂ CENTRALIZATĂ numită MARXISM

Marxiștii (ca și fasciștii) au o păsărică fixă ÎN CREIER: să schimbe SOCIETATEA.

D-le „societatea nu e bună așa cum e”, „oamenii sunt de rahat, sunt primitivi grobieni, cred ca boii în Dumnezeu, sunt superstițioși” șamd

Prin urmare trebuie SĂ-I MODELĂM prin INGINERII SOCIALE. Cine să-i modeleze? comunistul, tovarășul, și mai nou, progresistul, propagandistul ONG-ist, activistul pentru drepturi și libertăți tot ONG-ist etc…și mai nou presa și televiziunile progresiste care nu fac altceva decât un învățământ politico-ideologic mizerabil.

De aceea acum un secol și ceva, au venit Marx și Engels și au propovăduit îndemnul „de a zdrobi societatea cea crudă și nedreaptă”.

Îndemn „luminos” prin care cei săraci erau îndemnați să le dea în gură celor bogați, nu de dragul săracilor ci pentru ca bolșevicii internaționaliști să ajungă la putere

Acest lucru s-a și întâmplat prin revoluția lui Lenin din 1917 și mai apoi după 1945 în țările pe care URSS-ul le-a ocupat cu ajutorul tancurilor sovietice și a marionetelor lui Stalin, în urma celui de-al doilea război mondial.

VICTORIOȘI în anumite țări, Marxiștii internaționaliști s-au apucat să-și implementeze VOIOȘI INGINERIA SOCIALĂ CENTRALIZATĂ făcând MULTE CRIME prin care i-au eliminat BARBAR nu numai pe toți cei care li se opuneau dar și pe toți cei care deși nu li se opuneau îi deranjau din punct de vedere al ingineriei sociale pe care vroiau să o implementeze.

După cucerirea puterii în Rusia, MARXISMUL a devenit în URSS și mai apoi în sateliții ei o INGINERIE SOCIALĂ CENTRALIZATĂ dictată DE SUS, de la conducerea partidului și a statului, stat și partid care au devenit unul și același lucru

Așa de exemplu s-a produs la noi colectivizarea care a fost primul pas care a distrus țărănimea română. Al doilea pas fiind Ingineria Socială Fragmentară care practic a asfixiat satele românești din lipsă de perspective după revoluție

3. Ce n-a mers? INGINERIA SOCIALĂ CENTRALIZATĂ s-a AUTOHTONIZAT și nu le-a mai servit scopurilor lor INTERNAȚIONALISTE.

Lăsând la o parte suferințele și dramele umane ale acelor popoare care au trecut prin această INGINERIE SOCIALĂ CENTRALIZATĂ numită BOLȘEVISM sau MARXISM INTERNAȚIONALIST (suferințe și drame care nu-i deranjau pentru că ăsta era planul),
pentru MARXIȘTI nu a mers faptul că INGINERIA SOCIALĂ CENTRALIZATĂ, la un moment dat S-A AUTOHTONIZAT. Ăștia mai autohtoni și mai analfabeți, cu mici excepții, n-aveau cum să înțeleagă BINE idealurile și importanța preceptelor internaționalismului marxist.

S-a autohtonizat chiar și Creștinismul. Deci nu e de mirare că s-a autohtonizat MARXISMUL.

Cum s-a autohtonizat MARXISMUL în țările ocupate? Simplu așa cum dacii au învățat o latină pocită că nu puteau pronunța „titiones” cuvânt pe care nu-l putem pronunța bine nici astăzi și i-au spus tăciune. Așa și cu MARXISMUL.

Într-un fel  suna MARXISMUL în birourile lui Marx și Engels, în trenul german care-l ducea pe LENIN în Rusia să facă revoluție bolșevică, sau în celulele de partid ale bolșevicei Rosa Luxemburg atunci când ea ataca împreună cu demonstranții  bolșevici, primăriile Germaniei aflată în război și altul era MARXISMUL înțeles de tânărul oltean cu patru clase Ceaușescu, venit la oraș să învețe o meserie pe care n-a mai practicat-o sau de primarul COMUNIST din Cucuieții din Deal, pus de şefii comunişti  pe motiv că nu avea deloc pământ sau că era etnic minoritar.

Chiar și un internaționalist ca Stalin a ajuns să se teamă de alți internaționaliști și s-a autohtonizat, devenind în cele din urmă, un DICTATOR local.

Ceaușescu băiat sărac de la Scornicești putea repeta pe de rost orice precepte internaționaliste, dar odată ajuns la putere a devenit și el un DICTATOR LOCAL

Prin urmare, IMPLEMENTAREA MARXISMULUI INTERNAȚIONALIST printr-o INGINERIE SOCIALĂ CENTRALIZATĂ, a eșuat din punctul de vedere al celor care l-au pus în mișcare.

A eșuat pentru că aceștia deși au luat inițial PUTEREA, mai târziu, AU PIERDUT-O din două motive principale,chiar dacă orânduirea se numea tot „socialistă sau comunistă”

Au pierdut puterea pentru că:

1. INGINERIA FIIND CENTRALIZATĂ „jucăria puterii a căzut la un moment dat în mânile cui nu trebuia”, adică a căzut în mâinile cuiva care nu era internaționalist.

2. INGINERIA FIIND CENTRALIZATĂ „s-a făcut cu TOPTANUL” așa că românii și alte popoare au învățat marxismul POCINDU-L așa cum dacii au pocit latina care suna pentru ei „ca dracu”, ca să-l parafrazăm pe unul dintre organizatorii Mineriadei.

Mai grav pentru internaționaliști a fost faptul că localnicii au învățat marxismul „ad litteram” că nu putea nimeni să le explice mulțimilor de la orașe și sate adunate pe stadioane și prin căminele culturale „subtilitățile internaționaliste subînțelese ale marxismului” cum ar fi acelea că în celebra formulă „proletari din toate țările uniți-vă” accentul cade pe „din toate țările” şi nu pe „proletari”.

Așa că BIEȚII GLOBALIȘTI au fost nevoiți SĂ LUPTE ani de zile ca să PREIA din NOU CONTROLUL

Noroc că l-au avut pe Mihail Gorbaciov

Odată ce au preluat puterea de la MARXIȘTII AUTOHTONIZAȚI care nu mai răspundeau demult la comenzi , odată ce au preluat puterea folosindu-se DE MARXIȘTII INTERNAȚIONALIȘTI marginalizați de primii, le trebuia totuși UN NOU MODEL DE INGINERIE SOCIALĂ, pentru a transforma societatea și a o face „după chipul și asemănarea lor”, așa cum ne-a explicat Cioloș în mesajul de Anul Nou.

 Așa a apărut Progresismul un Neomarxism 2.0 implementat printr-o INGINERIE SOCIALĂ FRAGMENTARĂ

Desigur ideologii marxiști (numiți pretențios de apologeții lor „filozofi”) nu au așteptat anul 1989 ca să observe EȘECUL implementării marxismului printr-o INGINERIE SOCIALĂ CENTRALIZATĂ

Doar au văzut ce s-a întâmplat în Rusia, încă din 1930, acolo unde Stalin i-a fugărit pe opozanții marxiști de alte orientări prin toate colțurile lumii. Pe Trostky l-a ucis de exemplu în Mexic

Așa că în 1947 ideologul marxist Karl Popper (1902 – 1994) în cartea sa din 1945 „The Open Society and Its Enemies” (vă sună cunoscut, nu? „Societatea Deschisă și Dușmanii ei”), lansează NOUL concept de IMPLEMENTARE al neomarxismului, despre care vă vorbim acum numit: INGINERIA SOCIALĂ FRAGMENTARĂ

Desigur, în carte Popper ne minte spunându-ne că Ingineria Socială Centralizată e UTOPICĂ și că din acest motiv nu se poate implementa și că din acest motiv eșuează pentru fiind lipsită de partea practică a lui „văzând și făcând„

MINCIUNI.

Odată că INGINERIA SOCIALĂ CENTRALIZATĂ a reușit foarte bine „în mizeria ei”, DOAR că așa cum am arătat „jucăria a ajuns pe mâinile altora”.

De aceea ideologii marxismului internaționalist s-au străduit ani buni să-i dea jos de la putere pe „autohtonizați” și după ce-au reușit, era normal să nu mai repete „greșelile trecutului”

Tot în carte Popper ne minte spunându-ne că Marxismul implementat ca Inginerie Socială Centralizată a dus la Totalitarism.

MINCIUNI.

Nu „a dus” la Totalitarism ci a fost PLANIFICAT de la bun început ca TOTALITARISM.

A fost planificat ca TOTALITARISM din TEORIA lui de bază și din metodologia lui de IMPLEMENTARE, încă de la teoria expusă de Marx și încă de la prima sa APLICARE reală în Rusia, de către Lenin.

Dacă nu ne credeți citiți-i pe Marx și mai apoi pe Lenin.

Doar că Totalitarismul le-a scăpat de sub control așa cum am arătat mai sus.

De aceea au hotărât ca NOUL MARXISM numit PROGRESISM (foarte asemănător cu cel vechi ca scopuri) să fie implementat folosind INGINERIA SOCIALĂ FRAGMENTARĂ

Prin „inginerie socială fragmentară” termen aprofundat și mai mult de Popper în altă carte a sa numită „Mizeria istoricismului” (1957), Popper critică abordările VIZIONARE CENTRALISTE ale comunismului așa cum a fost el implementat spunând că încercarea de a prezice rezultatul viitor al unui experiment social e sortită eșecului.

Popper susține că experimentele sociale holistice bazate pe aceste teorii au fost sortite eșecului, deoarece cursul istoriei umane este puternic influențat „de creșterea cunoașterii” și că nu putem rațional sau științific prezice creșterile viitoare ale cunoștințelor noastre științifice.

De aceea Popper, propune ca prin analogie cu rolul central al experimentelor fragmentare din științe, de tipul „observând, modelând și experimentând modelul”, singura formă de inginerie socială, care poate fi justificată „în mod rațional”, este „una care este la scară mică, la scară socială elementară”, și care poate fi modificată în mod continuu, „în lumina experienței acumulate”.

Punctul crucial pentru această abordare este că această abordare se bazează pe încercare și eroare, mai degrabă decât pe o viziune anterioară istoricistă care propagă o altă viziune viitoare globală asupra societății; sau, după cum spune Popper, „vom face progrese dacă și numai dacă, suntem pregătiți să învățăm din greșelile noastre: de a recunoaște erorile noastre și de a le utiliza în mod critic în loc de a persevera în ele dogmatic”.

Ingineria socială trebuie să fie Fragmentară, ne spune Popper ca și metodele științifice de tip „experiment-model-și-eroare”. Iar această abordare trebuie aplicată și în planificarea socială și politică.

Vedeți ce abstract și ce frumos sună TEORIA ? N-ai putea bănui nimic altceva decât „setea de cunoaștere”? Dacă nu ți-ai pune întrebarea simplă: Dar de ce vrei, tu, măi, Popper să faci „Inginerii Sociale”? Ce te mână în luptă? Așa că am încercat să vă explicăm mai sus, ÎN CE SCOPURI a fost inventată ACEASTĂ TEORIE.

Asa s-a ajuns, ca astăzi, schimbările care să ducă la NEOMARXISMUL 2.0 sunt acum implementate printr-o inginerie numită INGINERIE SOCIALĂ FRAGMENTARĂ

Ce-nseamnă asta?

Că nu va mai veni nici un Dictator Bolșevic care de mâine să ia puterea printr-o Revoluție (care nu există) în urma unei Lovituri de Stat şi să ne spună: „Tovarăşi, de mâine implementăm noul comunism numit Progresism”

Asta înseamnă că dacă „noi, nu”, atunci copiii noștri, se vor trezi direct în Progresism, fără a-şi da seama, căci Progresismul se construiește pas cu pas, zi de zi, ceas de ceas, chiar sub ochii noștri dar prin atâtea acțiuni mici şi fragmentare, încât să nu poată fi sesizat de oameni, ca un întreg sau ca o acțiune pe scară largă dirijată de cineva spre un Scop Final.

Schimbările care să ducă la NEOMARXISMUL 2.0 sunt acum, „progresive”, mici, punctuale, bine țintite și implementate prin organizații la fel de mici (numite ONG-uri) sau chiar prin activiști progresiști izolați bine înfipți prin instituțiile statului sau alții care să vină și să ne îndoctrineze zilnic pe la radio și pe la televizor. Pirvulescu e la Digi24 și la Realitatea TV, Pippidi la Realitatea TV, Sorin Ioniță şi Kivu vin zilnic la TVR, Ioniță mai dă o raită și pe la Realitatea etc..etc…)

Și uite așa „MICA” propagandă progresistă e PICURATĂ zilnic PROGRESIV în urechile oamenilor fără ca lumea să aibă habar despre ce-i vorba şi ce proces uriaș are loc în realitate.

Când e nevoie să luăm puterea „organizăm un partid” dar păstrăm rețeaua de ONG-uri și de Oameni bine infiltrați peste tot în alte organizații, în instituții, în Universități şi în massmedia. Se face de râs acel partid sau nu mai ascultă de doctrina călăuzitoare? Nu-i nimic. Apare altul…cu alte chipuri. „Alte măști, aceeași piesă”. La fel facem şi în Justiție, şi în învățământ şi în Sănătate.

Pentru a nu mai repeta greșelile trecutului, niciunuia dintre acești oameni nu i se mai dă pe mână O PUTERE CENTRALĂ MARE (sau când i se dă, că e ‘mare nevoie’, atunci cineva se asigură că poate cădea de foarte de sus), ba mai mult rețeaua progresistă luptă cu ISTERIE (a se vedea recentul caz Dragnea de după alegerile din 11 decembrie) ca acest lucru să se-ntâmple în toate celelalte partide și în toate instituțiile Statului sau de massmedia

E nevoie de o permanentă vânzoleală care să împingă Progresismul înainte fără ca NIMENI să nu poată prelua un control prea mare. Progresist să fii, nu e bine să obții prea multă putere pentru prea multă vreme..

De ce acest lucru? SIMPLU.

Ca să nu prindă NIMENI DESTULĂ PUTERE. Puterea fiind fragmentată și difuză ORICINE „nu va mai asculta și nu va mai implementa IDEOLOGIA PROGRESISTĂ INTERNAȚIONALISTĂ”, este marginalizat: i se taie finanțarea sau este linșat mediatic în massmedia cu orice se găsește la îndemână sau pur și simplu nu mai e numit în funcții sau se-ncearcă înlăturarea sa din funcțiile pe care deja le ocupă etc..

În același timp, TEMBELIZAREA oamenilor și îndoctrinarea lor cu noua IDEOLOGIE PROGRESISTĂ se face și se execută tot FRAGMENTAR și LA SCARĂ MICĂ prin intermediul „micilor ONG-urile progresiste”

Așa că micile activități progresiste FRAGMENTARE, sunt de exemplu oricât ar părea de ciudat la prima vedere, „cursele cu biciclete” acolo unde ONG-iștii-biciclişti ne cheamă să ne dăm cu bicicleta, azi, pe traseele obținute de ei de la primărie, pentru ca mâine să ne poată chema la mitingul cu obiective politice progresiste.

Alți ONG-iști se ocupă de problemele de pe strada noastră unde activiștii ne organizează și ne rezolvă problemele luptând împotriva primarilor și consilierilor „întotdeauna mizerabili”. Așa s-a lansat Neicușor în politică. Alții se ocupă de păduri care se tot taie pe măsură ce ei tot urlă mărind astfel oastea votanților progresişti şi alții de salvarea animalelor până când „pac” îi lovesc în cap pe ciobani, pe oi, şi pe câinii lor pe motiv că „ucid fauna”.

Alți ONG-iști se ocupă cu probleme din învățământ acolo unde se face instructajul progresist al copiilor la EDUCAȚIA CIVICĂ cu ONG-iști de la ONG-ul „Salvați Copiii”

EDUCAȚIA CIVICĂ a ajuns la 2 ore pe săptămână în timp ce ISTORIA PATRIEI are doar o oră șamd

Apoi „poc” se dă o lege progresistă despre Vaccinarea Obligatorie, „pac” altă lege progresistă de data asta Una Big Brother, „pac” se aprobă o altă programă școlară una mult mai progresistă, „pac” vine altă materie progresistă care e băgată copiilor în creier cum ar fi EDUCAȚIA SEXUALĂ șamd., „pac” se schimbă definiția familiei fără să ne dăm seama „uitând” de dreptul oricărui copil de a avea o mamă și un tată.

Apoi „PAC” se ia pe rând, instituție după instituție și se modelează după „chipul și asemănarea” progresistă (ca să-l cităm din nou pe Cioloș), apoi „PAC-PAC” se impune un an, un guvern progresist care s-ar fi vrut pe mult mai mulți ani care să ia la rând spitalele, școlile, judecătoriile, primăriile, comunele, județele și să le modeleze fragmentar sau mai exact prin fragmentație după „chipul și asemănarea” progresistă .

Apoi „POC” o academie a funcționarilor publici inițiată de Dâncu, unde să selectăm și să creștem „progresiștii de mâine” așa cum facem deja la SNSPA. „Pac-Pac” se mai face ceva cu IT-HUB la Guvern ca să ne băgăm oamenii din ONG-uri și pe-acolo…șamd.

Iar Toate acestea se fac PAS-CU-PAS în mai mulți paşi, fără ca oamenii să poată sesiza Întreg Planul şi scopul Final

Asta când nu sunt mitinguri și proteste care să FRAGMENTEZE puterea atunci când aceasta nu e progresistă sau dacă cineva nu execută vreun program progresist sau dacă cineva trebuie și nu vrea să-i lase pe progresiști la putere.

Apoi „PAC-PAC-PAC” în spiritul „societății deschise” o avalanșă de câteva milioane de migranți cu urletele neconstituționale de la noi „Strămutați-i, Relocați-i”

Apoi „PAC-PAC-PAC” un acord de liber schimb cu China sau cu Asia ca să mai dispară 50 de milioane de locuri de muncă din SUA și din Europa etc…

Apoi „POC-POC-POC” alte taxe că „se încălzește Planeta prea tare”, și vor unii să falimenteze industria pe cărbuni

Iar alții, așa cum v-a explicat chiar Soros, aflați în funcții ceva mai înalte, se ocupă pas cu pas şi pe nevăzute de dizolvarea statelor naționale în federația progresistă numită Uniunea Europeană

Suntem tot timpul OCUPAȚI cu o agendă PROGRESISTĂ fragmentară și de fragmentație, care apare de te miri unde și care e tratată la modul serios din te miri ce motiv.

Iar Toate acestea se fac PAS-CU-PAS în mai mulți paşi, fără ca oamenii să poată sesiza Întreg Planul şi Scopul Final

Dacă credeți că nu e așa, vă lăsăm în compania ziarului „Jerusalem Post” care ne arată foarte plastic cum a IMPLEMENTAT Soros prin lume TEORIA MENTORULUI SĂU, KARL POPPER.

Miliardarul George Soros este pentru „Progresism”, ceea ce a fost Lenin pentru Marxism, în timp ce Popper este pentru „Progresism cam ceea ceea ce afost MARX pentru marxism”.

Ce-i drept, Progresismul nu se numește (încă?) Popperism.

Jerusalem Post: Finanțările lui SOROS vizează crearea unui Haos Global care să distrugă autoritatea Statelor Naționale.

Încă de acum 2 ani, rețeaua ONG-urilor lui SOROS din România şi presa  controlată de ele, urla de mama focului că totul nu e decât „teoria conspirației” şi făceau liste negre cu publicațiile care vorbeau despre aceste lucruri. Iată că publicarea emailurilor Fundației lui Soros arată fără dubiu planurile malefice ale lui SOROS despre care vorbește acum şi cunoscutul ziar israelian Jerusalem Post.

1. „Scopul finantarilor lui Soros – scrie Jerusalem Post – este de a distruge democratia din Vest pentru ca să devină imposibil ca guvernele să mai poată menține ordinea publică sau ca societățile sa-şi păstreze identitatea unică și valorile naționale”

2. „Nu trebuie scapate din vedere nici actiunile lui Soros legate de imigrarile ilegale. Din SUA, Europa si Israel, Soros a implementat un impuls global folosindu-se de imigrari pentru a submina identitatea natiunilor. E-mail-urile scurse evidentiaza faptul ca aceste grupuri au intervenit in alegerile europene pentru ca sa fie alesi politicienii care sprijina granitele deschise pentru imigrantii arabi si a sustinut financiar, sau prin alte metode, jurnalisti care s-au aratat de acord cu imigrantii”

3. „Grupurile lui Soros sunt pe teren facilitând intrarea imigranților ilegali în SUA si Europa. Ele au urmărit să influențeze deciziile Instanței Supreme a SUA legate de imigrarile ilegale din Mexic. Aceste grupuri au cooperat cu musulmanii și alte grupuri pentru a-i demoniza pe americanii si europenii care se opun granițelor deschise”.

4. „In Israel, de asemenea, Soros s-a opus eforturilor guvernului de a opri valul de imigranti ilegali din Africa prin granița cu Egiptul”.

5. „Din Ferguson în SUA, până la Berlin şi până la Ierusalim, Soros a lucrat pentru a induce haosul, prin paralizarea autorităților locale, făcând ca autoritățile să nu mai poată să-şi apere societățile”.

6. „În Statele Unite, politia a ajuns să nu mai fie văzută ca o forță care reprezintă binele, obligând astfel societatea să functioneze singură pentru a-şi menține legea si ordinea. Mai degraba poliția este prezentată de organizațiile lui Soros ca o unealtă a represaliilor albilor asupra persoanelor de culoare.

Agitatia Black Lives Matters, care a fost acuzată că a contribuit la moartea unor polițiști în mai multe orașe americane, a scos la lumina doua răspunsuri legate de poliție.

Mai intai, politistii au fost demoralizați deoarece au fost incriminati pentru faptul ca incearca sa-si tina orasele sigure, ferite de infractori.

In al doilea rand, folosirea forței de către polițiști, s-a diminuat, chiar și în situații care necesită acest lucru. Teama că ar putea fi acuzați penal pe de-o parte și condamnarea publică ca ar fi „rasiști ”, pe de altă parte, îi îndeamnă pe polițiști sa aleaga lipsa de actiune, chiar și atunci când situația o cere.

Demoralizarea și intimidarea polițiștilor e, cel mai probabil, cauza pentru cresterea abrupta a infracțiunilor si violențelor.

7. „Persoanele care locuiesc in Vest trebuie sa recunoasca scopurile actiunilor lui Soros. Trebuie, de asemenea, sa-si dea seama ca singurul raspuns al acestor campanii premeditate ale lui Soros este ca oamenii sa isi susțină drepturile naționale și individuale la siguranță. Ei trebuie să apere instituțiile care le garantează securitatea, conform legii si să susțină și să apere valorile naționale si tradițiile,” se incheie articolul din Jerusalem Post.

8. „Campania lui Donald Trump este un răspuns direct, nu către Clinton, ci către Soros însuși. Prin faptul ca a cerut înălțarea unui zid la graniță, susținând de-asemnea Brexit-ul, susținând Israelul, susținând interdicția temporară a musulmanilor imigranti și sustinand poliția împotriva mişcării anarhiste a negrilor de la BlackLiveMatter (finanțate de Soros), Trump acționează impotriva eforturilor multimiliardarului progresist GEORGE SOROS.”

Cotidianul israelian Jerusalem Post susţine ca jurnaliştii din SUA au ignorat scurgerea unor informatii din e-mailurile miliardarului George Soros, deţinator al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, informaţii scoase la lumină de grupul hackerilor activisti, DCLeaks.

Prin OSF (Open Society Foundation), Soros a finanţat, cu miliarde de dolari, organizaţii non-profit din SUA şi din restul lumii, in ultimii douazeci de ani, potrivit unui articol publicat de jpost.com

”Conform documentelor, Soros a dat mai mult de 30 de milioane de dolari unor grupuri care lucrează la campania electorala a lui Hillary Clinton din noiembrie, transformandu-l astfel în cel mai mare donator. Presa americană îşi aratase deja sprijinul pentru Hillary Clinton, ceea ce ar justifica de ce povestea a fost ingropată.

Este posibil, de asemenea, ca unii editori de stiri sa nu inteleaga motivul pentru care documentele dezvaluite ar merita sa fie publice.

O mare parte din informatii erau deja cunoscute public. Finantarea masiva a lui Soros pentru grupurile de la stânga a politicii din SUA, dar şi din restul lumii, a fost documentată de mai bine de zece ani.

Pentru că multe dintre detalii erau cunoscute, lipsa unei priviri de ansamblu echivalează cu a nu vedea padurea de copaci. Informatiile scoase la lumina de DCLeaks reprezintă o dezvaluire majoră pentru ca expun „padurea” reţelei finanţărilor lui Soros.

Primul lucru pe care il vedem este natura megalomanică a proiectelor filantropice ale lui Soros. Niciun colţ al Pamântului nu rămâne neafectat de eforturile acestuia. Nicio zona politică nu ramâne neatinsă.

Aparent, numarul vast al grupurilor si persoanelor pe care le sprijina pare ireal. Pana la urma, ce legatura are schimbarea climei cu imigrarea ilegala a africanilor in Israel?

Sau ocuparea Wall Street cu politica legata de imigranţii din Grecia? Adevarul este ca proiectele lui Soros au un numitor comun. Scopul lor este sa slăbeasca abilitatea autoritatilor naţionale si locale din Vest de a păstra legile si valorile naţiunilor si comunitatilor.

Toate aceste proiecte ale miliardarului au menirea sa impiedice pietele libere, indiferent daca aceste piete sunt financiare, ideologice, politice sau stiintifice. Iar acestea proiecte , intr-un mod inselator, sunt facute in numele democratiei, drepturilor umane, economie si alte „scopuri” nobile.

Cu alte cuvinte, scopul finantarilor lui Soros este de a distruge democratia din Vest si sa devina imposibil ca guvernele sa mentina ordinea sau societatile sa-si pastreze indentitatea unica si valorile.

Miscarea activista „Black Lives Matter”, care a primit 650.000 de dolari de la grupurile controlate de Soros in ultimul an, este un exemplu clasic a acestor eforturi ale miliardarului. Pana nu demult, politia a fost admirata in SUA, era privita ca echivalentul domestic al militarilor.

Disputa principala este că, în Statele Unite, politia a ajuns să nu mai fie văzută ca o forță care reprezintă binele, obligând astfel societatea să functioneze singură pentru a-şi menține legea si ordinea. Mai degraba poliția este prezentată de organizațiile lui Soros ca o unealtă a represaliilor albilor asupra persoanelor de culoare.

Agitatia Black Lives Matters, care a fost acuzată că a contribuit la moartea unor polițiști în mai multe orașe americane, a scos la lumină două răspunsuri legate de poliție.

Mai întâi, polițiștii au fost demoralizați deoarece au fost incriminați pentru faptul că încearcă să-şi țină orașele sigure, ferite de infractori.

In al doilea rând, folosirea forței de către polițiști, s-a diminuat, chiar și în situații care necesită acest lucru. Teama ca ar putea fi acuzati penal pe de-o parte si condamnați public ca fiind „rasisti”, pe de altă parte, îi îndeamnă pe polițiști să aleagă lipsa de acțiune, chiar și atunci cand situația o cere.

Demoralizarea și intimidarea polițiștilor e, cel mai probabil, cauza pentru cresterea abrupta a infracțiunilor si violențelor.

Nu trebuie scapate din vedere nici actiunile lui Soros legate de imigrarile ilegale. Din SUA, Europa si Israel, Soros a implementat un impuls global folosindu-se de imigrari pentru a submina identitatea natiunilor.

E-mail-urile scurse evidentiaza faptul ca aceste grupuri au intervenit in alegerile europene pentru ca sa fie alesi politicienii care sprijina granitele deschise pentru imigrantii arabi si a sustinut financiar, sau prin alte metode, jurnalisti care s-au aratat de acord cu imigrantii.

Grupurile lui Soros sunt pe teren facilitand intrarea imigrantilor ilegali in SUA si Europa. Ele au urmarit sa influenteze deciziile Instantei Supreme a SUA legate de imigrarile ilegale din Mexic. Aceste grupuri au cooperat cu musulmanii si alte grupuri pentru a-i demoniza pe americanii si europenii care se opun granitelor deschise.

In Israel, de asemenea, Soros s-a opus eforturilor guvernului de a opri valul de imigranti ilegali din Africa prin granita cu Egipt.

Grecii sunt făcuți rasişti pentru că doresc să-şi protejeze identitatea națională prin blocarea intrării a milioane de sirieni pe teritoriul lor, cum la fel sunt făcuți rasişti cei din Franta, Germania, Ungaria, Suedia, SUA sau Polonia pentru că doresc să existe în continuare aşa Cum sunt azi.

Pe langa aceste eforturi, mai sunt si alte eforturi orientate spre refuzarea drepturilor din democrațiile Occidentale pentru a sustine normele sociale existente de mult timp. De exemplu, Soros a ajutat grupurile care au sustinut nu doar căsătoria între persoane de acelasi sex, dar si infiintarea toaletelor publice unisex.

În ceea ce priveste Israelul, grupurile lui Soros lucrează să decredibilizeze fiecare aspect al societatii israeliene. Soros se foloseste de palestinieni pentru a acuza Israelul ca este un stat rasist. Miliardarul a finanțat grupuri moderate de stânga, grupuri radicale de stânga, grupuri israeliene arabe si grupuri palestiniene. în diferite moduri, aceste grupuri transmit audienței lor faptul ca Israelul nu are niciun drept să se apere sau să-şi impună legile spre cetățenii care nu sunt evrei.

In SUA, Soros a ajutat grupurile din BLM pentru ca organizatia non-profit J Street sa faca acceptabila opozitia fată de Israel, atât social, cât si politic.

Soros a facut aceste eforturi, din Ferguson în SUA, până la Berlin şi până la Ierusalim pentru a induce haosul prin paralizarea autorităților locale, făcând ca autoritățile să nu mai poata să-si apere societatile.

In multe feluri, prin faptul ca a cerut înălțarea unui zid la graniță, susținând de-asemnea Brexit-ul, susținând Israelul, susținând interdicția temporară a musulmanilor imigranti și sustinand poliția împotriva mişcării anarhiste a negrilor de la BlackLiveMatter (finanțate de Soros), Trump acționează impotriva eforturilor multimiliardarului progresist.

DCLeaks a expus vasta campanie a lut Soros de a finanta politicile de stanga, politici impotriva liberalilor. Miscarile de „democratie directa” pe care Soros le sustine nu pledeaza pentru altceva decat pentru o conducere a multimilor.

Persoanele care locuiesc in Vest trebuie sa recunoasca scopurile actiunilor lui Soros. Trebuie, de asemenea, sa-si dea seama ca singurul raspuns al acestor campanii premeditate ale lui Soros este ca oamenii sa isi sustina drepturile nationale si individuale la siguranta. Ei trebuie sa apere institutiile care le garanteaza securitatea, conform legii si sa sustina si sa apere valorile nationale si traditiile,” se incheie articolul din Jerusalem Post.

Societate Deschisă în sens Soroșist – societate care nu e suverană și depinde de o suprastructură statală. Societatea care trebuie să primească oricâți migranți decide puterea suprastatală. Societate care trebuie să accepte liberul schimb globalist impus de multinaționale fără să crâcnească chiar și atunci când se pierd milioane de locuri de muncă care sunt delocalizate.

Directivele suprastatale primează față de suveranitatea națională. Resursele naturale ale localnicilor sunt exploatate de multinaționalele străine iar localnicii primesc niște bacșișuri de redevențe.

Multinaționalele au putere maximă și influențează deciziile politice. Exemplu de „societate deschisă soroșistă” e România de azi care e controlată de la Bruxelles de Uniunea Europeană prin cozile de topor locale.

ÎN LOC DE CONCLUZII

GEORGE SOROS : „Am fost un susținător fervent al Uniunii Europene de la începuturile sale. Am considerat-o ca exemplu de realizare a ideii unei Societăți Deschise: o asociație de state democratice care doresc să sacrifice o parte din suveranitatea lor pentru binele comun. (N.Red. Ați văzut aici se dă de gol. PLANUL e ca suveranitatea să dispară Total, iar în locul statelor naționale să ne trezim cu o Uniune Europeană ce devine pas-cu-pas o federație Progresisto-Neomarxistă formată din euroregiuni)

A început ca un experiment îndrăzneț prin ceea ce Popper a numit „inginerie socială fragmentară”.

Liderii au stabilit un obiectiv realizabil și un calendar fix și au mobilizat voința politică necesară pentru a-l îndeplini pas-cu-pas, știind foarte bine că fiecare pas ar necesita încă un pas înainte.

Acesta este modul în care s-a dezvoltat UE-ul din Comunitatea Europeană a Cărbunelui Oțelului.

(N.Red. Aflăm aşadar, chiar de la Soros,  că UE-ul e un plan „în mai mulți paşi” implementat prin ceea ce se numește INGINERIE SOCIALĂ FRAGMENTARĂ, un plan bine pus la punct de elitele progresiste care vor să implementeze o Federație Europeană, federație care să fie implementată printr-o „inginerie socială fragmentară”.

Ce să se fragmenteze?

Păi ce se poate fragmenta şi distruge decât ceea ce există deja: Populațiile autohtone şi Statele Naționale pe care Soros le definește ca fiind „societățile închise”, cele care după el trebuie distruse).

(FLUIERUL.ro)