O previziune sumbră: În 2050, majoritatea ființelor umane din țările industriale,nu va mai putea procrea decât asistate tehnologic

O ipoteza tulburatoare: Va dispărea omenirea în câțiva ani? In 2050 nu se va putea procrea decat asistat tehnologic.
Nu este un secret că Bill Gates și susținătorii Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă sunt promotori devotați ai eugeniei umane, ai „subțierii turmei umane”, după cum a spus odată mizantropul prinț Philip al Marii Britanii.
Unii, cum ar fi Joachim Schnellnhuber, consilierul pe probleme climatice al Papei, saluta în mod deschis o populație umană sub un miliard de oameni ca fiind „sustenabilă”.
Acum apar cercetări serioase care arată că una dintre cele mai eficiente reduceri ale populației umane este răspândită de așa-numita „agricultură științifică modernă” prin utilizarea selectivă a produselor agrochimice toxice, pesticide considerate sigure care sunt orice, dar nu sunt deloc sigure.
Potrivit unei noi cărți scrise de Dr. Shanna Shaw, Count Down, numărul de spermatozoizi prezenți la bărbații din țările industriale occidentale, inclusiv din UE și SUA, scade într-un ritm dramatic.
Shaw estimează că, în ultimele patru decenii, numărul mediu de spermatozoizi a scăzut cu 50% sau mai mult.
Cu alte cuvinte, un tânăr bărbat din ziua de azi care dorește să aibă o familie are doar jumătate din numărul de spermatozoizi pe care îl avea bunicul său, adică jumătate din șansele de a concepe.
Shaw este de părere că, dacă nu se modifică dramatic expunerile chimice toxice din agricultură și din mediul înconjurător, s-ar putea să nu mai avem capacitatea de a ne reproduce în mod natural pentru mult timp și că, până în 2050, majoritatea ființelor umane din țările industriale, inclusiv China, vor avea nevoie de asistență tehnologică pentru a procrea.
Cartea lui Shaw este o dezvoltare ulterioară a unei lucrări științifice din 2017, revizuită de colegi, pe care Shaw și colegii săi au publicat-o. În această lucrare, Shaw a analizat cu atenție un total de 244 de estimări ale concentrației de spermă și ale numărului total de spermatozoizi (TSC) din 185 de studii efectuate pe 42 935 de bărbați care au furnizat probe de spermă în perioada 1973-2011. Ceea ce au descoperit a fost extrem de alarmant. Dar, dincolo de câteva titluri din mass-media, nu a rezultat nicio schimbare de consecință, deoarece puternicele corporații agrochimice precum Bayer-Monsanto, Syngenta, DowDuPont (acum Corteva) au făcut lobby pe lângă autoritățile de reglementare pentru a ignora constatările.
Shaw a constatat că „În rândul studiilor occidentale neselectate, concentrația medie de spermă a scăzut, în medie, cu 1,4% pe an, cu un declin global de 52,4% între 1973 și 2011”. Același grup de bărbați, a avut „un declin mediu al TSC mediu de 1,6% pe an și un declin global de 59,3%”.
Adică un declin al numărului de spermatozoizi, începând cu un deceniu în urmă, de peste 59% la bărbații, neselectați în funcție de fertilitate, din America de Nord, Europa, Australia și Noua Zeelandă. Și continuă să scadă de la an la an.
Din cauza lipsei de susținere serioasă pentru noile studii, datele actualizate sunt limitate. În urmă cu 15 ani, peste jumătate dintre potențialii donatori de spermă din provincia Hunan, China, îndeplineau standardele de calitate.
În prezent, doar 18% dintre ei îndeplinesc aceste standarde, un declin pus pe seama substanțelor chimice care perturbă sistemul endocrin, potrivit unui studiu.
O scădere similară a numărului de spermatozoizi a fost înregistrată de cercetătorii din Taiwan, precum și un rezultat similar pentru Israel.
Shaw concluzionează: „sănătatea reproducerii masculine, nu doar calitatea spermei, apropo, este în dificultate, iar acest lucru are consecințe, nu doar pentru capacitatea de a avea un copil, ci are impact și asupra sănătății bărbatului”.
Ea citează ca exemple „numărul scăzut de spermatozoizi, infertilitatea, cancerul testicular și diverse defecte generale. Unul dintre ele este testiculele nedescoase, altul este o afecțiune în care deschiderea uretrei nu este acolo unde ar trebui să fie…”.
Perturbatori endocrini
Swan, astăzi la Școala de Medicină Icahn de la Mount Sinai din New York, crede că cauza trebuie căutată în creșterea uriașă a expunerii la substanțe chimice toxice din ultimele decenii, în special a substanțelor chimice cunoscute sub numele de „perturbatori endocrini” sau perturbatori hormonali.
Ea indică „substanțele chimice care fac ca materialele plastice să fie moi, care sunt ftalații, sau substanțele chimice care fac ca materialele plastice să fie dure, cum ar fi Bisfenol A, sau substanțele chimice care sunt substanțe ignifuge, substanțele chimice care se găsesc în Teflon, și așa mai departe, pesticide…”…

Ultimul, pesticidele, este grupul care ar trebui să tragă un puternic semnal de alarmă, deoarece s-a dovedit că ajunge în apele subterane și în lanțul alimentar uman.
În prezent, cele două pesticide cele mai utilizate în lume sunt Roundup de la Bayer-Monsanto, care conține glifosatul, probabil cancerigen, și Azatrine, produs de Syngenta, care astăzi este deținut de ChemChina.
Efectele atrazinei
În 2010, un renumit om de știință de la Universitatea Berkeley din California, Tyrone B. Hayes, profesor de biologie integrativă, a condus un studiu important privind efectul expunerii la Atrazină asupra broaștelor.
El a descoperit că pesticidul, utilizat pe scară largă în culturile de porumb și de trestie de zahăr din SUA, face ravagii în viața sexuală a broaștelor masculi adulte, emasculând trei sferturi dintre ele și transformând una din 10 în femelă. El a constatat că „acestor broaște masculi le lipsește testosteronul și toate lucrurile pe care le controlează testosteronul, inclusiv sperma”.
Mai mult, Hayes a observat că cele 10% dintre broaștele expuse la Atrazină care „se transformă din masculi în femele – lucru despre care nu se știe că se întâmplă în condiții naturale la amfibieni – se pot împerechea cu succes cu broaște masculine, dar, deoarece aceste femele sunt genetic masculine, toți urmașii lor sunt masculi”.
Hayes a declarat: „Cred că preponderența dovezilor arată că atrazina reprezintă un risc pentru fauna sălbatică și pentru oameni”.
Atrazina este un puternic perturbator endocrin. Atrazina este, de asemenea, al doilea cel mai utilizat erbicid din SUA, după produsul glifosat al Monsanto, Roundup. În ciuda dovezilor, într-o decizie controversată, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA a decis, în 2007, că „Atrazina nu afectează negativ dezvoltarea sexuală a amfibienilor și că nu se justifică efectuarea de teste suplimentare”. Sfârșitul poveștii? Nu prea. În 2004, însă, UE a interzis Atrazina, afirmând că Syngenta nu a reușit să demonstreze siguranța acesteia în apa potabilă.
Un alt produs agrochimic despre care s-a stabilit că este un perturbator endocrin este Roundup cu glifosat de la Monsanto. Roundup este cel mai utilizat pesticid din lume, în peste 140 de țări, inclusiv în Rusia și China.
Utilizarea sa pe culturile de OMG din SUA a explodat în ultimii ani, deoarece aproape 90% din porumbul american este OMG și un procent similar din soia.
Între 1996, când porumbul și soia OMG Monsanto au fost autorizate în SUA, și 2017, expunerea americanilor la acest produs chimic a crescut cu 500%. Acesta a fost testat în apa potabilă, în cerealele din magazine și în urina femeilor însărcinate. Aproape toată carnea și păsările de curte sunt saturate cu glifosat din hrana animalelor.
Un studiu recent realizat în Australia de cercetătorii de la Universitatea Flinders a constatat că Roundup a ucis celulele care produc progesteron la femei, determinând scăderea nivelului acestora. Glifosatul și Roundup au fost „legate de malformații congenitale, probleme de reproducere și boli de ficat, și s-a demonstrat că are potențialul de a afecta ADN-ul cordonului ombilical uman, al celulelor placentare și embrionare”.
În 2015, oamenii de știință din Nigeria au examinat efectele expunerii combinate atât la glifosat, cât și la Atrazină, asupra șobolanilor. Aceștia au constatat că combinația a fost și mai rea, cu efecte asupra spermei, sintezei testosteronului și organelor de reproducere masculine.
În 2016, gigantul chimic de stat chinez ChemChina, deținut de statul chinez, a cumpărat Syngenta pentru suma colosală de 43 de miliarde de dolari. La vremea respectivă, ChemChina avea drepturi de distribuție în China și în alte țări asiatice și pentru Roundup de la Monsanto.
Pe site-ul ChemChina enumeră Atrazina printre erbicidele pe care le vinde, numindu-l „un erbicid sigur și eficient pentru câmpurile de porumb…”. ChemChina este, de asemenea, principalul producător de glifosat pentru piața agricolă chineză.
În prezent, China se confruntă, după propria recunoaștere, cu o criză agricolă majoră și se luptă, de asemenea, cu modalități de asigurare a securității alimentare. Rapoartele arată că un rol sporit pentru culturile OMG cu brevete chinezești va fi o parte centrală a unui nou plan cincinal, ceea ce ar însemna, fără îndoială, utilizarea glifosatului și a atrazinei. În același timp, statul este din ce în ce mai alarmat de scăderea ratei natalității, care nu s-a îmbunătățit în ciuda relaxării politicii copilului unic.
Prin utilizarea de către fermierii chinezi a unor cantități semnificative de pesticide chimice, inclusiv glifosat și atrazină, pentru a îmbunătăți randamentul, aceștia urmăresc o combinație dezastruoasă care nu numai că nu va rezolva criza alimentară în creștere, dar poate distruge potențialul de reproducere al unei mari părți din cele 890 de milioane de locuitori din mediul rural, precum și al nenumăratelor milioane de cetățeni din mediul urban.
Sunt aceste substanțe agrochimice periculoase care perturbă sistemul endocrin permis la nivel mondial din cauza ignoranței birocratice cu privire la daunele provocate de glifosat, atrazină și alți perturbatori endocrini asupra reproducerii umane? Există doar din cauza lăcomiei corporatiste pentru hiperprofituri?
Un citat din 1975 al lui Henry Kissinger, autor al documentului eugenic NSSM-200 din timpul erei Nixon-Ford, este instructiv: „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia, deoarece economia SUA va avea nevoie de cantități mari și din ce în ce mai mari de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate.”
Și de la Bill Gates: „Lumea are astăzi 6,8 miliarde de oameni… care se îndreaptă spre aproximativ 9 miliarde. Dacă vom face o treabă foarte bună în ceea ce privește vaccinurile, asistența medicală, serviciile de sănătate reproductivă, am putea reduce această cifră cu poate 10-15%.” Sau marele câine bătrân al eugeniei, Prințul Philip: „Trebuie să mărturisesc că sunt tentat să cer reîncarnarea ca un virus deosebit de mortal.”
F. William Engdahl
Text preluat si adaptat de https://www.ziuanews.ro, după editorialul lui F. William Engdahl, consultant în domeniul riscurilor strategice și conferențiar, este licențiat în politică la Universitatea Princeton și este un autor de best-seller în domeniul petrolului și al geopoliticii, în exclusivitate pentru revista online „New Eastern Outlook”.
PE PLAN MONDIAL ,10% DIN CUPLURI NU POT CONCEPE ÎN MOD NATURAL COPII
Premiul Nobel pentru omul de ştiinţă britanic Robert Edwards inventatorul fertilizării in vitro
Omul de ştiinţă britanic Robert Edwards, considerat „părintele fertilizării in vitro“, a primit Premiul Nobel pentru medicină pe anul 2010.
Savantul Robert Edwards, în vârstă de 85 de ani, şi Patrick Steptoe, care a decedat în 1988, au fost cei care au dezvoltat tehnica fertilizării in vitro, prin care ovulele sunt fertilizate în afara corpului şi apoi sunt implantate în uter. Primul copil născut datorită acestei tehnici a fost Louise Brown, care a venit pe lume la 25 iulie 1978.
Potrivit statisticilor, 10% din cuplurile din întreaga lume nu pot concepe în mod natural, iar din 1978 până acum, în lume s-au născut aproximativ 4 milioane de copii care au fost concepuţi prin tehnica inventată de Robert Edwards şi de Patrick Steptoe.
Copiii concepuţi prin fertilizare in vitro nu se deosebesc de cei concepuţi natural
Fertilizarea în vitro este pe larg răspândită şi în Republica Moldova chiar dacă preţul care trebuie achitat pentru o fertilizare in vitro este destul de mare. Deşi s-a demonstrat ştiinţific că, din punctul de vedere al inteligenţei sau al procentului de malformaţii, nu este nicio diferenţă între aceşti copii şi cei concepuţi natural, moldovenii au anumite temeri, reticenţe când vine vorba de a face public faptul că au reuşit să nască un copil în urma fertilizării in vitro. E timpul să dispară prejudecata din atitudinea faţă de copiii concepuţi „în eprubetă”. Iată istoria unei familii fericite care a reuşit să aibă un copil graţie acestei metode.
„Mă gândeam că niciodată nu-mi voi strânge în braţe propriul copilaş”
„Întorceam capul după toţi copiii pe care îi vedeam jucându-se în stradă. Mi se umpleau ochii de lacrimi când mă gândeam că niciodată nu voi strânge la piept un copilaş sânge din sângele meu. Deseori îmi imaginam cum va gânguri dimineaţa când se va trezi, cum îmi va căuta nervos sânul ca să sugă lapte, cum va ţine jucării în mânuţele lui micuţe şi moi, apoi, stângaci, se va învăţa să facă primii paşi. Totul părea atât de real încât îi simţeam mirosul pielii şi îi auzeam glăsciorul. Tot mai des mă trezeam lângă buticurile cu mărfuri pentru copii. Visul nostru însă nu putea deveni realitate fiindcă aveam anumite probleme de sănătate, din care motiv nu puteam rămâne însărcinată. Într-o zi, în timp ce mă plimbam printr-un parc din Chişinău în pauza de masă şi anume prin preajma locului de joacă pentru copii, am auzit o voce foarte cunoscută. Era soţul meu. Se juca cu un băieţel de vreo doi anişori. Privirea lui era plină de dragoste. Până atunci nu bănuiam că şi el îşi doreşte la fel de mult ca şi mine un copilaş, căci, probabil, din frica de a nu mă răni, evita să discute despre acest subiect. În acea zi am stat câteva ore de vorbă. Citisem multe despre fertilizarea in vitro şi am decis să recurgem la această metodă. După un an, timp în care am dat tot felul de analize, am fost supuşi diverselor tratamente, medicii mi-au plasat embrionii în uter. A fost o reuşită. Astăzi, casa mea e plină de lumină datorită Linei, comoara noastră de trei anişori”, ne împărtăşi cele trăite şi retrăite chişinăuianca Eleonora D. Deşi cunoaşte că toţi copiii concepuţi in vitro nu se deosebesc prin nimic de cei concepuţi pe cale naturală, Eleonora nici până astăzi nu le-a spus rudelor datorită cărei minuni au reuşit să aibă un prunc. „Nu aş vrea ca fetiţa mea să constituie subiectul de discuţie al celor care consideră că prin fertilizare in vitro se nasc copii anormali”, ne mărturisi Eleonora.
50% din fertilizările in vitro reuşesc
Specialiştii de la Centrul Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală din R. Moldova susţin că în jur de 50% din fertilizările in vitro reuşesc. Iar cea mai mare lacună, consideră ei, este faptul că în R. Moldova legislaţia privind reproducerea asistată nu este pusă la punct. Ei susţin că preţurile pentru o fertilizare sunt relativ mici – procedura în sine costă câteva sute de lei, însă cele mai scumpe sunt medicamentele, unele ajungând la câteva sute de euro.
Centrul Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală, condus de Veaceslav Moşin, a fost format la 8 august 2003 prin Hotărârea Guvernului RM şi este unica instituţie medicală de nivelul trei, unde sunt tratate cuplurile ce suferă de infertilitate, femeile gravide din „grupa de risc genetic” etc. La Centru, anual sunt consultaţi peste cinci mii de pacienţi cu risc sporit genetic, se efectuează peste o mie de investigaţii citogenetice şi aproximativ opt sute de cercetări molecular-genetice în vederea prevenirii naşterii copiilor cu malformaţii congenitale. Anual, peste 15.000 de cupluri cu dereglări ale funcţiei reproductive beneficiază de consult ginecologic, diagnostic şi tratament.
În R. Moldova, primul copil conceput în eprubetă s-a născut în 1996. Cea mai bătrână mamă care a rămas însărcinată prin această metodă este o femeie de 67 de ani din Spania, Carmela Bousada. Ea a doborât recordul Adrianei Iliescu, românca ce a fost pentru puţin timp cea mai bătrână mamă.
„Infertilitatea este o problemă de sănătate publică”
Boris Gâlcă, reprezentant adjunct UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie în R. Moldova, ne-a declarat că infertilitatea este o problemă de sănătate publică în R. Moldova, dar care poate fi prevenită. „An de an tot mai multe cupluri se confruntă cu această problemă. Din păcate, a crescut numărul cazurilor infertilităţii masculine, ajungând la acelaşi nivel cu cea feminină. Acest lucru este o dovadă că, din păcate, sănătatea bărbaţilor nu preocupă pe nimeni. Mai mult ca atât, nici bărbaţii nu acordă prea mult timp propriei sănătăţi. De cele mai dese ori infertilitatea apare în urma unor infecţii sexual transmisibile netratate corespunzător, din cauza condiţiilor de muncă dificile.
Este bine cunoscut faptul că e mult mai uşor să previi o maladie decât să o tratezi. Anume de prevenirea morbidităţii se ocupă UNFPA, acţiunile principale fiind orientate spre a educa populaţia, a promova servicii de consiliere şi informare în domeniul sănătăţii reproducerii, planificării familiei, a promova mijloace moderne de contracepţie şi prevenire a infecţiilor cu transmitere sexuală, inclusiv prin promovarea prezervativului. Problemele care sunt depistate pe acest segment al vieţii omului constituie un argument în plus în favoarea introducerii în şcoală a educaţiei pentru sănătate şi a educaţiei sexuale. Orice persoană trebuie să ştie din adolescenţă cum să-şi protejeze sănătatea reproducerii”, susţine Boris Gâlcă.
Sursa:Timpul md.