CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UN ALT MILIARDAR RUS CRITIC AL RĂZBOIULUI DIN UCRAINA A MURIT ÎN ÎMPREJURĂRI BIZARE

Deputatul rus care a numit drept ”teroare” războiul lui Putin, a ”zburat” mortal de la balconul unui hotel din India

Foto: Putin și Antov

Pavel Antov, deputat al Adunării Legislative a Regiunii Vladimir, a murit în Ajunul Crăciunului la vârsta de 65 de ani, a consemnat situl legislativului Federației Ruse. De asemenea, o sursă TASS a declarat că deputatul a decedat în timpul unei vacanțe în India sâmbătă, 24 decembrie, fiind găsit mort într-o baltă de sânge din apropierea hotelului.

Pe 25 decembrie, postul de televiziune indian NDTV a anunțat moartea unui rus în vârstă de 65 de ani, pe nume Pavel Antov. Potrivit NDTV, acesta a căzut de la balconul unei camere situate la etajul al treilea al unui hotel din Rayagad, India.

Martorii oculari au declarat că a planat de la balconul unei camere situate la etajul al treilea al hotelului din India unde venise în vacanță.

Cu doar două zile înainte de decesul deputatului, pe 22 decembrie, prietenul care îl însoțea pe Antov a murit, la fel de misterios.

Un ofițer de poliție indian a declarat pentru NDTV că ar putea fi vorba o sinucidere. Potrivit acestuia, cu două zile înainte de moartea lui Pavel Antom, unul dintre însoțitorii săi, pe care NDTV îl numește Vladimir Bidenov, a fost găsit mort în același hotel. Postul Zebra TV scrie că este vorba despre un prieten al lui Antov, omul de afaceri de 61 de ani din Yoshkar-Ola Vladimir Bydanov.

Potrivit poliției indiene, Antov ar fi decis să se sinucidă pe fondul depresiei survenite după ce, pe 22 decembrie, de ziua lui Antov, prietenul său a fost găsit mort în aceeași cameră de hotel. 

Consulul general al Rusiei la Calcutta, Alexei Idamkin, a declarat pentru RIA Novosti că Poliția statului Odisha și Consulatul General din Calcutta al Rusiei, nu văd nimic suspect în moartea a doi ruși în India.

Potrivit acestuia, în cazul primului decedat ancheta a fost deja finalizată.

Polițiștii indieni au luat legătura cu familia decedatului, dar primind informații că rudele nu vor putea veni în oraș, nu au făcut autopsie și au incinerat cadavrul.

Poliția indiană a declarat că cei doi ruși care sosiseră cu Pavel Antov, Vladimir Bidenov și ghidul lor au încercat, după vestea morții lui Vladimir să părăsească Rayagada.

Ei și ghidul care însoțea grupul au fost reținuți la hotel și interogați. Potrivit unei surse de la The New Indian Express, hotelul se află acum sub supravegherea poliției.

Polițiștii i-au reținut cadavrul pentru autopsie și sunt acum în legătură cu reprezentanții ambasadei Rusiei.

Polițiștii nu au încă o versiune definitivă a cauzei morții deputatului însă, într-o conversație cu reporterii TASS, consulul general rus la Calcutta a spus că poliția indiană nu vede o potențială crimă în aceste decese.

ADDENDA

Publicația online https://www.rfi.ro comenta în septembrie a.c. în urma unei știri publicate de The Times, faptul că fostul președinte al Lukoil, Ravil Maganov, în vârstă de 67 de ani, fusese găsit mort în circumstanțe misterioase de la declanșarea invaziei din Ucraina. Era al șaptelea director al unei mari companii energetice rusești mort în împrejurări suspecte.

Maganov a murit după ce a căzut de la etajul cinci al Spitalului Clinic Central din Moscova, unde era internat și era președintele Lukoil, al doilea mare producător de petrol al țării.

Potrivit unor informații din presa rusă, acesta ar fi fost sub tratament pentru probleme cardiace și depresie, iar sinuciderea nu a fost exclusă de către polițiști, deși Ravil Maganov nu a lăsat niciun bilet de adio.

Baza, un site de știri cu legături în serviciile secrete citat de The Times, scrie că Maganov a căzut după ce s-ar fi urcat pe un pervaz pentru a fuma. La fața locului ar fi fost găsit un pachet de țigări.

Spitalul este chiar cel în care Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, a încetat din viață cam în aceeași perioadă. Siteul Baza a precizat că nu era disponibilă nicio cameră CCTV, deoarece sistemul de supraveghere video se afla în lucrări de mentenanță.

”O boală gravă”

Compania Lukoil a transmis doar că Maganov, care a preluat funcția de președinte în 2020, a murit în spital „după o boală gravă”.

Maganov a început să lucreze pentru compania petrolieră privată în 1993. Poliția nu a precizat dacă tratează moartea lui ca fiind suspectă.

Maganov, care era un apropiat al mai multor oficiali din ministerul rus al energiei, era un apropiat al lui Vagit Alekperov, unul dintre fondatorii Lukoil și fost ministru adjunct al petrolului sovietic. Alekperov a demisionat în aprilie, la o săptămână după ce Marea Britanie i-a înghețat bunurile și a impus interzicerea vizelor ca parte a sancțiunilor pentru invadarea Ucrainei.

Lukoil a fost una dintre numeroasele companii rusești care au condamnat public invazia armatei lui Putin în Ucraina și care au cerut o încetare imediată a focului. Unii analiști au spus că declarația, publicată doar în limba engleză, a reprezentat doar o tentativă de a descuraja sancțiunile internaționale. Lukoil are peste 200 de benzinării în Statele Unite.

Alte și alte morți suspecte

Alexander Subbotin, un fost membru al consiliului de administrație Lukoil, care deținea și o companie de transport maritim, a murit în mai a.c. Se spune că ar fi ingerat venin de broască râioasă dat de șamani pentru a-i vindeca mahmureala, amintește The Times, citat de tvr.ro.

În iulie, Iuri Voronov, un milionar cu legături în Gazprom, gigantul energetic deținut de Kremlin, a fost găsit mort, cu o rană de armă la nivelul capului, într-o piscină de lângă Sankt Petersburg. Nu a fost clar cui îi aparținea arma găsită la fața locului.

„Este imposibil să dovedești ceva”…

…, spune Mihail Krutikhin, un analist rus în domeniul energiei. „Dar există suspiciunea că ei scapă de oamenii care nu-și pot ține gura sau a căror conștiință s-ar putea trezi”.

Ceilalți care au murit în condiții suspecte sunt Leonid Șulman, șeful serviciului de transport al Gazprom, care a fost găsit în ianuarie mort în locuința sa, cu venele tăiate, și Alexander Tiulakov, un alt oficial Gazprom, despre care se spunea că s-ar fi spânzurat în februarie.

Companiile rusești, cu puține excepții, au rămas tăcute ori s-au raliat în jurul Kremlinului de la declanșarea invaziei, observă The Times.

Cel puțin 12 oligarhi ruși, o mare parte dintre ei implicați în afacerile cu gaze și petrol, au murit anul acesta în circumstanțe misterioase. Cu toate că în majoritatea cazurilor explicația oficială a fost sinuciderea, în jurul lor au apărut diverse speculații despre implicarea Kremlinului.

Cu o zi înainte, poliția de la Moscova, la 3.000 de kilometri distanță de orașul de pe coasta Spaniei, au făcut și ei o descoperire macabră: Vladislav Avaiev, un alt milionar rus, împreună cu soția și fiica sa de 13 ani, au fost găsiți morți în apartamentul lor de lux.

https://www.digi24.ro publica pe 19 septembrie 20022 o lista cu 12 oligarhi ruși morți până la acea dată:

30 ianuarie: Leonid Șulman, șeful departamentului de transport al Gazprom Invest, a fost găsit mort în baia cabanei sale din Leninski, regiunea Leningrad. La fața locului, a fost găsit un bilet de adio;

25 februarie: Alexander Tiulakov, director general adjunct al Gazprom, a fost găsit mort în garajul casei sale din Sankt Petersburg cu o scrisoare de adio;

28 februarie: Mihail Watford, miliardar rus născut în Ucraina, a fost găsit mort în casa lui din Surrey, Marea Britanie. Autoritățile britanice nu au găsit nicio dovadă care să indice că moartea sa a fost o crimă.

23 martie: Vasili Melnikov, om de afaceri rus și patron al companiei MedStom, a fost găsit mort în apartamentul său din Nijni Novgorod. Soția și cei doi fii ai săi zăceau morți alături de Melnikov.

18 aprilie: Vladislav Avaiev, fost vicepreședinte al Gazprombank, a fost găsit mort în apartamentul său de lux din Moscova. Soția și fiica de 13 ani au fost găsite moarte alături de Avaiev.

19 aprilie: Serghei Protosenia, fost președinte adjunct al Novatek, a fost găsit spânzurat de o balustradă în casa familiei de la Lloret de Mar, Spania. Soția și fiica au fost găsite moarte în pat cu lovituri de topor și răni prin înjughiere. Când poliția a ajuns la proprietatea familiei, a descoperit cadavrele părinților lui Protosenia și pe cel al surorii sale, scrie DW.

2-3 mai: Andrei Krukovski, manager al stațiunii de schi Estosadok Krasnaia Poliana, deținută de Gazprom, a murit după ce a căzut de pe o stâncă.

8-9 mai: Alexander Subbotin, membru al consiliului de administrație al Lukoil, a murit în subsolul unui șaman jamaican de la Moscova, în urma unui atac de cord suferit în timpul unui ritual șamanic. Criticii spun că a fost otrăvit cu venin de broască.

4 iulie: Iuri Voronov, director executiv al Astra-Shipping, o firmă subcontractată de Gazprom, a fost găsit în piscina vilei sale împușcat în cap. Arma a fost recuperată de la locul presupusei sinucideri.

14 august: Dan Rapoport, om de afaceri rus născut în Letonia și un critic declarat al lui Putin, s-ar fi aruncat de la etaj din apartamentul său din Washington D.C., cu toate că soția lui ucraineancă a exclus această ipoteză.

1 septembrie: Ravil Maganov, președinte al Lukoil și critic declarat al lui Putin, ar fi căzut de la fereastra unui spital din Moscova după ce a fost internat pentru „probleme de inimă și depresie”.

12 septembrie: Ivan Peciorin, director al Corporației pentru Dezvoltarea Orientului Îndepărtat și Arcticii Rusești, ar fi căzut dintr-o barcă de mare viteză în apropierea insulei Ruski din Marea Japoniei. Cadavrul său a fost adus la mal de valuri, la peste 100 de kilometri de Vladivostok.

Moartea misterioasă a celor 12 bogați ai Rusiei în mai puțin de 8 luni, în circumstanțe atât de șocante a deschis calea pentru tot soiul de speculații. Mai multe publicații media au sugerat faptul că cel puțin o parte dintre sinucideri ar fi putut fi înscenate, potrivit DW. Unii comentatori au spus chiar că Kremlinul, sau însuși Putin, ar fi implicați în aceste cazuri suspecte.

Așa cum s-a văzut, din septembrie numărul morților suspecte a continuat să crească.

Oleg Tinkov, 54 de ani, fondatorul Tinkoff Bank, al doilea cel mai mare furnizor de carduri de credit din Rusia, a scris pe Instagram: „Oameni nevinovați mor în Ucraina chiar acum, în fiecare zi – acest lucru este inacceptabil! Nu are nici un sens!” Tinkov, care locuiește în Europa, a declarat că i s-a spus că se află deja pe lista neagră a Kremlinului…

Publicitate

27/12/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un sistem antihristic de supraveghere a întregii populații aflat în plină desfășurare. China și India, țări pilot pentru implementarea controlului total al Noii Ordini Mondiale. VIDEO

 

 

 

 

 

Imagini pentru controlul populației  photos

 

 

 

 

 

Dictatura antihristică prin algoritmi 

China a introdus deja un sistem de control pilot, prin care statul monitorizează toate acțiunile cetățenilor săi și îi încadra pe categorii.

Astfel, universul personal al fiecărei persoane este atent supravegheat.

Pe cale de consecință, nu există scăpare, iar drumul e unul singur – cel stabilit de autorități prin intermediul unei baze de date.

Nu sunt povești SF, se întâmplă deja în China, unde este în lucru de mulți ani o rețea de supraveghere în masă așa cum lumea nu a mai văzut și care a fost activată.

Sistemul de credit social din China nu numai că monitorizează cei 1.4 miliarde de cetățeni chinezi, dar este conceput pentru a-i controla și a le impune restricții, fiind un experiment gigantic de inginerie socială.

Potrivit Partidului Comunist din China, sistemul de credit social va „permite celor demni de încredere să umble liberi, în timp ce pentru cei discreditați va fi dificil să facă un singur pas.”

Potrivit unei relatări a Foreign Correspondent din Australia, acest sistem de credit social, care va supraveghea în final întreaga populație, este gestionat de inteligența artificială, iar pentru a fi realizat efectiv va folosi o infrastructură tehnologică imensă, inclusiv 200 de milioane de camere de supraveghere .

Acest proiect gigantic  pregătit de mai mult de un deceniu, are ca scop alocarea unui scor de încredere pentru fiecare cetățean și pentru fiecare afacere.

Vor fi observate și notate comportamentul, virtual și nu numai, preferințele personale și relaţiile interumane și, la fel ca pentru orice produs, fiecare cetățean chinez va primi un rating, un scor numeric de care va depinde întreaga sa viață.

Exact ca în filmele SF, Big Brother devine politică de stat…

Pentru binele fiecăruia, autoritățile vor urmări fiecare mișcare: de la cât timp stă un chinez pe Facebook, cu cine vorbește, cât timp se joacă sau chiar cât de amabil este cu prietenii virtuali.

 

 

 

 

 

 

sistemul de credit social Dictatura prin algoritmi - Cum funcționează sinistrul sistem de credit social din China FEATURED.fw_compressed

 

 

 

Toți oamenii vor fi conectați la sistemul de recunoaștere facială, care se va interconecta cu documentele financiare, medicale și legale – iar  întregul sistem va fi interpretat și reglementat de rețele avansate de inteligență artificială.

Un plan atât de complex are la bază o regulă simplă de acordare a creditului social.

În proiectele-pilot care sunt deja operaționale în câteva orașe chinezești, cetățenilor li se alocă un scor numeric.

Pentru acte personale și sociale pozitive (cum ar fi plătirea facturilor la timp, acțiuni de caritate și sortarea corespunzătoare a materialelor reciclabile), cetățenilor le va crește scorul, ceea ce le oferă avantaje, cum ar fi credite bancare mai bune, transport public mai ieftin și chiar și un timp de așteptare mai scurt pentru serviciile acordate de spitale.Însă, dacă încalci regulile, ai grijă!

Cei care întârzie cu plățile, traversează greșit strada sau fumează în zone în care fumatul este interzis vor fi pedepsiți.

În cadrul a ceea ce este descris ca fiind o „dictatură digitală”, scorul acestora scade cu fiecare infracțiune, ceea ce înseamnă că vor suferi penalizări financiare și chiar și restricții de călătorie.

Astfel, sistemul, mai bine zis cei care îl controlează, vor decide dacă ești sau nu un „cetățean-model”!

 

 

sistemul de credit social sistemul de credit social_compressed

 

 

 

Jurnalistul chinez de investigații Lui Hu, spune că sistemul de credit social i-a distrus cariera, după ce a ajuns pe lista neagră, fiindcă a acuzat guvernul de corupție.

Etichetat drept „necinstit”, jurnalistului s-a suspendat accesul la călătoria cu trenul și conturile sale de pe platformele sociale (unde avea vreo două milioane de persoane care îl urmăreau) au fost închise, ceea ce înseamnă că a devenit imposibil să-și facă meseria.

După cum a declarat pentru Foreign Correspondent, Hu nu crede că cei mai mulți chinezi sunt conștienți de felul în care aceste pedepse i-ar putea afecta.

„Poți să vezi asta din starea mentală a chinezilor. Ochii le sunt orbiți, iar urechile, astupate. Știu puține despre lume și trăiesc într-o iluzie” spune el.

Însă sistemul de credit social merge chiar și mai departe.

Indivizii nu sunt singurii care vor fi  supuși acestui sistem gigantic de coerciție în masă.

În aceeași situație sunt companiile chineze, dar și afacerile din afara țării – companiile aeriene internaționale resimt deja aspectele coercitive ale acestui sistem controversat, despre care unii se tem că ar putea „să încalce în mod direct suveranitatea altor națiuni.”

În China, sondajele arată că sistemul este deja popular  pentru cetățenii avantajați social, care deja se bucură de avantajele programelor pilot.

Nu știm, deocamdată, ce punctaj trebuie să obțină cetățeanul model, însă avem o idee despre persoanele considerate  cetățeni de mâna a doua care  nu vor putea să ocupe funcții publice, sau chiar nu vor avea acces în sistemul asigurărilor sociale. Iar lista penalităților nu se va opri cu siguranță aici până când oamenii nu vor fi pe deplin subjugați de stat, fără posibilitatea de a se opune.

Dacă tatăl sau mama nu se încadrează în plafonul minim de credite, copiii nu vor avea acces la cele mai bune școli sau vor fi luați din familiile lor și distribuiți spre creștere în alte familii ”corespunzătoare”

Sistemul va deveni obligatoriu  în 2020 pentru întreaga populație a țării.

Analiștii consideră acest moment ca un început de program mondial, care va fi importat și de statele democrate, care sunt deja avansate în monitorizarea cetățeanului prin rețelele de socializare și construirea de baze de date personale.

 

Se opune cineva? CINE?

 

 

 

 

 

Citiți și:

 

https://incredibilia.ro/sistemul-de-credit-social-china/

http://stiri.tvr.ro/china-introduce-un-sistem-de-clasificare-prin-care-statul-va-monitoriza-ac–iunile-ceta–enilor-sai

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: China și India, țări pilot pentru implementarea controlului total al Noii Ordini Mondiale

 

 

 

 

 

 

 

21/06/2019 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ŢIGANI SAU ROMI?

Imagini pentru romi photos

ŢIGANI = ROMI?

 

În ultimul timp, temele principale ale ştirilor au fost legate de reacţia ostilă împotriva cetăţenilor români din Italia şi, mai nou, şi din alte ţări europene.

Această reacţie fără precedent îndreptată împotriva tuturor românilor stabiliţi în aceste state a pornit de la comportamentul anormal, infracţional al unei etnii minoritare de cetăţeni români şi anume ţiganii sau etnia romilor.

Această etnie nu este specifică României, ea întâlnindu-se în majoritatea ţărilor europene în diverse proporţii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/ romanies în engleză) este asimilată cu numele ţării noastre, răspândindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul european al poporului român.

Când, de pildă, cetăţeanul italian citeşte un articol în care se întrepătrund termenii „romeno” şi „rom”, este normal să se afunde într-o confuzie care, încetul cu încetul, duce la o suprapunere mentală a celor două denumiri. Odată această suprapunere instalată, ea funcţionează şi în sens invers; astfel, auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandează: „ţiganii, ţiganii”, referindu-se la români.

Rezultatul pe termen mediu şi lung pentru populaţia României în raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalându-ne în coada Europei.

De aceea, înainte de a vedea ce este de făcut, merită studiat cum s-a ajuns în această situaţie.

Ţiganii sunt un popor migrator. Migrarea ţiganilor din India în Europa s-a făcut între secolele al IX-lea şi al XIV-lea, în mai multe valuri.

Odată cu intrarea lor în Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au căpătat şi numele etnic pe care îl poartă astăzi: ţigani.

Aflându-se pe teritoriul Greciei, şi-au atribuit numele unei secte religioase greceşti – Athinganis sau Atsinganos, care însemna „de neatins”. Prima atestare a ţiganilor în Imperiul Bizantin este conţinută într-un text hagiografic georgian, care datează din jurul anului 1088; aici se face referire la aşa-numiţii Adsincani, renumiţi pentru vrăjile şi faptele rele pe care le fac.

Istoria europeană a ţiganilor datează de la începutul secolului al XIV-lea, când aceştia au pătruns în Turcia, venind din Asia Mică. Între anii 1415 şi 1419 îi întâlnim în toată Europa Centrală, din Ungaria până în Germania.

Pe la 1422, o bandă numeroasă de ţigani coboară în Italia, până la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a început mult înainte de valul de ţigani veniţi din România). În deceniul următor, ajung până în Franţa, Spania, Anglia şi Scandinavia.

Aici, ei preiau numele de egipteni (Gypsies) şi curând li se fixează numele pe care îl poartă şi astăzi. 

Țiganii şi-au atribuit întotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au îngăduit să-şi ascundă etnia:

„Șatră” vine de la casta Kshatria (războinică), căreia nu i-au aparţinut niciodată.

„Ţigan/Zigeneur/Zingaro etc.” vine de la „Athinganoi”, sectă religioasă grecească recunoscută pentru activitatea de prezicere. Ţiganii n-au aparţinut niciodată acestei secte. „Gypsy” vine de la „Egyptian” cum şi-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinţe şi mâncare gratis, pretinzând ajutor ca fiind creştini egipteni aflaţi în pelerinaj.

„Yansser” cum sunt cunoscuţi la New York, vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat ţiganii emigraţi în America pe la 1900.

În Germania, numele cele mai folosite sunt Zigeuner şi Sinti. În limba franceză s-a impus numele Gitanes. În limbile engleză şi spaniolă, Gipsy, respectiv Gitano.

În Danemarca, Suedia şi Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tătari).

Precum se vede, ţiganii s-au răspândit în toată Europa, venind din India prin Asia Mică şi nu constituie sub nici o formă o problemă legată de poporul român mai mult decât de cel maghiar, francez sau spaniol, de pildă.

Cea mai timpurie informaţie scrisă despre prezenţa ţiganilor pe teritoriul României datează din 1385. De la primele atestări ale prezenţei lor în Ţara Românească şi Moldova, ţiganii au fost robi şi vor rămâne timp de mai multe secole, până la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea.

În mod paradoxal, perioada cea mai bună a ţiganilor a fost cea a regimului comunist din anii ’70. PCR-ul, în primii lui ani, a manifestat în ce-i priveşte pe ţigani un fenomen de neconceput înainte: în aparatul de partid, în miliţie, armată şi organele de securitate au fost angajaţi un număr relativ mare de ţigani, care au lansat o politică de formare a unui naţionalism ţigănesc de colonizare a satelor săseşti şi şvăbeşti cu ţigani aduşi nu numai din toată România, ci şi din exteriorul ei. (Cum vă explicaţi că în satele din săsime sau şvăbime nu vezi ţipenie de altă etnie decât ţigani care vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc.?).

Imediat după anul 1990, Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publică la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internaţionale, devine membru al Fundaţiei Soros, lansează programe pentru ţigani şi înfiinţează catedre universitare ţigăneşti.

Această ascensiune a unor ţigani s-a petrecut mai ales în condiţiile politicii sociale a regimului comunist, care urmărea încurajarea categoriilor sărace şi distrugerea vechii structuri sociale, refractară noilor rânduieli.

Aşa se explică de ce, nu în puţine comune, în funcţia de primar a fost pus un ţigan. Datorită originii sociale „sănătoase”, ţiganii au fost promovaţi mai departe, făcând carieră politică şi ajungând în aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii etnice, pe care de altfel cei mai mulţi o declinau, ci pentru că proveneau din categoriile sărace.

Aceşti ţigani ajunşi în anumite funcţii vor avea un rol important în promovarea etnică şi în regimul ce a urmat celui comunist. Și sub aspect locativ, ţiganii au făcut un important progres în anii socialismului.

Cocioabele, care reprezentau habitatul obişnuit al ţiganilor până în anii ’50, au fost schimbate cu apartamente în blocurile nou construite, iar din anii ’70-’80, cu locuinţe în case naţionalizate. Aşa s-a ajuns în situaţia de astăzi, când centrul multor oraşe încă este ocupat de ţigani. 

Sunt câteva elemente importante care nu pot fi ignorate:
– Generalul (şeful) securităţii din jud. Sibiu în 1971 era un ţigan deportat cu familia în Transnistria, de unde a fugit.
– Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioabă în ’71-’72
– Cioabă e văr primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
– Cioabă participă la primul Congres ţigănesc de la Londra din 1971, unde apare pentru prima oară etnonimul „rom”.
– Anii ’70 înseamnă plecarea masivă a saşilor din România
– Securitatea organizează un program de colonizare cu ţigani a ţinutului saşilor şi şvabilor
– Scopul nu a fost integrarea ţiganilor. Integrare înseamnă o populaţie minoritara ţigănească într-o populaţie majoritară de altă etnie. O majoritate ţigănească cu o minoritate ignorabilă de altă etnie nu duce la integrarea ţiganilor, ci la asimilarea celorlalţi (dau cazul unor moldoveni din Galaţi, asimilaţi în ţigănia din Gârcini, de lângă Braşov). 

După 1989, s-au produs unele transformări majore în comportamentul populaţiei de ţigani. Pe fondul liberalizării economice, o parte din ei au început diverse afaceri, dintre care multe profitând de haosul legislativ de la începutul anilor ’90, dar şi de dispreţul general faţă de legi, au ajuns să aducă unei părţi a ţiganilor sume importante de bani.

În acest fel, s-au format clanuri puternice care, folosindu-se de pătura săracă a ţiganilor, domină lumea interlopă, cu ramificaţii importante în sfera politicului. De asemenea, profitând de deschiderea graniţelor, o mare parte dintre ţigani au emigrat, stabilindu-se mai ales în Spania, Italia şi Franţa, unde constituie comunităţi importante.

După anul 1996, ei se axează exclusiv pe dezvoltarea organizaţiilor politice ţigăneşti din Ardeal şi promovarea ţiganilor ardeleni în tot felul de organizaţii politice. E clar că e vorba de naşterea unui naţionalism ţigănesc, bazat pe etnonimul „roma” şi pe ideea teritorială – România.

Este interesant că, mai ales în afara graniţelor, ei nu se autoidentifică drept ţigani, ci români. Schimbând sărăcia din ţară cu ghetourile din străinătate, această populaţie de ţigani dezrădăcinaţi, pierzându-şi şi urma de identificare culturală, comite un număr important de infracţiuni, atrăgând asupra ei antipatia populaţiilor native ale acestor ţări. Din cauza confuziei create între numele de român şi cel de rom ca apelativ modern a ţiganilor, această antipatie se transferă asupra poporului român în ansamblu.

Ca şi cum denumirea simplă de „rom” nu ar fi fost suficientă, etnonimul a ajuns până la forma „romani/romanies” în limba engleză, limbă în jurul căreia se învârte întreaga planetă. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin. Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom şi la impunerea ei ca obligatorie în actele oficiale din România?

Agresiunea lexicală rom/roma/român – romani/români – romanies/romanians – romanes/românesc a fost aplicată asupra ţării şi naţiunii noastre imediat după 1990, în cadrul unui program complex, dezvoltat de Fundaţia Soros în România. Beneficiind de numeroşi membri ai etniei ţigăneşti în guvernările României (Ion Iliescu, Adrian Năstase, Andrei Pleşu) după Memorandumul lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat în cale schimbătorilor de limbă şi istorie.

O primă dispută a fost cea legata de cuvântul „rom”, românii fiind prostiţi apoi că aceasta va fi înlocuită cu „rrom”, o altă formulă care doar a sporit debandada lexicală.

De amintit, ca fapt divers, că în anul 1995, limba cu care Soros voia să înlocuiască limba ţigănească primise numele de „romalli”, formă care nici nu se putea declina şi care a fost înlocuită ulterior cu „romani” şi varianta „rromani”.

Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificată cu „roma/romani/romanies”. Confuzia este generală inclusiv la nivelele academice ale intelectualităţii din ţările afectate de valul de imigraţie şi/sau infracţionalitate ţigănească. Cine ce să mai înţeleagă.

Strigător la cer este că numele nu are nicio bază istorică, ţiganii nu au purtat niciodată de-a lungul istoriei acest nume, care de fapt provine din cuvântul DOM, care în limba originară a ţiganilor înseamnă „om”.

Prin denaturare (voită), „dom” s-a transformat în „rom” cu „r” accentuat, apoi din „rrom” s-a transformat în „roma” apoi în „romani” şi în „romanies”.

S-a ajuns astfel ca ţiganii să aibă numele identic cu al românilor în limba engleză: romani cu români şi Romanies cu Romanians (doar că în engleză nu există diacritice, după cum vedeţi, iar la o simpla căutare pe Google a cuvântului români se vor afişa link-uri cu ţigani). Practic, denumirile sunt identice. 

În perioada postdecembristă s-a manifestat o presiune constantă din partea unor organizaţii sau a unor politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă, pentru folosirea în documentele oficiale a etnonimului „rom”.

Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 şi 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de externe Teodor Meleşcanu recomanda folosirea în continuare în documente a termenului „ţigan”, în concordanţă cu cuvintele folosite în celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului român.

Presiunile continuă şi, în 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semnează un nou Memorandum cu numărul D2/1094 din 29.02.2001 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, în virtutea dreptului de autoidentificare al populaţiilor, recomandă folosirea obligatorie în toate documentele oficiale române a denumirii de rom pentru a identifica etnia ţiganilor.

Mugur Isărescu îşi însuşeşte Memorandumul şi emite o hotărâre de guvern în acest sens. Trebuie precizat că documentele UE referitoare la denumirea de „rom” erau doar indicative, şi nu obligatorii.

Pe de altă parte, nimeni nu contestă dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general. Dar, în cadrul acestui proces, nu trebuie să existe suprapuneri peste denumirea istorică a unor popoare europene deja existente.

Să nu uităm exemplul Greciei, care a refuzat să recunoască Republica Macedonia pentru că se crea o confuzie cu numele unei provincii istorice greceşti (Soros Open Network fiind şi aici vectorul principal în crearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR (Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem aştepta de la o clasă politică ce este mai preocupată de interesele personale mărunte în detrimentul intereselor naţionale, compusă din indivizi fără perspectivă istorică, ce se promovează unii pe alţii pe criterii de cumetrie, şi nu de competenţă.

Rezultatele se văd. În condiţiile în care România ocupă, prin Leonard Orban, postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldovenească (o invenţie bolşevică) drept limbă oficială recunoscută în UE. S-a spus la momentul nominalizării că portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanţă pentru comisarul român. Realitatea a dovedit contrariul.

În timp ce Bulgaria luptă pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii români nu au schiţat nici un gest în problema limbii moldoveneşti. Privitor la problema ţiganilor în ansamblu şi a nefericitei denumiri de rom, fără îndoială că avem nevoie de minţi luminate şi nu de teribilismul unui ministru de externe ca Cioroianu care în suita gafelor monumentale, declara că ar fi bine dacă am cumpăra o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetăţenii noştri ţigani.

Nu de fanfaronadă ieftină şi păguboasă avem nevoie. Romii români (sună interesant, nu-i aşa?) sunt şi ei cetăţeni cu drepturi egale. România trebuie să conlucreze cu UE în programe de afirmare a identităţii culturale a populaţiei de ţigani în paralel cu integrarea lor socială şi creşterea nivelului educativ.

În ceea ce priveşte denumirea de rom, chiar dacă ne aflăm în ceasul al 12-lea, este necesar un plan de măsuri diplomatice, întinse poate pe mai mulţi ani, pentru a sensibiliza organismele europene şi a îndrepta această mare eroare de a denumi o populaţie transfrontalieră cum sunt ţiganii cu un nume atât de apropiat şi generator de confuzii – numele istoric al poporului român. Luând în considerare preconizata creştere demografică până în 2025 când, pe fondul declinului de natalitate la români şi maghiari şi al scăderii mortalităţii la ţigani, aceştia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populaţia României, depăşindu-i pe maghiari, la care adăugăm confuzia numelui de rom cu cea de român, poziţia României în familia europeană apare tot mai îngrijorătoare.

În absenţa unui plan concret, care trebuie urmărit cu consecvenţă, cred că sunt toate şansele ca în conştiinţa civică europeană să se consolideze credinţa că România chiar este ţara romilor (dacă nu s-a întâmplat deja) şi se prefigurează tot mai mult ideea domnului Teodor Meleşcanu, şi anume că se doreşte crearea unui stat ţigănesc în România şi că România va fi în curând ţara ţiganilor.

Orice naţionalism se bazează pe:

– limba comună (în sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de Soros Open Network, care încearcă să inventeze o limbă ţigănească împletită cu româna şi pe care au numit-o „romani Vlax”, exact, Vlax! Nu a fost de ajuns că ne-au furat etnonimul de român, acum vor să ne compromită şi etnonimul de valah/vlah.

Această teorie strigătoare la cer este avansată de un anume Ian F. Hancock, care îşi publică lucrările prin intermediul organizaţiei Soros. Cercetătorul menţionat, care se recomandă drept „romani” cu descendenţă britanică şi maghiară, este profesor de studii romani la Universitatea din Texas.

El încearcă şi probabil reuşeşte) să convingă mulţi naivi, inclusiv pe site-ul Universităţii americane, că „olahii” sau „vlahii” sunt de fapt ţigani, de unde ar veni şi denumirea limbii Vlax romani, prezentată ca „un dialect al limbii române” vorbit de populaţia Vlax/Vlach. Este revoltător şi intolerabil, asistăm practic la rescrierea istoriei).

– etnia comună = naţiunea
– etnonimul
– teritoriul
– statul
– drapelul
– istoria comună

Ţiganii au purces pe calea definirii propriului lor naţionalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victimă sunt românii. Să lăsam minciuna şi ipocrizia deoparte: dacă aceştia consideră numele de ţigan peiorativ, atunci să-şi ia numele lor originar, care este DOM şi nu ROM.

Articol publicat în Ziarul de Cluj de Ioan Abrudan (29 noiembrie 2007)

 

 

31/05/2017 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: