CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ce ar fi dacă aţi recunoaşte că moldovenii sunt români?

 

 

 

 

 

Iubesc Moldova. Toata. Si a noastra, si a voastra. Sau invers. E cam totuna, de fapt. Cel putin sentimental, pentru mine nu exista decat o singura Moldova, desi admit ca ea traieste acum in doua state. Tot asa, admit ca aceasta situatie exista si pentru ca cetatenii Republicii Moldova doresc acest lucru si apara statalitatea moldoveneasca. Foarte bine! Ce nu inteleg, insa, este romanofobia aceasta destul de raspindita printre cetatenii moldoveni. Ce v-a facut Romania? Ce v-au facut romanii? Sau, poate, ce nu v-a facut Romania, mai degraba?

Am aflat ca rusii v-au invatat ca Romania v-a anexat ilegal, ca membrii Sfatului Tarii au fost niste tradatori, ca sovieticii v-au eliberat si ca nu sunteti romani, ca noi sau ca fratii vostri moldoveni de dincolo de Prut.

Pot intelege forta si efectele unei propagande eficiente, sustinute si impuse cu multa pricepere si perseverenta de catre Rusia, din perioada tarista si pana in perioada post-sovietica.

Pot admite ca multi moldoveni i-au cazut victime si ca efectele se pot simti pana azi. Pot intelege chiar si interesele geostrategice ale Rusiei! Ce nu pot intelege, insa, este incapatinarea multora de a ramane la „invatatura” anti-romaneasca ruseasca.

Nu pot pricepe cum de, dincolo de manipulari, sufletele moldovenilor nu rezoneaza macar cu cele ale moldovenilor din dreapta Prutului?

Sunt uluit cand vad raceala celor mai multi oficiali moldoveni in raport cu romanii: de la graniceri si politisti, la politicieni sau clerici. O simt si la tara, o percep si in localuri, o vad si intre clerici…

Am intrebat de ce stau lucrurile asa si am primit diverse explicatii, unele acceptabile, altele, mai putin. Dar niciuna nu mi-a lamurit indepartarea aceasta sufleteasca.

Sunt ardelean. Roman din Ardeal, adica. Noi am trait acolo sub unguri mai mult de 200 de ani, cat ati trait voi sub rusi. Si tot nu am uitat cine suntem. Si tot i-am iubit pe moldoveni, pe munteni, pe banateni, pe olteni, pe dobrogeni, pe maramureseni… pe toti ai nostri. Si am vorbit romaneste tot timpul, in graiul nostru ardelenesc, chiar daca sclifositii de sudisti au ras si rad de el in continuare.

Va iubim si pe voi, chiar daca o facem cu stangacie si cu nepricepere. Nu vrem sa va anexam cu sila, nu vrem sa va luam nimic. Ba dimpotriva, vrem sa aveti si voi Ardealul, Moldova, Tara Romaneasca… Pe toate sa le aveti si voi, ca romani ce sunteti. Inteleg ca, deocamdata, nu le vreti. Pentru ca, deocamdata, nu ne vreti nici pe noi.

Nu ma astept sa ne iubiti cu de-a sila, dar nu pricep de ce v-ati indepartat atat de mult!? Cum de nu ne simtiti ca frati??

Cum de tara de dincolo de Prut, asa cum priviti voi, in care traiesc fratii vostri, vi se pare „strainatate”?

Da, desigur, suntem state diferite si Romania a fost prima tara care a recunoscut independenta Moldovei, dar suntem un singur neam, traitor asa cum vedem azi: separati geopolitic.

Asta e o realitate pe care multi dintre voi o neaga pana la ridicol. De ce?

Image result for fratii in veci vor fi frati photos

 

 

 

 

 

Ce ati avea de pierdut daca ati simti, in sfarsit, ca suntem frati? Ce ar fi daca ati recunoaste ca moldovenii sunt romani si ca a fi moldovean este doar o pozitionare locala, cu specificul ei, in sanul poporului roman? Ar pieri Republica Moldova? V-ar anexa Romania urgent? V-ar pedepsi cineva? Ce ati pierde? Ce ati castiga? Sunt curios ce anume va incranceneaza atat de tare in a fugi de identitatea voastra romaneasca?

De limba noastra comuna si de tot ceea ce, in realitate, ne uneste. Nu pricep si va cer ajutorul.

Lamuriti-ma ca nu vorbim aceeasi limba, ca nu avem aceeasi origine nationala, ca nu cantam acelasi cantece populare, ca moldovenii mei sunt mai putin moldoveni decat voi si ca rusii va sunt adevaratii frati.

Si daca aveti argumente valide, voi cere cetatenie rusa, ca sa pot veni in Moldova ca acasa.

P.S. Respect cultura rusa, asa cum respect si cultura maghiara. Vorbesc maghiara si am prieteni unguri, asa dupa cum si voi vorbiti rusa si aveti prieteni rusi. Nu ma dezic de prietenii mei unguri, asa cum nici voi nu va deziceti de prietenii vostri rusi. Dar voi imi cereti sa ma dezic de frati! Asta e prea mult.

sursa: tabaracristi.union.md

12/11/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Bogdan I Întemeietorul Moldovei

 

 

 

 

https://i0.wp.com/istoria.md/thumbs/uploaded/poze/PERSONALITATI/Personalitati_cu_impact_istoric_major/Tara%20Moldovei/Bogdan_I_Voievod/Bogdan_I_2p.jpg&width=207

Bogdan I, domn al   Moldovei, portret imaginar din secolul XIX

 

 

Bogdan I (supranumit Bogdan Întemeietorul; n. înainte de 1307  – d. 1367)  a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei.

Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia.

Perioada domnia lui Bogdan I în Moldova a fost de patru ani, conform Letopisețului de la Putna: „Și a domnit Bogdan, 4 ani”.

Astfel,  domnia lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea bătăliei de la „Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe nepoții lui Petru I și Ștefan.

Rădăcinile neamului acestui voievod  se află în Maramureș, unde Bogdan era moștenitorul unui  cnezat, compus din 22 de sate, cu centrul la Cuhea. Locuința lui de la Cuhea era o adevărată fortăreață situată pe malul stîng al Izei, pe o mică înălțime.

Săpăturile arheologice de aici au indicat producerea unui mare incendiu, pus de unii istorici pe seama plecării lui Bogdan în Moldova.

 

„Descălecătorul” Dragoş, reuşise să înfiinţeze, în partea de est a Maramureşului, o nouă entitate teritorială, în calitate de Marcă Ungară, numită Moldova, după râul cu acelaşi nume.

Moldova lui Dragoş şi a urmaşilor săi până la Bogdan I era dependentă de Ungaria.

Bogdan s-a aflat în relații bune cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342), cel care i-a acordat demnitatea de voievod al Maramureșului, insa la începutul domniei regelui maghiar Ludovic I de Anjou (1342-1382) este menționat ca decăzut din demnitatea de voievod al Maramureșului şi declarat infidel.

Bogdan a intrat  în conflict cu regele Ungariei încă din 1343.

Unii istorici consideră că venirea sa în Moldova a avut loc în anul 1359, cand a avut loc si o răscoala a boierilor moldoveni.

Cronicarul  Ioan de Tarnave consemna:

„Bogdan voievodul românilor din Maramureș, adunând la el pe românii acelui district, a trecut în taină în țara Moldovei, care era supusă coroanei Ungariei, dar din cauza vecinătății tătarilor de mult timp părăsită de locuitori. Și cu toate că a fost combătut mai adeseori de oastea regelui însuși, totuși crescând marele număr al românilor locuitori în aceea țară, s-a dezvoltat ca stat”

Alte date vorbesc că Bogdan a plecat pe ascuns din Cuhea, insoţit de fiii săi, de rude şi o oaste mică, a condus o a doua răscoală a boierilor din Moldova, din 1363,  a învins oastea urmaşilor lui Sas, fiul voievodului Dragos şi l-a alungat pe fiul acestuia numit Băliţă sau Balc, care era la conducerea Moldovei  după moartea  tatălui său, silindu-l sa  se refugieze  în Maramures.

Încercările regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc, astfel ca  Bogdan I, învingător asupra oştilor trimise contra lui, se menţine ca domn independent.

După moartea sa, Principatul Moldova a fost numit deseori şi Bogdania, dupa numele sau.

De la el s-a păstrat şi prima monedă moldovenească, cu inscripţia: „Moneda Moldaviae – Bogdan Waiwo(da)”.

Ungaria a încercat prin acțiuni militare să recupereze teritoriul fără a mai reuși acest lucru. Ca urmare a acestor eșecuri repetate, regele Ungariei s-a vazut nevoit să recunoască ieşirea Moldovei de sub stapînirea sa.

 

In Diploma regală acordată lui Balc de regele Ungariei Ludovic I de Anjou,  la 2 februarie 1365  se consemnează rănile cumplite suferite de Balc și moartea crudă a unor frați, rude și slujitori ai acestuia. De asemenea, s-a consemnat că Bogdan I și fiii acestuia nu se aflau la primul act de răzvrătire împotriva regelui la care diavolul i-a îndemnat de mai multe ori.

Regele se vede nevoit să renunțe la ideea supunerii Moldovei, mulțumindu-se cu confiscarea domeniilor pe care Bogdan le deținea în Maramureș împreună frații săi.

  “Drept aceea, prin aceste rânduri voim să ajungă la cunoștința tuturor că, întorcându-se căutarea privirii noastre spre viteazul bărbat Balc, fiul lui Sas, voievodul nostru maramureșan, în tot timpul de când s-a alăturat maiestății noastre… a venit din Țara noastră Moldovenească în Regatul nostru al Ungariei în sânul iubirii noastre.

Iar noi, aducându-ne aminte de acestea și de alte preastrălucite vrednicii ale slujbelor sale, oriunde și mai cu osebire în Țara noastră Moldovenească, nu fără vărsarea sângelui său și îndurarea de răni cumplite și cu moartea crudă a fraților și rudelor sale și a multor slujitori de ai lui, am dăruit și am hărăzit pomenitului voievod Balc, și prin el, lui Dragoș, Dragomir, și Ștefan frații lui buni și tuturor moștenitorilor și urmașilor lor, moșia numită Cuhea, ce se află în țara noastră a Maramureșului, trecute în mâinile noastre regești de la voievodul Bogdan și fiii săi, necredincioși înveterați ai noștri, pentru blestemata lor vină de necredință, din aceea că acel Bogdan și fiii săi, fulgrați de diavolul, dușmanul neamului omenesc – care, rănindu-l greu inima cu săgețile (sale) înveninate de viclenie și înșelăciune, i-a îndemnat de mai multe ori să se abată de la calea adevărului și de la statornicia credinței datorate – plecând pe ascuns din zisul nostru Regat al Ungariei- în pomenita noastră Țară Moldovenească, și s-au silit să o păstreze spre ofensa Maiestății Noastre; pentru ca nebunia lor să nu fie cumva pildă altora, care ar cuteza fapte asemănătoare, am lipsit și despuiat cu totul, ca pe niște nevrednici, pe acel Bogdan și fiii săi sus – ziși de sus – numitele moșii.”

 

Astfel, cnezatul lui Bogdan I și titlul de voievod de Maramureș, deținut la acea vreme de nepotul Ștefan, îi sunt cedate lui Balc. 

Acesta pare să fie actul de naștere al noului stat moldovean sub conducerea lui Bogdan.

Capitala Ţării a ramas la Siret, însa Bogdan prefera să stea mai mult la Rădăuți, unde a ridicat o frumoasă biserică devenită necropolă pentru domnii Moldovei, unde a şi fost înmormântat.

Excluzând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpuşneanu, biserica lui Bogdan I, construită din piatră brută şi cioplită, şi-a menţinut forma iniţială de bazilică adaptată cultului ortodox si a fost denumita Bogdana, dupa numele sau.

 

Manastirea Bogdana

 

 

 

 

 

În această mănăstire a fost așezată episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I.

Piatra funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă a fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare la 27 ianuarie 1480

Inscripţia de pe mormântul lui Bogdan I, ca şi cele de pe mormintele celorlalţi domni care sunt înmormântaţi în acea biserică, au fost puse de Ştefan cel Mare (Ştefan al III-lea), nepotul lui Alexandru cel Bun.

 

 

 

 

 

 

Săpăturile arheologice au permis recuperarea costumului cu care fusese înmormîntat: o tunică de cavaler împodobită cu 63 de nasturi de argint, aur şi email verde; 33 de la gat la genunchi şi cîte 15 în lungul fiecarui antebraț.

La mana stînga se afla un inel de aur masiv, încrustat cu email negru şi o inscriptie cu caractere arabe, incizată ulterior, nedescifrată. 

Domnul Stefan cel Mare i-a împodobit mormîntul cu o lespede cu urmatorul text: „Cu mila lui Dumnezeu Io Ștefan voievod, domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit acest mormînt strămoșului sau batrînul Bogdan voievod, în anul 6988 (1480), luna ianuarie, în 27″.

  

A avut trei fii: Ștefan, Costea şi  Latcu, a carui fata, Anastasia, s-a  casătorit cu Roman I şi il va naste pe viitorul voievod, Alexandru cel Bun. .

Deşi a avut o domnie scurtă, Bogdan I a rămas în istorie ca întemeietorul statului independent Moldova.

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

  1. „Enciclopedia Cugetarea” (1936 – 1939) de Lucian Predescu

  2. „Istoria Românilor” de Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu

  3. http://efnord.eforie.ro/webbog/cronologie.htm

  4. http://istoria.md

  5. https://ro.wikipedia.org

 

 

 

 

11/01/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

LENIN A RECUNOSCUT INDEPENDENTA REPUBLICII DEMOCRATICE MOLDOVENESTI SI A SFATULUI TARII.VIDEO.

Foto:Membrii ai Sfatului Ţării in  sala în care s-a semnat la 27 martie 1918, Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia,fosta parte componenta a Tarii Moldovei), cu Tara Mama – Romania.

 

 

Lenin a recunoscut crearea Sfatului Tarii si a Republicii democratice Moldovenesti.

Lenin a salutat printr-o telegrama crearea Sfatului Tarii si a Republicii Democratice Moldovenesti, deci a recunoscut legitimitatea Parlamentului basarabean si a deciziei acestuia din 2 (15) decembrie 1917, declară istoricul Igor Caşu pentru Europa Liberă.

 

Revolutia din februarie 1917 din Rusia si abdicarea tarului Nicolae al II-lea in contextul primului razboi mondial au provocat schimbari politice, sociale si mentale profunde in rindurile supusilor imperiului, numit o adevarata «inchisoare a popoarelor». Mai exact, Revolutia democratica rusa a dus la renasterea popoarelor din fostul imperiu al Romanovilor, printre care si a moldovenilor romani din Basarabia.

 

Organizatia care avea sa dirijeze miscarea nationala din Basarabia pina la Unirea din 27 martie 1918 a fost Partidul National Moldovenesc, creat la inceputul lui aprilie 1917 la Chisinau. Acesta avea sa coordoneze activitatea celei mai constiente parti a societatii basarabene din epoca — soldatii recrutati in armata si imprastiati pe diferite sectoare ale frontului de est din timpul primului razboi mondial.

Basarabenii luptau si pe sectorul romanesc al frontului, ceea ce a avut o influenta puternica asupra nivelului constiintei lor nationale. Acestia nu erau altcineva decit tarani rupti de la coarnele plugului, socializati si alfabetizati in graba in viltoarea «Marelui razboi».

 

Anume ostasii basarabeni, coordonati de la Chisinau de Partidului National Moldovenesc condus de Pan Halippa, vor crea Sfatul Tarii la 21 noiembrie 1917. Acesta era un organ reprezentativ si democratic in contextul epocii, fiind alcatuit din 150 de deputati, dintre care 70 % erau moldoveni romani, iar 30 % erau etnici ucraineni, rusi, evrei, polonezi, germani, bulgari etc.

O treime dintre acestia au fost alesi de ostasii basarabeni, iar restul — 2/3 fiind alesi de catre organizatiile politice cele mai influente in rindurile populatiei locale, 10 locuri revenind moldovenilor de peste Nistru.

 

Pe 2 decembrie stil nou sau 15 decembrie 1917 stil vechi, Sfatul tarii, sub presedintia lui Ion Inculet, fost vice-comisar al guvernului provizoriu in Basarabia, declara intemeierea Republicii Democratice Moldovenesti. Scopul noii republici era renasterea nationala a moldovenilor romani, promovarea reformei agrare, a invatamintului si altele.

Oficial, Republica Democratica Moldoveneasca facea parte din Republica Federativa Rusa, pina la convocarea Adunarii Constituante la Petrograd, care trebuia sa decida soarta pe mai departe a fostului imperiu tarist. Intre timp, puterea la centru fusese preluata printr-o lovitura de stat de bolsevici, in frunte cu Vladimir Lenin, iar convocarea Adunarii Constituante era stabilita pentru inceputul lui ianuarie 1918.

 

Aparitia Republicii Democratice Moldovenesti era un pas firesc in calea organizarii politice a Basarabiei si avea menirea, printre altele, de a stavili pretentiile Radei Centrale de la Kiev asupra provinciei, fara a avea nici un temei istoric, etnic sau lingvistic.

 Chiar Lenin a salutat printr-o telegrama crearea Sfatului tarii si a Republicii Democratice Moldovenesti, deci a recunoscut legitimitatea Parlamentului basarabean si a deciziei acestuia din 2 (15) decembrie 1917.

 

Ulterior insa, cind bolsevicii au dizolvat Adunarea Constituanta de la Petrograd, pentru ca ei aveau acolo o pondere de doar 25%, deci erau in minoritate, relatiile dintre Petrograd si autoritatile legale de la Chisinau se deterioreaza. Sfatul tarii, organul legislativ, precum si Consiliul Directorilor Generali, guvernul Republicii Democratice Moldovenesti, decid, in acest context, sa considere ilegal guvernul lui Lenin, care a desconsiderat vointa exprimata liber a cetatenilor Rusiei.

 

Astfel, Republica Democratica Moldoveneasca isi croieste drumul spre independenta, proclamata la 24 ianuarie 1918, o data aleasa nu intimplator, intrucit coincidea cu actul de Unire al Moldovei cu Muntenia din 1859 si anticipa astfel actul istoric din 27 martie 1918 de Unire cu Romania.

Dupa 1989, la Chisinau s-a considerat multa vreme ca scenariul anilor 1917-1918 va putea fi repetat. Declaratia de independenta stipuleaza clar acest lucru, care insa, din cauza mai multor factori, externi si interni, nu s-a realizat.

 

Aderarea Republicii Moldova la UE in calitate de al doilea stat cu o majoritate etnica romaneasca va duce automat si la anularea hotarului de la Prut impus de Moscova dupa 1940 si apoi 1944. Refacerea unitatii nationale romanesti este deci posibila in noile conditii istorice in cadrul UE, fara a fi nevoie si de o unire politica a celor doua state, care ar putea crea mai multe probleme  decit ar rezolva.

 

 

SURSA: ZIARUL DE GARDA ,CHISINAU (Text difuzat la Radio Europa Libera)

 

 

http://www.youtube.com/watch?v=3C59ZS5bARE

24/02/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: