CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

RUȘII AU UN PROVERB ÎNȚELEPT: ”oricât l-ai hrăni pe lup, el tot spre pădure se uită”!

… Cu prilejul Zilei Independenței R.Moldova, Televiziunea M-1 a readus în atenția publicului de peste Prut, Marea Adunare Națională din 27 august 1991.

Jurnalistul Constantin Tănase scrie în prestigioasa publicație de la Chișinău https://timpul.md:

Mi se pare incredibil faptul că, deși de atunci au trecut 31 de ani, încă nu putem spune tot adevărul despre ceea ce s-a întâmplat atunci și ceea ce se întâmplă acum cu noi, cu R. Moldova.

Camerele de luat vederi au fixat pentru istorie – iar acest fapt nu mai poate fi negat și speculat politic -, marea de oameni care fremăta în Piața Marii Adunări Naționale și se revărsa în spațiile adiacente.

Când comentatorii de astăzi constată emoționați că în acea zi în Piață se adunase toată Moldova matură, ei nu exagerează prea mult. Un lucru însă nu precizează aceștia și anume care Moldovă se adunase în acea zi în centrul Chișinăului, fiindcă atunci, ca și acum, există mai multe Moldove”…

Măcar în ceasul al doisprezecelea trebuie să spunem lucrurilor pe nume: în acea zi de 27 august 1991 în centrul Chișinăului ieșise Moldova moldovenească (românească) și democratică (anticomunistă și antisovietică).

Cealaltă Moldovă – Moldova rusească (a minorităților naționale) și comunistă stătea închisă în case, cu obloanele trase, de frică și de ură.

De ură față de ”moldovenii proști” care îndrăzneau să-și ceară niștre drepturi și de frică, frică aproape irațională, că își vor pierde privilegiile și statutul politic special de frate mai mare.

În acea zi (zile) minoritățile naționale, cele care și astăzi își revendică un statut special și îi scriu scrisori lui Putin, ca să le apere drepturile, nu au fost cu noi în Piața Marii Adunări Naționale, nu au strigat împreună cu noi ”Libertate!” și ”Independență!”, nu au cerut statalitate…

Nici până în acea zi minoritățile nu au participat la mitingurile anticomuniste, nu s-au culcat sub tancuri, cerând indpendență.

Dimpotrivă, atunci minoritățile erau împotriva independenței și statalității R. Moldova, ei se adunau sub ”pavilionul” Interfrontului rusesc și încercau să-i blocheze pe moldoveni, să nu iasă în Piață.

Astfel, minoritățile nu au fost alături de noi, de moldoveni, în nici una dintre revendicările înaintate – suveranitate, independență, limbă, alfabet, tricolor, monedă și armată națională, sărbători naționale, stabilirea orei locale etc..

Unii dintre aceia care azi apar pe la unele televiziuni pe post de analiști politici independenți, patrioți și stataliști, în acea zi nu erau cu noi, ci în împotriva noastră, în tabăra adversă.

Cei care atunci ne numeau ”turmă”, ”țipălăi”, ”extremiști” și cereau să fim băgați în pușcării pentru ”manifestări antisovietice”, astăzi ne numesc ”unioniști” și ”antistataliști” și cer, în cel mai bun caz, expulzarea noastră în ”România voastră”.

Mai simplu vorbind, minoritățile, au preluat sub același ”drapel” rusesc și comunist, principalele lozinci de atunci ale moldovenilor, ca să ne închidă gura. Frica și ura foștilor interfrontiști față de noi nu s-au stins. Dimpotivă.

Fostul ambasador al R. Molodva în România, Emilian Ciobu, a constatat o legitate: cozile ”noastre” de topor întotdeauna s-au bucurat de atenția presei rusești, ele întotdeauna au servit intereselor rusești.

Astăzi drumul R. Moldova spre Europa e barat tot de ei. Deși au trecut 21 de ani de atunci, ei nu au devenit parte integrantă a R. Moldova…

Rușii au un proverb înțelept: ”oricât l-ai hrăni pe lup, el tot spre pădure se uită”!

Nu vi se pare că anume asta se întâmplă și cu minoritățile din R. Moldova?

02/05/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Alungarea românilor din orașele Transilvaniei. Maghiarizarea artificială a orașelor

 

 

Imagine similară

 

ORAŞELE SUNT ARTIFICIAL MAGHIARIZATE

 

Procesului de maghiarizare a Ardealului, a fost  aplicat într-un mod dur de autorităţile maghiare timp de mai bine de două secole şi a devenit de-a dreptul furibund după 1867, în urma instituirii dualismului austro-ungar.

Este vorba de „purificarea etnică” a centrelor orăşeneşti, practic de români, cărora li se interzicea dreptul de a-şi stabili reşedinţa în mediul urban.  Era şi acesta un mijloc de a menţine naţiunea majoritară a Transilvaniei departe de bunăstarea economică, de avantajele unui mediu cultural şi educaţional adecvat şi de posibilitatea de a avea un standard de civilizaţie corespunzător acelor momente istorice.

Această stare de fapt, biseculară, şi care dusese la un raport nefiresc din punct de vedere etnic al componenţei mediului urban ardelenesc, a fost menţionată şi în discursul de instalare de către primarul patriot Emil A. Dandea, în cea dintâi legislatură în care s-a aflat în fruntea oraşului Târgu-Mureş (1922-1926). Acest lucru a dus la o reacţie ostilă a politicienilor maghiari şi a presei maghiare locale.

Spre evidenţierea justeţei respectivei afirmaţii, Gazeta Oficială a Oraşului Târgu-Mureş, „ORAŞUL”, Anul I, Nr. 18, din 29 Sept. 1923, sub genericul Răspunsuri, la p. 170-171, nuanţează chestiunea şi o argumentează pe baza unui ordin emis de conducerea oraşului Turda.

Redăm în extenso acest articol nesemnat:

 

 

 

Cu ocazia instalării sale, primarul — între altele — a afirmat că oraşele, şi aşa şi Tg.-Mureşul a fost maghiarizat şi menţinut unguresc în mod artificial. Pentru această afirmaţiune însă a fost atacat fără scrupul. Ne fiind aici locul pentru a trata mai pe larg chestiunea aceasta, întru dovedirea afirmaţiei primarului, deocamdată reproducem numai o hotărâre adusă relativ nu de mult de congregaţia oraşului Turda [1]; asemenea dispoziţiuni,sau similare, sigur că s-au luat mai în toate oraşele situate în «marea valahă», adică în Ardeal, deci de sigur şi în Tg.-Mureş.

La măsurile locale o să revenim, acum să vedem documentul. [2]

                        «Anno 1711, die 19. mensis Iulii.

                                                         In congregatione Totius, Universitatis Nobilium Oppidi Thorda.

                                                                  Conclusum [3]

Aflăm că românii se înmulţesc foarte tare între noi, spre dauna noastră…Oraşele şi satele vechi şi frumoase locuite înainte de maghiari şi saşi, într’atâta sunt pustiite de locuitori, prin înmulţirea românilor, că acum nici de veste nu le mai putem auzi. Pentru motivul amintit mai sus, hotărâm în comun că fiecare cetăţean sau văduvă din oraş este îndatorat a alunga, în curs de 8 zile, din casele şi pământurile lor pe toţi Românii, aflători la casa sau pe pământurile lor, iar dacă nu voiesc să meargă, să fie alungaţi.

Dacă se va afla vre-un cetăţăn ori văduvă atât de neajutorată, cât nu-l poate alunga cu forţa sa, ofiţerul oraşului este obligat a-i dea ajutor. Dacă se va afla vre-un cetăţăn sau văduvă care nu va duce la îndeplinire ordinul să fie pedepsit, în mod irevocabil, până la 12 fl. [orini] şi ofiţerul oraşului, luând cu sine destule forţe, este dator să alunge pe astfel de valahi refractari şi să le alunge vitele de pe teritoriul oraşului.

Tot în această adunare se hotărăşte ca nimeni […] dintre locuitorii din Turda Nouă şi Veche să nu dea românului nici casă, nici loc de casă, nici loc extern; să nu-i vândă şi să nu-i dea loc de locuit aici; care loc, dacă va fi vândut cu drept de moştenire, sub orice titlu, se va confisca pentru oraş şi executorul îl va alunga (pe român) din oraş […]

Dacă însă se va afla cineva dintre noi, care nu va observa una sau alta din condiţiile susnumitului ordin, se va pedepsi, mox et de facto [4], cu 24 fl.[orini] şi dacă va fi refractar şi mai departe să fie un om descalificat.»” (Urmează 135 de semnături).

                                                          Selecţia textului şi comentariu, note, prof. Alexandru CIUBÎCĂ

 

[1] Blasiu Orbán: Oraşul Turda şi jurul, B[uda]pesta, 1889. (nota redacţiei)

[2] Asupra documentului ne-a atras atenţia neobositul cercetător al archivelor dl T. Popa, prof. la Liceul „Gh. Bariţiu” din loc.[alitate] (nota redacţiei)

[3] „În anul 1711, în ziua a 9-a a lunii iulie. În adunarea tuturor, a unanimităţii nobililor cetăţii Turda. Hotărâre” (traducerea noastră)

[4] Imediat de pus în practică (traducerea noastră)

Notă: Prescurtările din document aparţin redacţiei bilunarului „Oraşul”.

 

 

Sursa : Cuvântul liber,

preluat de pe http://www.justitiarul.ro/sa-afle-si-secesionistii-cum-erau-goniti-romanii-din-orasele-transilvaniei/

 

06/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

UNIUNEA EUROPEANĂ E FOARTE PRO-MOLDOVEANĂ

REPRODUC ARTICOLUL:EUROPA AGENT PRO-MOLDOVEAN

Octombrie 8, 2010

Ungureanu T.

Autor:TRAIAN UNGUREANU

Ce ştiu parlamentarii europeni despre Moldova? Lăsîndu-i la o parte pe români, inclusiv pe repezenanţii PSD care cred că Moldova e sau ar trebui să fie mult mai la est decît e, europarlamentarii nu ştiu mare lcuru. Deşi se descurcă binişor.

Ce vreau să spun e că Moldova şi moldovenii sînt, în continuare, o nişă europeană obscură sau exotică pentru majoritatea occidentalilor. Cu toate astea, legătura Moldovei cu România e îndeajuns de puternică pentru a lumina şi clarifica starea de fapt. Conştienţi fiind de legătura istorică fundamentală a Moldovei cu România, europarlamentarii sînt atenţi. Ba chiar, sensibili. Mai întîi pentru că au, astfel, posibilitatea de a citi cît de cît plasamentul istoric şi cultural al Moldovei. În al doilea rînd, pentru că sînt foarte sensibili de complicaţii naţionale în sînul aceleiaşi etnii şi al aceleiaşi limbi. Din jocul acestor două forme de sensibilitate se naşte, pînă la urmă, o atitudine ponderată. Europarlamentarii sînt, astfel, feriţi atît de optica românistă cît şi de automatismul neglijent care lasă în seama Rusiei tot ce a fost sovietic.

Ajutaţi de propaganda feroce a comuniştilor, mulţi moldoveni au sau ar putea avea impresia că Europa e pro-românească. Sigur, logica spune că România nu poate închiria serviciile UE, chiar dacă e stat membru. Însă logica e, deobicei, punctul slab al perioadelor pre-electorale. Există, totuşi, o observaţie la îndemîna oricui: Europa nu încurajază partidele de poker cu teritorii şi populaţii. Interesul european e mult mai banal: siguranţa. În acest caz, siguranţa pe flancul (sud)estic, acolo unde relaţia cu Rusia e mereu imprevizibilă, Ucraina e la un nou eşec de constituire politică suverană, Grecia s-a dezintegrat economic iar Turcia are un puseu de grandoare.

În această combinaţie nervoasă de iluzii, conflicte şi nostalgii, Moldova e piesa în care Europa speră să găsească un minimum de stabilitate, nu un poligon de experimente geo-strategice. Diferenţa între psihologia de asediu cu care propaganda comunistă îşi doftoriceşte electoratul şi realitate e uriaşă. Europa nu e pro-românească sau pro-rusească. E foarte pro-moldoveană.

08/10/2010 Posted by | POLITICA | , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: