CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Luptătorii anticomunisti romani din munţi .

În 1948, de-a lungul şi de-a latul ţării, din Banat până în Vrancea şi din Maramureş până în codrii Dobrogei, s-au înfiinţat grupări de rezistenţă anticomuniste. Fie ele efemere sau longevive, organizaţiile, denumite “subversive” de propaganda comunistă, au menţinut printre români speranţa vremelniciei regimului comunist.

 

AU MURIT CU ARMA ÎN MÂNå.   În 1948, de-a lungul şi de-a latul ţării, din Banat până în Vrancea şi din Maramureş până în codrii Dobrogei, s-au înfiinţat grupări de rezistenţă anticomuniste. Fie ele efemere sau longevive, organizaţiile, denumite “subversive” de propaganda comunistă, au menţinut printre români speranţa vremelniciei regimului comunist.

 

 După arestările masive din rândurile legionarilor (15 mai 1948), membrii “Mişcării” s-au ascuns în zone greu accesibile forţelor de represiune. Li s-au alăturat ofiţeri alungaţi din “Armata Populară”, ţărănişti, liberali. Departe de Bucureşti, în provinciile de margine ale ţării, dar şi în inima României, în Munţii Făgăraş, grupările anticomuniste s-au luptat cu trupele de Securitate.

Gruparea Vatamaniuc. În Bucovina, rezistenţa anticomunistă a început la finele celui de-al doilea război mondial, când Vladimir Macoveiciuc, cu sprijin logistic de la trupele germane din regiune, a condus o grupare paramilitară împotriva Armatei Roşii. După 23 august 1944, Ion Vatamaniuc, Constantin Cenuşă şi Vasile Motrescu, care scăpaseră de represaliile sovieticilor, au continuat lupta. Din 1948, Gavril Vatamaniuc, fost sergent major de jandarmi disponibilizat, fratele lui Ion, a “închegat” un grup de rezistenţă în zona Obcinei Mari, între Gura Humorului şi Vatra Dornei.

Gruparea lui Vatamaniuc a fost “neutralizată” în 1955, liderul ei fiind condamnat la 40 de ani de închisoare. Dintre grupurile mici de partizani bucovineni pot fi menţionate cele ale locotenentului Jenică Arnăutu (pe versantul nordic al Obcinei Mari) şi a lui Ghimici (în oraşul Gura Humorului). Vasile Motrescu, arestat de Securitate abia în 1958, a fost condamnat la moarte şi împuşcat la Botoşani.

“Haiducii” din Făgăraş. Situaţi în centrul României, Munţii Făgăraş au adăpostit mişcări de partizani în versantul sudic şi nordic. Imediat după arestările masive din rândurile legionarilor (15 mai 1949), câţiva membri tineri ai “Mişcării Legionare”, originari din Făgăraş, foşti elevi ai Liceului “Radu Negru” din localitate, au fugit în munţi, stabilindu-şi tabăra pe versantul nordic al masivului muntos Făgăraş. Liderul lor era Ioan Gavrilă-Ogoranu, student la Facultatea de Agronomie a Universităţii din Cluj. Urmând strict regulile nescrise ale supravieţuirii în munţi, membrii mişcării ce se autointitulase “Grupul Carpatin” s-au ascuns de trupele Securităţii până în 1955.

 Atunci au fost capturaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi ultimii şase membri ai grupării. Doar Gavrilă-Ogoranu a scăpat, ascuns la un “tăinuitor” de încredere din satul Galiu, judeţul Alba. Acolo a rămas până în 1976, când s-a predat de bunăvoie autorităţilor, cerând şi primind în schimb graţierea.

Pe versantul sudic acţiona în acelaşi timp pe valea Râul Doamnei organizaţia “Haiducii Muscelului”, condusă de ofiţerii de carieră Gheorghe Arsenescu şi Toma Arnăuţoiu. Primul ajunsese la rangul de colonel în armata română, în timp ce Arnăuţoiu servise în Garda regală ca ofiţer de cavalerie. Cei doi au stabilit la Rucăr “statul major” al organizaţiei. Cum influenţa organizaţiei creştea de la zi la zi, Securitatea a mobilizat în vara anului 1949 trupe numeroase pentru a-i “anihila” pe “haiducii Muscelului”. Abia scăpaţi din încercuirea Securităţii, au decis să se împartă în două grupuri, conduse unul de Arsenescu şi altul de Arnăuţoiu.

Timp de zece ani, partizanii din Făgăraş au continuat să sfideze autorităţile, îndemnând populaţia din zonă la revoltă contra regimului comunist. În toată acea perioadă au fost sprijiniţi de săteni din comuna Nucşoara. Abia în 1959 au fost arestaţi în comuna Corbşori, datorită trădării prietenului lor Grigoruţă Poenăreanu, care i-a adormit cu somnifere, “predându-i” căpitanului de Securitate Cârnu. Tribunalul Militar din Bucureşti i-a condamnat la pedepse grele, 12 dintre ei fiind condamnaţi la moarte. Printre ei se aflau şi fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu. Gheorghe Arsenescu, celălalt iniţiator al mişcării, a fost şi el arestat (1960), fiind executat doi ani mai târziu.

Gruparea Popşa. În nordul ţării, aproape de frontiera româno-sovietică, în judeţul Maramureş, fraţii Vasile (legionar) şi Ioan Popşa (fost secretar judeţean al tineretului PNŢ) au înfiinţat în vara anului 1948 o grupare anticomunistă. Fraţilor Popşa li s-au alăturat studenţii legionari Mihai Sofron şi Ioan Rusu, membri ai Frăţiei de cruce “Emil Stancu” din Sighet şi “manistul” Hotea Vasile Hrincu. Gruparea figura în “scriptele” Securităţii, sub titlul “banda” Popşa.

Preotul catolic Ioan Dulca Joldea a devenit îndrumătorul moral al organizaţiei, iar călugăriţele din comuna Ieud asigurau serviciile de curierat ale organizaţiei. În martie 1949, Securitatea a dat prima lovitură grupării, arestându-l pe Mihai Sofron. La puţină vreme după aceea au fost prinşi ceilalţi membri ai grupării, aflaţi în comuna Ieud. În schimbul de focuri ce a avut loc, Vasile Popşa a murit. În august 1949, Securitatea arestase deja 70 de membri ai grupării şi simpatizanţi ai acestora.

Din lotul Popşa, cea mai mare condamnare a primit-o Ioan Popşa (20 de ani de muncă silnică), el murind în 1952 în detenţie, la Tg. Ocna.

“Frontul Apărării Naţionale”. În Munţii Apuseni, pe raza judeţelor Cluj, Alba şi Turda, s-au înfiinţat mai multe grupări de rezistenţă, dintre care cea mai cunoscută a fost “Frontul Apărării Naţionale – Corpul de Haiduci”. Organizaţia a fost înfiinţată de maiorul Nicolae Dabija (născut în 1907, la Galaţi). După arestarea fratelui său Mircea, şi el ofiţer de carieră, s-a alăturat fraţilor Macavei, partizani din Munţii Zarandului. În apropiere de Bistra, pe Muntele Mare, organizaţia şi-a creat un stat major.

 Cei 22 de membri ai mişcării au fost încercuiţi în martie 1949 de Batalionul Floreşti de Securitate. Şapte dintre ei au fost executaţi, printre ei aflându-se şi Dabija (1949).

Grupul Paragină. În 1948, în Munţii Vrancei, în preajma localităţii Panciu, studentul legionar Ion Paragină, împreună cu fraţii Voinea, a înfiinţat o grupare de rezistenţă. Li s-a alăturat Mihai Timaru, devenit în scurt timp adjunctul lui Ion Paragină, datorită pregătirii militare. Pe locul său de pădure de la Tihăraia, unde avea şi o stână, Paragină a stabilit tabăra grupării.

Aveau bordeie şi în pădurea deasă de molid de pe Pârâul Porcului. Stareţii de la schitul Moşinoaiele le dădeau mâncare şi îmbrăcăminte. În octombrie 1949 au fost prinşi de Securitate. Metoda infiltrării securiştilor în rezistenţă dăduse roade! Membrii grupării luaseră legătura cu Nicolae Anghel, fost căpitan de armată, intrat între timp în slujba “puterii populare”.

Acesta i-a recomandat lui Paragină şi pe doi “fraţi de-ai săi”, în realitate, tineri ofiţeri de Securitate. Partizanii vrânceni au căzut în capcana celor trei, fiind arestaţi împreună cu liceenii legionari pe care îi “racolaseră” în Panciu şi Focşani. Tribunalul Militar din Galaţi i-a condamnat pe cei aproape 70 de inculpaţi la ani grei de închisoare (1950), trimiţându-i la Aiud şi Gherla.

Şi în alte provincii. Documentele de arhivă menţionează existenţa unor grupuri anticomuniste şi în celelalte provincii (Oltenia, Banat, Dobrogea). În Oltenia a acţionat gruparea Carlaonţ, grupul Arnota şi “Mişcarea Română de Rezistenţă”. În Banat, colonelul Ion Uţă, membru al PNŢ, a iniţiat “Blocul Naţional” (1949), dar a fost ucis de trupele de Securitate.

În 1948, aromânul Gogu Puiu, fiul unui preot din comuna Mihai Kogălniceanu, Nicolae Fudulea şi Nicolae Ciolacu au înfiinţat o mişcare de rezistenţă în Dobrogea. După un an, gruparea a fost distrusă, Gogu Puiu sinucigându-se cu ultima grenadă din dotare. Rămăşiţele grupării au fost dispersate în 1952.

Surse:Jurnalul .ro,Wikipedia

Publicitate

30/01/2010 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Afise anticomuniste concepute de parintele ieromonah Savatie din Basarabia .

INTEPENIT

 

 


 

CIOCANUL

 

 


 

uneltele torturii

 

 

 


 

CRIMA

 

 


 

anticomunist blog

27/01/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

EVADARI NEMAIPOMENITE SI NEMAIVAZUTE VREODATA.

evadare-din-inchisoareE clar că nimănui nu i-ar place să stea într-o închisoare. Majoritatea celor care au ajuns acolo, şi-au ispăşit în linişte pedeapsa, dar…sunt unii care au ales calea evadării. Află care au fost cele mai spectaculoase evadări din închisoare prin acest top.

1) John Gerard (1597)

turnul-londrei-7

În secolul XVI, în plină perioada elizabetană cunoscută printr-o aspră persecuţie a Bisericii Catolice, un om îndrăznea să se opună sistemului, continuând să promoveze cuvântul Domnului. Îl chema John Gerard şi, pentru acţiunile sale, a fost în cele din urmă prins şi închis în înfiorătorul Turn al Londrei, o construcţie impunătoare din care nimeni nu reuşise să evadeze până atunci. Gerard avea fireşte mulţi susţinători afară, comunicând cu aceştia prin scrieri cu suc de portocală, aproape imposibil de observat de către gărzi. Astfel s-au clarificat toate datele problemei, urmând ca un complice să poziţioneze o barcă pe Tamisa, exact sub turn. Complicele a reuşit cumva să arunce o sfoară până la o fereastră mică, prin care părintele a ieşit. Chiar dacă era torturat de zile bune, John Gerard a reuşit să coboare pe frânghie, până în barcă. A luat calea Italiei şi a trăit liniştit pentru tot restul vieţii, în Roma.

2) John Dillinger (1934)

john_dillinger

Ceea ce a reuşit John Dillinger să facă pe timpul Marii Crize Economice (începută în 1929) a uluit o lume-ntreagă. Dillinger a fost însă prins în 1934, fiind închis la Lake County, închisoare păzită de o mulţime de poliţişti. Într-o diversiune remarcabilă, John reuşeşte să evadeze, utilizând un pistol făcut din săpun şi vopsit cu cremă de ghete. Dillinger iese din închisoare şi fură maşina şerifului, un Ford nou-nouţ. În stilul său caracteristic, i-a trimis apoi o scrisoare preşedintelui Ford, mulţumindu-i pentru maşinile rapide pe care le-a construit…

3) Marea evadare din închisoarea Libby (1864)

inchisoarea-libby

Era anul 1864 când, în plin Război Civil, mulţi soldaţi ai Uniunii erau capturaţi şi închişi la Libby, o închisoare temuta din Richmond. În ceea ce avea să rămână una dintre cele mai frumoase acţiuni de evadare, colonelul Thomas E. Rose şi maiorul A.G Hamilton coordonau o echipă de 15 oameni, care sapă zilnic în pivniţă, în condiţii extrem de dificile. Un tunel până într-o plantaţie de tutun fusese realizat, nu mai puţin de 109 soldaţi reuşind să treacă prin el. Dintre aceştia, 59 ajung în liniile proprii din Richmond.

4) Casanova (1755)

giacomo-casanova

Giacomo Casanova era el un mare iubareţ, însă avea şi destule probleme cu legile. În 1753, toţi îl vânau şi îl doreau închis, lucru care de altfel s-a şi întâmplat. Casanova vorbeşte în memoriile sale despre o evadare din închisoarea Leads, botezată aşa din cauza acoperişului din plumb, construit astfel încât o evadare pe acolo să fie imposibilă. Cu o ţepuşă din metal ascuţită în multe zile, Casanova reuşea să sape o gaură prin tavan, să ridice plăcile din plumb ale acoperişului şi să intre, alături de un coleg de celulă, într-o altă încăpere. Iubăreţul spărgea apoi un lacăt, trecea nevăzut pe coridoarele închisorii şi dispărea prin reţelele de canale ale oraşului, într-o gondolă. Au urmat fireşte ospăţuri cu spaghete şi midii, preferatele lui…

5) Pascal Payet (2007)

pascal-payet

Lui Pascal Payet îi plăceau tare mult acoperişurile, îndeosebi cele ale închisorilor franceze. Ajuns la Luynes pentru crimă, într-o pedeapsă de 30 de ani, Payet şedea cuminte pe acoperiş, aşteptând o ocazie potrivită. Ocazia a venit din cer, de la câţiva prieteni buni care au deturnat un elicopter şi l-au luat pe sărman de acolo. După doi ani, Pascal s-a întors la acea închisoare, luând alţi colegi de suferinţă pe calea aerului. Toţi au fost prinşi, Payet primind încă şapte ani de închisoare. În 2007 însă, şiretul deţinut repetă figura, părăsind Grasse tot cu un elicopter. S-a oprit aproape de Mediterană şi nevăzut a fost…

6) Dieter Dengler (1966)

dieter-dengler

Dieter Dengler a rămas în istorie drept singurul american care a reuşit să evadeze dintr-o închisoare vietnameză. În 1966, în plin război în Vietnam, Dengler fusese doborât într-un raid antiaerian şi apoi închis în celebrele temniţe din junglă. Fiind extrem de bine antrenat, americanul reuşeşte să-şi elibereze mâinile şi picioarele, să ia cu el alţi colegi, să omoare gărzile şi să dispară în junglă deasă şi plină de pericole. A stat 23 de zile în umezeală, în vegetaţie, printre insecte şi animale prădătoare, fiind în cele din urmă recuperat de un elicopter american. Dengler rămâne un exemplu viu de rezistenţă umană ieşită din comun. Un adevărat supravieţuitor.

7) Marea evadare din închisoarea Alcatraz (1962)

inchisoarea-alcatraz

Aflată la o aruncătură de băţ de San Francisco, insula Alcatraz a fost renumită pentru securitatea sa incredibilă. Oficialii spuneau că, dacă cineva va reuşi să evadeze de aici, închisoarea se va închide imediat. Aşa s-a şi întâmplat. În 1962, Frank Morris, Clarence şi John Anglin aveau să realizeze o evadare spectaculoasă, care a servit drept inspiraţie pentru numeroase filme sau jocuri video. Cei trei au săpat în cimentul vechi al celulelor, ajungând la o gaură de ventilaţie. Apoi, din clădire în clădire, au coborât pe ţărm printr-un coş, au umflat o plută improvizată şi au dispărut în golful de lângă San Francisco. Punând nişte păpuşi în paturi, nimeni nu a băgat de seamă lipsa lor. Cercetările nu au ajuns la niciun rezultat, cei trei fiind declaraţi înecaţi. Dar nu s-a găsit niciodată vreun cadavru…

8 ) Marea evadare din închisoarea Maze (1983)

inchisoarea-maze

În 1983, 35 de membri IRA (grupare paramilitară din Irlanda) erau închişi la închisoarea Maze, una de maximă securitate. Conduşi de Gerry Kelly şi Bobby Storey, membrii IRA au plănuit o evadare, primind pe parcurs pistoale de la apropiaţi. Echipa deschide focul şi preia controlul asupra unei clădiri din complex, ameninţa gardienii, le fură hainele şi ajung apoi până la poarta principală a închisorii. Nereuşind să treacă de ea, deţinuţii escaladează gardul şi o iau apoi la picior, lăsând în urmă o maşină de mare volum. 16 au fost apoi recapturati, episodul rămânând unul foarte sângeros.

9) Bill Hayes (1975)

bill-hayes

În 1970, Billy Hayes a fost prins încercând să transporte haşiş prin Turcia, primind atunci 30 de ani de închisoare. Primii cinci ani i-a petrecut în Sagmilicar, apoi a fost transferat într-o închisoare aflată pe o insulă din Marea Marmara. Securitatea nu era aici chiar bună, astfel că Billy a reuşit să iasă din celulă şi să stea ascuns câteva zile într-un coş de gunoi. Insula avea un mic port unde andocau ambarcaţiuni de pescuit. Exact în momentul potrivit, Billy a furat o bărcuţă şi a luat calea Greciei. A călătorit apoi până în SUA, povestind întâmplarea sa într-o carte intitulată Midnight Express, care a fost apoi şi ecranizată.

10) Marea Evadare din Stalag Luft III (1943)

stalag-luft-iii

Numită şi Marea Evadare, acţiunea din complexul Stalag Luft III este fără doar şi poate referinţă tuturor evadărilor. Închisoarea germană din al II-lea Război Mondial a fost sediul în care, timp de aproape un an, 600 de oameni au săpat trei tunele incredibile, la peste 9 metri sub pământ. Tunelele aveau nevoie de piloni de susţinere, de lumină şi oxigen, lucruri de care s-au ocupat, rând pe rând, deţinuţii. Când ieşirea a fost realizată în pădurea din apropiere, procesul a început. 76 de oameni au evadat imediat, însă apropierea de turnul de observaţie a făcut ca al 77-lea să fie văzut şi doborât. Naziştii au închis tunelul, pornind o operaţiune uriaşă pentru a-i prinde pe toţi ceilalţi. Numai trei au reuşit să scape, restul fiind recuperaţi. Evadarea este spectaculoasă şi stă în minţile fiecăruia, asta graţie filmului remarcabil care a fost turnat pe această temă.

Sursa: http://www.yuppy.ro.

18/01/2010 Posted by | DIVERSE, DIVERTSMENT, PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: