CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

TERORISTUL NR.1 AL REPUBLICII MOLDOVA

 

 

ÎNTR-UN STAT DE DREPT LEGEA SE APLICĂ PENTRU TOŢI, LA NOI TERORIȘTII AU PRIORITATE. NIMENI NU-I DERANJEAZĂ CI DIN CONTRA ÎI PROMOVEZĂ CU MEDALII DE MERITE DEOSEBITE. DE CE ?
UNDE SUNT SENTINŢELE DE CONDAMNARE ?

TERORISTUL NUMĂRUL 1 AL ROMÂNIEI DE EST SUSŢINUT DE MANCURŢII MOLDOVENI ŞI RUSOFONI

Igor Nicolaevici Smirnov (în în rusă Игорь Николаевич Смирнов),  născut la 23 octombrie 1941, in Petropavlovsk Kamciaţki, estul Sibieriei, Rusia,  este un om politic rus din Transnistria, care îndeplineşte funcţia de preşedinte al autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene (din 1991).
El este fiul lui Nikolai Stepanovici Smirnov, activist în aparatul Partidului Comunist din Uniunea Sovietică şi al Zinaidei Grigorievna Smirnova, ziaristă şi editor de ziar.

Deoarece Partidul Comunist  sovietic l-a promovat pe Nikolai Stepanovici în poziţii importante în nomenclatura de partid, familia s-a mutat din Petropavlosk în RSS Ucraineană, unde Armata Roşie eliberase teritoriul ocupat anterior de către Germania nazistă.

 Familia Smirnov a beneficiat iniţial de reuşitele profesionale ale lui Nikolai Stepanovici, care fusese numit în funcţia de Prim-secretar al Comitetului raional de partid Golopristansk din Ucraina Sovietică.
Cu toate acestea, în vara anului 1952 Nikolai Stepanovici a fost arestat din cauza neregulilor constatate în aprovizionarea colhozurilor din raion .

 El a fost condamnat la 14 ani de muncă silnică urmat de o perioadă de cinci ani de exil pe teritoriul URSS. Fiind familia unui inamic al poporului, viaţa Zinaidei Grigorievna şi a celor trei copii ai săi, Vladimir, Oleg şi Igor a fost foarte dificilă.

 După moartea lui Iosif V. Stalin în martie 1953, Nikolai Stepanovici a fost eliberat împreună cu un mare număr de deţinuţi sovietici.

Familia Smirnov s-a reunit în Rusia centrală, în apropiere de Munţii Ural unde Nikolai Stepanovici, a fost director al unei şcoli primare, iar Zinaida Grigorievna a lucrat ca editor al ziarului local al Comsomolului
Din data de 31 august 1989, limba română fusese proclamată ca limbă de stat în RSS Moldovenească. În septembrie 1989, sovietele locale din Tiraspol, Tighina şi Râbniţa au respins legea limbii de stat, iniţiindu-se astfel o mişcare de nesupunere faţă de autorităţile statului moldovenesc.
După ce campania de greve şi mitinguri de protest împotriva limbii române şi a alfabetului latin desfăşurată în perioada 16 august – 22 septembrie 1989 nu a reuşit să producă efecte la Chişinău, OSTK şi-a reexaminat tactica.

 În perioada decembrie 1989 – ianuarie 1990, au avut loc referendumuri la Tiraspol şi Râbniţa pentru obţinerea statutului de “teritoriu autonom” al Transnistriei, în cadrul RSS Moldovenească.
Smirnov şi apropiaţii săi au văzut alegerile proxime din Republica Moldova ca o oportunitate de a face o serie de schimbări şi de a-şi impune ideile. Smirnov a câştigat două funcţii la alegerile din februarie 1990, consilierul nr. 32 din Sovietul orăşenesc (parlamentul municipal) din Tiraspol şi deputatul nr. 125 din Sovietul Suprem al RSSM (parlamentul republican). În cadrul sovietului orăşenesc, Smirnov a candidat pentru postul de preşedinte al acestui organism.

 Într-o încercare dramatică care a arătat cât de mult se disipase puterea Partidului Comunist, Smirnov şi-a înfrânt contracandidatul, primul secretar al Comitetului orăşenesc de partid, Leonid Ţurcan, adunând un număr dublu de voturi. De la acel moment, Tiraspolul a fost un oraş aflat sub controlul OSTK.
În acest timp, la 27 aprilie 1990, fusese adoptat tricolorul cu cap de zimbru ca steag naţional al RSS Moldoveneşti, dar sovietele locale din Tiraspol şi Tighina au refuzat prezenţa tricolorului în aceste oraşe.
În Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti, lucrurile nu au fost aşa de liniştite cum şi-a imaginat Igor Smirnov. Candidaţii OSTK, în majoritate din partea de est a republicii (Transnistria), formau o mică fracţiune din soviet, adică aproximativ 15%.

În mai 1990, aceşti deputaţi ce proveneau din Transnistria au fost atacaţi şi bătuţi de către protestatarii care doreau independenţa republicii şi au părăsit Sovietul Suprem plecând la casele lor din partea de est a statului. Incapabili de a influenţa cursul evenimentelor de la Chişinău, aceşti deputaţi au acţionat pentru a-şi înfiinţa propria republică sovietică, o republică care să rămână parte a Uniunii Sovietice şi nu să se separe de aceasta împreună cu restul Moldovei.

Mulţi cetăţeni moldoveni din Transnistria au reacţionat cu indignare la această provocare la adresa suveranităţii statului şi guvernul central sovietic i-a criticat sever în mod public pe separatişti înrăutăţind situaţia şi împingându-i pe aceştia spre proclamarea independenţei.
Igor Smirnov a devenit lider al OSTK la nivel regional şi i-a îndemnat pe politicienii şi activiştii din Transnistria să militeze pentru independenţă faţă de RSS Moldovenească în vara şi toamna anului 1990. Când primul Congres extraordinar al deputaţilor din Transnistria a înfiinţat o zonă economică cu autoguvernare în iunie 1990, Smirnov a fost ales ca preşedinte al Consiliului de coordonare însărcinat cu pregătirea proclamării independenţei.
Un al doilea congres ţinut la 2 septembrie 1990 a proclamat crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Nistrene (RSSMN), iar deputaţii l-au ales la 3 septembrie 1990 pe Smirnov ca prşedinte al Sovietului Suprem Provizoriu al republicii separatiste.
Imediat după proclamarea independenţei, separatiştii au început să ia cu asalt sectoarele de poliţie şi instituţiile guvernamentale în Transnistria , fapte care au culminat într-o luptă îndelungată între poliţia şi forţele armate moldoveneşti şi separatiştii în apropierea oraşului Dubăsari la 2 noiembrie 1990 .
La data de 15 noiembrie 1990, liderii separatişti, sprijiniţi de formaţiuni paramilitare proprii şi de trupe ale armatei sovietice, au organizat alegeri legislative pentru “Sovietul Suprem” al “Republicii Sovietice Moldoveneşti Nistrene”.

 La prima sesiune a Sovietului Suprem al RMN desfăşurată la 29 noiembrie 1990, Igor Smirnov a fost ales ca preşedinte al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti Nistrene.
Cu toate acestea, această proclamare a independenţei Transnistriei nu a fost recunoscută de către URSS. Este de menţionat faptul că la 22 decembrie 1990, Mihail Gorbaciov, preşedintele URSS, a semnat un decret prin care a declarat nule hotărârile “Congresului al II-lea al deputaţilor poporului din Transnistria”
În noul său rol de preşedinte al Sovietului Suprem al RSSMN, şi mai tâziu, în cel de preşedinte al Republicii Moldoveneşti Nistrene (RMN), Smirnov a depus eforturi pentru recunoaşterea republicii separatiste. Deşi nu a câştigat lupta cu Republica Moldova, Smirnov a avut succes în cooperarea cu unităţile Armatei a 14-a staţionate pe teritoriul Transnistriei.

Beneficiind de pasivitatea inexplicabilă a autorităţilor statului Moldova, separatiştii şi-au constituit o impresionantă forţă armată, formată din :
• garda republicană, de 8.000 luptători, subordonată “Direcţiei de Apărare” a Transnistriei
• miliţia, inclusiv batalionul Dnestr, de 5.000 luptători, care se subordona “Direcţiei de Interne” a “Republicii Nistrene”
• detaşamentele teritoriale de salvare – 4.000 oameni, aflaţi la dispoziţia executivelor locale
• regimentele muncitoreşti, echivalentul modern al “sovietelor de muncitori înarmaţi” sau al “gărzilor patriotice”, subordonaţi Sovietului Unit al Colectivelor Muncitoreşti (OSTK)
• cazacii, în numar de 3-4.000, cu statut de “voluntari”, erau mercenari cu solde mai mari decât ale gardiştilor şi subordonaţi direct conducerii “Republicii Nistrene”.

Toate aceste unităţi au fost înzestrate cu armament furat, cumpărat, capturat sau furat de la Armata a 14-a rusă sau de la unităţile OMON din Transnistria.

Liderii Armatei a 14-a, ca de exemplu, generalul Alexandr Lebed, au oferit suport moral, armament şi muniţii, mijloace de transport şi mijloace de luptă separatiştilor din RMN.

Chiar şi unii soldaţi ai Armatei Roşii s-au intrat în Armata Transnistriei.
Conflictul a degenerat ajungându-se la sfârşitul anului 1991 şi începutul anului 1992 la violente lupte între trupele paramilitare din Transnistria şi forţele de poliţie din Republica Moldova.
La data de 19 august 1991, ca urmare a puciului de la Moscova, guvernul RSSMN a proclamat starea de urgenţă la Tiraspol şi Tighina.

Gardiştii nistreni patrulează prin oraşe, iar drumurile sunt blocate. Liderii RSSMN cer populaţiei locale să sprijine puciul care are loc la Moscova pentru a menţine Uniunea Sovietică. Unii lideri transnistreni, cum ar fi Igor Smirnov şi G. Pologov, sunt arestaţi de către forţele moldoveneşti, aduşi la Chişinău de câţiva luptători ai Frontului Popular, dar au fost eliberaţi câteva zile mai tâziu de către preşedintele Mircea Snegur la presiunile Moscovei. De asemenea, RMN „a ameninţat să întrerupă furnizarea de gaz şi electricitate către restul Moldovei”.
La data de 6 septembrie 1991, Sovietul Suprem al regiunii separatiste „a emis un ordin, prin care toate instituţiile, întreprinderile, organizaţiile, unităţile de miliţie, procuraturile, organele judiciare, unităţile KGB şi alte servicii din Transnistria, cu excepţia unităţilor militare aparţinînd forţelor armate sovietice, trec sub jurisdicţia „Republicii Nistrene”.
La sfârşitul anului 1991, s-au intensificat presiunile separatiştilor pentru a-i forţa ofiţerii de poliţie pro-chişinăuieni să plece din Transnistria.

 La data de 3 decembrie 1991, Armata a 14-a sovietică a ocupat oraşele Grigoriopol, Dubăsari, Slobozia, Tiraspol şi Rîbniţa, din Transnistria.
Ca urmare a presiunilor crescânde între Chişinău şi regiunea separatistă, în primăvara anului 1992 au sosit în Transnistria voluntari din Brigada de cazaci de la Marea Neagră şi din alte părţi ale Uniunii Sovietice . Statul rus a continuat să-i remunereze pe cazaci şi pe ceilalţi voluntari cu 3.000 de ruble pe lună.

În vara anului 1992, au izbucnit primele lupte în jurul oraşului Tighina şi al împrejurimilor sale. Trupele gardiste au beneficiat pe lângă ajutorul oferit de voluntari şi de cazaci şi de implicarea Armatei a 14-a, reuşind astfel să evite preluarea controlului asupra oraşelor Bender şi Dubăsari.

 Ca urmare a luptelor, aproximativ 1.000 de oameni au fost răniţi sau morţi, iar 130.000 au devenit intern strămutaţi sau au solicitat refugiu în alte ţări . Luptele au luat sfârşit la data de 21 iulie 1992 prin semnarea unui acord de încetare a focului între Republica Moldova şi Rusia (nu de Transnistria).
În urma semnării acelui acord, s-a stabilit organizarea unei forţe de menţinere a păcii cu includerea forţelor moldoveneşti, ruseşti şi transnistrene, retragerea treptată a Armatei a 14-a şi stabilirea unei zone economice libere în Bender .
În Republica Moldovenească Nistreană au avut loc trei alegeri prezidenţiale după cea din anul 1991. Igor Smirnov a câştigat toate alegerile cu o majoritate largă.
La alegerile din anul 2001 au fost raportate unele neregularităţi .

Nici una dintre aceste alegeri nu au fost recunoscute de către comunitatea internaţională, care nu recunoaşte legalitatea autorităţilor transnistrene şi solicită ţinerea de alegeri democratice pe teritoriul autonom aflat pe teritoriul Republicii Moldova.
La data de 8 mai 1997, în urma medierii de către Federaţia Rusă, Ucraina şi OSCE, preşedintele Republicii Moldova,Petru Lucinschi, şi Igor Smirnov în calitate de lider “de facto” al RMN, au semnat un memorandum cu privire la normalizarea relaţiilor între Republica Moldova şi RMN.

Acel acord prevedea ca RMN să stabilească un „stat comun” cu Republica Moldova, însă acest termen nu a fost definit.
Igor Smirnov a fost susţinut de către puterea de la Kremlin în toate actiunile sale, consolidându-şi puterea şi înlăturând cu brutalitate orice formă de opoziţie politică.

În anul 1996, s-a instituit cenzura în mass-media, apoi în anul 2001, a fost modificată Constituţia, extinzându-se atribuţiile prezidenţiale şi excluzând orice restricţii privind numărul de mandate prezidenţiale.

Preşedintele este în acelaşi timp şi preşedinte al Cabinetului de Miniştri, în timp ce Sovietul Suprem are atribuţii restrânse.
Smirnov a anunţat că se va retrage din politică atunci când Republica Moldovenească Nistreană va obţine recunoaştere internaţională ca stat suveran şi a declarat că activitatea sa se circumscrie acestui obiectiv.
Igor Smirnov conduce de obicei prin Transnistria un automobil Skoda şi fără gărzi de corp .
Igor Smirnov şi soţia sa, Janeta Nicolaevna, sunt cetăţeni ruşi şi posedă paşapoarte ale Federaţiei Ruse, acte care le-au fost înmânate de secţia consulară a Ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău la 11 şi 20 ianuarie 1999 .
Igor Smirnov are doi fii: Vladimir (n. 1961, preşedinte al Comitetului de Stat al Vămilor, cu rang de ministru) şi Oleg(n. 1967, deputat în Sovietul Suprem, preşedinte al Partidului Patriotic Transnistrean).

Fiul său mai mic deţine lanţul de magazine “Sheriff” şi stadionul echipei oraşului, “Sheriff Tiraspol”, fiind şi preşedintele filialei transnistrene a băncii “Gazprombank”.

LEGEA ÎN R.Moldova, de ce dragi politicieni nu aplicaţi LEGEA faţă de acet individ ?

UNDE SUNT SENTINŢELE DE CONDAMNARE PENTRU  SUSŢINĂTORII ACESTUI TERORIST?

Sursa: romanism.ro via Basarabia literara md.

 

Publicitate

05/06/2011 Posted by | PRESA ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO:MOSCOVA SFIDEAZA,FELICITAND OFICIAL TRANSNISTRIA LA IMPLINIREA A 20 DE ANI DE LA SECESIUNE.RUSIA APARA „REZERVATIA SOVIETICA”TRANSNISTREANA

foto  : Cine or mai fi si astia din tribuna la Tiraspol ?

Soldaţii transnistreni, gata să-şi apere „patria“

Autorităţile de la Tiraspol aniversează, astăzi, în stil sovietic, 20 de ani de când şi-au autoproclamat independenţa. Manifestările pompoase sunt menite să convingă populaţia cât e de bine să trăieşti în afara Republicii Moldova, chiar dacă paşaportul transnistrean e valabil numai în interiorul republicii.

După ce a evitat unirea cu Republica Moldova în 2003, conform Memorandumului Kozak, Transnistria îşi sărbătoreşte, astăzi, cu pompă, cea de-a 20-a aniversare a independenţei, nerecunoscută de Chişinău şi de comunitatea internaţională. Pentru această aniversare, autorităţile de la Tiraspol s-au pregătit timp de un an şi au alocat mulţi bani, scrie cotidianul rus „Kommersant”.

Tiraspolul cere Rusiei să îşi suplimenteze trupele din Transnistria
Se organizeaza  o paradă de proporţii. Transnistrenilor le plac parazile, pentru că este o bună ocazie de a arăta Chişinăului că au cu ce să-şi apere teritoriul, notează publicaţia.

 Distracţiile sunt menite să convingă populaţia cât e de bine să trăieşti în afara Moldovei, chiar dacă paşaportul transnistrean e valabil numai în interiorul republicii.

Un locuitor al Transnistriei are câteva paşapoarte, pentru a călători în Rusia, Ucraina, sau Europa, deoarece cu un salariu de 200-350 de dolari e greu să supravieţuieşti. Transnistria a rămas rezervaţia Uniunii Sovietice. Aici încă mai există colhozuri, sovhozuri, soviete, iar elevii merg toamna să strângă roadele de pe câmpuri. În fiecare localitate poţi vedea monumentul lui Lenin, iar străzile centrale îi poartă şi până acum numele, remarcă ziarul de la Moscova.

„Oaspeţi de vază”

La eveniment sunt aşteptaţi oaspeţi de seamă. Deputaţi din Rusia şi Ucraina au confirmat participarea la festivităţi, chiar dacă ministrul moldovean de Externe, Iurie Leancă, le-a cerut oficialităţilor ruse să se abţină de la participarea la ceremonii. Cu toate acestea, însuşi şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a adresat liderului separatist, Igor Smirnov, o scrisoare de felicitare, în care spune că cei 20 de ani de existenţă demonstrează dorinţa poporului transnistrean de a trăi independent.

Parada militară de la Tiraspol
Parada militară de la Tiraspol 02.09.2010

Totodată, Lavrov l-a îndemnat pe Smirnov să fie atent în relaţiile cu Chişinăul, pe motiv că „factorii care tergiversează soluţionarea conflictului transnistrean, determinate de poziţiile radicale ale unor politicieni din dreapta Nistrului, necesită o atenţie deosebită”.

Scrisoarea a fost percepută ca un semn bun de autorităţile de la Tiraspol, care „visează” la soarta Abhaziei şi Osetiei de Sud, cărora Moscova le-a recunoscut independenţa acum doi ani.

Jocul Rusiei

Dmitri Danilov, şef de secţie la Institutul pentru Securitate Europeană al Academiei de Ştiinţe al Federaţiei Ruse, susţine că Moscova nu este interesată ca Transnistria să devină independentă. „Ştim care este strategia Federaţiei Ruse – să menţină fostele republici sovietice în zona sa de influenţă prin aceste conflicte separatiste, fără a recurge la recunoaşterea lor internaţională”, subliniază Danilov.

Cât despre iniţiativa cancelarului german Angela Merkel care i-ar fi promis preşedintelui rus Dmitri Medvedev liberă circulaţie pentru ruşi în spaţiul Schengen în schimbul retragerii trupelor ruse din Transnistria, analistul moldovean Igor Boţan susţine că Moscova a recurs la o „strategie gen matrioşka”.

„Rusia a venit cu iniţiativa unei noi arhitecturi de securitate europeană, regională la Marea Neagră şi locală – soluţionarea conflictului transnistrean. Dar când autorităţile germane au transmis Rusiei mesajul că ar trebui să-şi retragă trupele din Transnistria, pentru a dovedi că este pregătită să discute pe această problemă, Federaţia Rusă a manifestat reticenţă”, subliniază Boţan citat de Europa Liberă.

Ieri, cu ocazia deschiderii noului an şcolar, sub pretextul unei ameninţări cu bombă, trupe ale miliţiei transnistrene au descins în incinta Liceului Mihai Eminescu din satul Corjova, potrivit lui Ion Manole, preşedintele Asociaţiei „Promo-Lex”.

Corjova este satul natal al fostului preşedinte comunist Vladimir Voronin. Oficial, localitatea se afla sub jurisdicţia Chişinăului, dar în realitate este controlată de către administraţia transnistreană. Sub o continuă presiune sunt şi cele opt instituţii de învăţământ cu predare în limba română pe baza grafiei latine care studiază în baza programelor de studii aprobate de Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. În instituţiile subordonate de către regimul de la Tiraspol, aceeaşi limbă se numeşte „moldovenească” şi este predată în baza grafiei chirilice utilizate pe timpul URSS.

Cetăţenie română

Partidul Naţional Liberal din Republica Moldova propune o nouă „soluţie transnistreană”. Liderul PNL, Vitalia Pavlicenco, a cerut preşedintelui României şi oficialilor UE să ofere dreptul la cetăţenia română şi persoanelor din stânga Nistrului.

Pe cine contează Igor Smirnov

Liderul separatist din regiunea transnistreană, Igor Smirnov, a declarat că pentru Transnistria este suficientă recunoaşterea din partea Rusiei, Ucrainei şi Belarusului, iar revenirea în componenţa Republicii Moldova este imposibilă, notează Olivia Press. „Noi suntem diferiţi. Da, noi, ca şi Moldova, primim ajutor de peste hotare, adică din Rusia, dar acest ajutor este utilizat aici pentru dezvoltarea culturii popoarelor care locuiesc aici. Iar Moldova beneficiază de ajutor pentru a elimina Rusia de aici”, a spus Smirnov.

Liderul separatist a precizat că, anual, întreprinderile din partea stângă a Nistrului pierd 150 de milioane de dolari pentru că sunt nevoite să parcurgă un drum mai lung cu 350 de kilometri pentru a transporta marfa, din cauza blocării căii ferate prin teritoriul Transnistriei. Kievul şi Tiraspolul au relaţii economice şi comerciale strânse şi se mişcă spre un spaţiu cultural comun, susţin unii analişti.

Kievul se manifestă destul de activ în Transnistria, chiar dacă nu la fel de pe faţă ca Rusia. Transnistria e dependentă sută la sută de Ucraina, deoarece legăturile sale cu lumea exterioară se pot face doar pe graniţa sa de vest cu Ucraina, prin porturile Odesa şi Iliciovsk. Serghei Tolstov, director al Institutului de analiză politică şi cercetări internaţionale de la Kiev, apreciază că Ucraina începe să manifeste o mai mare apropiere de această regiune.

Kievul începe să arateo mai mare apropiere faţă de Transnistria

„Kievul nu va mai susţine ultimatumurile Chişinăului şi va încerca nu doar să ridice blocada economică împotriva Transnistriei, instaurată de Republica Moldova cu sprijinul fostei administraţii prooccidentale a lui Viktor Iuşcenko, ci va încerca pe viitor să protejeze această regiune împotriva eventualelor blocade în domeniul transporturilor, vamal şi în alte domenii”, apreciază analistul citat de Ria Novosti.

Sursa:basarabialiterara.

Moscova sfidează Chişinăul.

Federaţia Rusă a felicitat în mod oficial Transnistria cu ocazia aniversării a 20-a de la constituirea formaţiunii statale secesioniste în regiunea de Est a Republicii Moldova, potrivit unei ştiri transmise de agenţia moscovită de ştiri Novii Region.

Ambasadorul Federaţiei Ruse în Republica Moldova, Valerii Kuzmin, a felicitat cetăţenii din stânga Nistrului cu ocazia a două decenii de la aşa zisa autoproclamare şi a promis să acorde şi în continuare ajutor populaţiei din regiune.

Armata noastră de fanfara 

Kuzmin a mai spus, că forţele de pacificare de pe Nistru sunt parte a pietrei triunghiulare în arhitectura păcii şi securităţii în regiunea. Transformarea acestei forţe într-o misiune internaţională, alcătuită din observatori militari şi civili, este posibilă strict în contextul negocierii parametrilor concreţi ai reglementării definitive.

Diplomatul a menţionat faptul că Federaţia Rusă a acordat pe parcursul ultimilor două decenii şi va acorda şi în continuare un ajutor umanitar substanţial populaţiei Transnistriei. El a exprimat mulţumiri cetăţenilor din stânga Nistrului pentru contribuţia la noile procese istorice în spaţiul post-sovietic.

Acest gest poate submina autoritatea Rusiei ca partener în procesul de depăşire a conflictelor îngheţate, susţin oficialii de la Chişinău.

Parada militară cu ocazia a 20 de ani de la apariţia Republicii Moldoveneşti Nistrene a avut loc astăzi, la Tiraspol, în piaţa centrală.

Au defilat unităţile armatei transnistrene, Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei, Securităţii şi cazacii. În parada au participat circa o mie de militari.

Apoi a urmat tehnică militară aflată în dotarea armatei transnistrene, inclusiv tancuri T-64Б, maşini blindate BTR-70, MTLB, BRDM-2, diferite sisteme de artilerie inclusiv antiaeriană (precum şi lansatoare de rachete de producţie proprie).

La festivităţi au participat oaspeţi din Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah, Rusia. Delegaţia rusească a fost reprezentată de politicienii, Alexandru Rutskoi, Serghei Baburin, Elena Drapeko.

 Sursa

Pentru video,click pe linkul de jos

http://www.youtube.com/watch?v=-S9taXfPkMA&feature=player_embedded

02/09/2010 Posted by | DIVERSE, PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: