CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cine și cum a declanșat războiul mondial ?

NAZISMUL ( partea 1 ) : religia nazismului , asemanari ...

 

Napoleon a desființat   Sfântul  Imperiu Roman de Națiune Germana, dar a eșuat in încercarea de a crea unul nou, similar.

De atunci cultura anglo-mozaică, imperiul anglo-saxon protestant, comercial-maritim aflat in luptă cu Europa Centrala, cultura continentala, agrar-industrială, romano-catolică, sunt mereu invingătoare.

Imperiul  al II-lea German a reușit o simbioza germano-mozaica și un avânt industrial continental provocator la adresa dominatiei britanice, astfel încât se ajunge din nou la un război, de data asta mondial, la sfârșitul căruia germanii sunt condamnați la despagubiri astronomice, de tip colonial.

Imperiul German al III-lea a denunțat simbioza germano-mozaica și  statutul de colonie ajungând la război cu Churchill nu si cu Stalin, când a ocupat Polonia, pentru că: “Hitler este doar un om care va deceda mai curând sau mai târziu. Pentru Imperiul Britanic pericolul nu este Hitler, ci Germania. Noi trebuie să-l convingem pe Hitler să atace URSS-ul pentru că acolo va fi sfârșitul lui, iar noi vom dezmembra Germania”.

Istoria e scrisa de invingatori, dar, la intrebarea de mai sus, adevarul iese la iveala cu ajutorul lui Harald James, Princeton, Stefan Scheil, Berlin .

Intrebarea e justificata de Brexit si mai ales de conflictulul din USA dintre cosmopolitismul și intelectualismul  mozaic si provincialismul, antiintelectualist protestant anglo-saxon, rezumat în sloganul„Jews will not replace us“ ( Evreii nu ne vor înlocui). (The Economist, London. nr. 9054, p.5, 7)

Viorel Roman: Cine, cum a declansat razboiul mondial (5)

Dupa Grecia si România cu cereri de 360 si 20 de miliarde de Euro, Polonia cere Germaniei 1.000 miliarde de Euro, cu toate că mai târziu, in 1953, Londra a renuntat la despagubiri de razboi.
Refuzul Poloniei față de cererea modesta, fireasca a Germaniei (opinie a analistilor rusi, recent si a presedintelui Vladimir Putin) de a avea un culoar spre Danzig, a declansat razboiul in urma careia Polonia s-a extins spre vest.

Totul incepe cu actiuni ostile ale polonezilor față de germanii prusaci, dupa ce Churchill le-a dat garanții ca după război vor ocupa Danzigul, Prusia inferioară si se vor extinde spre vest până pe Oder-Neiße, pe seama germanilor .

Asta voia Polonia înca din anii 20, cand Germania invinsa si dezarmata, putea fi usor atacata din est.( Ribbentrop: Oder: Die Verlockung des nationalen Aufbruchs. Eine politische Biographie, ed. Duncker & Humblot, Berlin 2013, 409 p.)

Stefan Scheil ne facem sa-l ințelegem pe Churchill când supunea spre aprobarea guvernului sau respingerea propunerilor de pace germane, valabile și pentru Polonia: “Hitler este doar un om care va deceda mai curând sau mai târziu.

Pentru Imperiul Britanic pericolul nu este Hitler, ci Germania. Noi trebuie să-l convingem pe Hitler să atace URSS-ul pentru că acolo va fi sfârșitul lui, iar noi vom dezmembra Germania.” (Stenogramele ședințelor guvernului britanic / Leon Kilzer: Churchill´s  deception – The dark secret that distroyed Nazi Germany.)

Polonia a fost nici mai mult, nici mai putin decât pionul otrăvit, de la care a început distrugerea celui de-Al treilea Imperiu German  si  s-a restabilit dominatia ruso-anglo-saxona in Europa, care fusese periclitata de Hitler.

 

03/07/2020 Posted by | analize | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

Istoria e creata de faptele rele a unor bărbati si femei extraordinare. Toti marii distrugători ai speciei noastre, toți marii fondatori de guverne arbitrare si false religii, toți au fost oameni extraordinari.

Si nouă zecimi din toate calamitățile care s-au abatut asupra rasei umane,nu au avut alta origine decat combinația dintre inteligența superioară si dorințele josnice.

– Thomas Babington Macaulay –

 

 

 

 

Thomas Babington Macaulay

Thomas Babington, Primul Lord Macaulay, (n.25 octombrie 1800 – d.28 decembrie 1859), a fost un poet, istoric și politician liberal englez, membru al Consiliului Privat al Regatului Unit (Privy Council of the United Kingdom).

A lucrat în Consiliul Suprem al Indiei între 1834 si 1838 timp in care  a creat bazele unei Indii coloniale bilingve, convingând Guvernatorul General să adopte limba engleză ca mod de educație  incepând cu  clasa a VI-a , în locul limbii sanskrite sau a celei arabe, care erau utilizate în instituțiile de învățământ organizate de Compania Indiei de Est Britanice. De asemenea a elaborat un Sistem de legi  imediat după rebeliunea din 1875  din India, care la acea  vreme era probabil singurul cod sistematic de legi pentru colonii.

El aborda legislația în mod cuprinzător și chiar după peste două secole, aceasta nu a necesitat decât mici adaptări. Cu toate schimbările politice, tehnologice și administrative care au avut loc în acest interval, reviziile legislației nu au introdus nicio nouă categorie de delicte.

In anii 1840 a început să scrie principala sa lucrare ’’Istoria Angliei de la urcarea pe tron a lui Iacob al II-lea (The History of England from the Accession of James the Second) ‘’, publicând primele două volume în 1848  și următoarele două volume în 1855. Totuși, când a murit, nu ajunsese mai departe de domnia regelui William al III-lea al Angliei.

Istoria sa este o strălucită operă literară, care  pune accentul, uneori în mod dogmatic, asupra modelului progresiv al istoriei Regatului Unit, după care statul a ajuns să se desbare de superstiții, de autocrație și de confuzii, pentru a crea o societate echilibrată și o cultură progresistă, în care libertatea convingerilor se combină cu libertatea de expresie.

Toți criticii lui Macaulay sunt de acord că lucrările sale cele mai valoroase sunt discursurile sale. A fost  dotat cu un talent de orator de excepție. Compunerea unui discurs îi lua rareori mai mult de câteva ore. Discursurile sale imbinau forță dramatică, claritate, spirit pozitiv, vigoare, dinamism și astfel reușeau totdeauna să genereze interes.

13/03/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

AU FOST SI ASTFEL DE RAZBOAIE IN ISTORIE

O scurta statistica istorica subliniaza faptul ca in ultimii 3500 de ani, Pamantul nu s-a bucurat decat de 230 de ani de pace – o cifra care vorbeste de la sine despre natura belicoasa a speciei umane si despre capacitatea distructiva a acesteia.

Fie ca a fost vorba de razboaie de cucerire a unor teritorii, de exterminare a uneia dintre tabere, de conflicte cu scop pur economic, politic sau, pur si simplu, din razbunare, motivele care sa justifice actiunile militare nu au lipsit niciodata. Si totusi, istoria ne arata ca pana si razboaiele au ciudateniile si recordurile lor, hai sa le spune ilare, si ca granita dintre ratiune si nebunia celor care le starnesc este adeseori alarmant de scurta.

 

Rãzboiul gãleţii

Acest rãzboi începe în 1325, când rivalitatea dintre oraşele independente Modena şi Bologna capãtã proporţii uriaşe din cauza celui mai improbabil lucru dintre toate…o gãleatã de lemn. Necazurile au început când un grup de soldaţi din Modena jefuieşte Bologna şi sustrage o gãleatã mare.

Raidul reuşeşte, dar Bologna, dorind sã recupereze atât mândria, cât şi obiectul, declarã rãzboi Modenei. Rãzboiul se perpetueazã vreme de 12 ani, dar Bologna nu izbuteşte sã-şi recupereze simbolul. Şi în ziua de azi gãleata încã se mai aflã într-unul din turnurile Modenei.

 Razboiul Porcului (Statele Unite ale Americii VS autoritatile britanice din America de Nord)

Anul 1859 gasea un continent nord american inca framantat de tensiunile politice nascute, in principal, din ambiguitatea tratatelor teritoriale semnate intre Statele Unite ale Americii si autoritatile britanice din Columbia britanica, precum si de inexactitatea hartilor realizate pana in acel moment. Este si cazul Tratatului Oregon, semnat la 15 iunie 1846, prin care se demarca granita dintre cele doua entitati statale.

Confuzia s-a iscat in momentul in care atat autoritatile britanice cat si cele americane si-au sustinut suveranitatea asupra Insulei San Juan, aflata in apropierea Columbiei Britanice, teritoriu al carui statut juridic fusese insuficient clarificat pana la acea data.

Daca britanicii au dat mana libera companiei Hudson Bay sa amenajeze o uriasa ferma de oi pe mica insula, americanii raspunsesera prin trimiterea a circa 30 de colonisti care sa isi ceara drepturile asupra terenurilor care, sustineau ei, li se cuveneau de drept. Conflictul a inceput la 15 iunie 1859, la exact 13 ani de la semnarea Tratatului Oregon, atunci cand Lyman Cutlar, unul dintre fermierii americani, gasea in ograda proprie un porc domestic ce se hranea cu cartofii sai, si asta in timp de proprietarul animalului, irlandezul Charles Griffin, asista amuzat la intreaga scena. Iritat, Cutlar a impuscat porcul, gest pe care ulterior a incercat sa-l repare oferind angajatului Hudson Bay suma de 10 dolari.

Cum Griffin a refuzat compensatia, cerand in schimb o suma exorbitanta pentru acea vreme, 100 de dolari, disputa a ajuns in fata autoritatilor britanice care, pentru a-si proteja interesele, au dispus arestarea imediata a fermierului american.

Acesta a fost si momentul in care trupele celor doua state au acostat aproape simultan in San Juan. Pana la 10 august 1859, 461 de soldati americani si 2140 de britanici ocupasera pozitii de lupta si asteptau doar un semn pentru a declansa un nou razboi anglo-american.

Din fericire, ambele tabere primisera ordinul de a astepta ca adversarul sa traga primul foc, eveniment care nu a mai avut loc niciodata.

„Razboiul Porcului„ s-a incheiat dupa numai cateva zile, SUA si Marea Britanie acceptand de comun acord sa imparta insula. Chiar daca 100 de soldati din fiecare tabara au ramas in San Juan pentru urmatorii 12 ani, pana cand insula a revenit cu totul Statelor Unite ale Americii, conflictul nu a mai fost escaladat niciodata. In fapt, porcul a fost singura a victima a neobisnuitului razboi.

 Razboiul de 335 de ani (Olanda VS Insulele Scilly)

Un razboi care sa dureze aproape trei secole si jumatate si care sa nu produca absolut nicio victima ar putea parea, cel mult, un subiect de roman al unui scriitor cu o imaginatiei extrem de bogata. Si totusi, acest razboi a avut loc, si nu oriunde ci chiar in inima Europei.

Conflictul a fost deschis oficial in data de 17 aprilie 1651, atunci cand Anglia se afla in prin razboi civil intre parlamentarii lui Oliver Cromwell si regalistii sustinatori ai Printului de Wales. Razboiul mergea vadit catre o victorie a lui Cromwell, cel care impinsese fortele regaliste pana aproape de Cornwall, ultima reduta a acestora. In acelasi timp, flota inca puternica a sustinatorilor Casei Regale isi gasise refugiul in Insulele Scilly, acolo de unde se pregatea sa atace in forta navele oponentilor. In virtutea unei mai vechi aliante cu Anglia, Olanda decidea atunci sa pastreze bunele relatii cu tara care o sprijinse in dobandirea independentei fata de Spania, si se alia cu tabara lui Oliver Cromwell, atata vreme cat era evident ca aceasta va castiga razboiul.

In consecinta, flota olandeza, sub comanda amiralului Maarten Harpertszoon, a blocat navele regaliste in port, cerand reprezentatilor Casei Regale despagubiri uriase in virtutea unor mai vechi conflicte. Cum, evident, acestea nu au fost satisfacute, Olanda declara razboi Insulelor Scilly, asta si ca urmare a faptului ca Anglia, in cea mai mare parte, se afla deja in mainile parlamentarilor.

Lasand la o parte strania declaratie de razboi asupra unei mici parti a unui alt stat, flota olandeza s-a retras in luna iunie a aceluiasi an, fara sa traga un singur foc de arma, dupa ce regalistii s-au predat in totalitate amiralului englez Robert Blake. Nimeni nu s-a gandit ca mai era nevoie si de un acord care sa parafeze incheierea oficiala a razboiului.

De abia in 1985, un istoric scotian a semnalat bizarul situatiei, anuntand oficial atat autoritatile Insulelor Scilly cat si guvernul olandez ca se aflau in razboi de peste trei secole. Un an mai tarziu, la 17 aprilie 1986, la exact 335 de ani de la inceperea conflictului, cele doua parti au semnat tratatul de incheiere a ostilitatilor. Razboiul dintre Olanda si Insulele Scilly a fost declarat ulterior drept cel mai lung din istorie si totodata razboiul cu cele mai putine victime… nici una.

 

Satul spaniol vs. Franţa

In 1883, locuitorii din Lijar, un mic sat în Spania de sud, s-au infuriat când au auzit cã în timpul vizitei din Paris, regele Spaniei Alfonso al XII-lea ar fi fost insultat, ba chiar atacat pe stradã de cãtre mulţimea parizianã.

Ca replica, primarul din Lijar, Don Miguel Garcia Saez, împreunã cu cei 300 de localnici, au declarat rãzboi Franţei pe 14 octombrie 1883. nu s-a tras nici mãcar un singur foc şi nu au existat victime de nicio parte. În ciuda rãzboiului antimarţial primarul a primit porecla de “teroarea din Sierra” pentru îndrãzneala sa. În 1976 regele Juan Carlos face o cãlãtorie la Paris, în timpul cãreia este tratat cu tot respectful, drept urmare în 1981 consiliul urban din Lijar decide încetarea ostilitãţilor, având in vedere comportamentul excellent al parizienilor.

Razboiul de 38 de minute (Imperiul britanic VS Zanzibar)

Razboiul care a izbucnit la data de 27 august 1896, la orele 09:02 dimineata, intre Marea Britanie si micul stat african, Zanzibar, este considerat si astazi drept cel mai scurt conflict din istorie, el durand nici mai mult nici mai putin decat 38 de minute. A fost suficient insa pentru ca trupele britanice sa produca aproximativ 500 de victime in randul oponentilor sai.

Motivul inclestarii l-a reprezentat moartea sultanului pro-britanic, Hamad bin Thuwaini la 25 august 1896, si inscaunarea succesorului acestuia, Khalid bin Barghas. Guvernul Marii Britanii prefera insa ca pe tronul Zanzibarului sa urce Hamud bin Muhammed, un lider mult mai favorabil intereselor Coroanei Britanice. In consecinta, sultanul Khalid a fost somat sa abdice de urgenta, pretextul oficial pentru aceasta actiune constituindu-l lipsa permisiunii Consulatului Britanic vis-a-vis de succesiunea la tron a acestuia. Raspunsul sultanului in functie nu a fost cel pe masura asteptarii britanicilor, acesta baricadandu-se in palatul regal alaturi de 2800 de sustinatori inarmati, cea mai mare parte dintre acestia fiind civili. Armata britanica a mobilizat de urgenta150 de marinari si 900 de luptatori originari din Zanzibar, alaturi de trei nave de lupta, forta care sa il inlature pe liderul rebel.

Razboiul a inceput oficial la ora 09:02 dimineata, cu un puternic bombardament asupra palatului regal, incheindu-se 38 de minute mai tarziu, la 09:40, odata cu capitularea lui Khalid bin Barghas. In altercatie, circa 500 de sustinatori ai sultanului au fost raniti sau ucisi, in timp ce dintre soldatii britanici, doar unul a fost ranit usor.

 

Rãzboiul câinelui

În 1925 Grecia şi Bulgaria nu erau deloc prietene. Se luptaserã una împotriva celeilalte în rpimul rãzboi mondial şi rãnile încã nu se vindecaserã.

Tensiunile se menţineau de-a lungul graniţelor, în special în regiunea denumitã Petrich.

Punctul culminant a fost atins pe 22 octombrie 1925, când un soldat grec a alergat dupã câinele sãu la frontiera bulgarã şi a fost împuşcat. Grecia promite rãzbunare şi chiar în ziua urmãtoare invadeazã Petrich.

Eliminã rapid forţele bulgare, dar grecii sunt opriţi de Liga Naţiunilor, care îi sancţioneazã şi le ordonã sã pãrãseascã imediat zona.

10 zile mai tãrziu Grecia îşi retrage forţele şi plãteşte Bulgariei despãgubiri de 45.000 de lire sterline.

Razboiul Fotbalului (Honduras VS El Salvador)

La o prima vedere, conflictul din 1969 dintre El Salvador si Honduras ar putea parea cel mai stupid razboi declansat vreodata, atata vreme cat, oficial, totul a plecat de la un meci de calificare la Cupa Mondiala de Fotbal din 1970.

Primul meci dintre cele doua tari a avut loc la 8 iunie 1969, la Tegucigalpa, meci decis in favoarea selectionatei statului Honduras cu 1-0. Returul, jucat la San Salvador in 15 iunie 1969, a revenit gazdelor, El Salvador, cu scorul de 3-0.

Meciul de baraj pentru calificarea la Campionatul Mondial din Mexic, 1970, s-a jucat chiar pe teritoriul tarii gazda a competitiei, la 27 iunie 1969, si s-a incheiat cu un dramatic 3 – 2 dupa prelungiri in favoarea echipei reprezentative a statului El salvador, si asta dupa ce Honduras condusese la pauza cu 2-1.

Aproximativ doua saptamani mai tarziu, la 14 iulie 1969, armata din El Salvador invada Honduras, in ceea ce avea sa ramana in istorie drept Razboiul Fotbalului. Ce se intamplase de fapt?

Tensiunile dintre cele doua tari atinsesera deja punctul culminant inainte de inceperea campaniei de calificare la Campionatul Mondial de Fotbal. El Salvador, o tara cu o suprafata de cinci ori mai mica decat Honduras, dar cu o populatie de cel putin doua ori mai mare, se confrunta de mai multi ani cu o migratie masiva a propriilor cetateni catre tara vecina, acolo unde densitatea populatiei era mult mai redusa si unde oamenii puteau intra mult mai usor in proprietatea unor terenuri.

Pana in 1969, peste 300.000 din cei aproximativ 7 milioane de locuitori ai statului El Salvador migrasera catre Honduras, multi dintre ei in ilegalitate, creand tensiuni intre cele doua state. Altercatia s-a amplificat in momentul in care marii proprietari de terenuri din Honduras au solicitat si au primit acordul guvernului pentru desproprietarirea nativilor din El Salvador si preluarea terenurilor acestora.

Pe fondul acestor probleme, nu au intarziat sa apara conflictele in randul populatiei, sentimentele antinationale ale celor doua etnii atingand paroxismul in cel mai scurt timp. Masurile abuzive luate de autoritatile din Honduras au culminat cu expulzarea unei mari parti a imigrantilor salvadorieni, fapt cu rezultate dezastruoase pentru economia statului El Salvador.

Escaladarea conflictului a avut loc in urma celor trei meciuri de calificare la Campionatul Mondial din Mexic, ocazie cu care mass-media din cele doua tari nu a precupetit nimic din a prezenta atrocitatile comise de o parte si de alta, alimentand o stare care putea degenera in orice moment. Inevitabilul s-a produs la 14 iunie 1969, atunci cand armata salvadoriana a invadat Hondurasul cerandu-si dreptul asupra terenurilor detinute de cetatenii sai.

Conflictul a durat patru zile, timp suficient pentru ca aproximativ 4000 de persoane sa fie ucise, cele mai multe victime fiind din randul civililor.

Razboiul Fotbalului s-a incheiat oficial la 18 iulie, pacea intrand complet in vigoare doua zile mai tarziu. El Salvador a participat la Campionatul Mondial in ciuda conflictului prin care tocmai trecuse, si a terminat pe ultimul loc grupa din care au mai facut parte URSS, Mexic si Belgia. Bilantul celor trei meciuri – 0 goluri marcate, 9 goluri primite, 0 puncte si ultimul loc dintre cele 16 tari participante.

 

Marele Razboi Emu (Australia VS pasarile Emu)

Poate parea incredibil ca un stat civilizat sa declare razboi, in plin secol XX, unor necuvantatoare, fie ele si vinovate de distrugeri, si sa mobilizeze in acest sens un intreg corp de artilerie. Si totusi, conflictul s-a consumat in realitate, in 1932, in Australia, iar ceea ce este de-a dreptul ilar, este faptul ca razboiul, in ciuda bizarei sale autenticitati, a fost pierdut de oameni in favoarea pasarilor Emu.

Ostilitatile au venit pe fondul unei secete prelungite in vestul Australiei, fapt ce a determinat o veritabila invazie a pasarilor Emu pe proprietatile fermierilor australieni, in cautarea unor surse de apa si de hrana. Se estimeaza ca numarul pasarilor depasea 20.000 iar distrugerile provocate de acestea erau de-a dreptul uriase. Exasperati, localnicii au apelat la ajutorul armatei, iar aceasta a raspuns trimitand o divizie de luptatori din Royal  Australian Artillery. Acestia, inarmati cu doua mitraliere grele Lewis si aproximativ 10.000 de role de munitie, trebuiau sa rezolve problema intr-un mod radical, rapid si eficient.

Socoteala de acasa nu s-a potrivit insa cu cea din targ, iar realitatea de pe teren a dovedit ca incercarea de a trage orbeste intr-un grup de pasari care pot atinge viteze de pana la 50 de kilometri pe ora este una sortita din start esecului. Pasarile, un adversar mai mult decat atipic, fugeau de pe „campul de lupta” la cel mai mic zgomot, determinand artileristii australieni sa schimbe de fiecare data pozitiile in urmarirea lor. Timp de patru zile acestia au consumat aproape toata munitia, in timp ce victimele in randul pasarilor numarau putin peste 10 exemplare.

Realizand absurdul situatiei, Ministerul Apararii din Australia a decis incetarea operatiunilor si retragerea imediata a diviziei de artilerie. Costurile intregii operatiuni au fost suportate de fermierii pagubiti, si asta in timp ce ziarele vremii publicau cu litere de o schioapa stirea ca „Australia a pierdut razboiul in fata pasarilor Emu”. A fost cel mai bizar razboi purtat vreodata in istorie.

 

 

 

Surse :  listverse.com; http://www.descopera.ro/ 

01/04/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: