CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cei patru ”păstori”- președinți ai României

 

 

Imagini pentru jefuirea romaniei"

 

 

 

 

 

Timp de trei decenii am fost „păstoriți„ de patru președinți. Fiecare de o altă culoare politică. Fiecare cu o educație și un trecut diferite. Dar, toți, ca frații buni, la fel de ploconiți în fața hoților” de azi, având în spate cozile de topor, trădătorii de țară, la fel de jalnici în comportament, la fel de neromâni în simțire.

Primul, în dorința disperată de a arăta cât de tare a rupt-o cu comunismul care îl făcuse om, stăpânit de imboldul de a demonstra cât de mult a schimbat crezul democrației socialiste cu lumina purificatoare a democrației occidentale, a deschis larg porțile țării și a invitat rapacii misionari ai coaptei democrații apusene, sosiți aici cu duiumul, să ne schimbe pentru veșnicie din sălbăticiuni roșii în mielușei azurii pro europeni și euroatlantici.

Cum firea omului este îndărătnică, au început cu metamorfozarea „mormanului de fiare vechi” (la ridicarea căruia în picioare contribuisem cu sudoarea noastră) în teancuri de hârtii foșnitoare verzi pentru îndestularea buzunarele proprii și pentru umplerea largilor pungi ale ciracilor români ce se întreceau ca la Olimpiadă să le ofere lor țara pentru sacrificare.

 

 

 

 

Imagini pentru ion iliescu photos"

 

 

Ce a rămas după el? O România sfâșiată, sângerând încă și acum, dezorientată, condusă în orb de eșalonul doi al foștilor demnitari comuniști alungați, jecmănită îngrozitor și mult mai singură în jungla nemiloasă bântuită de interesele celor care își construiseră imperii pe rămășițele unor state aflate în situații asemănătoare nouă.

 

 

 

 

 

 

Al doilea, un intelectual ce abia ieșise din lumea pietrelor sale, sfios, nu a fost capabil să oprească valul interior distrugător. Între altele, el a schimbat în ură, bunele relații cu vecinii sârbi. Prin ploconire politică a facilitat piloților militari americani uciderea a mii și mii de sârbi nevinovați.

 

 

 

 

 

Imagini pentru presed constantinescu"

 

 

 

Am ajuns astfel, pentru un lung șir de generații, dușmanii de neiertat ai Serbiei. Tot el a cedat Ucrainei, fără nicio presiune internă sau externă, incapabil să înțeleagă la adevărata lor dimensiune gravitatea faptelor sale, teritorii românești strămoșești împreună cu toate bogățiile prezente, împreună cu toți românii trăitori acolo de veacuri.

„În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se găsi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947).

Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului”, scria atunci regretatul istoric Florin Constantiniu. Ce ne-a rămas după acest președinte? O Românie mai mică, mai supusă, mai săracă în prieteni, cu mai puține bogății și vulnerabilă ca niciodată înainte.

 

 

 

 

 

 

Al treilea, ales de noi cu o ușurință condamnabilă, era doar un șmecheraș bișnițar de blugi contrafăcuți, un mincinos notoriu și un „politician” cu un tupeu ce l-ar fi rușinat și pe Machiavelli.

El a adâncit dramatic dezastrul economic după ce, cu puțin timp înainte, făcuse nevăzută a patra flotă comercială a Europei (311 nave sub pavilion românesc între care 82 de pescuit oceanic, plus încă 90 vapoare aflate în stadii avansate de construcție!).

 

 

 

 

 

Imagini pentru basescu petrov photos"

 

 

 

 

 

 

Prin firea sa conflictuală a elaborat și aplicat un plan sinistru de dușmănire între membrii societății, vrajbă care ne chinuie și azi. A vândut tot ce s-a putut vinde, a manevrat în interesul său și al familiei sale tot ce se putea manevra, a mințit pe toată lumea, s-a răzbunat crunt pe toți oponenții săi folosind ca armă justiția pe care, cu ajutorul serviciilor secrete, o supusese.

S-a răzbunat, prin măsuri coercitive, inclusiv pe poporul care la un moment dat nu l-a mai putut răbda. Ce a rămas după el? A rămas ideea că se poate fura, minți și complota fără a plăti, fără consecințe personale.

A rămas o Românie fără flotă comercială (România nu mai are nici măcar o singură navă comercială sub pavilion propriu!), o Românie învrăjbită, cu justiția complet aservită politicului și cozilor de topor din servicii.

A rămas spectrul unui ”președinte jucător” doar în interes propriu și, pentru mulți dintre români, a rămas regretul că un asemenea specimen a putut ajunge președinte al țării și prin contribuția lor.

 

 

 

 

Al patrulea  și totodată actualul președinte nu are nici experiența politică a primului, nici statutul de intelectual a celui de al doilea și nici abilitatea de șarpe veninos a celui de al treilea. El are altceva, mult mai valoros. El are un nume de neamț! Pe deasupra, e stăpânit de o încăpățânarea specific teutonă indiferent dacă ceea ce și-a pus în minte este viabil ori ba.

 

 

 

Imagini pentru iohannis photos"

 

 

 

Își arogă un aer de superioritate de nimic justificat, alimentat fiind de credința, ușor patologică, că merită a fi cu mult mai mult decât un simplu președinte (doar că, actuala Constituție nu-l slujește pe măsura valorii sale!).

Frizând ridicolul, în ciuda inabilității politice evidente, se crede a fi un politician subtil și eficace, de valoare cel puțin europeană. Timp de cinci ani, în afara ridicării la nivel superior a multora dintre defectele predecesorului și a etalării unei ipocrizii bolovănoase, n-a făcut decât să se odihnească între două alergături pe la înalte porți străine spre a obține sprijin în vederea unui nou mandat.

Pentru România? Nimic! Pentru români? Nimic! În final, acum, înaintea încheierii mandatului, lasă impresia unui personaj gol pe dinăuntru, lipsit de alt sentiment decât cel al răzbunării, plin doar de sine în imensul hău dinăuntrul său. Un prefăcut lipsit de priceperea prefăcătoriei și un român (în acte) care prea pare a fi de pe aici.

 În prosteala noastră ancestrală, mai sperăm ca cineva, un providențial făcător de dreptate cu pletele fluturându-i în vânt, galopând în șaua unui cal alb, să vină și în aplauzele noastre să-i adune pe toți, grămadă, în pușcăriile deja prea pline cu borfași de duzină și găinari?

 

 

Sursa :

ioncoja.ro/precum-termitele

07/11/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Mineriadele, terorismul de stat și infiltrarea neocomuniștilor la vârful conducerii României post – ceaușiste

 

 

 

 

Imagini pentru mineriadele si iliescu photos

 

 

 

 

 

Cum a fost organizată și de către cine reprimarea demonstranților din Piața Universității din 14 iunie 1990? Ce se ascunde în spatele Mineriadei? Care sunt, rând pe rând, obiectivele vizate de inițiatori? Cum a fost încheiat, încă de pe atunci, parteneriatul dintre serviciile secrete – și în primul rând SRI – și procurori, având drept obiectiv surprimarea mișcărilor pro-Vest?

Cum a fost întârziat cu mulți ani drumul României către civilizație?

Ce nu trebuie să uite românii cu niciun preț?

Reprimarea demonstranților, care au participat la protestul maraton din Piața Universității în 1990, a fost o mișcare bine ticluită și bine pusă în practică iar scopul ei nu s-a rezumat doar la pedepsirea unui mare număr de tineri, cei mai mulți studenți, care au fost maltratați și apoi aruncați pentru a fi torturați în infernul de la Măgurele.

Atenție, cu ajutorul unor procurori, așa-ziși oameni ai legii, cu un profil asemănător, dacă nu chiar identic  cu al unora dintre procurorii de azi, care au lucrat și lucrează în binom cu SRI.

Ce obiective a avut demonstrația maraton din Piața Universității din 1990 la care au participat mai multe organizații ale societății civile în frunte cu Liga Studenților? În primul rând, a fost un semnal că românii nu mai vor să trăiască într-un stat de tip totalitar. Că doresc un regim pluripartit autentic, în care să-și găsească locul și alte partide decât partidul emanaților, numit atunci FSN.

Că România trebuie să se desprindă o dată pentru totdeauna din orbita Moscovei și să se deplaseze accelerat către democrațiile occidentale, încheind în acest scop parteneriatele necesare de tip euroatlantic.

Iar garanția îndeplinirii unor asemenea obiective ar fi trebuit să fie alegeri libere, o presă diversificată și liberă de orice fel de constrângeri, precum și existența unor televiziuni alternative, care să pună capăt în acest domeniu monopolului televiziunii de stat. Nu era prea mult, dar nu era nici prea puțin.

Sistemul s-a opus. Și a reacționat violent și pervers. Istoria consemnează faptul că Ion Iliescu, primul dintre emanați și jucător al Moscovei, este cel care i-a chemat pe mineri. Lucrurile stau și nu stau așa. În primul rând, e bine să se știe că minerii care au venit în trombă la București nu au fost decât o masă de manevră.

Ei au fost conduși încă din Valea Jiului, pe tot traseul de oameni ai Serviciului Român de Informații și ai serviciului secret al Ministerului de Interne, cunoscut sub numele de „Doi și-un sfert”.

Unii dintre ei erau îmbrăcați în civili. Cei mai mulți în uniforme de mineri. Minerii din Valea Jiului au putut fi ușor transformați într-o masă de manevră, pentru că imediat după revolta lor, care a avut loc câțiva ani mai devreme, Securitatea i-a infliltrat masiv pentru a-i supraveghea. Pentru a-i ține sub un control strict sindicatele minerilor de după 1989 au fost și ele confiscate de foștii și noii securiști.

În București, minerii au fost conduși nu numai în Piața Universității și la sediile partidelor, redacțiilor, presei libere și sindicatelor, ci și la domiciliile celor mai relevanți reprezentanți ai opoziției.

Fie politice, fie din sfera societății civile. Cei care îi conduceau erau lucrători ai celor două servicii secrete, transformate în poliții politice și în primul rând lucrători ai Serviciului Român de Informații, înființat la scurt timp după ce își făcuse mâna și se legitimase transformând Târgu Mureș într-un poligon al conflictelor interetnice.

 

 

 

 

                 Foto: Virgil Măgureanu, primul director al SRI

 

 

 

 

Minuțiozitatea cu care așa-zișii mineri au scotocit Bucureștiul în căutarea victimelor, precizia cu care au acționat demonstrează că în decembrie 1989 Bucureștiul a fost luat cu asalt de fapt de niște trupe de comando, care au dezlănțuit terorismul de stat împotriva unei mase semnificative de cetățeni.

Fără a mai intra în alte detalii, care sunt până la urmă accesibile oricui dorește să vizioneze documentarele vremii, mai consemnez doar faptul că infernul de la Măgurele a reprezentat un uriaș loc de detenție ilegal și de tortură pentru sute de tineri, care nu avuseseră altă vină decât aceea de a lupta pentru mai multă libertate.

Consecințele vizate de inițiatorii acestei operațiuni de terorism de stat erau însă mult mai ample decât simpla reprimare a unei mișcări de protest. Iar asupra acestora mă voi opri succint în cele ce urmează.

1). În 1990, înainte de Mineriadă, cu toate că lumea liberă era conștientă de faptul că la putere venise un fost comunist, prins de mulți ani în plasa sovietică, porțile pentru România se deschiseseră larg, astfel încât nimic nu ne-ar fi oprit să intrăm în primele valuri în Uniunea Europeană și NATO.

Ei bine, acest drum pro Vest trebuia blocat cu orice preț. Uniunea Sovietică, încă nedestrămată, încerca tot posibilul pentru a menține statele din fostul lagăr socialist în sfera de influență a Moscovei. Din punctul de vedere al Moscovei, obiectivul era legitim.

Nu însă și din perspectva cârpelor KGB-iste care s-au instalat la putere în România.  Pentru a îndepărta România de traseul ei către Vest, trebuia declanșat un eventiment cu adevărat șocant pentru democrațiile occidentale. Așa-zisa Mineriadă din 14 iunie, maltatarea cu bestialitate a studenților, devastarea ziarelor și sindicatelor, toate acțiuni atribuite în mod fals minerilor, dar în realitate regizate minuțios de cele două servicii secrete, și-au atins obiectivul. Șocul a fost imens.

2). Era necesar un impact vizual de o intensitate maximă. Acesta nu putea fi realizat exclusiv prin relatarea vânătorilor bestiale de studenți desfășurate în cel mai important centru universitar al țării. Se cerea ceva mai puternic.

Și astfel, fapt pe care l-am dezvăluit și l-am documentat în mod minuțios, în timp ce demonstranții pașnici defilau prin fața televiziunii, exprimându-și protestul în după-amiaza zilei de 13 iunie, după ce greviștii foamei fuseseră bătuți cu sălbăticie, pe intrarea din spate de pe strada Pangrati au pătruns în televiziunea lăsată în mod special cu porțile deschise circa 20 de tineri vânjoși, înarmați cu ciomege.

Ei veniseră cu un camion și fuseseră dotați cu respectivele ciomege de o întreprindere numită Didactica din subordinea protocolului de stat, întreprindere care în epoca ceaușistă organiza tot ceea ce înseamnă partea vizuală a manifestațiilor comuniste.

Am publicat până și nota de comandă pentru respectivele bâte cu care a fost dotată echipa de comando care a pătruns în forță în televiziune, spărgând ferestre, făcând zgomot și gălăgie și creând impresia că televiziunea publică ar fi fost atacată de demonstranți.

Și imediat s-au deschis și porțile intrării din față, de la blocul turn, iar demonstranții aproape au fost invitați înăuntru. Pentru ca în scurt timp să fie maltratați sub pretextul că atacaseră televiziunea, de reprezentanți ai detașamentului de cercetare-diversiune dizlocat în București în aceeași zi în mod premeditat. Și această înscenare și-a atins obiectivul.

3). Dacă a mers o dată, merge de mai multe ori. Pentru ca soarta României să fie pecetluită, au mai fost conduși încă o dată minerii la București, de aceași sforari, în scopul de a debarca prin violență, în mod neconstituțional, Guvernul Roman, care devenise prea reformist după gustul lui Ion Iliescu, lui Bârlădeanu, lui Marțian Dan și altor pioni manevrați de Moscova.

Dacă Guvernul Roman, cu Adrian Severin la portofoliul reformei, nu ar fi fost debarcat, România trecea încă de atunci la convertibilitatea leului, declanșând abrupt procesul de liberalizare economică și de trecere la economia concurențială de piață. Așa ceva nu trebuia să se întâmple.

Și, din nou, aparent sub forma îndreptării unui segment al populației, minerii contra altor segmente ale populației, cetățenii care visau la euroatlantism, serviciile secrete create ca poliție politică și-au făcut datoria. Drumul României spre Vest a fost întârziat mulți ani. Nici măcar nu a mai putut intra în familia statelor de la Vișegrad, pentru ca împreună cu acestea să încercăm asaltul NATO și UE.

Teroriștii care au acționat în spatele autorității de stat în 1990 și care au produs un rău incalculabil României, sunt cei care ulterior au preluat în mâini ferme pârghiile economiei și pârghiile puterii politice și au creat până la urmă România care nu ne mai place azi. Și pe care începând de la acea Mineriadă, au părăsit-o milioane de oameni în sufletul cărora speranța a fost ucisă.

 

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

15/06/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

DOSARUL Revoluţiei Române din decembrie 1989: INCULPATUL ION ILIESCU A FOLOSIT DEZINFORMAREA ŞI DIVERSIUNEA PENTRU EXECUTAREA CUPLULUI CEAUŞESCU. VIDEO

 

 

Imagini pentru iliescu photos

PARCHETUL GENERAL: INCULPATUL ION ILIESCU A FOLOSIT DEZINFORMAREA ŞI DIVERSIUNEA PENTRU EXECUTAREA CUPLULUI CEAUŞESCU.

Procurorii din cadrul Secției parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii Ion Iliescu (membru și președinte al C.F.S.N.), Gelu Voican Voiculescu (membru C.F.S.N. și fost vice prim-ministru al Guvernului României), Iosif Rus (fost comandant al Aviației Militare) și Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor contra umanităţii prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k C.p, a comunicat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casție și Justiție.

Comunicatul Parchetului General:

Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmare a comunicatelor din datele de 8 februarie 2017, 18 decembrie 2017, 2 aprilie 2018 și 17 aprilie 2018, este abilitat să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:

Prin ordonanţa din 18.12.2018, procurorii din cadrul Secției parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii Ion Iliescu (membru și președinte al C.F.S.N.), Gelu Voican Voiculescu (membru C.F.S.N. și fost vice prim-ministru al Guvernului României), Iosif Rus (fost comandant al Aviației Militare) și Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor contra umanităţii prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k C.p.

Cercetările au vizat stabilirea situației de fapt în ceea ce privește exercitarea directă a prerogativelor puterii de stat și a luării deciziilor cu caracter politic și militar de către grupul de decizie politico – militară al Consiliului Frontului Salvării Naționale (C.F.S.N.), format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior(r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar și numit ministru al apărării) și Gelu Voican Voiculescu.

Probatoriul administrat a relevat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum și Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia.

Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român.

Pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22.12.1989, ar fi fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N.

Din Consiliul Militar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare.

La rândul lor, cei patru inculpaţi ar fi participat în mod direct la exercitarea de diversiuni şi dezinformări.

Cercetările vizează faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc.

În acest context, în intervalul 22-30.12.1989 au fost trase aproximativ 12.600.000 de cartuşe.

Psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice.

Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00).

Totodată, aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat.

Probatoriul administrat în cauză relevă că inculpaţii Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din M.Ap.N., fără a interveni pentru stoparea lor.

Totodată, inculpatul Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23.12.1989, fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni şi ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane.

La 23.12.1989 a emis ordinul diversionist de schimbare a cocardelor tricolore ale elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce ar fi dus la deschiderea focului fratricid, implicit la rănirea unor persoane.

A emis şi alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunţate ar fi contribuit la agravarea psihozei teroriste.

De asemenea, inculpatul Emil (Cico) Dumitrescu, prin apariţiile sale televizate din 22 decembrie 1989 precum şi prin activitatea de conducere şi coordonare în cadrul Comandamentului militar instaurat la etajul XI al Televiziunii Române începând cu data de 22 decembrie 1989, ar fi contribuit în mod direct la manifestarea fenomenului diversionist existent în intervalul 22 – 30 decembrie 1989.

Urmarea imediată a acestor conduite a fost complexă, a presupus producerea unor rezultate multiple asupra unui număr mare de persoane şi ar fi generat o stare de pericol pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile de pe întregul teritoriu al României.

Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale a fost comunicată inculpaţilor.

PARCHETUL GENERAL: ACESTE DIVERSIUNI ŞI DEZINFORMĂRI A CREAT CONDIŢIILE CONDAMNĂRII ŞI EXECUŢIEI CUPLULUI PREZIDENŢIAL CEAUŞESCU PRINTR-UN PROCES PENAL SIMULAT.

 

 

 

 

 

 

 

 

INCREDIBIL: CEAUŞESCU RĂMÂNE CEL MAI APRECIAT FOST PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI

26 DECEMBRIE 2018

 

Imagine similară

 

 

La trei decenii de la Revoluţie,  Nicolae Ceauşescu rămâne conform unui sondaj realizat de Institutul de Studii Sociale, cel mai apreciat fost preşedinte al României.

Cercetarea a fost efectuată la nivel naţional pe un eşantion de 1.065 de respondenţi, reprezentativ pentru populaţia în vârstă de peste 18 ani din România, iar eroarea maximă este de +/-3 %.

Respondenţii studiului au fost întrebaţi ce părere au despre preşedinţii pe care i-a avut România, iar câştigător detaşat a fost…

Nicolae Ceauşescu.64,3% dintre români au răspuns că o părere bună despre Nicolae Ceauşescu, în timp ce numai 31,7% au declarat că au o părere proastă.

Unul din cinci români are chiar o părere excelentă despre fostul preşedinte comunist. 45% dintre aceştia au mai puţin de 49 de ani, adică provin din generaţiile care aveau sub 20 de ani în Decembrie 1989.

Cel mai puţin apreciat preşedinte pe care l-a avut România este Ion Iliescu. 63,1% din respondenţi aveau o părere proastă despre Ion Iliescu, în timp ce 33,9% spuneau că au o părere bună.

De asmenea, au fost mai mulţi românii care îl apreciau pe Traian Băsescu, decât pe fostul preşedinte Emil Constantinescu.

31/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: