CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Hristos s-a Înălţat! Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român. VIDEO

 

 

 

 

Inaltarea Domnului

 

Inălţarea Domnului – Ziua Eroilor

 

In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa şi poporul credincios sărbătoreste praznicul Inaltarii Domnului. Cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332.

In aceasta opera se menţioneaza ca Inălţarea Domnului era sarbatorita in Orient (sec.IV), in a 50-a dupa Pasti, deci, odata cu Rusaliile. Incepand cu secolul al V lea, sarbatoarea Inaltarii lui Hristos s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile).

Toţi creştinii ortodocşi şi catolici cinstesc joi Înălţarea Domnului. Începând din secolul al IV-lea, Înălţarea este celebrată atât în Răsărit, cât şi în Apus la 40 de zile după Paşte, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii.

Oamenii se salută în această zi spunându-şi „Hristos s-a Înălţat!” şi „Adevărat s-a Înălţat!”.

In secolul al VI lea, Sfantul Roman Melodul compunea Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare (Sf. Ioan Damaschinul si Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba Inaltarii.

Potrivit tradiţiei, locul de pe care Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer este situat la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor.

Micuţa capelă rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos.

Capela Înălţării Domnului este un loc de închinăciune, atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani.

În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte şi Ispas, după numele ciobanului care a stat ascuns după pietre, a urmărit uimit şi apoi a povestit înălţarea domnului.

In Biserica Ortodoxa Romana, sarbatoarea Inaltarii Domnului este si ziua dedicata pomenirii eroilor neamului.

Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 şi a continuat până la instaurarea regimului comunist în 30 decembrie 1947.

După căderea regimului comunist, această tradiție  a fost consfinţită prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, când sarbătoarea Inălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor si Sarbatoare Nationala Bisericească.

Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.

 Ei au crezut în fiinţa neamului, pe altarul căruia au adus cea mai sublimă jertfă: Viaţa! Graiul pământului românesc din adâncuri şi pe o arie tot mai întinsă dă mărturii sfinte despre adevăraţii lui stăpâni, care l-au lucrat cu sudoarea frunţii lor şi au pecetluit dreptul asupra lui şi Libertăţii cu sângele de eroi şi martiri.

Din jertfa lor, în ceasurile noastre de îndoială, ne vin îndemnuri, mustrări şi sfaturi, ca să pricepem ce este viaţa şi scopul unui sublim ideal. Ei s-au jertfit pentru idealuri atât de înălţătoare cum sunt acelea pe care le reprezintă Sf. Cruce şi tricolorul naţional. Pilda lor de slujire necondiţionată şi jertfa neprecupeţită pe altarul pământului strămoşesc, ne dau în aceste momente statornicia şi viitorul ţării şi ne asigură biruinţa pe care o dorim.

        E lung, nesfârşit de lung pomelnicul de eroi şi martiri ai neamului românesc. Ei îşi dorm somnul în nădejdea învierii alături de strămoşii şi părinţii noştri şi lasă ca pe osemintele lor de jertfă să se ridice măreţul edificiu: România! Pentru aceasta ziua eroilor, care se sărbătoreşte în această zi sfântă, simbolizează culmea jertfei, a bucuriei şi gloriei la care s-au ridicat peste veacuri, aleşii neamului, ca să ne aducă întregirea, dezrobirea, pacea şi libertatea după care am însetat!

Dintre atâtea zile de reculegere “Ziua Eroilor” este şi una din cele mai sfinte sărbători care ne poate da prilej de aducere aminte, căci prin jertfa lor au devenit pentru noi toţi un adânc legământ sufletesc şi înălţare.

        Astăzi, ca nişte trimişi ai neamului ei vin la noi, cu rol hotărâtor în viaţa de zi cu zi şi ne cer să dărâmăm egoismul, răutatea, duşmănia, ura, nedreptatea şi tot ce ne desparte şi ne îndepărtează.

        Eroii reprezintă jertfa de veacuri a unui neam! Dar nu-i de ajuns numai să ne aducem aminte de ei cu respect şi recunoştinţă! În această sfântă zi, ei cer de la noi să ne schimbăm firea prin înnoirea minţii, schimbarea mentalităţii, şi o recâştigare a gândirii sfinte care să ne ducă spre o renaştere, o reînnoire a sufletelor noastre în a deveni mai buni, mai cinstiţi, mai muncitori, plini de înţelegere şi dăruire.

Se vorbeşte de o lume nouă! Duhul eroilor vrea de la această lume, o slujire nouă, un ideal nou de viaţă plin de demnitate, de muncă cinstită, iubire, de jertfă şi istorie. Să căutăm a ne ridica cu viaţa şi faptele noastre la înălţimea Virtuţilor lor.

        Ei nu se jelesc, ei cer să fie urmaţi pe calea muncii, a faptelor şi a idealului de lumină din care să răsară pentru noi toţi o viaţă mai bună, liberă, cinstită, plină de pace, dragoste şi demnitate naţională. Cinstirea faptelor lor eroice le-o vom arăta şi dovedi nu prin simple discursuri şi confesiuni retorice, ci prin înălţarea noastră la măreţia şi strălucirea jertfei lor!

Făclie de lumină şi de înălţare, eroii neamului ne cer astăzi un stil de viaţă nouă şi devotament cu dăruire pe altarul neamului. Să plecăm genunchii şi inimile noastre pentru pioasa reculegere în faţa eroilor noştri, ctitori ai veşniciei româneşti şi să lăsăm să cadă o lacrimă de recunoştinţă,în rugăciunea noastră pentru veşnica lor odihnă!

ÎNCHINARE:

Celor căzuţi pe front trimişi „fără întoarcere”;
Celor prizonieri surghiuniţi prin Siberia roşie;
Celor căzuţi luptând, cu arma în mână;
Celor ce au albit prin închisori sub oblăduirea democraţiilor „parlamentare, dictaturii militare şi tiraniei comuniste”;
Tinerilor de azi care s-au sacrificat cântând ca să spele ruşinea şi laşitatea părinţilor;
Celor ce vor veni, val după val, să lupte şi să moară (de va mai fi nevoie) pentru dărâmarea zidului de ură şi de mişelie ce ne înconjoară şi pentru apropierea neamului românesc de Dumnezeu.

Prin legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, sărbătoarea Înălţării Domnului Iisus Hristos a fost proclamată Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.

 

http://basilica.ro/inaltarea-domnului-ziua-eroilor-sarbatoare-nationala-a-poporului-roman-10/

https://www.crestinortodox.ro/predici/predici-sarbatori/inaltarea-domnului-ziua-eroilor-91074.html

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/astazi-este-inaltarea-dar-si-ziua-eroilor-in-biserici-au-loc-slujbe-de-pomenire-730896

http://www.ascorsuceava.ro/Comunicate-de-presa/inlarea-domnului-cinste-i-onoare-pentru-eroii-neamului.html

 

 

Reclame

17/05/2018 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Învierea Domnului – sărbătoarea de Paşte în 2017. VIDEO

 

 

 

 

Christos a înviat !

 

 Modul de calculare a datei Sfintelor Pasti a fost  stabilit la primul sinod ecumenic, tinut in anul 325 la Niceea. 

Anul acesta Biserica Ortodoxa a sărbătorit sfintele sărbători de Paşti pe data de 16 Aprilie, în acelaşi timp cu catolicii.

Mii de creştini din întreaga lume au venit la Ierusalim pentru a participa la ceremonia din Sâmbăta Mare şi au luat Lumina Sfântă, care reprezintă pacea, eternitatea divină şi reînnoirea.

De la Ierusalim, Focul Haric este dus în România şi în toate ţările ortodoxe şi este împărţit credincioşilor.

Paştele ortodox

Sărbătoarea de Paşti comemorează invierea Domnului Iisus Hristos, care a infrânt moartea şi S-a reîntors printre cei vii.

Iisus Hristos a fost răstignit la câteva zile dupa intrarea in Ierusalim, a murit pe cruce şi a înviat dupa 3 zile într-o Duminică. Primele 3 zile din Sărbătoarea Pascală reprezintă pentru creştinătate momente de mare sărbătoare.

Paştele creştin durează 40 de zile şi se intinde între sărbătoarea Învierii lui Hristos şi sărbătoarea Înalţării Domnului, mereu într-o joi. 

Invierea domnului Iisus Hristos din morti este considerata centrul credinţei ortodoxe, iar sărbătoarea de Paşte este precedata de 12 saptamani de pregatire.

Duminicile premergatoare postului

In acesta perioada persoanele credincioase trebuie sa tina post atat fizic cat si in suflet si sa se roage pentru iertarea pacatelor. Trebuie sa isi ierte apropiatii si sa se impace cu cei cu care s-au certat. Sa ierte si sa dea un exemplu de credinta celor din jurul lor.

Postul Mare

Este cel mai lung si mai important dintre toate cele 4 posturi importante. Dureaza 40 de zile si semnifica pregatirea spirituala pentru toti crestinii.

Credinciosii trebuie sa dea dovada de putere de iertare si grija spirituala, trebuie sa se curete prin rugaciune si sa desavarseasca fapte bune. Crestinii trebuie sa se opreasca de la ganduri si fapte necurate, patimi, pofte si rautati.

Saptamana Patimilor

Saptamana patimilor cuprinde perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare. In aceasta saptamana se face pomenirea patriarhului Iosif.

Vopsirea ouălor rosii

Cel mai cunoscut obicei creştin de Paşte este vopsirea ouălor în roşu care semnifică sângele lui Iisus Hristos. Conform tradiţiei, Născătoarea de Dumnezeu care a venit să îşi plângă fiul, a avut un coş cu ouă pe care au curs picături de sânge din rănile lui Hristos.

Duminică spre prânz, după Înviere, credincioşii sunt aşteptaţi la biserică pentru slujba cunoscută ca „A doua Înviere”, la care vor fi citite, în 12 limbi, versetele 19-25 din capitolul XX al Evangheliei după Ioan.

Săptămâna de după Înviere se numeşte Săptămâna Luminată, în care nu se mai posteşte.

 

 

 

 

 

 

 

 

18/04/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Misterul Focului Sfânt din noaptea Invierii de la Ierusalim

 

 

 

 

 

Focul Sfânt din noaptea Invierii de la Ierusalim este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea noastra, care se repeta din an in an, de aproape 20 de veacuri, in Sambata Mare.

Toți credincioșii știu, iar cei prezenti vad că an de an, în timpul slujbei Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, în mod uluitor, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim lumânările se aprind singure.

 

 

 

Sfanta Lumina de la Ierusalim

 

 

 

Cel mai longeviv şi mai cunoscut miracol al creştinismului, Focul Sfânt, are loc în fiecare an în Sâmbăta Mare, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Din piatra pe care a fost întins trupului Lui Iisus Christos, în fiecare an izbucneşte o flacără rece care nu arde, dar care stârneşte veneraţia şi teama a mii şi mii de credincioşi.  

Încă din Vinerea Marea, credincioşi din toată lumea se strâng în Biserica Sfântului Mormânt, aşteptând să fie martori la miracolul Sfintei Lumini.

A doua zi, sâmbătă, de dimineaţă, creştinii arabi încep să-şi cânte rugăciunile, bătând tobele în acelaşi timp.

Miracolul Focului Sfânt, care izbucneşte din senin în mormântul lui Iisus din Ierusalim, atrage mii de credincioşi, anual.

 

O ceremonie grandioasă

 

 

În jurul orelor 13:00 se face linişte şi apar reprezentanţii autorităţilor israeliene, meniţi să asigure corectitudinea feţelor bisericeşti ce vor lua parte la miracol. Ei verifică bine mormântul ca să nu existe surse de foc ascunse în el, apoi sigilează uşa cu ceară.

La scurt timp apare Patriarhul Ortodox care este verficat, la rândul lui, de israelieni. Intră în mormânt doar cu un mănunchi de lumânări banale şi iese cu ele aprinse de la Focul Sfânt.

În afară de Patriarhul Ierusalimului, nimeni altcineva nu poate fi prezent în Sfântul Mormânt, când are loc miracolul.

După povestirile patriarhilor Focul Sfânt izbucneşte chiar din piatra pe care a fost întins Iisus în mormânt. În fiecare an se comportă altfel, are o culoare diferită şi un aspect diferit. Uneori este limitat la suprafaţa pietrei, alteori luminează tot mormântul, uneori e albastru, alteori e roşiatic.

După ce îşi aprinde lumânările, patriarhul iese din mormânt şi împarte lumina Sfântă credincioşilor. Se spune că, în primele 33 de minute, focul nu arde, chiar dacă îţi treci mâna sau părul direct prin el. Mai mult, se pare că el atinge şi lumânările sau lămpile din Biserică, acestea aprinzându-se spontan.

Ceremonia este transmisă în direct de televiziunile ţărilor creştine şi mai multe state pun la dispoziţia Bisericii zboruri speciale care să aducă Sfânta Lumină de la Ierusalim aşa încât aceasta să ajungă la credincioşi în Noaptea de Înviere.

Unii oameni  de ştiinţă susţin că ar fi doar o înşelătorie.

 

 

 

Sfânta Lumină, miracol sau înşelătorie?

Părerile oamenilor de ştiinţă sunt împărţite în ce priveşte miracolul Focului Sfânt, majoritatea refuzând să creadă în ceva ce nu are nicio explicaţie ştiinţifică, mai ales că feţele bisericeşti nu au permis niciodată nimănui să ia parte la miracol.

Ei caută în zadar să afle logica miraculosului fenomen. S-au lansat tot felul de ipoteze care mai de care mai grozavă, însă cei care au văzut Lumina Sfântă și cred în ea, nu pot fi dați înapoi din credința lor.

Totuși, nu numai ateii, dar și unii teologi cu renume cred ca Lumina Sfântă ar fi doar un truc.

“O lumânare care se aprinde în spatele unei uşi închise,  nu reprezintă un miracol”, spun scepticii.

Doctorul rus în ştiinţe fizico-matematice, coordonatorul laboratorului sistemelor ionice din Rusia al Institutului de Energie Atomică ce poartă numele lui Kurchatov, a inițiat în anii 2008 un experiment științific cu privire la originea Luminii Sfinte, în timpul slujbei pascale a Bisericii Ortodoxe.

Lumina Sfanta de la Ierusalim

Andrei Volkov

Volkov a presupus că flacăra Luminii Sfinte este o descărcare de plasmă. În acest sens, savantul a venit cu ideea unui experiment simplu, dar curajos: să măsoare radiaţia electromagnetică în biserica Sfântului Mormânt chiar în momentul ce se pogora Lumina Sfântă.

Savantul a reglat dispozitivele. A presupus că dacă în timp ce se pogoară Lumina Sfântă se va înregistra un salt al câmpurilor electromagnetice, atunci calculatorul îl va fixa. Dacă flacăra este doar o scamatorie „jucată” pentru credincioşii ortodocși, atunci nici un fel de salt nu se va produce.

După șase ore jumate de așteptare, după cum declara agenția Interfax, „Aparatele noastre, care emiteau un spectru de radiaţie electromagnetică, au detectat un impuls ciudat de frecvenţă joasă care inunda Biserica Sfântului Mormânt. Acest impuls inexplicabil nu a mai fost detectat până acum. El părea iniţial o formă stranie de descărcare electrică.

Nu am reuşit să detectăm locul exact în care Lumina se coboară şi aprinde lumânările ţinute de Patriarh. În acel moment, toate aparatele noastre de măsurare şi înregistrare au avut din senin probleme tehnice.”, a povestit Andrei Volkov.

Potrivit acestuia, bizara descărcare electrică a fost confirmată de Evgheny Morozov, expert în inginerie mecanică.

La capătul câtorva luni petrecute în studierea şi interpretarea rezultatelor măsurătorilor, Volkov a concluzionat că datele înregistrate în noaptea de Înviere în biserică diferă fundamental de cele din ziua precedentă, dar că o singură cercetare e insuficientă pentru o opinie ştiinţifică solidă. „Dacă mă întrebaţi, ca om de ştiinţă, dacă acolo s-a petrecut sau nu un miracol, v-aş spune că nu ştiu.„, a declarat fizicianul rus.

Experimentul realizat de omul de știință Andrei Volkov asupra fenomenului, nu a fost o premieră decât prin măsurătorile înregistrate. Anterior, alţi oameni de ştiinţă au observat, la rândul lor, o formă bizară de energie care apărea în apropierea altarului Bisericii Sfântului Mormânt, fix înainte de pogorârea  Luminii.

Aparatele foto și video au surprins acest flash albăstrui de energie coborând de sus, un flash ce durează mult mai mult decât cel produs de tehnica umană.

Potrivit lui Volkov, acest flux energetic nu are legătură directă cu Lumina Sfântă, dar o precede întotdeauna. Adjunctul şefului Comisiei Pentru Miracole din cadrul Patriarhiei moscovite, Alexander Moskovsky, a lăudat rezultatele muncii lui Volkov, considerându-le serioase, veridice şi responsabile.

Pe de altă parte, fizicianul a confirmat că focul proaspăt aprins nu arde pielea.

Neîncrederea cu privre la acest fenomen nu este de ieri de azi, ea datează încă din vremurile când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii care călătoreau anume pentru a fi martori la acest eveniment, aduceau venituri babane.

Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţimea ortodoxă şi au descoperit că miracolul a încetat să se mai producă.

Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul. Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de căpătâi, „Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman„, în volumul IV, publicat în 1788:

„Musulmanii zâmbeau cu condescendenţă la menţiunea flăcării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranţa asupra acestui fenomen a fost sporită şi de interes, veniturile prinţului şi ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul”.

În general se crede că Lumina Sfântă este o banală flacără luată de patriarhul ortodox de la o sursă ascunsă în incinta Sfantului Mormânt. Igor Dobrokhotov, dar şi cercetătorul Nikolai Uspenski, dr. Aleksandr Musin de la Sorbona şi unii ortodocşi de rit vechi cred că este vorba de înșelăciune și citează ca argument, extrase din jurnalele arhimandritului rus Porfirie (1804-1885), trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a fonda misiunea rusească, si care pretinde că tagma preoțească din Ierusalim ştia că Lumina Sfântă e o fraudă. Iată ce scria Porfirie:

„Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, Focul Sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi.” (Kniga bytija moego, vol. 1 (anii 1841-1844), p. 671).

Dobrokhotov mai susţine faptul că pelerinii care îşi “spală faţa” sau părul ori mâinile cu Focul Sfânt rezistă fără să se ardă tot atât cât ar fi rezistat şi la o flacără obişnuită. Iar aici trebuie menţionat că, potrivit portalului ortodox Credo, timpul cât Sfânta Lumină nu provoca arsuri era mai mare în trecut decât astăzi.

În timp, s-ar fi ajuns de la 33 de minute la numai două minute.

Victoria Clark, corespondenta pentru România a publicaţiei britanice The Observer în anii ’90, a scris o carte dedicată miracolului de la Ierusalim, intitulată „Holy Fire: The Battle for Christ’s Tomb„.

Jurnalista declară că în secolul XIX, clerul ortodox din Ierusalim a dorit să prezinte publicului larg miracolul ca fiind mai degrabă simbolic.

Însă pierderile financiare şi spirituale au fost considerate prea mari, aşa că ideea a fost abandonată.

Nici incidentul grav din 1834, când sute de pelerini au murit călcaţi în picioare de mulţimea strânsă lângă micuţa biserică, nu a schimbat hotărârea clerului.

Pentru că Patriarhul nu poate pătrunde cu surse de foc în biserică, fiind controlat de autorităţile israeliene, scepticii au explicat că secretul Luminii Sfinte este ascuns în lumânările pe care acesta le ia cu el în Biserică.

Dacă acestea sunt impregnate cu fosfor alb, nu este nevoie de o sursă de foc pentru a le aprinde, deoarece fosforul, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan.

Un istoric grec, Michael Kalopoulos, a făcut o demonstraţie în direct la o televiziune din Grecia, arătând cum lumânările folosite de Patriarh se pot aprinde fără a avea nevoie de o sursă de foc.

Dacă vârful lumânărilor este înmuiat în fosfor, lumânările se aprind apoi de la sine.

Pentru a amâna aprinderea flăcărilor, lumânările pot fi apoi înmuiate într-un solvent organic, fosforul urmând să ia contact cu aerul abia după ce acesta se evaporă.

Calităţile fosforului erau cunoscute încă din antichitate, spune Kalopoulos, fiind folosit de magicienii din Caldeea în secolul V î.H.

De asemenea, Strabon descrie folosirea sa de către babilonieni în Geographica, lucrare publicată în anul 23 d.H.

Totuși, alte surse spun că fosforul a fost descoperit accidental de către un alchimist din Hamburg, Hennig Brad, în anul 1669, care căuta să extragă piatra filozofală distilând într-o retortă și calculând rezidul în absența aerului, cu nisip, el a obținut un produs alb care lumina la întuneric și pe care l-a numit „foc rece”.

Acest procedeu secret a fost redescoperit de Kunckel în Germania și K.W. Scheele (1777) .

Ei au recunoscut prezența nemetalului în oasele animalelor. Această metodă care a fost instituită de el a fost preluată de L.N. Vanquelin.

Sfânta Lumină a apărut și continuă să apară la Ierusalim aproape de 2000 de ani iar fosforul a fost descoperit abia în anul 1669, ceea ce ar dovedi că nu are cum să fie vorba despre o înșelătorie.

Totuşi, cum se pot aprinde din senin lumânările patriarhului?

Chiar în Grecia, ţară care difuzează ceremonia în direct la TV şi care trimite un zbor special pentru a aduce Focul Sfânt, un om de ştiinţă a demonstrat că Lumina Sfântă ar putea fi o înşelătorie.

Cercetările lui Michael Kalopoulos au dus către o substanţă capabilă de autocombustie spontană, fosforul alb. În contact cu aerul, acesta se aprinde, iar dacă este diluat cu un solvent potrivit, apariţia focului întârzie până când solventul se evaporă complet.

Să ne amintim ajunsi în acest punct, de marele inginer și inventator Heron din Alexandria.   Nu se știu foarte multe detalii ale vieții sale, până și data nașterii lui rămâne incertă.

Se știe doar că a inventat niște mașinării sofisticate ce întreceau cu mult nivelul epocii sale. In legatura cu Sfânta Lumină, se amintesc căteva dintre invențiile lui, care erau amplasate in temple cum ar fi spre exemplu primul automat din istorie, ce funcționa cu monede, pentru a distribui apă sfințită.

Aceste automate puteau fi găsite în templele din întreaga țară, permiţând fiecărui pelerin să primească o cantitate egală de apă, fără a fi necesară prezența preotului.

Automatele lui Heron operau pe baza unui sistem deschis de supape: atunci când o monedă era plasată în fanta automatului, greutatea monedei deschidea o supapă și dădea drumul la apă.

O alta inventie a acestui genial inginer al antichitatii au fost Uşile automate de la intrarea în temple. Acest dispozitiv utiliza căldura și forţa pneumatică pentru a deschide ușile unui templu. Astfel, preotul aprindea un foc în altar, încălzea aerul din interior, forţându-l să se extindă.

Aerul expansionat trecea printr-o conductă într-un vas cu apă, care comunica printr-un tub cu un alt vas cu apă; astfel, apa trecea din primul vas în cel de-al doilea. Acesta din urmă, umplându-se cu apă, devenea greu şi se cobora în jos. Dar, cel de-al doilea vas era conectat la o frânghie înfășurată în jurul unui ax, și, odată cu coborârea vasului în jos, axul se învârtea şi, astfel, uşile se deschideau.

Pentru Heron era doar mecanică, dar pentru călugării și credincioșii acelor timpuri, era un adevărat miracol.

Dar cea mai interesantă invenție este o mașinărie despre care credincioșii credeau că îi ajută să vorbească direct cu zeii. Era o mașinărie de prezis viitorul. Contracost! Mulți care mergeau la temple, mergeau chiar în acest scop, de a afla ce le rezervă viitorul.

După ce plăteau o anumită taxă, oamenii puteau consulta divinitatea cu privire la viitor, adresându-i o întrebare al cărei răspuns se rezuma la „da” sau „nu”.

Mașinăria era ca un fel de templu în miniatură, cu o rotiță pe unul din pereții exteriori, iar pe acoperiș cu o pasăre artificială care se rotea. Adresai întrebarea, întorceai roata și pasărea dădea răspunsul: dacă ea cânta, era interpretat ca răspuns pozitiv, dacă nu cânta, ca negație.

 

 

Pasarile pneumatice ale lui Heron din Alexandria. De la stanga la dreapta a treia imagine reprezinta sectiunea prin masina de ghicit viitorul.

Se pare că un preot care mânuia din umbră mecanismul, decidea ce nuanță lua răspunsul. Trilul păsării, ținea, de asemenea tot de un mecanism inventat de Heron, dar nu mai detaliem.

Totuși, Lumina Sfântă de la Ierusalim rămâne o enigmă. Pentru credincioși ea constituie o minune, o emoție care le întărește credința, poate o speranță, poate o confirmare, poate un semn.

Probabil unii credincioși foarte elevați nu au nevoie de astfel de dovezi spectaculare, însă majoritatea resimt nevoia unui astfel de sprijin.

Chiar și ateii au nevoie de câte o minune uneori, chiar dacă nu recunosc, pe sistemul „Și băieții plâng câteodată când nu-i vede nimenea„.

Orice s-ar întâmpla acolo, cert este că știința nu a venit pana acum cu dovezi clare…

  Firea omului este mereu nemulțumită; dacă există minuni, de ce nu se fac văzute, iar dacă se fac văzute, unii oameni isi spun că e imposibil să fie adevărate, fiind doar niste trucuri. 

Bibliografie (surse):

23/06/2016 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: