CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

HUȚULII ȘI STATUL LOR EFEMER DIN VECINĂTATEA ROMÂNIEI


 
Patria huțanilor trebuie căutata in Muntii Pocuției, de unde apoi ei se lățiră și asupra Muntilor Bucovinei. Acestia adaposteau o populatie română foarte rară. Astfel, ei se strecurara peste hotar, azi unul, mâine altul, până ce numarul lor spori la cateva mii de familii…

Ion Nistor

În perioada 1917-1920, pe teritoriile care aparținusera fostului Imperiu Austro-Ungar, au luat ființă cateva state ucrainene efemere: Republica Ucrainei Occidentale, Hatmanatul, Directoratul si Republica Sovietica Socialista Ucraineana pro-bolșevică și Republica Huțula.

Republica Huțulă (Гуцульська республіка) a fost un stat efemer care a  aparut in timpul dezmembrării Imperiului Austro-Ungar, o republica proclamată la 8 ianuarie 1919,  după eșuarea tratativelor de a reuni zona Ucrainei Transcarpatice cu  Republica Populară a Ucrainei Occidentale și a existat până la 11 iunie 1919.

Republica Huțulă cuprindea zona Ucrainei Transcarpatice (care făcea parte din partea ungară a imperiului), dar revendica Pocuția și anumite părți din Ducatul Bucovinei  (care făcea parte din partea austriacă a imperiului).

Republica Huțulă

Harta Republicii Huțule

Deși la 28 noiembrie 1918 Consiliul Național al Bucovinei votase în majoritate Unirea Bucovinei cu Tara Mama-România, această decizie a fost contestată de minoritatea ucraineană din unele localități cu populație huțulă, printre care Izvoarele Sucevei, care a revendicat alipirea lor la Republica Huțulă.

Capitala republicii a fost stabilită în orașul  Frasin (Iasinia), prim ministru fiind ales un oarecare Stepan Klociurak (n.27 februarie  1895 – m. 8 februarie 1980).

Acesta a fost activ și în organizarea forțelor armate ale republicii care cuprindeau aproape 1.000 de soldați.

Republica Huțulă a fost desființată atunci când Republica Sovietica Ungaria a ocupat zona Ucrainei Transcarpatice, la 11 iunie 1919, dar în iulie 1919, cu aprobarea puterilor Antantei, Cehoslovacia si-a stabilit suveranitatea asupra Ucrainei Transcarpatice, în timp ce România își asigura suveranitatea asupra întregii Bucovine, iar Polonia asupra Pocuției.

Un stat efemer in vecinatatea României – REPUBLICA HUŢULA

Huțulșcina, denumită și „Țara huțulilor, este o zonă predominant muntosă care se suprapune unor părți din regiunile istorice Bucovina, Maramureș, Pocutia, Transcarpatia și în mai mică măsură Galiția.

De-a lungul timpului, Țara Huțulilor ori doar părți din ea, au fost incluse în  Cnezatul de Halici, Moldova,  Austro-Ungaria, Republica Huțulă, Cehoslovacia și URSS.

Actualmente, cea mai mare parte a acesteia se află între granițele Ucrainei, iar extremitatea ei sudică în România.

Tot teritoriul Huțulșcinei se află în Muntii Carpați, aproape întreaga regiune huțulă fiind situată  în zone naturale protejate, fiind formată din parcuri naționale și rezervații ale biosferei.

ROMANII DIN CARPAŢII NORDICI ŞI AŞEZĂRILE ÎNTEMEIATE DE EI | CER SI PAMANT  ROMANESC

Aproximativ trei sferturi din suprafața Țării huțulilor e acoperită de păduri, restul în principal de fînețe și zone nelocuite.

Expeditiile militare din arealul galitian ale domnilor moldoveni (Stefan cel Mare sau ale urmașilor săi – Bogdan III, Petru Rares, Ioan Voda) ar fi dus si la o colonizare cu populatie de origine slavă in Moldova.

Aceasta colonizare este probabila si datorita administrarii temporare a Pocutiei de catre aceiasi domni moldoveni, garantie a imprumutului de 3.000 de ruble de argint pe care regatul polon era dator sa-l intoarca vistieriei moldovene.

Ambiguitatea etnica este perpetuata si de primele documente scrise ale vremii, care fie numai intareau anumite proprietati, fie atestau doar nemultumirea locuitorilor regiunii privind darile excesive impuse de stapanii locurilor, fara sa detalieze un specific etnic local precis.

Abia dupa ocuparea acestei provincii de catre austrieci noua administratie incepe sa ofere date precise, fiind atestate istoric si primele sosiri masive ale huțulilor (sau huțanilor) în zonă. Anumite harti, studiile antropologice, demografice si recensamintele vremii confirmau că acestia au ocupat valea Bistriței Aurii, vaile superioare ale raurilor Moldovita, Suceava si Moldova. Cei mai mulți trăiesc astăzi aici si in nordul Maramuresului..

Comunitatea hutula e inclusa in marea familie slavă. Nu se cunoaste o cauza precisă a migratiei acestei populatii, din ce în ce mai importanta la inceputul secolului al XIX-lea: evitarea taxelor austro-ungare, faradelegile comise, obligațiile militare sau presiunea demografica prin suprapopularea regiunii lor de bastina, Ivano-Frankivsk.

In nord-vestul Bucovinei si in Maramureș, nou-venitii au gasit teritorii intinse, impadurite si nelocuite de romani. in consecinta, „au luat cât au putut“.

Hutuli Plosca 5

Huțulii nu sunt considerați o etnie de sine stătătoare și par a se înrudi mai mult cultural decât lingvistic, cu ucrainenii si alte populații slavofone ce locuiesc în Munții Carpați și anume cu boikii, rutenii, lemkii și goralii.

Deşi vorbesc, aproape exclusiv, idiomul malorus, aşa-numita limbă ruteană sau, mai bine zis, subdialectul ei podolic-huţulic, au în limbajul lor o mulţime de termeni vechi şi curat româneşti, care se raportează mai ales la obiectele de primă necesitate”  toate acestea determinându-l pe „Miklosich („Ueber die Wanderunhen der Rumunen”, Viena, 1879), să se ocupe îndeaproape cu acest interesant popor şi să-şi dea seamă de raporturile sale cu elementul românesc”.

În teoriile contradictorii ale sfârşitului secolului al XIX-lea, huţulii erau consideraţi „resturi de Cumani, care… poartă, în unele cronici, încă şi denumirea de Uţi sau… Guţi (Dimitrie Onciul), numire care, sub influenţa slavă, a dat, apoi, naştere la numele de Huţ, întregit, în urmă, prin terminaţia turcă „ul”, în Huţul”.

Huţulii, o enigmă etnologică a satului moldovenesc | Dragusanul.ro

Portul este vizibil distinct de cel al populațiilor învecinate, muzica are unele elemente comune cu cea maghiară, în vreme ce unele obiceiuri își găsesc analogii la alte populații carpatice, cum ar fi maramureșenii vorbitori de română.

În România, comunități de huțuli trăiesc în zonele din nordul Sucevei (Moldova Sulița, Benia, Breaza, Izvoarele Sucevei, Cârlibaba, Moldovița, Vatra Moldoviței, Ciumârna, Brodina, Ulma) și în județul Maramureș (Bistra, Poienile de sub Munte, Repedea, Rona de Sus, Ruscova și Vișeu de Sus).

 Se spune că, nemaisuportând jugul austriac – birul mare, armata lungă și încercarea imperiului de a-i converti la catolicism, noi fiind prin tradiție ortodocși – huțulii s-au refugiat în munți.

Există un hrisov al Mănăstirii Putna în care se consemnează că, prin anii 1700, nemaiavând cum se îngriji de avere, aceasta donează 8 munți unor oameni veniți din Galiția.

Migraţia huţulilor din Galiţia în zona muntoasă a Bucovinei a început în anul 1786, când Bucovina a devenit parte a Imperiului Austro – Ungar.

La început huţulii s-au ocupat cu păstoritul sau lucrau ca zilieri pe pământurile mănăstirilor. Imigraţia acestora a fost favorizată şi de faptul că, la sfârşitul secolului XVII, graniţa dintre Moldova şi Polonia a fost desfiinţată.

Hutuli Plosca 6

Primele date statistice privind huţulii din Bucovina sunt de la începutul secolului al XVIII-lea, când în urma unui recensământ s-a constatat că, din cele 14.350 de familii existente la acea vreme în Bucovina, 11.099 erau de români, 1.261 de ruteni şi 1.112 de huţuli. La începutul anilor 1900, s-a estimat că în Bucovina s-ar afla în jurul a 25.000 de huţuli.

Astăzi ei trăiesc în Bucovina, Maramureș, Transcarpatia si Pocuția și sunt în exclusivitate ortodocşi.

Multă lume îi aseamănă cu ucrainenii, dar până și Mihai Eminescu spunea că huțulii ar fi daci slavizați în decursul istoriei, iar dacă avem în vedere modul de viaţă al huţulilor din vechime, unele obiceiuri, cum ar fi acela ca la moartea unui membru al comunităţii să se veselească prin jocuri şi farse la privegherea mortului, dar şi existența unui cult al bradului, găsim asemănări izbitoare cu vechiul popor dac cu care, deşi există relativ puţine informaţii,  putem să facem o asemenea comparaţie.

In Huțulșcina  s-au născut personalitati importante  ale  românilor cum ar fi  preotul ortodox Iraclie Porumbescu (Golembowski), tatal marelui compozitor roman Ciprian Porumbescu, sau  Matei Vișniec, poet și dramaturg român, activ în prezent în Franța.

Citi și :

Surse: Wikipedia;  http://karpaccy.pl/images/plaj/mapy/mapa_hucu.JPGhttp://jurnalulpolitic.blogspot.ro/2013_03_01_archive.html.

Publicitate

10/01/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: