Victoria antijaponeză sovietică de la Halhîn Gol şi legătura acesteia cu semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov
În anul 1939 la Halhîn Gol, lângă râul Halha, s-a dus bătălia decisiva în războiul nedeclarat dintre armatele aliate ale URSS şi Mongoliei, împotriva Imperiului japonez aflat atunci în plină expansiune teritorială.
Motivul conflictului a fost pretenţia japonezilor ca graniţa dintre provincia chineză Manciuko,ocupată de ei si Mongolia, să fie râul Halha, care se vărsa în Lacul Baikal, în timp ce mongolii şi aliaţii lor sovietici, susţineau că graniţa ar fi fost la 16 km la est de râu.
Ofensiva sovieto-mongolă declanşată de generalul Jukov în 20 august 1939, a dat o lovitura decisivă armatei Kwantung, principala forţă militară japoneză din Manciuria vecină ocupată, care atunci era constituită din unele din cele mai bine pregătite unităţi japoneze.
Foto: gen.Gheorghi Jukov şi Horloogiin Cioibalsan, comandantul armatei Republicii Populare Mongole, la Halhân Gol
Sovieticii aliaţi cu mongolii au aruncat în luptă 57.000 de infanterişti, 500 de tancuri şi 250 de avioane.
Japonezii aflaţi sub comanda generalui Otsuzo Yamada, forța care a trebuit să facă față atacului sovietic aveau 38.000 de infanterişti, 135 de tancuri şi 250 de avioane.
Operațiunea sovietică a fost o manevră clasică de dublă învăluire executată pe o suprafață de dimensiunile Europei occidentale.
Pe aripa de vest a atacului, sovieticii au înaintat prin deșerturile și munții Mongoliei, la mare distanță de liniile feroviare de aprovizionare.
Această manevră a luat prin surprindere analiștii militari japonezi, care se aşteptau ca atacul să fie dat de-a lungul căilor ferate de aprovizionare, atacând poziții nipone foarte slab fortificate.
Pe lângă toate acestea, comandantul japonez a lipsit de la postul său în primele 18 ore ale atacului, iar comunicațiile dintre centrul de comandă și unitățile îndepărtate au fost întrerupte aproape de la început.
Superioritatea blindatelor sovietice avea să asigure victoria.
Tancurile lui Jukov au reuşit să încercuiască complet forţele japoneze – o manevra clasică a blitzkrieg-ului nazist.
Armata japoneză a refuzat să se predea şi a fost practic decimată.
După trei zile de lupte, pe 23 august 1939, înfrângerea japonezilor era clară.
Aceasta era vestea pe care o aştepta Stalin la Moscova în timp ce acesta trăgea de timp în discuţiile cu naziştii.
Când a aflat că japonezii au fost zdrobiţi, Stalin şi-a dat acordul pentru semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov cu Germania, prin care naziştii şi sovieticii au trecut la împărţirea Europei.
Acum, lucrurile erau clare: nu Stalin avea să fie cel care urma să lupte pe două fronturi, ci Hitler.
Stalin a câştigat doi ani până în 1941, când a trebuit să facă faţă atacului Germaniei lui Hitler şi aliaţilor acesteia asupra ţării sale.
De la 23 august 1939 şi până la 22 iunie 1941, Stalin nu numai că a asistat fără să se implice la desfăşurarea războiului dintre Germania, Anglia şi Franţa, dar a şi cotropit toate statele cu care URSS se învecina la Apus, răpind Finlandei, Poloniei şi României întinse teritorii şi anexând Ţările Baltice.
Pentru Japonia, rezultatul nefavorabil al bătăliei de la halhîn Gola avut o influenţă hotărâtoare asupra strategiei sale de mai târziu, determinând Cartierul General Imperial să-şi îndrepte atenţia extinderii imperiului spre insulele din Pacific şi Asia de sud-est, abandonând varianta atacului spre nord, în Siberia.
Cu toate că ostilităţile armate s-au desfăşurat fără nicio declaraţie de război, la sfârsitul conflictului părţile au semnat un tratat de pace, iar japonezii nu au mai îndrăznit să atace Mongolia şi Uniunea Sovietică
Mai mult, peste nici doi ani, Japonia şi URSS au semnat din nou, la data de 13 aprilie 1941, un Pact de neutralitate reciprocă, pentru o perioadă de 5 ani.
Acest Pact, revocat înainte de atacul URSS-ului asupra Japoniei la data de 8 august 1945, în urma căruia au anexat Insulele Kurile şi a fost eliberată Manciuria, elimina la momentul respectiv ameninţarea unui război pe două fronturi pentru Uniunea Sovietică.
Bătălia dela Halhîn Gol a fost prima mare victorie a generalul Gheorghi Jukov (viitor mareşal), cel care va fi câţiva ani mai târziu unul dintre artizanii victoriei URSS împotriva Germaniei naziste.