CHEIA INSTAURĂRII VIITOAREI DICTATURI A ANORMALITĂȚII LA NIVEL PLANETAR

Dictatura anormalității

Recent, parlamentarii europeni au hotărât că un bărbat poate naște copiii și au votat un raport în acest sens (Raportul Matic).

Nu e obligatoriu, e doar un act politic, însă a strecurat în conștiința opiniei publice ideea insidioasă că și bărbații pot rămâne însărcinați și pot face copiii,scrie Mihai RAPCEA în justitiarul.ro.

Nu contează faptul că nu a existat încă nici un caz în istoria umanității sau a biologiei mamiferelor în care un mascul să nască pui vii, iar demersul este similar unui semnal de alarmă la adresa protejării inorogilor în fața atacurilor dragonilor.

S-a cerut (de către cine !?), s-a votat !

În urmă cu două zile, un transgender (un fost bărbat care și-a schimbat prin chirurgie plastică și tratamente hormonale sexul, devenind femeie) a “câștigat” concursul de frumusețe “Miss Nevada” din SUA.

Nu contează faptul că respectivul individ nu corespunde definiției biologice a femeii (factorul principal fiind acela că nu are aparatul reproducător al femeii). Dacă el vrea să se considere “femeie”, a devenit incorect politic să te pui în calea fericirii lui, considerându-l bărbat.

Laurel Hubbard (43 de ani, fostă Gavin Hubbard) este primul sportiv transgender care va concura la Jocurile Olimpice, după ce Federația de Haltere din Noua Zeelandă l-a înscris oficial pe lista de participanți la probele feminine.

Selectarea lui Laurel Hubbard a fost posibilă după ce Federația Internațională de Haltere a schimbat criteriile de calificare pentru Olimpiada de la Tokyo și a permis astfel participarea sportivilor transgender.

Hubbard nu a câștigat nici un titlu semnificativ cât timp a concurat în concursurile masculine de haltere.

Începând cu vârsta de 35 de ani, când s-a declarat femeie și a început să concureze în competițiile feminine, a câștigat medalia de argint la Campionatele Mondiale din 2017 și medalia de aur la Jocurile Pacificului în 2019.

Belgiana Anna Vanbellinghen, principala favorită în competiția olimpică de la Tokyo la categoria la care va concura și Hubbard (87 kg), a numit selectarea sa drept ”o glumă proastă” și a criticat mișcarea pentru lipsa de fairplay la adresa celorlalte competitoare.

Se preconizează deja introducerea categoriei transgender, alături de masculin și feminin, la competițiile deja existente – însă inițiativa se lovește de opoziția mișcărilor gay, care critică acest demers.

Dacă un bărbat se declară femeie, de ce nu i-am recunoaște până la capăt acest statut , char dacă el are morfologia și musculatura unui bărbat !?

Exemplele de acest gen pot continua, căci sunt din ce în ce mai multe, în special în lumea sportului, iar reacțiile nu întârzie să apară.

Mișcarea feministă, care până mai ieri clama egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, vârful de lance al revendicărilor fiind dreptul la avort (sub sloganul “fac ce vreau cu corpul meu”) s-a trezit atacată de invazia de transgenderi care doresc să intre în istorie, să devină relevanți ca femei, în domenii în care erau anonimi ca bărbați.

În momentul de față, feministele au început să reacționeze la adresa acaparării de către transgenderi a unor zone destinate femeilor, cu consecința unor rupturi ideologice în cadrul frontului pentru libertățile sexuale.

Pentru noi, cei majoritari, genul acesta de știri ne provoacă cel mult amuzament și o ridicare indiferentă din umeri, deoarece nu vedem nici o miză în aceste încercări (aparent ratate), de modificare a legilor firii însă femeilor (competitoare la concursuri de frumusețe sau sportive) care își văd răpită munca de o viață și dreptul la podium, nu prea le mai arde de zâmbete îngăduitoare.

Pentru cei care susțin din umbră aceste aberații însă, ele sunt foarte importante, deoarece acum se scrie istoria transgenderismului: primul transsexual care a câștigat eurovizionul, primul transsexual care a câștigat un concurs de miss, primul transsexual care a câștigat o competiție atletică feminină.

Primul transsexual care a câștigat dreptul la concediu maternal. Primul bărbat care a câștigat dreptul de a folosi toaleta femeilor.

Toate aceste date, nume și evenimente sunt adunate cu grijă și glorificate în viitoarele manuale de educație sexuală, ce sunt destinate schimbării mentalității privind ideologia de gen, a copiilor noștri.

Ele vor fi prezentate ca fiind egale în importanță cu primul transplant renal sau hepatic, sau cu descoperirea insulinei.

Copii noștri vor trebui să învețe, să memoreze aceste date și nume “importante”, vor primi note și le va fi testat și reeducat simțul realității și normalității (redenumit “homofobie”).

Viitorul “aparține” – în viziunea scelerată a mondialiștilor, indivizilor “neutri” (nici bărbați, nici femei).

Deja se promovează cântăreți, modele și haine unisex, personaje, păpuși pentru copiii cu o identitate sexuală cât mai vagă (androgină).

Pentru copiii, pentru viitor, au fost inventate genuri noi, ce nu există în natură (cisgen, non-binar, transgen) și orientări sexuale noi (asexuali, bisexuali, homosexuali, bi-curioși, demisexuali, non-heterosexuali, pansexuali, polisexuali, queer).

Vor trebui să învețe definiția fiecărui gen și orientare, vor da examen din ele, iar probabil până în 2050 vor trebui să învețe despre câte tipuri de inorogi și curcubee specifice mișcării LGTBQIA există și care sunt diferențele între ele, câte sub-categorii de gay există și prin ce se identifică.

Copii învață la școală în America, despre cultura bear și simbolurile gay friendly din zonele în care pot fi găsiți respectivii.

Ne dăm seama că treaba devine serioasă, când un președinte european, Emmanuel Macron ajunge să susțină ideea unei „bătălii culturale” cu statele-membre al Uniunii Europene din est, precum Ungaria sau Polonia, care adoptă legislație anti-LGBT sau anti-minorități.

„Trebuie să încercăm să aflăm cum pot ajunge unele ţări în această situaţie. Trebuie să ducem o bătălie culturală, o bătălie a civilizaţiilor”, a spus Macron la Bruxelles la conferinţa de presă de spătămâna trecută, după terminarea unui summit european unde au avut loc discuţii aprinse pe tema noii legi din Ungaria împotriva promovării homosexualităţii în rândul minorilor.

În spatele tuturor acestor inițiative și luări de poziție a politicienilor există un puternic lobby, ce sprijină deja o industrie a culturii sexuale de gen.

În SUA, grupuri de presiune (ONG-uri) finanțate generos de mișcarea neo-marxistă evreiască, au determinat deja la Hollywood introducerea scenelor și personajelor gay sau transgender în filme, seriale și desene animate, ținta predilectă fiind copiii.

În premieră, personajul mitologiei nordice Loki, portretizat de Marvel în seria de filme Thor, devine primul personaj bisexual din filmele destinate copiilor ! 

Credeți că paradele anuale, săptămânile (devenite luni !) ale “diversității” sunt organizate gratuit, de către voluntari inimoși ?!

Toți activiștii gay sunt bine finanțați și sponsorizați pentru activitatea lor, unii chiar trăiesc foarte bine doar din asta !

A devenit profitabil să devii gay, transgender sau susținător al mișcării LGTBQIA și mulți fripturiști din artă, cultură, muzică sau politică s-au prins de treaba asta și au devenit peste noapte susținători ai noii ideologii de gen.De ce este importantă pentru mondialiști denaturarea normalității identității de gen ?

Deoarece conștiința propriei identități pornește de la conceptul fundamental de bărbat sau femeie.

Șubrezirea individului și a societății – prin alterarea conștiinței propriei identități este cheia viitoarei dictaturi planetare.

Dacă îi lăsăm să distrugă identitatea naturală a copiilor noștri, bătălia lor împotriva Umanității este ca și câștigată.

Publicitate

Revoluția Sexuală Neomarxistă învinge pe tot mapamondul.Căsătoriile între homosexuali sunt acum legale în 30 de țări

Progresiști din toate țările UNIȚI-VĂ !

Paris (AFP) – Cu parlamentarii chilieni care au aprobat recent un proiect de lege privind căsătoriile între persoane de același sex, numărul țărilor lumii în care dreptul homosexualilor de a se căsători a ajuns la 30.

Cu toate acestea homosexualitatea rămâne interzisă în multe părți ale lumii.

Țări din Europa, pioniere ale căsătoriilor gay

La 1 octombrie 1989, pentru prima dată în lume, mai multe cupluri gay din Danemarca s-au căsătorit în uniuni civile, care deși dădeau relațiilor de acest tip calitatea legală nu ajungeau la căsătoria deplină.

Țările de Jos au fost cele care au permis prin lege pentru prima dată căsătoriile homosexualilor acordând mai multe drepturi în aprilie 2001.

De atunci, 16 țări europene au acceptat căsătoriile gay: Austria, Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Malta, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia și cel mai recent Elveția.

Alte țări europene inclusiv Croația, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Italia și Slovenia, care a respins căsătoriile homosexuale într-un referendum din 2015, permit doar parteneriate civile pentru comunitatea LGBTQ .

Guvernul ceh a susținut proiectul de lege care ar face din țara primul membru post-comunist al Uniunii Europene care a legalizat căsătoriile între persoane de același sex, dar soarta sa. este incert.

În România, un referendum menit să consacre în constituție interzicerea căsătoriilor homosexuale a eșuat în 2018 din cauza prezenței scăzute la vot.

Canada a fost prima țară americană care a autorizat căsătoria homosexuală în 2005.

În 2015, Curtea Supremă a SUA a legalizat căsătoria homosexuală la nivel național, într-un moment în care aceasta a fost interzisă în 14 din 50 de state.

Cu toate acestea, primul din Statele Unite. căsătoria homosexuală a avut loc de fapt în 1971, când un cuplu din Minnesota a obținut o licență de căsătorie datorită unei viziuni legale trecute cu vederea. Căsătoria a fost recunoscută oficial în martie 2019, după o bătălie juridică de cinci decenii.

În America Latină, șase țări permit căsătoriile între persoane de același sex: Argentina, Brazilia, Columbia, Ecuador, Uruguay și Costa Rica.

Capitala federală a Mexicului a autorizat căsătoriile gay în 2009 faptul fiind aprobat de jumătate din cele 32 de state mexicane.

Chile a legalizat uniunile civile gay în 2015, iar congresul său marți a adoptat un proiect de lege care legalizează căsătoriile între persoane de același sex în întregime.

Cuba aaprobat modificări ale Constituției din 2019 care deschid calea căsătoriei între persoane de același sex.

În 2021, un proiect de noul cod de familie care permite căsătoriile între persoane de același sex va fi supus unui referendum.

Deși o mare parte din Asia este tolerantă cu homosexualitatea, în mai 2019 Taiwan a devenit primul stat din regiune care a permis homosexualitatea căsătorie.

În Japonia, o instanță din nordul Sapporo a decis în 2021 că nerecunoașterea căsătoriei între persoane de același sex este neconstituțională.

Australia (2017) și Noua Zeelandă (2013) sunt singurele locuri din regiunea Asia-Pacific care au adoptat legi privind căsătoriile gay.

În Orientul Mijlociu, unde homosexualitatea este reprimată, Israelul conduce calea în ceea ce privește drepturile homosexualilor, recunoscând căsătoriile între persoane de același sex care au fost legalizate în alte țări, dar nu permit legalizarea unor astfel de uniuni pe teritoriul său.

Mai multe țări din regiunea conservatoare, încă mai au pedeapsa cu moartea pentru homosexualitate, inclusiv Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Africa de Sud este singura țară de pe continentul african care a permis căsătoria homosexuală, legalizând-o în 2006.

Pe restul continentului, 30 de țări africane interzic homosexualitatea. În Mauritania, Somalia și Sudan homosexualii sunt pedepsiți cu moartea.

https://www.france24.com/same-sex-marriage-now-legal-in-30-countries –Căsătoria între persoane de același sex acum este legală în 30 de țări…

Adevăruri îngrijorătoare despre evoluția societății contemporane, dezvăluiri legate de fața nevăzută a homosexualității și asaltul anormalității.VIDEO

Virgiliu Gheorghe, Andrei Dîrlău – Fața nevăzută a homosexualității. Editura Christiana, București, 2014.

O carte năucitoare: Fața nevăzută a homosexualității

O excepțională monografie a fenomenului homosexualității și a mișcărilor pro-homosexualitate din ultimele patru decenii, cartea lui Virgil Gheorghe și Andrei Dârlău ”Fața nevăzută a homosexualității”, printr-o minuțioasă documentare, scoate la iveală adevăruri științifice care aruncă în aer întregul edificiu ideologic pe care se sprijină propaganda homosexualității astăzi, scrie editorul, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă în publicația Cultura Vieții

Lucrarea se justifică mai ales în contextul actual, în care homosexualitatea nu mai poate fi considerată doar o problemă a unui grup de persoane, ci constituie deja unul dintre elementele dominante ale ideologiei zilei, impus legislativ în tot mai multe țări ale lumii, într-o polemică deschisă față de familie și credința creștină.

Pe rând autorii demontează miturile contemporane privind homosexualitatea: oamenii nu se nasc homosexuali, orientarea sexuală se poate schimba,  modul de viață homosexual este periculos pentru sănătatea fizică iar copiii educați în cuplurile homosexuale prezintă statistic mai multe probleme psihologice și sociale decât copiii născuți și crescuți de părinți naturali.

Spre exemplu studiul Peter -Bruckner din 2002 indică faptul că homosexualitatea este cauzată de un complex de factori de mediu și educaționali în cadrul căruia este important rolul jucat de părinți în perioadele critice de dezvoltare.

Virgiliu Gheorghe, unul dintre autori, remarca într-un interviu recent : 

”De circa patruzeci și cinci de ani se fac eforturi uriașe pentru a demonstra că homosexualitatea este înnăscută. Cu toate acestea, până acum, toate studiile care ar fi constatat acest lucru și care au fost, de altfel, promovate la maxim de mass-media, au fost contestate pe temei științific.

Majoritatea acestor studii, întreprinse de adepți ai homosexualității sau chiar de homosexuali, s-au dovedit a fi neîntemeiate, fie din cauza unei interpretări greșite a datelor, fie din cauza studierii unor eșantioane nereprezentative, fie prin alte vicii metodologice. Interesant este însă că întotdeauna când mai apare un astfel de studiu pro-homosexual, mass-media îl promovează cu surle și trâmbițe, iar când acesta este demonstrat ca fiind fals, nu mai apare nici o dezmințire. Astfel că populația rămâne cu impresia că homosexualii așa s-au născut („born this way”). Suntem martorii unei imense manipulări a opiniei publice mondiale privind homosexualitatea.”

Cel mai îngrijorător ni se pare însă faptul că tot mai mulți copii și tineri din familiile creștine, botezați în numele lui Hristos, riscă azi să adopte un comportament homosexual, pătîndu-și haina botezului, căzînd din sistemul moral al Bisericii creștine și riscând, de asemenea, toate bolile și suferințele descrise în această carte.

Ei devin astfel victime ale unui context ce favorizează și chiar cultivă tulburările identității de gen (atac frontal și lipsit de scrupule la adresa antropologiei creștine), abuzurile sexuale și homosexuale și alte asemenea fenomene prezentate cu multă acribie științifică pe parcursul cărții.

Spunem că acești tineri pot ajunge victime în primul rînd pentru că, sub presiunea dezinformării și a manipulării mediatice,ei nu au nicio idee despre bolile și suferințele ce-i așteaptă dacă vor urma calea homosexualității.

 În acest sens, prezenta carte putem spune că li se adresează în primul rînd lor, ca și tuturor celor care și-au însușit deja acest stil de viață, cu tot ceea ce presupune el. Iată cîteva doar dintre consecințele comportamentului homosexual ce rezultă din studiile citate în carte:

– în medie, homosexualii care trăiesc în cuplu întrețin relații sexuale cu 8 parteneri pe an, iar cei care nu trăiesc în cuplu cu aproximativ 20 de parteneri pe an;

– dintre homosexuali, 43% întrețin relații sexuale cu peste 500 de bărbați pe parcursul vieții, iar 28% cu peste 1.000 de parteneri;

– între 70% și 78% din homosexuali raportează că au contractat o boală cu transmitere sexuală (BTS);

– probabilitatea ca un homosexual să dezvolte cancer anal este de 38,8 ori mai mare decît în cazul unui heterosexual;

– homosexualii prezintă o probabilitate de cel puțin 160 de ori (cu 15.900%) mai mare de contaminare cu HIV decît heterosexualii;

– rata consumului de droguri și alcool este de trei ori mai mare la bărbații gay, lesbiene și bisexuali decît la heterosexuali;

– depresiile unipolare și bipolare au o rată de incidență de 3,64 ori mai mare la gay și de 3,69 ori mai mare la lesbiene față de heterosexuali;

– dintr-un studiu realizat de medicul american Gary Remafedi rezultă că 72% din homosexuali consultaseră de‑a lungul timpului un psihiatru sau un psiholog pentru probleme emoționale și 31% fuseseră spitalizați pentru o chestiune de sănătate mentală.

– Bagley și Tremblay (1997), observînd comportamentul suicidal al unui grup de tineri homosexuali cu vîrste între 18 și 27 de ani, constată o rată de sinucidere mai mare de 14 ori față de tinerii heterosexuali de aceeași vîrstă;

– în studiul său, Remafedi constată că 34% din homosexuali au avut la un moment dat o tentativă de sinucidere, iar, dintre cei care nu au avut, 21% estimează că o vor face in viitor;

– într-un studiu desfășurat pe perechi de gemeni din care unul era homosexual, s-a constatat că cei homosexuali își doreau să moară de 4,4 ori mai mult decît fratele lor geamăn care era heterosexual, se gîndea cum să se sinucidă de 4,1 ori mai des și aveau o rată a tentativelor de sinucidere de 6,5 ori mai mare;

– cel mai vast studiu desfășurat vreodată a constatat că homosexualii, în anul 1993, trăiau cu 35 de ani mai puțin decît bărbații heterosexuali, iar lesbienele trăiau cu 34 de ani mai puțin decît femeile heterosexuale;

– încă din anul 1964 activiștii homosexuali susțineau că „homosexualii constituie un răspuns perfect la problema exploziei demografice”.

Avînd în vedere toate acestea, considerăm că volumul de față constituie una dintre cele mai importante mărturii ale iubirii față de om, față de omul aflat într-o cumpănă a vieții, față de omul care a fost sedus sau a alunecat pe căile homosexualității.

Dimpotrivă, cei care se străduiesc să demonstreze faptul că homosexualii nu au un comportament patologic, ci că stilul lor de viață reprezintă o alternativă cît se poate de normală la heterosexualitate, credem că sînt principalii dușmani ai omului – și mai cu seamă principalii dușmani ai homosexualilor înșiși.

Credem că numai adevărul poate să-i ajute pe aceștia din urmă să depășească uriașa suferință pe care le-o provoacă stilul de viață homosexual la care s-au lăsat atrași.

Iar acest adevăr le vine în întîmpinare astăzi mulțumită efortului excepțional al celor doi autori, Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău.