CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Moldova şi povara grea a cinci imperii hrapareţe

 

 

Legenda leaga constituirea Principatului Moldova de descalecatul lui Bogdan I (n.inainte de 1307 – d.1367), voievod al Maramuresului si Domn al Moldovei.

Obtinandu-si independenta fata de Coroana Ungara in jurul a.1359 dupa Hristos, Tara se impune convingator pe harta politica a lumii; desi vestigiile demonstreaza vechimea incontestabila a moldovenilor in teritoriu, mult anterior datei general acceptate.

Cum ar fi exemplul orasului Baia (atestat in a.1241, capitala in perioada 1343-1354), probat prin Pecetea din a.1300 cu inscriptia latina „Sigilium Capitalis Civitatis Moldaviae Terrae Moldaviensis[1]

Deja la a.1391, hrisoavele il arata pe Roman I (domneste circa 1391-1394): „Marele si singur stapanitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stapanind Tara Moldovei de la munte, pana la mare”[2]

Vreme de peste cinci veacuri micul stat al Moldovei etaleaza calitatea de subiect al relatiilor internationale, cunoscand in conflictele cu puternicii timpului mai mult umilire decat slava.

Adesea, nu lipsa de curaj sau mijloace erau pricina infrangerii, ci lacomia si perfidia imperiilor expansioniste.

 

I

Primele confruntari intre Moldova si  Sublimul Stat Otoman se produc in anul 1420, cand Turcii asediaza Cetatea Alba si Chilia, dar Alexandru cel Bun (1400-1432) reuseste sa le apere.

Odata declansat, insa, procesul incorporarii Tarii Moldovei Imperiului prinde contur precis prin anul 1456, cand Petru Aron (1451-1452; 1454-1455; 1455-1457) prefera plata tributului in alternativa pacii.  

Mai tarziu – a.1474 – sultanul Mehmed al II-lea (carmuieste in 1444-1446; 1451-1481) il someaza intempestiv pe Stefan al Moldovei sa-i predea Cetatea Alba si Chilia.

Marele Voievod indrazneste sa respinga cerinta,refuzand si plata haraciului.

Invazia uriasei armate a beylerbeyiului Hadam Suleyman Pasa, din iarna anului 1475, are la baza tocmai motivul umilei ne-”cedari“.

Dupa groaznica infrangere de la 10 ianuarie 1475, armata padisahului se revanseaza in Crimeea, jefuind, sub comanda lui Gedik Ahmed Pasa, Principatul de Theodoro si coloniile genoveze Cembalo, Soldaia si Caffa (6 iunie). 

Inspirata de succes, flota turca se indreapta inspre porturile Moldovei, pe care le ataca.

Agresorii insa au fost aruncati in mare de ostenii moldoveni si osmanlaii fac din nou cale intoarsa.

Abia in anul 1484, cu lupte grele, Sublima Poarta cucereste cetatile-cheie din partea sudica a Moldovei – Cetatea Alba si Chilia.

Acest eveniment nefericit marcheaza inceputul fracturarii teritoriului Moldovei.

Expeditia militara impotriva lui Petru Rareş (1527-1538; 1541-1546),din anul 1538, condusa personal de catre sultanul Süleyman I (1520-1566)  , adanceste tragicismul situatiei: Turcii cuceresc Suceava, confisca tezaurul Tarii, ocupa cetatea Tighina si spatiul dinspre litoral – Basarabia istorica[3], denumind-o Bucak  (Bugeac, in turceste – „Tinut de frontiera„).

Intr-o inscriptie de la Tighina, devenita celebra, Süleyman anunta triumfator ca „tulburatorul  Petru voievod, om razboinic, a fost alungat. Potcoava calului meu a ridicat pulbere, sunt cuceritorul tarii Bogdan[4].

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Retinem, prin urmare, anul 1538 ca data a intrarii efective a Moldovei sub dominatia turcilor.

Ulterior – in  1713 – Imperiul Otoman  isi face raia la nordul Tarii, in Tinutul Hotinului.

 

 

 

 

 

 

II

La 7 mai 1775 Poarta semneaza conventia in urma caruia Imperiul Habsburgic a anexat  o parte din Tara de Sus a Moldovei, pe care a  numit-o Bucovina.

 

 

 

 

 

 

 

 

Bucovina se va  intoarce la Patria-mama in anul 1918, dupa o perioada de instrainare silnica de circa 143 ani.

 

III

La finele razboiului ruso-turc din 1806-1812, convenind la tratative ocuparea  tinuturilor detinute de turci intre Nistru si Prut, adica Bugeacul (Basarabia pe hartile europene) si raiaua Hotinului, Imperiul Tarist anexeaza intreg interfluviul Nistru-Prut, declarandu-l fraudulos „Basarabia” (administrat oficial sub aceasta denumire din 1813).

 

Intenţia Imperiului Rus a fost anexarea ambelor principate române, ca mai apoi să insiste doar pe anexarea întregii Moldove, după – pe anexarea Moldovei dintre Siret şi Nistru, iar odată cu creşterea pericolului napoleonian să ajungă să ceară doar ţinuturile moldoveneşti aflate sub conducerea directă a turcilor, adică Hotinul, Tighina, Cetatea Albă şi Chilia.

Însă în rezultatul manevrelor diplomatice Imperiul Rus pune mâna şi pe ţinuturile  dintre Prut si Nistru, aflate sub controlul domnilor moldoveni

La fel ca în cazul anexării nord-vestului Moldovei de către austrieci, anexarea jumătăţii răsăritene a Moldovei s-a făcut cu încălcarea normelor internaţionale, prin cedarea unui teritoriu vasal (autonom).

Spre deosebire de statutul pe care îl avea Moldova în calitatea sa de vasal al turcilor (legi proprii, limbă proprie, biserică proprie), pământurile moldoveneşti ocupate de ruşi sunt integrate complet în imperiul rus, legile locale fiind înlocuite de cele ruseşti, limba rusească devine singura oficială, biserica moldovenilor este trecută ilegal în subordinea celei ruseşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aici si acum apare pe harta  lumii fundamentul controversatului fenomen al „moldovenismului”.

Vicleana jonglare cu numele istoric i-a permis si  ii permite Rusiei nu numai justificarea rapirii unei jumatati dintr-o Tara nenorocita, ci si amplasarea in teren a unei bombe cu explozie intarziata. 

Efectele ei vor fi exploatate masiv pe vremea sovietelor, roadele ajungand sa fie culese dupa anul 1991, pana astazi.

Gravitatea evenimentului face ca istoricul Constantin C.Giurescu sa sublinieze:

 Astfel, cu rapirea Basarabiei, incepe marea drama a istoriei noastre contemporane si problema cea mai grea a politicii noastre externe: relatiile cu Rusia.”[5]

 

 

 

 

 

 

 

În urma războiului cu turcii din 1877-1878, Rusia re-anexează judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail.

 

 

 

 

 

Basarabia revine in hotarele stramosesti in 1918; vremea vitregiei masoara 106 ani.

IV

La 12 octombrie 1924, Uniunea Sovietica creeaza abuziv in Transnistria o eufemerica Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, prin ce declanseaza jocul ipocrit diversionist „de-a statalitatea„care  avea in vedere tocmai habitatul moldav.

 

 

 

Harta RASS Moldovenesti de dincolo de Nistru

 

 

 

 La 28 iunie 1940, Uniunea Sovietica invadeaza  Românnia – in componenta caruia se afla Moldova – si anexeaza la imensul sau gulag regiuni moldovenesti, precum Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Hertei.

 

 

Pentru a zadarnici eventuala reunire in viitor a pamanturilor furate, U.R.S.S. le dezmembreaza[6]:

– nordul Bucovinei, cu Tinutul Herta, nordul Basarabiei – orasul Hotin si tinutul omonim, o parte a Transnistriei, Bugeacul-vechea Basarabie, cu plasele Reni, Bolgrad si Ismail – le incorporeaza arbitrar Ucrainei (2 august – de facto / 4 noiembrie – de jure, 1940);

– pe ramasita din centrul Basarabiei proclama cinic – la 2 august 1940 – Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSM);

– la data de 23 mai 1948, URSS  rupe de România si transfera Ucrainei, Insula Serpilor cu o parte a Deltei Dunarii (teritoriu care apartinusein vechime Principatului Moldovei).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rezumat. De la 2 august 1940, Ucraina, tara sora si vecina, detine nelegitim portiuni ale teritoriului moldovenesc/românnesc, fapt ce ii confirma calitatea de beneficiar al consecintelor odiosului Pact Ribbentrop-Molotov.

V

Si daca a fost sa moara Urss-ul (Uniunea Sovietica), n-a disparut ticalosia oamenilor politici rusi.

Succesorul declarat al URSS – Federatia Rusa – sechestreaza din acea ramasita central-basarabeana – fosta R.S.S.Moldoveneasca – jumatatea de peste Nistru botezata Transnistria, instituind vajnicul statulet  „Republica Moldoveneasca Nistreana” (Приднестровская Молдавская Республика)[7], cu capitala la Tiraspol (o repetare a scuipatului din 1924 si  dovada peremptorie a substratului politic al imperialismului rus  in constituirea „grozavei statalitati socialiste maldavinesti„). 

 

 

 

 

 

 

 

In plus, Rusia favorizeaza separarea altui „element statalist – Unitatea Teritoriala Autonoma Gagauzia” (Avtonom Territorial Bölümlüü Gagauz Yeri)[8], cu capitala in  orasul Comrat.

Iar din ce a mai ramas, Rusia patroneaza  nasterea, la 27 august 1991, a “celei mai suverane, celei mai independente, celei mai unitare si celei mai indivizibile” creaturi din Univers – “Statul Republica Moldova[9], careia, impreuna cu complicii locali, ii zice fariseic – “Moldova“ / „Tara Moldovei”.

Oficialitati, precum si multime de persoane fizice / juridice din „imensul federation moldavanschii„, preiau lejer blasfemia si uite, ca peste noapte, „a aparut/”reaparut” Moldova.

Doamne, pisica se joaca cu soricelul, iar „inteleptii” se bucura!

 

***

Prin intermediul unei mici paranteze, amintim cititorului ca Unirea cu Tara Romaneasca, din 1859, a consacrat Tara Moldovei pentru eternitate. Cu o istorie  de peste cinci veacuri, Moldova a pus temelia statului român modern, ca parte constitutiva fondatoare a  Principatelor Unite ale Moldovei si  Valahiei (Tarii Românesti).

Astfel, mândrul stat de odinioara al Moldovei care a infruntat furtunile timpului, a reusit sa se mentina pe scena mondiala.

***

Faţa de  cele spuse, ramane intrebarea: cat de profetice sa fie cuvintele cronicarului despre asezarea Moldovei in calea rautaţilor ? (…)

 

 

 

Sursa: eternamoldova.wordpress.com/2013/09/22/icoana-suferintei-noastre

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/02/08/adevarata-istorie-a-basarabiei-hartile-moldovei-de-a-lungul-timpului-si-negarea-ocupatiei-rusesti/

 

 

Note


[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Principatul_Moldovei (accesat in luna septembrie 2013).

[2] ibidem

[3] Sub aspect stiintific, termenul „Basarabia” reprezinta patrimoniul Principatului Moldova dintre Dunare, Marea Neagra si Nistru, pana la cetatea Tighinei. Apartinea initial Tarii Romanesti – de unde si i se trage numele de Basarabia; in secolul al XIV-lea teritoriul a fost cedat voevodatului Moldova. Autorul Sever Neagoe concretizeaza anumite detalii: „In timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) in urma unor tratative ale acestuia cu Mircea cel Batran (1386-1418), avand in vedere pericolul otoman ajuns la frontiera de sud a Munteniei si necesitatea participarii domnului moldovean la apararea gurilor Dunarii, Moldova a primit dela munteni tinuturile de sud dintre Carpati si Prut, precum şi tinuturile Bugeacului denumite Basarabia pana la Dunare, Siret si Milcov. Frontiera Moldovei cu Tara Romaneasca s-a mutat asfel catre sud pe Dunare, Siretul Inferior si raul Milcov (cursul vechi al acestuia la nord de cetatea Craciuna) pana la frontiera cu Transilvania.” (Sever Neagoe. „Teritoriul şi frontierele în istoria României”. Editura Ministerului de Interne. 1995. Pag.70.) Mentionam, de asemenea, ca pana in a.1410, Cetatea Alba apartinea genovezilor, deci nu tinea de Basarabia.

[4] http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/suleyman-tarile-romane (accesat in luna septembrie 2013).

[5] Constantin C.Giurescu. Istoria romanilor. Vol.III. B. Editura ALL. 2010. Pag.238-239.

[6] Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 noiembrie 1940 „Cu privire la stabilirea granitei intre Republica Sovietica Socialista Ucraineana si Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca”. http://ro.wikipedia.org/wiki/RSS_Moldoveneasc%C4%83

[7]Pe 2 septembrie 1990 a fost autoproclamata „Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Transnistreana” (RSSMT), iar la 25 noiembrie 1990 a fost ales prin vot universal Sovietului Suprem al RSSMT. La 25 august 1991 Sovietul Suprem al RSSMT a adoptat declaratia de independenta a noii republici sub numele de „Republica Moldoveneasca Nistreana„. Sursa – http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldoveneasc%C4%83_Nistrean%C4%83 (accesat in luna septembrie 2013).

[8]Declarata prin vointa poporului gagauz la 19 august 1990 republica Gagauzia, legiferata de catre Parlamentul Republicii Moldova la 23 decembrie 1994, autonomia deschide noi perspective pentru poporul gagauz.” Sursa – http://www.gagauzia.md/pageview.php?l=ro&idc=400&id=221 (accesat in luna septembrie 2013). O alta sursa –http://ro.wikipedia.org/wiki/G%C4%83g%C4%83uzia (accesat in luna septembrie 2013) – arata: „In decembrie 1990 miscarea separatista Gagauz Halkı („poporul gagauz”), cu sprijinul tacit al autoritatilor centrale din Moscova, proclama in raioanele Comrat, Ceadar-Lunga, si Vulcanesti ale RSS Moldovenesti asa-numita Republica Gagauza. In decembrie 1994 Parlamentul de la Chisinau, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritoriala a gagauzilor.

[9]  Constitutia Republicii Moldova. Articolul 1 alin.(1): „Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil.” Sursa – http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731 (accesat in luna septembrie 2013).

21/04/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ADEVĂRATA ISTORIE A BASARABIEI , HĂRŢILE MOLDOVEI DE-A LUNGUL TIMPULUI ŞI NEGAREA OCUPAŢIEI RUSEŞTI

 

Ocupaţie moldovenească: negarea ocupaţiei ruseşti

 

 

Chiar va dispărea Moldova dacă se va afirma – adevărul – că Rusia a ocupat estul Moldovei în 1812?!

Lipsă de logică e puţin spus…

Celor care se lasă buimăciţi de dondăneala anti-moldovenilor le propun un exerciţiu de imaginaţie:

  • Dacă hoarda de slujbaşi ai Rusiei neagă faptul ocupaţiei ruseşti din 1812, cum explică ei retrocedarea în 1856 către Moldova a celor trei judeţe sudice – Cahul, Bolgrad şi Ismail? O consideră ocupaţie? Ocupaţie moldovenească a pământurilor moldoveneşti?

  • Dacă Rusia n-a ocupat estul Moldovei în 1812, reiese că nici Austria n-a ocupat nord-vestul Moldovei în 1774? Şi nici turcii n-au ocupat Chilia şi Cetatea Albă în 1484? Adică oricine năvălea peste moldoveni şi le răpea pământurile, o făcea cu acordul moldovenilor?!

  • Cum s-ar fi manifestat aşa-zişii „statalişti” dacă statul de dincolo de Prut s-ar fi numit azi Moldova? (pauză de gândire)

Răspunsul la ultima întrebare e cât se poate de simplu şi e luat din istoria de care se tem „fruntaşii” zilei: situaţia dată a existat!

Începând cu 1812, statul de dincolo de Prut s-a numit Moldova, iar ruşii au inventat o altă ţară – Basarabia, populată desigur cu basarabeni.

Aşa că „poporul moldovenesc” pe care se avântă să-l reprezinte astăzi tot felul de lepadaturi, ar fi fost azi „poporul basarabean” cu limba corespunzătoare – „basarabeană”. Oricâtă românofobie ar clocoti în indivizii în cauză, aceştia înţeleg foarte bine (sper) că de n-ar fi fost gura de aer naţional dintre anii 1918 şi 1940, azi n-am mai fi moldoveni. Demonstraţia e aproape, e dincolo de Nistru!

***

Orice eveniment istoric este complex în sine. Complexitate pentru înţelegerea căreia este obligatorie raportarea şi la alte evenimente istorice (şi ele complexe în sine), la prima vedere separate, dar care relevă un tablou, peste secole, unitar.

Hărţile de mai jos indică schimbările hotarelor Moldovei începând cu domniile urmaşilor lui Ştefan cel Mare până în prezent.

Concluzia principală care rezultă din istoria modificărilor teritoriale prin care a trecut statul Moldova este că pe tot parcursul existenţei sale, Ţara Moldovei, în hotarele ei tradiţionale recunoscute, a avut toate pământurile libere şi conduse de moldoveni doar de patru ori (perioadele medievale sunt aproximative):

  1. între 1426 şi 1436

  2. între 1465 şi 1484

  3. între 1918 şi 1940

  4. între 1941 şi 1944

Un total de numai 54 de ani de integritate statală moldovenească!

Dar „idealul” născut de domniile lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare a persistat în timp, şi, deşi istoria n-a fost deloc blândă cu Moldova, moldovenii au reuşit, pentru o scurtă perioadă ce-i drept, să aducă toate pământurile moldoveneşti în cadrul propriei ţări – România.

Tradiţional, hotarele Moldovei sunt Carpaţii, Nistrul, Dunărea şi Marea Neagră.

 

 

 

Odată cu înfrângerea de către otomani a armatei lui Ştefan cel Mare în 1484, sud-estul Moldovei începe să fie administrat direct de către turci, spre deosebire de restul Moldovei asupra căreia îşi vor manifesta doar suzeranitatea.

Astfel, întâi ţinuturile Chiliei şi Cetăţii Albe, iar mai apoi şi cel al Tighinei sunt transformate în raiale, teritorii în care se aplicau legile otomane şi în care staţionau permanent trupe ale sultanului.

În teritoriul rămas sub controlul domnitorilor Moldovei se aplicau legile locului, moschei nu puteau fi construite, iar prezenţa militară a turcilor nu era permanentă. Totuşi ţara era vasală, bir se plătea, iar domnii trebuiau confirmaţi de sultan.

 

 

 

 

La începutul secolului al 18-lea, în urma conflictelor militare tot mai dese cu Imperiul Rus, dar mai ales după trădarea din 1711 a lui Dimitrie Cantemir, Poarta Otomană formează o nouă raia, în ţinutul Hotinului.

 

 

 

 

În 1774 Imperiul Austriac (al Habsburgilor) ocupă nord-vestul Moldovei, pe care începe să-l denumească Bucovina.

 

 

 

În 1792 Rusia devine vecin cu Moldova. După ocuparea litoralului nordic al Mării Negre, Imperiul Rus începe colonizarea acestuia în special cu velicoruşi, a cărei consecinţă se resimte şi azi (sudul rusofon al Ucrainei).

 

 

 

 

După ce în 1792 a ocupat teritoriile estice ale Statului Polono-Lituanian, Rusia ocupă în 1793 şi restul teritoriului acestuia, aflat în vecinătatea Moldovei.

 

 

 

 

Pe 16 mai 1812 Rusia ocupă estul Moldovei.

Intenţia Imperiului Rus a fost anexarea ambelor principate române, ca mai apoi să insiste doar pe anexarea întregii Moldove, după – pe anexarea Moldovei dintre Siret şi Nistru, iar odată cu creşterea pericolului napoleonian să ajungă să ceară doar ţinuturile moldoveneşti aflate sub conducerea directă a turcilor, adică Hotinul, Tighina, Cetatea Albă şi Chilia.

Însă în rezultatul manevrelor diplomatice Imperiul Rus pune mâna şi pe ţinuturile aflate sub controlul domnilor moldoveni (Soroca, Orhei, Lăpuşna, Tigheci şi cea mai mare parte a ţinutului Iaşi). La fel ca în cazul anexării nord-vestului Moldovei de către austrieci, anexarea jumătăţii răsăritene a Moldovei s-a făcut cu încălcarea normelor internaţionale, prin cedarea unui teritoriu vasal (autonom).

Spre deosebire de statutul pe care îl avea Moldova în calitatea sa de vasal al turcilor (legi proprii, limbă proprie, biserică proprie), pământurile moldoveneşti ocupate de ruşi sunt integrate complet în imperiul rus, legile locale fiind înlocuite de cele ruseşti, limba rusească devine singura oficială, biserica moldovenilor este trecută ilegal în subordinea celei ruseşti.

 

 

 

 

În 1856, ca urmare a înfrângerii suferite în Războiul Crimeii, Rusia este obligată să retrocedeze Moldovei judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail.

 

 

 

 

În 1859 Moldova şi Muntenia se unesc sub conducerea domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza.

Un lucru extrem de important pe care îl omit intenţionat anti-moldovenii aflaţi în slujba Rusiei este că Unirea din 1859 a fost făcută şi de moldovenii din stânga Prutului, din actuala Republică Moldova – Cahul, şi de moldovenii din sudul Basarabiei, din actuala regiune Odesa a Ucrainei – Ismail şi Bolgrad, dar şi de moldovenii din nordul ocupat al Moldovei, azi în regiunea Cernăuţi a Ucrainei – Herţa.

Actul Unirii Moldovei şi Munteniei a fost expresia voinţei tuturor moldovenilor liberi şi a fost singura cale de a rezista în faţa ambiţiilor expansioniste ale ruşilor.

 

 

 

 

În urma războiului cu turcii din 1877-1878, Rusia re-anexează judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail, fiind de acord cu trecerea Dobrogei sub controlul României.

Deşi schimbul respectiv pare a fi echitabil, atât teritorial, cât şi economic, faptul că Rusia a oferit un teritoriu ce nu-i aparţinea – Dobrogea – în schimbul altui teritoriu care la fel nu era al ei, este elocvent în privinţa politicii duse de Rusia.

În acelaşi fel Rusia a procedat şi după al doilea război mondial când a acordat Lituaniei şi Poloniei teritorii asupra cărora nu avea niciun drept.

În privinţa celor trei judeţe moldoveneşti re-ocupate de ruşi a mai contat şi faptul că administrarea Dobrogei ca o exclavă nu era convenabilă, dar şi faptul că Rusia nu admitea retrocedarea teritoriilor pe care le-a ocupat cândva.

 

 

 

 

După ce la 24 ianuarie 1918 Republica Democratică Moldovenească, în hotarele pământurilor moldoveneşti ocupate de ruşi în 1812, şi-a declarat independenţa faţă de Rusia (lucru la fel ignorat de ţipătorii pro-ruşi), la 27 martie 1918 moldovenii dintre Prut şi Nistru decid să se unească cu România, care la acea dată înseamna, practic, doar vestul Moldovei.

În condiţiile în care sudul României, Muntenia şi Dobrogea, era ocupat de armatele Austro-Ungariei, Germaniei şi Bulgariei, regele, guvernul şi armata s-au retras în Moldova, Iaşiul devenind capitală. Cu atât e mai grăitoare voinţa moldovenilor din stânga Prutului de-a reveni în hotarele fireşti, cu cât situaţia în care se afla România era de-a dreptul dezastruoasă.

Or, moldovenii basarabeni au preferat unirea cu o ţară înfrântă în război, ocupată de inamic, obligată să plătească despăgubiri, cu o societate alarmată de consecinţele pierderilor suferite, decât să rămână într-o Rusie în care bolşevicul Lenin promitea marea şi sarea.

Iar celor care contestă Unirea din 27 martie 1918, le recomand să privească atent harta de mai jos. Moldova ocupată de ruşi s-a unit cu Moldova liberă !

 

 

 

 

La 28 noiembrie 1918 Congresul general al Bucovinei (nord-vestul Moldovei istorice) votează „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. E de remarcat menţinerea capitalei României la Iaşi, deşi trupele ocupante austro-ungare, germane şi bulgare au părăsit ţara.

Astfel pentru prima dată după 1484, în 1918 toate pământurile Moldovei s-au unit într-un stat propriu, liber şi independent.

 

 

 

În 1924 ruşii, plănuind re-ocuparea Moldovei dintre Prut şi Nistru, denumită de ei Basarabia, crează în cadrul Ucrainei sovietice aşa-zisa RASSM (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească). A se observa teritoriul întins pe care îl avea acestă entitate în raport cu Transnistria sovietică de mai târziu şi centrul aflat la Balta faţă de Tiraspol.

 

 

 

 

Pe 28 iunie 1940 URSS ocupă estul şi nordul Moldovei (Basarabia şi partea de nord a Bucovinei, dar şi ţinutul Herţei).

Ocupanţii ruşi formează aşa-zisa RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) din fostele judeţe interbelice Soroca, Bălţi, Orhei, Lăpuşna, Tighina şi Cahul plus o fâşie îngustă de pământ de pe malul Nistrului din cadrul fostei RASSM.

Teritoriul fostelor judeţe Hotin, Ismail, Cetatea Albă, Cernăuţi, Storojineţ şi Rădăuţi, dar şi partea estică a RASSM au fost incluse în Ucraina Sovietică (RSSU).

 

 

 

 

În 1941 România recuperează teritoriile ocupate de sovietici în 1940, continuând să înainteze şi peste Nistru. În teritoriul dintre Nistru şi Bugul de Sud, ocupat de armata română şi de aliaţii germani, a fost instituită o administraţie românească.

 

 

 

 

În 1944 URSS re-ocupă teritoriile moldoveneşti ocupate în 1940, modificând hotarele RSSM, dar lăsând pământuri moldoveneşti în cadrul Ucrainei.

 

 

 

 

Pe 27 august 1991 Republica Moldova îşi declară independenţa faţă de URSS.

Din fostele raioane ale RASSM, Tighina şi câteva sate de pe malul drept al Nistrului, Rusia formează aşa-zisa Pridnestrovie, un stat-marionetă. Câteva localităţi de pe malul stâng rămân loiale Chişinăului, atrăgând de peste 20 de ani furia separatiştilor de la Tiraspol.

 

 

 

 

Deşi formal independentă, Republica Moldova rămâne şi azi, după 20 de la ieşirea din URSS, un stat ocupat de ruşi, atât militar, cât mai ales politic şi economic.

Dar şi religios, prin existenţa Mitropoliei ruseşti conduse de Vladimir Cantarean. În ce priveşte această grupare  anti-moldovenească de clerici trebuie precizat un amănunt: ei îşi zic Mitropolie a întregii Moldove!

Conform logicii fireşti acest lucru ar însemna următoarele:

1) Ruşii nu recunosc existenţa moldovenilor din afara Republicii Moldova, implicit nici a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, adevărata Biserică a moldovenilor, sau 2) Ruşii consideră că jurisdicţia lor se extinde până la Carpaţi, sau 3) Ruşii habar n-au de altceva decât de ei înşişi, denumind Mitropolia rusească din Chişinău după modelul moscovit (Patriarhia Întregii Rusii).

Această uniune de preoţi, apărută odată cu ocupaţia rusească din 1812, când un cleric, G. Bănulescu-Bodoni, proslăvit azi de clericii succesori, pleda pentru ruperea din cadrul Mitropoliei Moldovei, contrar normelor canonice bisericeşti, a eparhiilor moldoveneşti ocupate de Rusia, a slujit şi continuă să slujească stăpânului-patriarh de Moscova, prin extensie – statului rus…

Atitudinea ruşilor faţă de infima Moldovă şi faţă de istoria ei este de înţeles. Ei au istoria lor. Şi conducători care să le bage bine în cap că odată cu admiterea ocupaţiei Moldovei din 1812, vor fi nevoiţi, automat, să recunoască şi ocupaţiile din 1940 şi 1944.

Dar ce-o fi în mintea „moldovenilor”?!!…

Privind retrospectiv istoria zbuciumată a Moldovei se poate afirma cu certitudine că:

  • de ocupaţia turcească am scăpat.

  • de ocupaţia austriacă am scăpat.

Dar când scăpăm de ocupaţia rusească?!

Post-scriptum:

Toţi cei care-şi zic „patrioţi”, „statalişti”, „pragmatici”, „roşii”, „mai roşii”, „rozi”, „de stânga” etc. şi care admit ocupaţiile ruseşti, dar cu precizarea că ruşii, pe lângă războaie, foamete, deportări, crime, deznaţionalizare, au adus moldovenilor şi foloase de genul construirii şcolilor, spitalelor, uzinelor de tot felul, pot fi numiţi oricum, dar nu moldoveni.

Nici măcar mancurţi. Aceşti indivizi sunt slujbaşi conştienţi ai Moscovei. Şi nimic mai mult.

Chiar n-au vrut, ori să nu fi fost moldovenii capabili să-şi construiască şcoli, spitale şi industrie, dacă nu năvăleau (şi rămâneau) ruşii în 1812, în 1940 şi 1944?!…

 

 

SURSA

08/02/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

%d blogeri au apreciat: