CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

Consolatio mediocritas :  orice fir de nisip se crede pe sine insuși o samânță de mărgăritar făr-de noroc…

 

–  Lucian Blaga  –

 

 

 

 

 

Lucian Blaga

 

 

 

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancram,langa Sebes – d.6 mai 1961, Cluj), a fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.

Academia Română i-a  decernat  Premiul Adamachi pentru debut (1921), iar Universitatea din Cluj i-a premiat piesa Zamolxe (1922).

I s-au  tipărit primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul).

A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gandirea  Adevărul literar și artistic și Cuvântul.

Din 1937 Lucian Blaga a fost, împreună cu fratele său, membru în asociația „Prietenii Legiunii”, iar în 1940 a fost încadrat în Mișcarea Legionară la Sibiu.

Drama sa istorică „Avram Iancu” (1934) a fost dedicatã lui Corneliu Zelea Codreanu.

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf ,apoi  cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951) , bibliotecar-șef (1951–1954) si  director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.

Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum ii vor fi publicate postum.

Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a fost propus in anul 1956 de Rosa del Conte si criticul Basil Munteanu, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade.

Conducerea  comunista a țarii  nu a sprijinit în niciun fel  aceasta idee, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivascu.

A decedat la in ziua de 6 mai la Cluj  si a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din satul natal, Lancrăm. La moartea sa , Mircea Eliade a publicat  un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.

Poate aceste  gânduri spuse de  cel care a fost Lucian Blaga, sintetizeaza cel mai bine setea de lumină care l-a mistuit intreaga sa viață:

„Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se întinde şi el spre o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?”.

Publicitate

05/05/2014 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

Înainte de a ma naste am fost o vesnicie intreaga nimic, de ce mă tem acum de aceeași neexistență cu care am avut o veșnicie intreagă prilejul de a ma obișnui si in care am fost deja, nu ințeleg.

 

– Lucian Blaga –

 

 

 

 

Lucian Blaga

 

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancram,Langa Sebes – d.6 mai 1961, Cluj), a fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.

Academia Română i-a  decernat  Premiul Adamachi pentru debut (1921) iar Universitatea din Cluj i-a premiat piesa Zamolxe (1922). I s-au  tipărit primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul).

A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gandirea  Adevărul literar și artistic și Cuvântul.

Din 1937 Lucian Blaga a fost, împreună cu fratele său, membru în asociația „Prietenii Legiunii”, iar în 1940 a fost încadrat în Mișcarea Legionară la Sibiu. Drama sa istorică „Avram Iancu” (1934) a fost dedicatã lui Corneliu Zelea Codreanu.

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf ,apoi  cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951) , bibliotecar-șef (1951–1954) si  director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.

Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum ii vor fi publicate postum.

Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a fost propus in anul 1956 de Rosa del Conte si criticul Basil Munteanu , pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade.

Conducerea  comunista a tarii  nu a sprijinit în niciun fel  aceasta idee, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivascu.

A decedat la in ziua de 6 mai la Cluj  si a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din satul natal, Lancrăm. La moartea sa , Mircea Eliade a publicat  un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.

Poate aceste  gânduri spuse de  cel care a fost Lucian Blaga, sintetizeaza cel mai bine setea de lumină care l-a mistuit intreaga sa viață:

„Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se întinde şi el spre o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?”.

 

02/03/2014 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: