După 1989, mii de bărbați și femei au plecat să studieze pe banii miliardarului George Soros în Occident s-au întors ulterior în țară, fie activând în cadrul statului, fie deschizându-și ONG-uri.
Unul dintre cele mai prestigioase think-thank-uri americane, The Capital Research Group, a realizat un documentar amplu despre prezența și influența miliardarului George Soroș în România.
Început la finalul lui Decembrie trecut, sub deviza „Amăgire și Dezorientare”, serialul se intitulează „Fantomele românești ale lui George Soroș”, are șase părți, ultimul episod fiind publicat azi, 8 februarie.
„Fantomele” lui Soroș sunt acei mii de bărbați și femei care au plecat să studieze pe banii miliardarului în Occident și care ulterior s-au întors în țară, fie activând în cadrul statului, fie deschizându-și ONG-uri.
În documentarea sa, autorul argumentează folosind o bază foarte largă, ce includ: studii, cărți, siteuri românești și străine.
Între sursele considerate de încredere se găsesc și articole ce au apărut pe siteul ActiveNews.ro.
În primul episod, autorul, Jacob Grandstaff, se întreabă de ce a fost nevoie ca fundațiile lui Soroș să „toarne” peste 1,6 miliarde de dolari pentru „dezvoltarea democratică” a Europei de Est, din moment ce aceste țări erau deja democratice și membre ale comunității europene.
Jacob Grandstaff detaliază felul în care oamenii lui Soroș au ajuns în funcții influente în Guvernul României, în special după alegerile din 2004, câștigate de Traian Băsescu.
Într-o analiză extrem de detaliată, autorul descrie cu acrivie modul în care miliardarul american și-a creat încă din 1990, cu Grupul pentru Dialog Social, „o armată loială formată din soldați recunoscători ai societății civile”.
Sunt menționați, în primul rând, Sandra Pralong – actualul consilier al președintelui Iohannis, Alin Teodorescu, fostul consilier al premierului Năstase între 2000 și 2004 sau Renate Weber, fostă consilieră a președintelui Băsescu.
Americanii afirmă că pe lângă rețeaua originală Soroș, între timp au mai luat naștere zeci și zeci de alte ONG-uri.
„Pe lângă cele 12 ONG-uri care formau, inițial, Rețeaua Soroș în România, au apărut zeci de ONG-uri pe lângă acestea care caută să transforme cultura creștin-ortodoxă a României prin promovarea valorilor liberale”, scrie Grandstaff.
Având în Președintele țării un aliat al Occidentului, ONG-urile lui Soroș și-au îndreptat atenția spre Parlamentul României, notează americanul. Mai mult, acesta afirmă că stânga din România încearcă disperat să asocieze PSD-ul cu Rusia, datorită susținerii acestui partid pentru căsătoria tradițională.
Absolventul London School of Economics, Phaik Thien Poh, a identificat patru criterii de îndeplinit pentru realizarea unei revoluții colorate:
1. Actualul lider trebuie să fie foarte nepopular și să fie pus în fața sindromului „lame-duck”(intraductibil, reprezintă un lider care știe că succesorul său a fost deja ales -n.n).
2. Forțele anti-regim trebuie susținute de către mass-media și agenți de influență străini
3. Revoluția trebuie să fie non-ideologică și să susțină cauze generale precum libertatea, democrația și dezvoltarea economică.
4. Guvernul corupt trebuie să fie perceput de un stat străin pe care poporul nu-l dorește, astfel crescând numărul forțelor care luptă împotriva regimului.
În cazul României, primul criteriu al lui Poh stă pe temelie șubredă. De la mai-sus menționatul Iliescu, președinții României s-au bucurat de susținerea Occidentului.
Totuși, ONG-urile și-au intensificat atacurile asupra Parlamentului dominat de PSD, cu aceleași tactici pe care aliații susținuți de Soroș din Georgia și Ucraina le-au folosit împotriva șefilor lor de stat înainte de a-i schimba.
Având în vedere rețeaua extensivă a lui Soroș și repatriații săi bine finanțați, următoarele două criterii ale lui Soroș se aplică din plin.
Legat de ce-al patrulea criteriu, stânga românească a încercat din ce în ce mai mult să lege PSD-ul de Rusia, agățându-se – printre alte paie, de susținerea acestei grupări pentru căsătoria tradițională”, se arată în textul publicat de https://www.activenews.ro .
Lista lui Soros. Cine sunt oamenii care au schimbat România, cu sau fără voia noastră: miniștri, demnitari de rang înalt, jurnaliști.
Oficial, George Soros s-a implicat în România, în ultimele zile ale anului 1989, imediat după căderea regimului Ceaușescu. Unii spun însă, că activitatea magnatului american de origine maghiaro-evreiască, a început cu mult înainte de căderea regimului Ceaușescu.
Chiar dacă nu a recunoscut niciodată implicarea sa în România de dinainte de 1989, Soros a admis că s-a implicat în alte țări comuniste, sprijinind financiar oponenții regimurilor respective.
Având în vedere că Soros a înființat Grupul de Dialog Social chiar în 31 decembrie 1989 și Fundația pentru O Societate Deschisă în primele zile ale lui 1990, este greu de crezut că primii membrii “s-au nimerit” să fie acolo și că “scena” nu fusese pregătită încă de pe vremea regimului Nicolae Ceaușescu.
Ascensiunea lui George Soros a început în anii ’80, atunci când în Statele Unite au apărut o mulțime de ONG-uri cu nume foarte interesante: “National Endowment for Democracy”, “Freedom House”, “National Democratic Institute” sau “Open Society Institute”.
Conform unei anchete jurnalistice, toate acestea au acționat direct și în România, chiar la începutul anilor ’90, beneficiind de fonduri uriașe, de ordinul a milioanelor de dolari.
Soros a venit personal la București în 1990, prima oprire fiind la sediul Grupului de Dialog Social, acolo unde s-a întreținut cu Silviu Brucan și ceilalți membri fondatori: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu sau Stelian Tănase.
Fotografia de sus, care datează din 5 ianuarie 1990 , nu are nevoie de prea multe comentarii.
E de ajuns sa consemnam ceea ce se vede: că Silviu Brucan, “eminența cenușie” a FSN și agent demonstrat al KGB, era gazdă la sediul GDS pentru George Soros, miliardarul emigrat din ghetto-ul evreiesc al Budapestei la Londra și mai apoi la New York.
Faptul că, în impozantul sediu oferit de FSN pentru GDS in Calea Victoriei 120, Brucan îl primea ca la el acasa pe Soros, sponsorul Grupului pentru Dialog Social începând cu acel moment, ne demonstrează fără tăgadă rolul sau de fondator al grupului din care fac parte Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu sau Monica Macovei.
Dupa cum se stie, primul presedinte al GDS, sociologul Alin Teodorescu, informator al DSS și agent AVO, a fost simultan si președinte al Fundației Soros, organizație cu activitati speciale care și-a inceput activitatea antiromâneasca în țara noastră cu un buget de 1 milion de dolari.
Primul numar al organului de lupta al GDS, revista “22” (facsimil mai jos), apare cu fondatorul cu patru clase in capul publicatiei, gavarind despre… “Socialismul mondial la rascruce”. QED.
Dacă nu s-a implicat personal, George Soros a avut reprezentanți direcți în conducerea “societății civile”. Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.
Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de “societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.
Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: “Soros Advising and Placement Center”, “Soros Educational Advising Center” , “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” , “Centrul pentru Drepturile Omului – București”, “Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, “Asociația “Pro Democrația”, “Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au “născut” alte ONG-uri.
Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.
Lista completă a beneficiarilor burselor Soros nu a fost niciodată făcută publică. O listă a fost avansată de ziarul Ziua, aici.
Iată o listă cu o parte din foștii sau actuali membri ai Grupului de Dialog Social, ai Fundației pentru O Societate Deschisă sau ai altor ONG-uri afiliate Open Society Romania Network.
Datele prezentate pe noi pot fi verificate și sunt publice.
Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu Alexandru Lăzescu – fost director al TVR Andrei Pippidi – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la Holocaust Vladimir Tismăneanu – politolog,președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România Andrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu ( decembrie 2004 – mai 2005) Catrinel Pleșu – fost director, Centrul Național al Cărții, din cadrul ICR (2009 – 2012) Mihai Șora – filosof, Ministrul Educației (decembrie 1989 – 28 iunie 1990) Renate Weber – consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL. Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMAS Andrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013) HR Patapievici – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR (2005 – 2012) Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012) Mihai-Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe (2004 – 2007), șed al SIE (2007 – 2012), premier al ROmâniei (februarie 2012 – mai 2012) Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației “Pro Democrația” Victor Rebengiuc – actor Sabina Fati – jurnalist România Liberă, revista 22 Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” Andreea Pora – jurnalist Teodor Baconschi – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE(2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007) Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția României Alina Mungiu – politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPA Stelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director al Realitatea TV Laura Ștefan – membră a ONG-ului “Expert Forum”, director în Ministerul Justiției( 2005-2007), a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUA Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008) Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR Adrian Cioflâncă – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel. Stere Gulea – regizor, fost președinte al TVR Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică) Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale și UNDP pe Europa de Est și Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic și Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie și Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice Smaranda Enache – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001) Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, Fost consilier al Ministrului de Interne,
C. Dudu Ionescu, Fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar, fost Ministru Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Ponta Radu Filipescu – nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDS Armand (Armant-Constantin) Goșu – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă Dan Perjovschi – desenator, ilustrator Mircea Toma – activist, ActiveWatch. Mihail Bumbeș – istoric, co-fondator al Miliția Spirituală, ONG-ului cercetător în cadrul IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.
Claudiu Crăciun – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA, fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa “The Learning Government Research Project:Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova