CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SRI, în alertă maximă! Serviciile secrete din Rusia și-au intensificat acțiunile în țara noastră

 (sursa foto: Pixabay/ Pete Linforth)

Oficial SRI: Cu câteva luni înaintea războiului a venit în România și al treilea serviciu secret rus, SVR. Alte două – FSB și GRU, erau deja prezente în spionajul cibernetic

Toate serviciile relevante de informaţii din Rusia, respectiv FSB, GRU şi SVR, încearcă să fie prezente în România, pe partea de spionaj cibernetic, a declarat marţi directorul general al Centrului Naţional Cyberint al SRI, Anton Rog, transmite Agerpres, preluat de https://www.g4media.ro.

FSB este principalul serviciu secret din Rusia cu atribuții interne (urmașul KGB), GRU e serviciul secret al Armatei, iar SVR e serviciul de spionaj extern.

„Noi aveam date tehnice pentru doi actori că sunt aici. Aveam FSB şi GRU. Cu câteva luni înainte de război a venit şi al treilea actor care lipsea în România: SVR. Deci, acum, pe partea de spionaj cibernetic, toate serviciile relevante de informaţii din Rusia, cu atacuri complexe (….), încearcă să fie prezente în România”, a declarat Anton Rog la BCR Expert Hub, eveniment unde s-a discutat despre „Securitate cibernetică, provocări şi prevenirea vulnerabilităţilor”.

El a explicat că rolul Centrului Naţional Cyberint este să dovedească, indubitabil, cu dovezi tehnice, că atacul respectiv este realizat de o anumită grupare etc.

„Atribuirea politică o face mai târziu preşedintele României, în cazul în care consideră că este oportun, pe baza datelor tehnice oferite de Centrul Naţional Cyberint şi alte instituţii din România sau în cooperare cu companii private”, a precizat Rog.

Potrivit acestuia, există „un pattern” pe care Rusia l-a folosit de fiecare dată când a avut atacuri militare.

„Înainte au atacat teritoriul respectiv sau împreună cu zona adiacentă cibernetic. Lucrul acesta s-a întâmplat şi acum. Şi nu toate atacurile au putut să targeteze foarte precis Ucraina. Unele atacuri au ieşit, ca să zic aşa, din ce îşi doreau ei şi au afectat şi Europa, aproape în integralitate”, a explicat reprezentantul SRI.

Acesta a menţionat că alte 3 – 4 state au acţiuni cibernetice în România, dar nu a făcut nominalizări, unele fiind dintre „ţările care nu ar trebui să facă aşa ceva”.

SRI

România, invadată de serviciile secrete rusești. SRI, în alertă maximă / foto: sri.ro

Pe de altă parte, Bogdan Botezatu, director Cercetare Ameninţări Informatice, Bitdefender, a atras atenţia asupra faptului că „lumea vorbeşte de război informatic, dar nu se întâmplă în România”, în schimb se observă interes din partea actorilor comerciali. Este vorba de atacatori care vor să infecteze calculatoare, vor să fure informaţii, vor să planteze ransomware.

„S-au intensificat atacurile în ultima vreme. Noi am terminat 2021 cu undeva în jur de 400 de atacuri unice care apar pe minut. Când vorbesc de atacuri unice, vorbesc despre servere unice de malware care ajung în fluxurile noastre. În 2022, până acum, numărul de atacuri unice a crescut undeva în jur de 550 pe minut. O creştere nu foarte mare, dar semnificativă”, a precizat el.

Botezatu a adăugat că numărul de atacuri nu e dat de un context legat de război sau de schimbări dramatice în societate, ci de digitalizare.

„Foarte mulţi oameni au acum dispozitive pe care le folosesc. Înainte nu le aveau pentru că puteau să meargă la magazin, puteau să-şi facă treburile în format fizic, acum depind de infrastructura tehnică pentru e-learning, pentru lucrul de la distanţă, pentru tranzacţii bancare şi aşa mai departe”, a mai spus specialistul Bitdefender.

18/05/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SERVICIILE SECRETE – „Pokemonii” Federației Ruse în Europa

Scandal cu spioni la granița României. Rusia și transporturile de armament  în UE – Evenimentul Zilei

„Pokemonii” Federației Ruse în Europa (I)

În Federația Rusă există două servicii de spionaj: GRU (Direcția de informații a Armatei), spionajul militar care a apărut în perioada bolșevicilor, existentă în războiul rece și care s-a menținut în aceeași formă și în Rusia după 1990 și Serviciul de Informații Externe, moștenitorul Primei direcții principale a KGB-ului (Comitetul Securității Statului), scrie OCTAVIAN SERGENTU în https://romaniabreakingnews.ro.

În anul 1999, conform decretului președintelui rus, apare în cadrul FSB (Serviciul Federal al Statului) o nouă organizare, sunt create organe ale spionajului extern. 

Organele de spionaj extern ale FSB-ului intră în structura Unității de cooperare a informațiilor operative.

În special, aici, vorbim despre Direcția a 5-a, care s-a preocupat de anexarea Crimeei și de alte operațiuni toxice în exterior (în special în spațiul exsovietic și proximitatea lui).

Serviciul de informații externe a Rusiei desfășoară acțiuni având ca misiuni:


• asigurarea președintelui Federației Ruse, Adunării Federale și a Guvernului a informațiilor de cercetare, necesare pentru adoptarea de decizii în sfera politică, economică, militar-strategică, tehnică-științifică, ecologică;

  • asigurarea condițiilor, care să contribuie la realizarea de succes a politicii Federației Ruse în sfera de securitate;
  • cooperarea în cazul dezvoltării economice, a progresului tehnico-științific și al asigurării tehnico-militare a securității Federației Ruse.

Foto: O variantă a insignei de apartenență la Serviciul de Spionaj GRU

Să luăm scopurile ale GRU ( principala direcție a statului major al forțelor militare a Federației Ruse, instituia principală a ministerului apărării a Federației Ruse și principala instituție a Forțelor Armate a Federației Ruse:
• asigurarea securității și informațiilor de orice nivel președintelui, guvernului, parlamentului li serviciilor secrete pe linie, în scopul adoptării deciziilor aferente.

  • contribuirea în acțiuni economice și a dezvoltării progresului dar și asigurarea tehnico-militară a Federației Ruse.

Observăm că obiectivele SVR și GRU se disting în cazul componentei militare. Mitul că între ele ar exista o frontieră clară nu corespunde întru totul realității.
GRU se preocupă nu doar de spionajul militar, ci și de cel politic, cât nu ar părea de straniu, pentru că acesta și-a asumat povara desfășurării războaielor informaționale (hibrid, dezinformare, implicare politică, etc), în cadrul căruia există o direcție specială.

Foto: Insigna SVR (Serviciul de Informatii Externe al Rusiei

Scopurile enunțate nu sunt realizabile prin acțiuni directe. Acestea sunt scheme ale unor operațiuni care sunt bine acoperite de alte structuri, pe când acțiunile reale au loc într-un alt loc.

În mare parte acestea sunt misiunile diplomatice, reprezentanții cărora dispun de imunitate diplomatică. Prin urmare aceștia acționează deschis, la vedere.

În cazul eșecului, ei sunt protejați de imunitatea diplomatică pe care o au, iar spionii sunt pedepsiți doar prin deportare. Evident că acest lucru nu este unul plăcut.

Adeseori, se întâmplă ca un diplomat care intră în rotație să i se pun sarcini ca să se expună, pentru a fi înlocuit.

Oamenii cred că acesta este, pe de o parte, un eșec al ofițerilor de informații ruși și, pe de altă parte, o operațiune de succes a agențiilor de informații occidentale de identificare și contracarare a agenților inamici.

Mulți nu supun atenției că principal scop al unei atare operațiuni ar constat ca să fie expulzați de pe teritoriul Rusiei diplomați ale unor state, pe care Rusia îi consideră „problemă”.

Percepția este una generală: Rusia reacționează conform practicilor diplomatice, adică Moscova nu este culpabilă, ci a fost obligată să reacționeze.

Avem ca exemplu elocvent situația din ultimii 5 ani, când multe state au fost declarați persoane non-grata și expulzați sute de diplomați ruși și persoane care se acopereau cu imunitatea diplomatică.

Lumea a perceput acest fapt ca pe un mare eșec al serviciilor speciale rusești, doar că puțini au fost aceia care au monitorizat reacția Kremlinului cu privire la evenimentele respective.

În astfel de cazuri, când are loc un eșec în masă a spionilor, de obicei cad capete peste capete, ceea ce nu reprezintă un secret, pe când o astfel de situație nu a fost observată la Moscova. 

Ce înseamnă aceasta? Serviciile secrete rusești, adică SVR ( Serviciul de Informații Externe), Ministerul de externe, GRU(Direcția de informații a Armatei) erau pregătite și că totul decurgea după un scenariu planificat.

Foto: De la stanga la dreapta: Valery Gerasimov – Seful Marelui Stat Major al armatei Federatiei Ruse, Vladimir Putin – Presedintele Federației Ruse, Sergei Shoigu – Ministrul Apărării al federației Ruse și Vice-Admiral Igor Kostyukov – Șeful GRU

Spionajul este considerat ca fiind o artă fină dar și o știință. În fapt, activitatea de spionaj reprezintă un război invizibil, în culise și extrem de sofisticat.  Cea mai mare în acest război constă atunci când îți subestimezi inamicul.

Supraestimarea acestuia reprezintă la fel o eroare, care poate produce efecte și consecințe nefavorabile. În acest caz putem examina câteva versiuni:

Primo, acceptăm că realitatea nu ne înșală și tot ce am perceput este adevărat, adică un eșec al serviciilor speciale, în special GRU. Numai că tradiția școlii de spionaj rusești își are rădăcinile încă din perioada lui Petru cel Mare și sunt călite, adaptabile, perfecționate, ceea ce ne indică că suntem într-o certă eroare. Un eșec total este imposibil.

Secundo, spionajul rus a desfășurat o operațiune specială complexă, care, în cele din urmă, solicita să-și retragă participanții într-un astfel de mod ca ei să nu fie relevați, să ducă informația sau altceva.  O atare operațiune se desfășoară sub o „acoperire” multi-nivel, ca să nu fie revelat scopul principal.  Un alt factor constă în cel al rotației.

Putem presupune că sub masca scandaloasă a eșecului spionilor, serviciile speciale rusești, satisfăcând doleanțele serviciilor speciale a altor state, într-un mod calm își pot repatria agenții și colaboratorii săi prețioși, dar au realizat și o rotație a corpului lor diplomatic. Asupra noilor veniți va exista o atenție sporită doar că ei vor înfăptui chestiuni de acoperire a spionilor reali.

Terțio, în cazul UE și NATO, în special a extinderii alianței, serviciile speciale rusești își propuneau mereu să aibă un „cal troian” în această structură. În acest scop apare veriga slabă din cadrul lanțului țărilor din structură, apoi prin politica relațiilor de prietenie este aruncată nada în formă financiară, tehnologică, militară sau umanitară, înșurubată apoi bine și ulterior este lansat mecanismul „racolării”. 

Pentru început se cere să fie obținute multiple informații, în ce țară este cel mai favorabil să fie stabilită locația, dezvoltate rețelele, astfel încât să trezească nici un dubiu procesul din țara inamicului, apoi să fie analizată situația, să fie expuse prioritățile, elaborat un plan de acțiuni și etapizat să fie demarat realizarea lui.

Cu obținerea unor astfel de informații și evaluarea situației se ocupă spionajul, excluzând cazurile specifice când Kremlinul decide lichidarea unor oameni.

În principal, în această categorie intră transfugii, pe care GRU îi execută ca un avertisment pentru alții, declarând astfel cu voce tare că „trădătorii”, și nu numai ei, pot fi atinși oriunde în lume.

Cazul lui Litvinenko și al familiei Skripal este un exemplu clar în acest sens. Aici, serviciile de informații occidentale ar trebui să se gândească – dacă Rusia execută public dezertori prin GRU, atunci de ce această măsură de pedeapsă nu se aplică tuturor.

Ori, mulți dintre cei care au dezertat se simt bine în străinătate, scriu cărți, memorii despre specificul activității serviciilor speciale ruse. Într-un fel sau altul, întrebarea rămâne  serioasă și merită să reflectăm.

Este arhicunoscut faptul că scopul principal al Kremlinului constă în promovarea influenței Rusiei atunci când își realizează propriile interese geopolitice într-o anume regiune.

Aceste scopuri și obiective sunt desemnate în mod concret în strategiile securității naționale, de politică externă, politică economică, securitate energetică etc., care formează baza securității statului.

Majoritatea comit greșeli atunci când evaluează activitatea de spionaj, pentru că ei consideră că anume serviciile speciale promovează interesele Rusiei, când acestea realmente se ocupă de asigurarea promovării acestor interese.

Serviciile speciale doar asigură statul cu informații corespunzătoare și creează situații favorabile pentru activitatea ulterioară a autorităților statului.

Ele desfășoară o muncă neagră de tipul „cartoforului” care jonglează cu cărțile, a „magicianului” de la circ, a unuia care înșală non-convențional.

Pentru că atunci când unii își concentrează atenția excesiv asupra activității lor, lucrurile reale au loc într-un alt loc, făcute de alți jucători. Astfel de jucători sunt în special marile companii, care sunt în esență „motoarele” de promovare a intereselor rusești în alte state.

Spre exemplu, arhicunoscutele companii „Gazprom”, „Rosnefti”, „Lukoil”, cu ajutorul cărora Kremlinul nu doar că își promovează interesele proprii, ci reprezintă „surse de finanțare” pentru diverse operațiuni speciale începând cu „racolarea” înalților funcționari de stat și care asigură cadrul de lichidare a unor persoane concrete.  

Aceste organizații sunt un fel de „casierie neagră”. Acestea nu sunt singurele care dispun de profilul „protectorilor cheiței de la seiful cu bani”.

Pokémon Go, explained - Vox

Pokemon – monstru de buzunar (japoneză).

13/02/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Remember 21 decembrie 1989: 32 de ani de la ziua în care regimul comunist din țara noastră s-a prăbușit

21 decembrie '89. Baricada de la Intercontinental. Morti razbunati cu morti  - Stirileprotv.ro

Pe 21 decembrie  se împlinesc 32 de ani de la evenimentele de la București care au dus, în final, la căderea regimului Ceaușescu.

Pe 21 decembrie, dimineața, Nicolae Ceaușescu ia decizia finală de a se organiza un miting în Piața Palatului (Piața Revoluției de azi) pentru a obține sprijinul popular pentru deciziile sale din zilele anterioare și a denunța, exact cum a făcut și în 1968, o invazie asupra României.

Mai mult, Ceaușescu urma să anunțe și o mărirea salariului minim, dar și creșterea alocației pentru copii, a pensiilor dar și ajutorul social.

Mitingul a început cu discursul reprezentanților muncitorilor, apoi primarul Bucureștilor, Barbu Petrescu, i-a dat cuvântul lui Nicolae Ceaușescu.

De remarcat este faptul că în intervalul de la startul mitingului și până la cel în care a vorbit Nicolae Ceaușescu, (între 12:00 și 12:30), nu s-a înregistrat niciun incident.

După doar 1 minut și 15 secunde de discurs al conducătorului României, apare celebrul vuiet de panică al mulțimii. Reacțiile celor din jurul lui Ceaușescu au fost surprinse de Jurnalul Național, în articolul „Cronologia eșecului”, din 19 aprilie 2004.

Din spate, vine un bărbat care-i șoptește lui Ceaușescu: „Vin în sediu” ( manifestanții care fugeau – n.n.), iar altcineva zice: „A dat unul cu ceva!„. O altă interpretare a vorbelor care se aud este „Trage cineva”. Urmează câteva minute de panică, în care cuplul prezidențial face apel către mulțime să se liniștească. „Stați liniștiți la locurile voastre”, celebrul îndemn al Elenei Ceaușescu.

La aproximativ opt minute de la începutul discursului său, întrerupt pentru câteva minute, Ceaușescu face referire și la evenimentele de la Timișoara. Spune fostul președinte: „În ceea ce privește evenimentele de la Timișoara, apare tot mai clar că este o acțiune conjugată de cercuri care vor să distrugă integritatea și suveranitatea României, să oprească construcția socialismului, să pună sub stăpânire străină, poporul nostru.

De aceea, trebuie să apărăm cu toate forțele, integritatea și independența României”. Apoi, face referințe clare la URSS, aducând în discuție manifestarea din 1968, ocazionată de invazia Cehoslovaciei de către sovietici și aliații lor.  Ceaușescu spune că „acționează diferite forțe care vor să împartă din nou România”.

Mai mult, Ceaușescu citează din cântecul „Deșteaptă-te române”, cel ce va deveni noul imn național peste câteva zile: „Murim mai bine-n luptă/Cu glorie deplină/Decât să fim sclavi iarăși/Pe vechiul nost pământ”. Acesta atacă din nou pe cei pe care-i consideră a se afla în spatele acțiunilor de la Timișoara: „Unii vor să reintroducem șomajul, să scadă nivelul de trai al populației și să dezmembreze România”. Apoi subliniază „și aici”, că „vom face totul” pentru „apărarea suveranității și integrității țării”.

Ceaușescu încheia discursul cu următorul îndemn: „Să se constituie grupe de apărare a bunurilor întregului popor,a orașelor, a socialismului, a independenței și suveranității țării,bazate pe grupe patriotice, dar cuprinzând pe cei mai buni activiști de partid, pe cei mai buni oameni ai muncii din toate domeniile”.

Mitingul se sfârșește la 12:51.Revoltă spontană a poporului sau….?

 După aceasta, teoria lansată după 1989 și proliferată în mass-media,dar și mai grav, în manuale de istorie, este că poporul nemulțumit s-a dus în Piața Universității, unde a încercat să blocheze bulevardul.

Această teorie este falsă și ușor de demontat. În primul rând, după cum notează istoricul Alex Mihai Stoenescu în „Istoria loviturilor de stat din România”, oamenii adunați la mitingul din 21 decembrie, erau aceiași cu oamenii care fuseseră strânși în același loc, cu o lună înainte, pentru a aplauda finalul celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. În noiembrie 1989, nu numai că nu s-a produs nicio revoltă, dar Ceaușescu a coborât între oameni pentru o „baie de mulțime”.

 „Este interesant că aceste culoare și zone de protecție, deși atunci apucaseră să fie bine organizate, „căzuseră”, fuseseră dezorganizate și cu ocazia Congresului.

După terminarea lucrărilor Congresului al XIV-lea, Nicolae Ceaușescu a ieșit în Piața Palatului pentru o „baie de mulțime” și a mers pe un astfel de culoar pentru a saluta mulțimea.

Colonelul Nae arată că Direcția V a scăpat de sub control situația, Ceaușescu fiind înghesuit, strivit, busculat de entuziasmul mulțimii și numeroși participanți au ajuns în contact direct, fizic cu el, ceea ce din punctul de vedere al procedurilor serviciilor de gardă însemna „atentat reușit”.

Scena a făcut înconjurul lumii,deoarece principalele canale de televiziune americane o transmiteau în direct. 

Academicianul Dinu C. Giurescu, aflat atunci în Statele Unite, a relatat istoricului Marian Oprea că „pe televiziunile americane vedeam cum, din oră în oră, se întrerupea emisia și se transmiteau secvențe de la mitingul de final al Congresului al XIV-lea”.

Dar și mai interesant este că mulțimea din Piața Palatului din ziua încheierii Congresului al XIV-lea al PCR era aceeași cu mulțimea adusă la miting în 21 decembrie. Oamenii erau aceiași, sectoarele repartizate întreprinderilor, aceleași. La 24 noiembrie, cu numai o lună în urmă, oamenii îl aclamaseră pe Ceaușescu de aproape, dăduseră mâna cu el, i-au vorbit. 

Nimeni din zecile de mii de oameni strânși acolo, după aceleași proceduri, de către Comitetul Municipal al partidului nu a strigat vreo lozincă anticeaușistă” (Istoria loviturilor de stat din România, vol.4, pagina 212).

 Că protestele ulterioare nu au fost o „manifestare spontană a poporului nemulțumit”, o arată chiar și imaginile filmate cu discursul lui Ceaușescu.

Dacă la început vedem o apatie generală (aici), cu lozinci sacadate la care incită activiștii din primele rânduri, după spargerea mitingului se observă un entuziasm masiv pentru măsurile sociale anunțate de Nicolae Ceaușescu.

Scandările sacadate, controlate, sunt înlocuite cu urale de bucurie (aici), cu fluturări entuziaste de steaguri, fapt care-l încurajează pe Nicolae Ceaușescu, liderul comunist înflăcărându-se vizibil pe parcurs ce vorbea. 

Protestele au început în Piața Romană

 Primul grup protestatar s-a format în jurul orei 13:00, lângă Piața Romană, aproape de fostul restaurant Grădinița: „Grupul era format din copii. Vreo 50.Erau copii ai străzii și tineri până în 17 ani”, afirma apoi, Sergiu Nicolaescu despre ce a găsit acolo. Ulterior, a adăugat el, grupului s-au alăturat oameni maturi.

 În Piața Universității, grupul protestatar, format din maxim câteva sute de persoane, s-a format în intervalul 13:00 – 16:00 (MApN afirma că sunt 300!). 

Celebrele imagini filmate de la Intercontinental, în care vedem o mulțime înconjurată de forțele de ordine arată și ora: 15:57.

Analizând la rece, putem observa în comportamentul mulțimii strânse în Piață, comportamente pe care le-am putut observa și recent, în timpul euromaidanului, dar și în România, la anumite manifestații: blocarea carosabilului, așezarea pe jos în fața scutierilor, oferirea de flori forțelor de ordine, gesturi care nu mai fuseseră făcute public în România, ținând cont că ultimele manifestații spontane avuseseră loc în București cu peste 40 de ani în urmă.

De altfel, o manifestație spontană a avut loc la Brașov, în 1987, iar comportamentul muncitorilor revoltați a fost diferit: exasperați de atitudinea conducerii întreprinderilor, aceștia pleacă spre sediul puterii locale, Comitetul Central și ia cu asalt clădirea.

Este greu de crezut că mulțimea furioasă a plecat din Piața Palatului, și conform teoriei oficiale, știind și de măcelul de la Timișoara, ia flori pentru scutieri, nu înainte de a se așeza pe șosea.

 Cine erau tinerii agitatori? 

„Problema acestor secvențe era aceeași ca la Timișoara: populația nu se asocia manifestației, nu se revolta, nu avea curajul să treacă trotuarul și să blocheze bulevardul. Cea mai mare parte a participanților – oricum un număr mic – a stat pe trotuare privindu-i pe tinerii agitatori. 

La fel ca la Timișoara, lipsa de acțiune a oamenilorobișnuiți, neimplicarea într-o revoltă populară care să preseze autoritățile, să forțeze schimbarea lui Ceaușescu, a făcut ca nucleul agitat de tineri entuziaști, dar și de indivizi suspecți

21/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: