CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

În Franța a fost descoperită o bază pentru spionii ruși specializați în asasinate

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru bază de spioni rusi in europa

 

 

 

 

 

O vânătoare de spioni a serviciilor secrete occidentale a făcut posibilă localizarea a cincisprezece ofițeri ai informațiilor militare rusești specializați în asasinate.  

Răzbunarea este o mâncare care se consumă întotdeauna rece, mai ales în lumea spionajului… Potrivit informațiilor publicate de prestigiosul ziar parizian

Le Monde, serviciile de informații britanice, franceze și elvețiene, împreună cu partenerii lor din  Statele Unite, au lansat  în primăvara anului 2018 o vânătoare fără precedent în urma căreia a fost posibilă întocmirea unei liste cu cincisprezece ofițeri de ai informațiilor militare ruse (GRU), membrii unei unități ultrasecrete  specializate în asasinate, care au acționat în Europa din 2014,  până la sfârșitul anului 2018.

Acești asasini  făceau parte din unitatea 29155 a celui de-al 16-lea centru de formare specială al GRU. „Această unitate se ocupă acum de asasinate, sabotaje sau sarcinile cele mai obscure” precum recuperarea mesajelor din cutiile de scrisori folosite de spioni pentru a comunica între ei.

Toate aceste servicii secrete s-au mobilizat  după atacul executat de către doi ofițeri ai GRU,  împotriva lui Serghei Skripal, un defector al serviciilor de spionaj ruse Occident, în ziua de  4 martie 2018,  la Salisbury, în sudul Angliei, cu un agent nervos neurotoxic cunoscut sub numele  ”Novichok” – pus la punct în laboratoarele  sovietice.

Unul dintre cei 15 agenți ai GRU ar fi fost identificat de Londra ca unul dintre cei trei autori ai otrăvirii cu neurotoxicul Noviciok a unui fost spion rus, Serghei Skripal, și a fiicei sale Iulia, la Salisbury, în Anglia, în martie 2018.

Cei doi au supraviețuit, dar o femeie care locuia în zonă a murit, după ce a găsit un flacon care fusese folosit pentru transportarea produsului toxic. Operațiunea a provocat un incident major între Moscova și Uniunea Europeană și a determinat serviciile secrete occidentale să caute vinovații.

Această vastă vânătoare de asasini ruși, la care a a avut o importantă contribuție Direcția Generală de Securitate Internă (DGSI) a Franței, a arătat că cei cincisprezece ofițeri ai GRU au tranzitat și au locuit în Franța în acea perioadă. Unii în mai multe ocazii, alții o dată sau de două ori, au venit  din Londra, Moscova, Spania sau Elveția. 

Hexagonul a putut servi drept o așa-numită etapă de „securitate” înainte ca acești agenți, antrenați în tehnici clandestine, să ajungă la destinația finală.

 Agenții ruși rămâneau în mod regulat o perioadă de timp  în aceeași zonă, în Haute-Savoie, în orașe precum Annemasse, Evian sau Chamonix și în orașe mai izolate.

Debarcau deseori în Roissy  sau Lyon , înainte de a petrece noaptea într-un hotel din Cannes (Alpes-Maritimes) și de mai multe ori la Geneva. Pentru a se deplasa în Haute-Savoie, agenții ruși  închiriau mașini, pentru a putea fi mai greu depistați.

Ultima prezență în Franța a acestor asasini ar data în septembrie 2018.

Mai rămân multe întrebări, întrucât această regiune de frontieră a Franței cu Elveția, a servit potrivit serviciilor de contrainformații  franceze, ca bază de rezervă și logistică pentru acest grup de acțiune al  GRU, creat ca bază pentru „ansamblul operațiunilor clandestine ale unității 29155 în Europa”, potrivit unui înalt oficial al informațiilor franceze, citat de Le Monde.

Până în prezent, nicio urmă de operațiuni a acestei unități a GRU nu a fost detectată în Franța, alegerea  acestei  „tabere de bază” a spionajului rus în într-o   regiune izolată putând fi explicată de necesitatea de a nu  atrage atenția autorităților.

Nu s-a reușit confiscarea de arme sau de materiale. Nu a fost identificat niciun complice. Cei 15 ofițeri nu par să fi avut contacte cu agenții ambasadei Rusiei din Paris.

Aceștia ar fi operat, în schimb nu numi în  Marea Britanie, dar și  în Bulgaria, Crimeea, Moldova sau Muntenegru.

Dezvăluirile din Le Monde vin  în același timp cu acuzațiile Berlinului la adresa Moscovei conform cărora Rusia  s-a aflat în spatele asasinării unui georgian în capitala germană, în luna august a.c..

Doi membri ai ambasadei ruse, cărora guvernul german le reproșează că nu au cooperat în această anchetă, trebuie să părăsească imediat țara.

 

 

 

 

   

https://www.lemonde.fr/international/article/2019/12/04/la-haute-savoie-camp-de-base-d-espions-russes_ 

05/12/2019 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , | 2 comentarii

Destabilizarea Republicii Moldova şi aducerea ei în sfera de influenţă rusească este în principal în sarcina – UM 29155, o unitate de elită a Serviciului de Informații Militare a Rusiei (GRU)

 

 

Imagini pentru agresiunea rusa asupra r moldova si ucrainei harta

 

 

 

Petru Bogatu: UM 29155 în Republica Moldova: punct ochit, punct lovit

 
Între destabilizarea Republicii Moldova, tentativa loviturii de stat din Muntenegru, otrăvirea colonelului GRU Serghei Skripal în Marea Britanie și a traficantului de arme Emilian Ghebrev în Bulgaria există o legătură directă.

Într-o investigație, realizată de cotidianul New York Times, se afirmă că toate acestea atacuri au un singur autor – UM 29155, o unitate de elită a Serviciului de Informații Militare a Rusiei (U).

O unitate specială pentru destabilizarea Europei

Articolul „Top Secret Russian Unit Seeks to Destabilize Europe, Security Officials Say”, inserat în cunoscuta publicație americană, face înconjurului globului.

Și nu întâmplător.

Experții ziarului au conchis că revanșa rusă de la Chișinău, puciul de la Podgorica, încercările de asasinat de la Salisbury și Sofia nu sunt niște cazuri separate, după cum se credea inițial. Deşi aceste operaţiuni păreau specifice serviciilor de informaţii ruse, autorităţile le-au considerat iniţial drept atacuri izolate, fără legături între ele, notează The New York.

Serviciile secrete occidentale au constatat însă la o analiză atentă că atât operaţiunile enumerate mai sus, cât și multe altele, fac parte din același puzzle al spionajului rus. Este vorba de o campanie coordonată aflată în derulare care urmărește destabilizarea Europei.

Acțiunile subversive sunt efectuate de o singură unitate de elită a serviciilor secrete ruse. Specializată în diversiuni, sabotaj şi asasinate, structura specială UM 29155 a GRU fusese creată acum un deceniu. Se camuflase temeinic, pesemne, de vreme ce serviciile occidentale de contrainformații au identificat-o abia după puciul eșuat din Muntenegru.

Operațiunile ei sunt atât de secretizate, încât reușește să rămână o necunoscută chiar și în GRU. O fotografie din 2017 îl arată pe comandantul UM 29155, Andrei V. Averyanov, la nunta fiicei sale, într-un costum gri. El pozează alături de colonelul Anatoliy Chepiga, unul dintre cei doi ofițeri inculpați pentru otrăvirea defectorului Sergei Skripal.

Identificarea structurii GRU

UM 29155 este activă de câtva timp în Europa. „A fost o surpriză că ruşii, agenţii GRU, această unitate s-au simţit liberi să meargă în ţări prietene şi să comită astfel de atacuri.

A fost un şoc”, îl citează New York Times, sub protecţia anonimatului, pe un oficial din cadrul serviciilor de securitate europene.

Deși demascarea unității de elită nu fusese dezvăluită oficial, anume amploarea și pericolul operațiunilor desfășurate de UM 29155 au determinat SUA și alte 20 de țări, inclusiv România și Republica Moldova, să expulzeze anul trecut 150 de agenți ruși sub acoperire diplomatică.

Destructurarea rețelei ruse de spionaj la Chișinău și arestarea fostului deputat Iurie Bolboceanu urmăreau, se pare, același scop, și anume descurajarea GRU.

De aceea, dezvăluirile făcute de New York Times trebuie corelate cu alte relatări recente ale presei occidentale potrivit cărora, în ultimul timp, în afară de formațiunea paramilitară Wagner, în mai multe țări ale lumii au fost depistate câteva grupări noi de falși mercenari, subordonați GRU (Șcit, Vega ș.a.). Ele operează clandestin pe diferite meridiane ale globului, dar mai cu seamă în statele fostului bloc sovietic. Nu-i exclus ca acestea să reprezinte detașamentele mobile ale aceleiași structuri speciale.

„Rusofilii”, „Opora Rossii” ș.a.

Agenții UM 29155 se infiltrează în partide, organizații nonguvernamentale, mișcări civice, ecologiste sau feministe, creează diverse organizații de prietenie cu Rusia. Toate însă fac parte dintr-o rețea secretă folosită de Putin în războiul hibrid purtat împotriva comunității euroatlantice.

Una dintre aceste făcături ale Moscovei, numită „Mișcarea Rusofilii”, fusese deconspirată recent în Bulgaria. Conducătorul ei, fostul deputat socialist Nikolai Malinov, este reținut și anchetat pentru spionaj și acțiuni subversive în favoarea Rusiei.

Colac peste pupăză, chiar în aceste zile mass-media relatează că Federația Rusă, cu ajutorul Partidului Socialiștilor, deschide la Chișinău o filială a organizației „Opora Rosii („Sprijinul Rusiei”). În fruntea ei se află secretarul general adjunct al administrației prezidențiale de la Chișinău, Nicolae Pascaru, un cunoscut și gălăgios partizan al moldovenismului primitiv.

Unii comentatori și observatori politici de la noi se arată șocați și pun în cârcă blocului ACUM vina pentru apariția noii organizații rusofile. De bună seamă, guvernarea hibrid a deschis larg porțile pentru scursurile Kremlinului în Republica Moldova.

Numai că asta e doar partea vizibilă a aisbergului. Sau, dacă vreți, cireașa de pe tort.

Uitați-vă atent primprejur. Oamenii lui Putin sunt peste tot la Chișinău. Și-au recâștigat în ultimele luni pozițiile cheie în Forțele Speciale, în Securitate, în Armată, în Poliție, în Comisia Electorală Centrală, în Curtea Constituțională, în instanțele judecătorești, în structurile guvernamentalecare se ocupă de problema transnistreană.

Rezultate amestecate

Activitățile subversive ale UM 29155 în Europa au dat rezultate amestecate. Uneori agenții ruși au izbândit, alteori au călcat în străchini.

În Serbia au reușit să penetreze cele mai înalte instituții de stat, impunând Belgradului oficial o poziție filorusă pronunțată în politica externă. În Muntenegru au eșuat lamentabil. În Bulgaria și Marea Britanie s-au făcut de râs.

Un succes incontestabil a obținut însă UM 29155 în Republica Moldova, chiar dacă în faza inițială nu a avut noroc.

La Chișinău agenții ei au ieșit la rampă înainte de semnarea Acordului de asociere cu UE. Au încercat să cumpere deputați pentru a săvârși o lovitură de stat împotriva cursului pro-occidental. N-a fost să fie.

Mai târziu au burzuluit lumea împotriva oligarhului cel rău, profitând de scandalul iscat în jurul furtului miliardului. Hoții au ajuns să strige „prindeți hoțul!” de la tribuna unei opoziții poluate cu agenți ruși.

Au intoxicat partidele de dreapta, au distorsionat reperele morale și au pervertit opinia publică.

Au indus în mijlocul electoratului proeuropean ideea falsă potrivit căreia de dragul luptei cu hoția și oligarhia se poate face pact cu diavolul.

Refuzul geopoliticii, realizarea GRU

Necuratul , precum se știe, se ascunde în detalii. Refuzul geopoliticii este realizarea lui remarcabilă. Anume astfel a reușit el să-i convingă pe toți că nu există.

Încrederea neverosimilă a PAS și PPDA că în alianță cu Putin poate fi salubrizată și europenizată Republica Moldova este meritul total al GRU. UM 29155 nici nu a avut nevoie la Chișinău, ca la Podgorica, de o lovitură de stat.

A fost suficient ca în urma manipulării pe scară largă a colectivității umane să confere partidelor de dreapta o direcție convenabilă Moscovei.

UM 29155 nu-i un factotum, desigur. Unitatea de elită se constituie într-un dispozitiv esențial în frontul războiului hibrid al Rusiei, susținut de propagandă, de rețelele de spionaj etc. Și Rusiei, trebuie să recunoaștem, i-a ieșit pasiența.

Privită din acest punct de vedere, coaliția ACUM/PSRM este un produs al UM 29155. Kozak și Putin au trebuit doar să-l binecuvânteze…

Deocamdată planul de destabilizare a Ucrainei şi Republicii Moldova nu a dat rezultate…Ce va fi, vom vedea.

Harta: Ţintele planurilor de destabilizare ruseşti în această parte a Europei

 

 

Potrivit lui Vasili Griţak, şeful SBU semnala cu câţiva ani în urmă că Kremlinul planificase destabilizarea acestor state prin forjarea unei regiuni separatiste în Odesa.

Următorul pas ar fi fost izbucnirea unui război hibdrid, după „aritmetica” clasică a Moscovei, informează Censor.net.ua, citat de Infoprut.ro.

Totul ar fi trebuit să înceapă cu aruncarea în aer a două poduri din regiunea Odesa, pentru izolarea a nouă raioane ucrainene, precizează Griţak.

Apoi, odată materializat acest plan, ar fi urmat proclamarea unei „republici populare basarabene”.

 

 

 

Imagini pentru destabilizare r moldova photos

 

 

„Omuleţii verzi” ai Kremlinului ar fi trebuit să pătrundă pe teritoriul Ucrainei prin regiunea separatistă transnistreană.
Şeful SBU spune că a depistat o „sumedenie de documente” care demonstrează că era deja „stabilită și candidatura conducătorului acestei republici”.

În noiembrie 2015, procurorii de la Chişinău anunţau că o mişcare separatistă din Ucraina luase în ţintă două raioane din Republica Moldova: Taraclia şi Comrat, centrul administrativ al autonomiei găgăuze.

La finele lunii octombrie anul trecut, grupul separatist “Rada Populară a Basarabiei” a proclamat aşa-zisa “reconstituire” a unei “Republici Basarabene Bugeac” în componenţa căreia secesioniştii vor să intr

Anatoly Baronin, analist care urmăreşte evoluţia regiunii, spunea la începutul anului 2015 că Basarabia istorică nu seamănă cu Donbas, “cu problemele sale economice şi cu populaţia sa nemulţumită”, ci ar putea fi destabilizată uşor printr-un “scenariu de criză financiară sau militară”. oducă raioanele Ismail, Tatarbunar, Tarutino, Reni, Arciz şi Beleaev din regiunea Odesa şi UTA Găgăuzia.

 

 

Surse:

Romanian Global News

 UNIAN: https://www.unian.info 

13/10/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Teama de bomba atomică românească

 

Foto: Gorbaciov şi Reagan  au bătut palma

 

 


În Budapesta, la Direcţia de Informaţii a trupelor sudice ale armatei sovietice, cel mai tânăr ofiţer era un anume Roman, un locotenent major, în poziţia de maior! „Ce carierist”, cârteau căpitanii bătrâni…

Cu toate astea, nici ei nu puteau nega faptul că nimeni nu cunoştea atât de bine limbile străine precum acest tânăr.

Roman vorbea foarte bine germana şi franceza, iar maghiara şi româna, ca şi rusa de altfel, îi erau limbi materne.

S-a născut şi a crescut în Transcarpatia, în oraşul Muncaci (Muncevo) şi  nici nu ştia cât sânge maghiar sau românesc îi curge prin vine…

La petreceri, prietenii îl întrebau: ce naţionalitate are? Citându-l cu ironie pe Bismarck, locotenentul major le răspundea ironic că: „A fi roman nu-i o naţionalitate, ci o profesie”.

(Aluzie la vorbele lui Bismarck, despre care se spune că,  referindu-se la politicienii romani din vremea sa, ar fi zis: „A fi român nu-i o nationalitate, ci o profesie”)

În acea perioadă, în România, spre deosebire de Ungaria, nu existau trupe sovietice.

Din această cauză un ofiţer al spionajului militar cu greu îşi putea exercita sarcina de monitorizare a programului nuclear românesc.

Cele mai utile rămâneau vizitele sale în Transilvania şi întrevederile cu maghiarii din Transilvania.

În Banat, la Timişoara, serviciile secrete sovietice dispuneau de o reţea largă de agenţi secreţi sovietici…

Frica de bomba atomică românească

La sfârşitul anului 1988, „problema românească” a devenit una centrală în negocierile lui Gorbaciov, Şevarnadze şi Iakovlev cu Occidentul.

Problema nu consta în faptul că în presa sovietică Ceauşescu era prezentat drept un „stalinist” şi duşman al perestroicii, chiar dacă acesta într-adevăr a declarat în cadrul congresului PCR că „mai curând Dunărea îşi va schimba cursul decât va fi realizată perestroika în România”.

Problema nu a constat nici în antipatia personală a lui Gorbaciv faţă de Ceauşescu. În marea politică nu există loc pentru sentimente…

În politică există doar interese şi acestea coincideau la Bush-tatăl şi Gorbaciov într-un singur subiect comun: să nu permită României să devină o puterea nucleară.

Mai ales că exista deja problema ambiţiilor nucleare ale Chinei.

Potrivit lui Roman, Bucureştiul inițiase proiectului realizării armei nucleare în anul 1976. Pentru fabricarea acesteia a fost format un grup de fizicieni, care lucrau într-un centru secret din oraşul Măgurele.

Aşa cum este astăzi în cazul Iranului, oficial, lucrările erau realizate în domeniul energeticii nucleare.

Rezultatele pozitive i-au permis lui Ceauşescu să declare oficial în mai 1989 despre faptul că, din punct de vedere tehnic, România este capabilă să producă arme nucleare.

În decembrie 1989, Ceauşescu a fost înlăturat şi executat. În zadar s-a lăudat…

Pentru crearea bombei nucleare românii mai aveau de lucrat încă zece ani.

Spionul Roman povesteşte că  după asasinarea lui Ceauşescu, grupul spionilor militari din Grupul de Sud al forţelor armate sovietice, au trecut din Budapesta la Bucureşti şi au început căutările contactelor printre fizicienii români.

Desigur, sovieticii nu aveau nevoie de secretele românilor legate de producerea armei nucleare ei urmărind numai înlăturarea oricărui pericol de scurgere a informaţiei legate de tehnologiile nucleare din România.

Cu ajutorul CIA, această problemă a fost rezolvată. 

Peste doi ani, în 1991, noua guvernare a României a acceptat să supună sub controlul absolut al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Nucleară obiectivele şi centrele de cercetare nucleară.

În România s-au aflat 13,5 kg de uraniu îmbogăţit (80 la sută).

Iată de ce în 2003, în colaborare cu CIA şi Serviciul de Informaţii Externe a Federaţiei Ruse, a fost organizată o operaţiune secretă de transportare şi neutralizare în Rusia a materialului nuclear provenit din România. Acesta a fost adus la Bucureşti cu un transport militar, încărcat într-un avion  Il-76 şi expediat la uzina de concentrate chimice din Novosibirsk.

Transportul a avut loc la comanda Agenţiei Internaţionale pentru Energie Nucleară şi finanţată de Ministerul Energiei al SUA, iar operaţiunea a fost executată de Comisia Naţională de control asupra activităţii nucleare a României. Ministerul industriei nucleare a Federaţiei Ruse a îndeplinit funcţia de coordonator al operaţiunii care a fost monitorizată şi de experţii americani.

Inspecţiile obiectelor nucleare efectuate de Agenţia Internaţională pentru Energia Nucleară, au scos la iveală faptul că începând cu anul 1985 România a efectuat experimente chimice secrete în scopul obţinerii materialelor necesare creării unei bombe nucleare.

Potrivit estimărilor experţilor, Ceauşescu ar fi putut reuşi să obţină bomba nucleară către anul 2000.

Aceste planuri au fost zădărnicite, aşa cum am văzut, de conspiraţia serviciilor secrete.

 

Sursă: Extras din Articolul apărut în: argumenti.ru№ 6 (247) DIN 17 februarie 2011 [„Argumentele saptamanii” de Alexandr Kondraşov]

reprodus de (FLUIERUL.ro)

 

NOTĂ: 

 

Lozinca “românii nu sunt naţiune, ci o profesie”, care a făcut valuri cu preponderenţă în publicaţiile antiromâneşti, aparţine lui Ehrenburg si/sau Vîșinski, şi NU lui Bismarck, cum spunea spionul sovietic ROMAN şi nu numai el.

Sursa: Milovan Djilas “Conversations with Stalin”, 1962 p. 140 (p. 109 in editia 1969), Tom Gallagher: “The Balkans 1789-1989 From the Ottomans to Milosevic”, 2001, pag. 160.

Dacă traduci „nu sunt o naţiune, sunt o profesie” în rusă, iţi dai seama ca în spatiul ex-sovietic, fraza cu pricina era des întalnită şi se aplica la mai toate naţiile incomode pentru ruşi, de preferinţă polonezi, români şi evrei, iar când te gândesti la stereotipurile despre evrei,  fraza are şi mai mult sens, astfel încât se pare că forma originală a acestei expresii, la evrei se referea.

24/11/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: