VLADIMIR FEDOROVSKI, un susținător al democratizării UNIUNII SOVIETICE, a declarat că: ”URSS s-a destrămat pentru că ultimul său lider, Mihail Gorbaciov, nu a vrut să facă război”și că ” Arhitecţii a ceea ce s-a numit Perestroika au ajuns la concluzia că regimul sovietic era criminal

Fostul diplomat sovietic Vladimir Fedorovski, un susținator al perestroikăi și al reformelor democratice din URSS, în prezent cetățean francez și scriitor de succes, opinează în https:// http://www.lefigaro.fr., că URSS s-a destrămat pentru că ultimul său lider, Mihail Gorbaciov, nu a vrut să facă război.

El a ţinut să precizeze că prăbuşirea zidului de la Berlin nu s-ar fi putut produce pe 9 noiembrie 1989, dacă la Moscova nu s-ar fi aflat la putere un lider reformator înconjurat de o echipă reformatoare.

În Germania de Est erau staţionaţi 500 000 de soldaţi sovietici, iar KGB-ul era gata să pună în aplicare un plan de intervenţie în cazul în care germanii ar fi forţat unificarea țării lor.

Vladimir Fedorovski a evocat în interviul său un moment precis, care s-a derulat pe 10 iunie 1989, cînd Gorbaciov şi echipa sa au înţeles că vor deveni ostaticii KGB-ului şi ai armatei dacă vor accepta să recurgă la forţă.

Decizia lui Gorbaciov de a nu folosi forţa a mai avut, conform declarațiilor lui Fedorovski şi alte motivaţii:

 „În realitate, arhitecţii a ceea ce s-a numit Perestroika au ajuns la concluzia că regimul sovietic era criminal şi că trebuia ieşit din această logică. Zidul a căzut întrucît Gorbaciov a refuzat să ucidă pentru a guverna”.

Iată o concluzie care merită tot respectul, ca şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov (foto) care a pus-o în urmă cu 30 de ani, în aplicare, dar care a devenit între timp, unul dintre cei mai detestaţi oameni din Rusia,arată scriitorul român Matei Vișniec într-o corespondență pentru https://www.rfi.ro.

Într-adevăr, în vreme ce în occident Mihail Gorbaciov, astăzi în vârstă de 91 de ani, este iubit și este ridicat la rangul de erou pentru că a dat jos Zidul Berlinului, punând capăt tiraniei regimurilor comuniste în estul Europei și în Uniunea Sovietică, în Rusia el nu se bucură nici de departe de un asemenea renume și de popularitate.

Mai mult, un sondaj de opinie, publicat în ziua în care fostul lider sovietic împlinea 85 de ani arăta că numai 12% dintre cei intervievați cred că a făcut ce a putut mai bine pentru țara sa, introducând reformele necesare, în timp ce 24% au declarat pur și simplu că este un „infractor“, un criminal, care a distrus URSS.

Pentru mulți ruși, destrămarea Uniunii Sovietice a lăsat un gol imens și un sentiment puternic că viața de atunci era mai bună.

Doar 1% dintre respondenții unui sondaj realizat, în 2021 (când s-au împlinit 30 de ani de la destrămarea URSS) de Centrul independent Levada, au menționat cele mai grave crime ale sistemului, inclusiv lagărele de muncă forțată din Gulag, și că în URSS au avut loc represiuni politice și execuții. 

De altfel, însuși tiranul de la Kremlin, Vladimir Putin, a descris prăbușirea URSS drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”.

Fedorovski făcea într-un alt interviu acordat tot pentru „Le Figaro”, o comparaţie cu un eveniment mai recent: imaginaţi-vă o Iugoslavie de o sută de ori mai mare şi cu 30.000 de focoase nucleare”, 

El a respins teoriile precum că Gorbaciov era înconjurat de agenţi mandataţi de CIA să submineze, chiar să distrugă URSS.

Vladimir Fedorovski, a fost un martor al evenimentelor majore ale secolului al XX-lea, susținator al perestroikăi și al reformelor democratice din URSS, oponent al puciului din august 1991.

El este autorul mai multor bestselleruri internationale în care a dezvaluit aspecte necunoscute ale perioadei de tranzit spre Rusia de astazi și este cel mai publicat scriitor de origine rusă din Franta.

Cărțile sale de mare succes, „În slujba Kremlinului. Spioni care au schimbat cursul istoriei” sau „Secolul roșu. De la revoluția bolșevică la Putin”, au fost traduse și în limba română.

Vladimir Fedorovski s-a născut la Moscova la 27 aprilie 1950 și este fiul unei rusoaice și al unui ucrainean erou al celui de-Al Doilea Război Mondial. Deosebit de talentat la limbi străine, a asistat adesea în calitate de translator, la întâlnirile lui Brejnev cu liderii țărilor arabe.  

S-a împrietenit cu Aleksandr Iakovlev, principalul arhitect al perestroikăi, a devenit apoi un colaborator apropiat al lui Gorbaciov, fiind numit consilier diplomatic in Franta, cu misiunea de a explica perestroika (1985-1990). În 1991 a fost unul din fondatorii Mișcării pentru reforme democratice din URSS, al cărei purtător de cuvânt a fost în timpul puciului comunist de la Moscova, din luna august a aceluiași an.

Din această experiență s-a născut cartea „Histoire secrete du coup d’Etat” (1991) care a avut un rol determinant în cariera de scriitor de mare success în Occident. Ultimul său volum, apărut în luna martie 2022, a fost dedicat situației din Ucraina – „Poutine, Ukraine, Faces caches”.

Publicitate

Ceauşescu şi „Problema Basarabiei”

Motto:

 „Aici nu este vorba despre existenta unei nationalitati , sau a unor oameni care sunt de origine romana si se gasesc in Uniunea Sovietica… Ci este vorba despre o parte a Romaniei , care a fost cedata datorita Acordurilor cu Hitler.”

Nicolae Ceauşescu

Ceauşescu a dorit să pună „problema Basarabiei” la Congres

   Pe 13 noiembrie 1989 Ceauşescu vorbea clar în Comitetul Politic Executiv al PCR despre Basarabia şi Pactul Ribbentrop-Molotov.

Cu acelaşi prilej, el atrăgea atenţia asupra evenimentelor de la Chişinău din anul 1989 şi spunea că a cerut ca aceste evenimente să fie reflectate în presa românească (chiar ar fi necesară o cercetare pe presa comunistă din anul 1989 pentru a vedea în ce măsură şi cum era reflectată lupta naţională de la Chişinău).

În acea şedinţa Comitetului Politic Executiv al PCR, Nicolae Ceauşescu a propus un subiect neobişnuit dezbaterii plenului – „probleme legate de Moldova sovietică”.

„Criticat tot mai des de Mihail Gorbaciov pentru faptul că nu era adept al Peres­troicii, secretarul general al PCR încerca să intimideze conducerea sovietică prin readucerea în dezbatere a Pactului Hitler-Stalin din 1939 şi statutului etnicilor români dintre Prut şi Nistru. În cadrul discuţiei, Ceauşescu a făcut un istoric al convorbirilor sale cu li­derii de la Kremlin pe tema Basarabiei, din care reieşea că Gorbaciov era la fel de „refractar” ca şi Hruş­ciov sau Brejnev. (larion.Ţiu)

---

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Vreau să ridic, în faţa Comitetului Politic Executiv, încă o problemă, care nu urmează s-o punem în Congres, nici public, deocamdată, dar faţă de care trebuie să adoptăm o poziţie mai clară.

Este vorba despre probleme legate de Moldova sovie­tică.Aţi citit cu toţii informaţiile şi ce se întâmplă acolo.

Am atras atenţia tovarăşilor că trebuia să le publice în presă şi va trebui să publicăm, dar noi nu putem să nu luăm nici un fel de poziţie în această problemă, având în vedere în primul rând, că problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre Uniunea Sovietică şi Hitler.

Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc, inclusiv să se soluţioneze, în mod corespunzător, problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord.Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada imediat următoare.

De altfel, în timpul lui Hruşciov am mai discutat această problemă. Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit cu el. Şi, între alte probleme, legate de relaţiile cu China, am discutat şi problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel, să se întâlnească delegaţiile celor două partide – şi s-au întâlit -, dar au intervenit probleme cunoscute în legătură cu Hruşciov şi nu s-a făcut nimic. Asta a fost.

În 1965 în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului şi a tezaurului nostru, pe care România îl are în Uniunea Sovietică şi despre care există un decret semnat de Lenin, prin care se spune că aparţine poporului român şi că va fi restituit atunci când în România va fi pu­terea muncitorilor şi ţăranilor.

Am întrebat, sunt şi ste­no­gra­mele, dacă consideră că în Ro­mânia nu este încă puterea muncitorilor şi a ţăranilor?!

Sigur, atunci a avut o poziţie favorabilă Sealeapin, care a spus că tovarăşii români au dreptate, dar trebuie să se analizeze şi să vedem cum să soluţionăm această problemă. Ceilalţi, inclusiv Brejnev au spus că aurul s-a pierdut. Pe mine nu mă interesează că s-a pierdut sau ce au făcut cu el, pentru că la un moment dat, ne-au spus că l-au luat „albii”.

● Tov. Elena Ceauşescu: Albii erau tot acolo.● Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu mă interesează cine l-a luat.

● Tov. Elena Ceauşescu: Să ne dea de la ei.● Tov Nicolae Ceauşescu: Pe noi nu ne interesează asta.
În primul rând că Lenin a semnat acest decret în 1921, după ce s-a terminat cu albii. Este adevărat că nu am mai reluat această discuţie.Am vrut, la un moment dat, să discutăm această problemă şi cu Mihail Gorbaciov, dar nu au fost condiţii şi am spus s-o lăsăm ceva mai târziu.

Sigur, într-o formă sau alta va trebui să reluăm şi problema Basarabiei.Trebuie oricum să ridicăm pro­blema populaţiei din Republica Mol­dovenească, în concordanţă cu constituţia sovietică şi cu ceea ce afirmă acum ei.

Trebuie să le asi­gure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuşi (sic!) spun că sunt un popor moldovenesc.

Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puţin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România.

Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a graniţelor, dar soluţionarea acestei probleme trebuie gândită şi trebuie s-o discutăm.

Să avem în vedere, în primul rând să publicăm poziţiile care sunt, mai cu seamă că ei le pu­blică şi să avem lunile următoare o discuţie specială pe această pro­blemă.

De altfel în 1970-1975 am avut câteva discuţii cu secretarul cu pro­blemele internaţionale de atunci – Katuşev – trimis de conducere, prin care ne cereau ca noi să recu­noaştem în mod deschis, că Basarabia este a lor.

● Tov. Elena Ceauşescu: Asta nu se poate niciodată.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: În programul partidului avem o referire generală şi am spus că nu vom putea să recunoaştem. Una este problema graniţelor, ca rezultat al forţei, dar alta este să recunoaştem că poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse legături cu poporul ro­mân, este un nonsens.

Aceasta ar fi o altă problemă. Sigur punându-se problema anulării înţelegerii cu Hitler, este evident că în mod cores­punzător intervine şi aici anularea.

Noi vrem ca după Congres să avem o discuţie pe această problemă, pentru că nu se poate să acceptăm această situaţie şi felul cum ei acţionează.

Vin şi fac o plenară şi anunţă că vor să îndrepte lucrurile, ce a fost în trecut, dar de fapt adoptă măsuri mai brutale decât în trecut şi continuă să-i împiedice să-şi pună în valoare problemele lor.Asta ar fi o altă problemă pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv şi este de fapt o problemă strict internă, dar am vrut să vedem care este părerea Comitetului Politic Executiv în această problemă.

Dacă sunteţi de altă părere, vă rog spuneţi?

● Tov. Gheorghe Rădulescu: Este foarte bine cum aţi propus.

● Tov. Manea Mănescu: Asta este realitatea şi nu se poate altfel.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci sun­teţi de acord?

(Toţi tovarăşii sunt de acord.)

Aici nu este vorba despre existenţa unei naţionalităţi, sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică, ci este vorba despre o parte a Ro­mâ­niei, care a fost cedată datorită acordului cu Hitler.

Cum s-au publicat aceste acorduri în altă parte va trebui să le publicăm şi noi. S-au publicat şi în Uniunea Sovietică.I-am spus şi lui Matei şi lui Olteanu, pentru că este legat şi de partea internaţională – i-am chemat pe amândoi pentru că, şi din punct de vedere internaţional, trebuie să lucreze împreună.

Să publicăm aceste probleme, aceste acorduri, pentru că acolo se spune foarte clar că Uniunea Sovietică manifesta interes – asta este formula, în acordul semnat aparte, nu numai în acordul general, în care se pune că Uniunea manifesta interes faţă de Basarabia şi Bucovina.

Este vorba de acordul dintre Molotov şi Ribbentrop şi unde se spune că Germania nu are interes şi nu are obiecţiuni faţă de acest lucru.

Un asemenea punct este şi în legătră cu Polonia, că în problema Poloniei şi Uniunea Sovietică ma­nifesta anumite interese, adică îm­părţirea Poloniei.
În realitate, de fapt, sovieticii au vrut să depăşească înţelegerea cu Hitler şi au cerut iniţial întreaga Bucovină şi Hitler s-a opus „ne-am înţeles numai atât”.

● Tov. Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Este un protocol semnat de ministrul Afa­cerilor Externe de atunci al Ro­mâ­niei.

● Tov. Elena Ceauşescu: Şi ne-au luat şi Insula Şerpilor.

● Tov. Nicolae Ceauşescu:

Acestea ar fi unele probleme interne ale României, pe care trebuie să le avem în vedere.
În legătură cu Raportul, în conti­nuare, este prezentată poziţia Ro­mâ­niei în problemele inter­na­ţio­na­le, în care reluăm problema distru­gerii armelor nucleare şi am introdus aici că ţările europene trebuie să realizeze un acord pentru înfăp­tui­rea până în 1995 a distrugerii ar­melor nucleare din Europa, având în vedere că folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe, în cadrul măsurilor generale de distrugere a armelor nucleare.”

NOTA:

Atunci, pe 13 noiembrie 1989 Ceauşescu  a vorbit  clar în Comitetul Politic Executiv al PCR despre Basarabia şi Pactul Ribbentrop-Molotov. Cu acelaşi prilej atrăgea atenţia asupra evenimentelor de la Chişinău din anul 1989 şi spunea că a cerut ca aceste evenimente să fie reflectate în presa românească (chiar ar fi necesară o cercetare pe presa comunistă din anul 1989 pentru a vedea în ce măsură şi cum era reflectată lupta naţională de la Chişinău).

Pe 24 decembrie 1989 Congresul Deputaţilor Poporului ai URSS adopta declaraţia de condamnare a Pactului Ribbentrop Molotov.

Textul acestei condamnări îl puteţi citi aici.  

In  Declaratie se vorbea despre Estonia, Lituania şi Letonia – nici un cuvânt despre Basarabia sau Republica Sovietică Socialistă Moldova.

Poeta Leonida Lari a încercat să introducă chestiunea Basarabiei în declaraţia finală, însă nu a avut succes.

Pe 25 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu era executat la Târgovişte…

Surse:

    – Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr.63/1989, prin Jurnalul Naţional;

     –  george-damian.ro/de-ce-a-fost-omorat-ceausescu-conexiunea-basarabeana

 

Se implinesc 20 de ani de la decretul lui Gorbaciov privitor la reabilitarea victimelor regimului stalinist

20 de ani de la decretul lui Gorbaciov de reabilitare a victimelor regimului stalinist

Foto:Fostul președinte al U.R.S.S.,Gorbaciov, în 2009

Igor Caşu

În RSSM, în plină epocă a dezgheţului au fost condamnaţi etnici români, ruşi şi ucraineni deopotrivă, unii fiind declaraţi alienaţi mintal pentru că au luat în serios mesajul de destalinizare lansat de Hrușciov.

Înainte de a pleca în penultimul său concediu în calitate de lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov semnează un decret important din perspectiva politicii memoriei. Dat publicităţii în data 13 august 1990, acesta se întitula „Despre reabilitarea drepturilor tuturor victimelor politice ale anilor 1930-1950”. Documentul vine cam târziu, după ce câţiva ani la rând presa sovietică a abundat în materiale despre victimele politice din perioada stalinistă.

Ce prevedea acesta, prin comparaţie cu raportul secret al lui Hruşciov din 25 februarie 1956? Cum era şi firesc, decretul din august 1990 este mult mai radical decât demersul hruşciovist de la mijlocul anilor 1950. În timp ce Hruşciov reabilitează victimele Marii Terori din 1937-1938 şi a deportărilor ulterioare, inclusiv a unor popoare întregi pe timpul celui de-al doilea război mondial, Gorbaciov vorbeşte de ţăranii care au suferit în urma colectivizării forţate lansate la începutul anilor 1930.

Pentru prima dată în istoria sovietică sunt menţionaţi oficial într-o categorie aparte clerul şi toţi credincioşii care au fost represaţi în timpul lui Stalin. Decretul lui Gorbaciov face referire la organele extrajudiciare – Osoboe soveşcianie, de troici şi dvoici – care au condamnat pe nedrept milioane de oameni nevinovaţi. Spre deosebire de părintele dezgheţului, Mihail Gorbaciov conştientizează nevoia reabilitării complete a tuturor celor care au avut de suferit sau au fost executaţi în timpul lui Stalin, nu numai sau, cu precădere, a membrilor de partid, cum a accentuat Hruşciov cu referire la teroarea din anii 1930.

Care erau limitele decretului lui Gorbaciov? Ultimul lider sovietic trece sub tăcere victimele terorii bolşevice din anii războiului civil, din anii NEP-ului, cele din anii lui Hruşciov, mai ales din 1957-1958 când mii de oameni sunt condamnaţi din simplul motiv că nu acceptă limitele impuse procesului de destalinizare sau ar fi preferat ca urmaşul lui Stalin să fie Malenkov, nu Hruşciov.

În RSSM, de exemplu, în plină epocă a dezgheţului au fost condamnaţi etnici români, ruşi şi ucraineni deopotrivă, unii fiind declaraţi alienaţi mintal pentru că au luat în serios mesajul de destalinizare lansat de Nichita Sergheevici. Gorbaciov nu vorbeşte de asemenea de victimele represiunii politice din perioada brejnevistă, pe care o condamnase încă în ianuarie 1987 doar pentru faptul că a provocat stagnarea şi regresul economiei sovietice.

Gorbaciov trece sub tăcere, de asemenea, victimele politice din perioada sa, precum rusul Saharov, de exemplu, eliberat abia în decembrie 1986, sau românul Gheorghe David de la Chişinău, condamnat la doi ani de tratament psihiatric forţat chiar în plină Perestroikă, în 1986, pe motiv că i-a scris lui Gorbaciov personal şi i-a criticat politica sa externă, în Afganistan în special, dar şi politica de rusificare a moldovenilor şi cerea reabilitarea alfabetului latin.

După conţinutul acestui decret, dar şi după reacţiile la evenimentele din URSS, Gorbaciov mai era, în august 1990, un comunist fidel.

13.08.2010

Sursa:europalibera.org