CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Revizionismul Ungariei combătut de Corneliu Coposu și Ion Rațiu

Victor Roncea Blog

Corneliu Coposu și John Rațiu despre revizioniștii Istoriei Ungariei

Martor activ la unele dintre cele mai importante evenimente care au marcat istoria României în secolul trecut, Corneliu Coposu a fost implicat şi în problematica  combaterii revizionismului maghiar, manifestat în special prin disidenţii maghiari din Occident.

Potrivit istoricului sălăjean Marin Pop, cel care şi-a dedicat o bună parte din activitate studierii dosarului cu 38 de volume pe care Corneliu Coposu îl avea la Securitatetotul a început în 1979.

Atunci, Seniorul împreună cu Ion Jovin, fostul medic al lui Iuliu Maniu, au elaborat o lucrare intitulată Reflexiuni asupra propagandei revizioniste maghiare în străinătate şi asupra mijloacelor de a le combate“.

Fără ca autorii să ştie, lucrarea a ajuns la Ion Raţiu, la acea vreme disident în Marea Britanie, fiind publicată în Buletinul de Informaţii pentru Românii din Exil (BIRE) din luna iulie 1979.„Secuii reprezintă şi azi o enigmă a trecutului“.
În acest context, Corneliu Coposu realizează şi un studiu din perspectivă istorică şi
comportamentală asupra secuilor din România, asumaţi de catre  maghiari, drept… conaţionali, fapt contrazis, însă, de Senior în paginile studiului.


„ Istoria nu a reuşit, în lipsă de documente sigure, să elucideze, până acum, problemele originii şi vechimii lor. Cercetătorii istorici maghiari, preocupaţi  de problema secuiască, în marea lor majoritate, i-au considerat,  din timpurile cele mai vechi, ca un popor de origine străină de neamul ungurilor“, scrie Coposu în studiul Despre secui.

De asemenea, în acelaşi studiu, Seniorul citează documente şi istorici cunoscuţi care vorbesc despre originile secuilor.

Diploma regelui Andrei al II-lea (1224) îi consideră «bisoni». Notarul Anonymus al regelui Bella îi numeşte «populi Athylae», descendenţi ai hunilor, refugiaţi în munţi după prăbuşirea imperiului lui Attila.
Cronicarul maghiar Simon Keza este de acord cu notarul Anonymus. Istoricul maghiar Karacsony le atribuie origine gepidă. Stilzing îi consideră pecenegi. 

Schlozen afirmă că sunt rămăşiţe de cumani. Verantis, fără a face precizări mai amănunţite, crede că sunt popor asiatic, diferit de poporul maghiar. Pauler socoteşte că sunt de origine turco-cabară. Thury vrea să demonstreze că sunt avari“.

Astfel enumeră Coposu originile atribuite secuilor de-a lungul timpului, origini în mod evident diferite de cele ale poporului maghiar. Revizioniştii maghiari insistau pe originea comună a secuilor cu maghiarii pentru a-şi motiva dorinţa lor şi încercările de refacere a Ungariei Mari. 

Mai apropiați de domnitorii români, Corneliu Coposu consemnează că secuii au convieţuit paşnic întotdeauna cu românii, cu ai căror domnitori au avut, mereu, relaţii mult mai bune decât cele pe care le aveau cu voievozii maghiari.

„Istoria ne dovedeşte că, în repetate rânduri, speranţele secuilor s-au îndreptat către Domnitorii Principatelor Române, de la care aşteptau dreptatea refuzată de voievozii maghiari ( mai ales in timpul principilor Bathory, Sigismund, Martinuzzi, Apafi).

Hrisoavele vechi ne arată că secuii plăteau dijmă lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, şi întreţineau legături constante cu urmaşii lui“, scrie Seniorul despre apropierea istorică dintre români şi secuii din România.
Corneliu Coposu, jurnalist redutabil, subliniază că între populaţia indigenă românească şi secui nu s-au înregistrat evenimente conflictuale importante, cel puţin până la sfârşitul deceniului al treilea veacului trecut si au împrumutat obiceiuri româneşti .

De asemenea, în studiul realizat de Coposu se arată că secuii s-au adaptat la circumstanţele locale. Secuii au împrumutat elemente de organizare, datini, meserii, artă populară, cântece şi dansuri de la populaţia băştinaşă romanească şi au convieţuit cu aceasta în armonie, chiar în condiţiile determinate de unele privilegii care le-au fost acordate de legislaţia feudală maghiară„Fiind socotiţi şi ei «minoritari», s-au solidarizat, în mod firesc, cu populaţia românească, socotită minoritară în propria ţară şi oprimată cu prioritate de către regimurile feudale. 

Istoria ne oferă repetate dovezi ale acestei solidarităţi (răscoala comună sub voievodul Nicolae Csaky – 1430; răscoala fiscală sub Matei Corvinul – 1457; revolta contra principelui Ion Sigismund; adeziunea la politica de unificare a domnitorilor moldoveni Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu; colaborarea cu Mihai Viteazu, care a restabilit privilegiile secuieşti)“,completează Corneliu Coposu.
Potrivit istoricului Marin Pop, studiul, realizat în 1979, nu a fost publicat niciodată, fiind păstrat pentru posteritate doar prin „grija“ organelor Securităţii. Prezentat de Securitate drept susţinător al disidenţilor maghiari revizionişti

Poziţia faţă de problematica revizionismul maghiar este exprimată cel mai clar de Corneliu Coposu într-o importanta scrisoare adresată, în 1986, lui Ion Raţiu, aflat la vremea aceea la Londra.

Întreg documentul, precum şi contextul care l-a generat sunt prezentate, integral, într-o lucrare amplă şi inedită dedicată întregii familii Coposu. Este vorba despre „Monografia familiei Coposu – între istorie şi memorie“, scrisă de Marin Pop.

Salajul pur si simplu

Acesta a venit după ce, pe 21 octombrie 1986, organele Securităţii au interceptat convorbirea telefonică dintre Corneliu Coposu şi un reporter al postului de radio BBC şi cu Ion Raţiu, preşedintele Uniunii Românilor Liberi

Securitatea susţinea că a obţinut date din care rezultă că cei din străinătate încercau să-i stimuleze moral pe Corneliu Coposu, Ion Puiu şi Nicolae Carandino, determinându-i să se menţină pe poziţii ostile ţării noastre şi să adere la «Apelul disidenţilor din ţările est-europene», lansat în străinătate.

După cum reiese din nota de studiu a Securităţii, datată 12 decembrie 1986, postul de radio Europa Liberă s-a lăudat cu ştirea că Ion Raţiu, în calitate de preşedinte al Uniunii Românilor Liberi, ar fi declarat că şi din România s-au primit trei adeziuni la „Apelul disidenţilor din ţările est-europene pentru respectarea drepturilor omului“.  

Corneliu Coposu şi Nicolae Carandino „au avut reacţii de respingere a acestei acţiuni“, trimiţând scrisori lui Ion Raţiu şi la Europa Liberă, în acest sens.atentionandu-l pe Ion Raţiu ca a căzut în capcana maghiarilor care în realitate, duceau o amplă campanie revizionistă“.

De asemenea, i-a precizat că Apelul, după ce elogia curajul ungurilor în 1956,deplângea de fapt soarta Ungariei şi îndemna la realizarea Ungariei Mari de dinainte de 1918.

Scrisoarea pe care Corneliu Coposu i-a adresat-o lui Ion Raţiu, sub comunism!


Dragă Iancule, Am aflat cu surprindere din emisiunea postului de radio „Europa Liberă“ din 20 octombrie 1986, ora 17.00,  informaţia că aş fi adresat un mesaj prin care, împreună cu alţi doi naţional-ţărănişti, aş fi făcut cunoscută adeziunea mea la o declaraţie semnată de 122 de disidenţi maghiari, polonezi, cehoslovaci şi est-germani, exprimându-mi, în acelaşi timp, admiraţia pentru lupta curajoasă dusă de poporul maghiar cu treizeci de ani în urmă, cum şi hotărârea de a mă alătura luptei pentru cererile menţionate în declaraţie.

Sursa informaţiei îţi era atribuită ţie, în calitate de preşedinte al „Uniunii Mondiale a Românilor Liberi“. Aşa cum ţi-am transmis în convorbirea telefonică avută, şi aşa cum am comunicat şi corespondentului postului BBC, tot la telefon, cred că este vorba fie de o confuzie regretabilă, care ar trebui lămurită, fie de o inexplicabilă inducere în eroare. Informaţia, aşa cum a fost difuzată, trebuie rectificată în mod onest urgent. 

Eu nu cunosc niciun disident din ţările menţionate şi, până acum, nu am luat cunoştinţă nici de conţinutul documentului întocmit de cei 122 de disidenţi sau de cererile pe care le cuprinde. În consecinţă, nu am putut să-mi manifest în vreun chip adeziunea la un text necunoscut.

De altfel, nici nu mi-a fost solicitată o asemenea adeziune de către nimeni. În luna curentă, am fost aproape imobilizat de o criză acută de sciatică şi am fost indisponibil. Iar pe Carandino şi pe Puiu nu i-am văzut de mai multă vreme. Impresia mea este că în vederile expatrioţilor români intră, cu prioritate, campania anticomunistă, iar concret, condamnarea represiunii sovietice antimaghiare de la 23 octombrie 1956, care văd că este aniversată cu mare amploare în SUA.

Eu socotesc şi acum, ca în întreg trecutul meu politic, pe care-l consider consecvent, că interesele majore şi permanente ale României, care ar trebui să constituie o evanghelie adevăraţilor patrioţi includ: integritatea teritorială în vest şi în est, până la graniţele etnice ale neamului, independenţa naţională, suveranitatea deplină şi ordinea generată de conceptul unei democraţii desăvârşite, care garantează drepturile fundamentale şi libertăţile neîngrădite ale întregii populaţii, inclusiv ale naţionalităţilor minoritare.

Aceste precepte fundamentale nu trebuie să fie niciodată subestimate sau trecute pe planul al doilea al preocupărilor noastre nici măcar în focul temporarelor noastre adversităţi de ordin ideologic.

Este vorba de un comandament suprem care rezultă în mod evident din trecutul nostru, din viaţa şi activitatea intransigentă a lui Iuliu Maniu, dar şi din lupta seculară a marilor patrioţi ai istoriei noastre, în rândul cărora se înscrie, pe loc de frunte, preacinstitul tău antecesor, marele preşedinte, doctorul Ioan Raţiu.

 În ce priveşte tendinţa voastră de colaborare cu expatriaţii maghiari pentru anumite obiective comune, cred că aceasta ar trebui să fie riguros condiţionată din partea românilor de o declaraţie publică neechivocă făcută de Comunitatea Maghiarilor Emigraţi că renunţă definitiv la calomnierea României, la falsificarea istoriei, la acţiunile lor revizioniste, la revendicarea, directă sau mascată, a Transilvaniei noastre.

Ungaria Mare a tuturor nedreptăţilor şi asupririlor a fost definitiv înmormântată

Agitaţiile şi calomniile împrăştiate în Apus nu o vor resuscita. Se pare că între propaganda cu nuanţă transparent revizionistă şi cu ieşiri inadmisibile la adresa ţării noastre, pe care le girează inclusiv oficialitatea maghiară comunistă din Ungaria şi propaganda deşănţată şi injurioasă desfăşurată în Occident de către ungurii comunişti expatriaţi ar exista o subtilă şi discretă convergenţă. 

Din păcate, se pare că această propagandă lipsită de temei câştigă teren odată cu amplificarea simpatiei dobândite de Ungaria în ţările din vest. Românii ar trebui, după modesta mea opinie să fie rezervaţi în manifestările publice din Occident, care,  ar putea declanşa, consolidarea poziţiei ascendente şi periculoase pentru interesele noastre naţionale a politicii Ungariei şi postulatele ei în areopagul internaţional.

Rezonanţa pe care a izbutit să o producă iar în Occident, necontenita popularizare a tezelor maghiare ar trebui să stârnească îngrijorare nu numai guvernanţilor ţării, ci şi comunităţii – atât de dezbinate – a românilor din străinătate

Cercurile lesne influenţabile din Apus, receptive la tânguirile vecinilor noştri, ar trebui să fie informate despre realităţile istorice, politice, geografice şi economice ale atât de puţin cunoscutului Răsărit al Europei.

 Actualul guvern comunist de la Budapesta, în relaţii „frăţeşti” cu partidul şi guvernul din România,  a uitat că înainte cu vreo şapte decenii, la 1 mai 1919, guvernul revoluţionar comunist maghiar a declarat solemn, prin notificarea lui Bela Kun adresată României: „Recunoaştem fără rezerve pretenţiile teritoriale naţionale revendicate de la România“.

De altfel, la 25 noiembrie 1947, delegaţia guvernamentală maghiară, în frunte cu prim-ministrul comunist, Lajos Dinnyés, a proclamat categoric că„problema litigioasă dintre ţările noastresa fie considerată rezolvată, opinia publică maghiară este recunoscătoare României pentru drepturile naţionale cetăţeneşti acordate ungurilor din Transilvania“. 

Declaraţie succesiv confirmată la 25 noiembrie 1956 şi la 26 februarie 1958.

 Comitetul foarte activ al maghiarilor liberi, oploşiţi în străinătate, care îşi asumă gloria martirajului din octombrie 1956, ar trebui să-şi dea seama că nu se pot întemeia revendicări absurde şi nejustificate în dauna României, pe consideraţiuni de eroismantisovietic.

Lumea românească, fără să nutrească aversiune împotriva poporului vecin sau împotriva concetăţenilor de rasă maghiară, manifestă o justificată indignare împotriva noului val de revizionism, care poate că, în caleidoscopul frământărilor din ţările occidentale, nu este recepţionat la adevărata lui intensitate. Închei aceste sumare consideraţiuni dorindu-ţi sănătate şi multe bucurii româneşti.

Cu vechea prietenie, Corneliu Coposu

 (SURSA: Cota: ACNSAS, Fond Informativ, dos. I 149087, vol. 29, f. 176-179, reprodusă de https://www.infobrasov.net/corneliu-coposu-si-john-ratziu-despre-revizionistii-istoriei-ungariei/ )

08/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Gesta Hungarorum: „ungurii au găsit în Transilvania și chiar în Panonia, mulți valahi”. VIDEO

În cartea “Vechea și noua Dacie”, publicată la Viena, în anul 1791, cărturarul maghiars Huszti Andras, ( care și-a făcut studiile la Cluj )  spune un lucru extrem de important despre originea românilor și despre continuitatea noastră pe teritoriul actual al României, adică și al Transilvaniei: 

“Românii sunt urmașii geților și ai vechilor colonii romane.” scrie Daniel Roxin în  https://www.infobrasov.net.

Ideea este, așa cum s-a demonstrat deja, că acest tip de afirmație făcută de cărturari maghiari în decursul istoriei (într-o vreme în care nu își imaginau că va conta pentru noi) nu este singulară.

O serie de alte surse maghiare ne vorbesc or despre prezența românilor în Transilvania, înainte de venirea ungurilor, or despre majoritatea etnică a românilor în Transilvania, în toate epocile.

În Gesta Hungarorumnotarul anonim al regelui Bela, spune, în secolul IX, că „ungurii au găsit în Transilvania și chiar în Panonia, mulți valahi”.

Iată ce spune notarul anonim al regelui Bela, vorbind despre Gelu, ducele românilor:

„Tuhutum (conducător ungur – n.n.), tatãl lui Horca, un om şiret, a prins de veste de la locuitori despre ,,bunãtatea ţãrii de dincolo de pãduri unde stãpînea un blach (valah/român), anume Gelu… El s-a pregãtit cu oştenii lui şi, lãsîndu-şi acolo tovarãşii, a plecat dincolo de pãduri, cãtre rãsãrit, împotriva lui Gelu, ducele blahilor.

Iarã Gelu, ducele ultrasilvan, aflând de sosirea lui, şi-a adunat oastea şi a pornit cãlare, în cea mai mare grabã, în întîmpinarea sa, spre a-l opri la porţile Meseşului… Şi s-au luptat cu înverşunare şi furã prinşi ostaşii ducelui Gelu şi mulţi din ei furã ucişi, iar mai mulţi furã prinşi.“ Cu alte cuvinte, povestea pământului gol pe care l-au găsit ungurii aici este doar o poveste!

Simon de Keza, unul dintre cei mai impotanți cronicari maghiari ai secolului al XIII-lea, activ la curtea regelui Ladislau al IV-lea, ne spune în lucrarea CRONICUM HUNGARICUM următoarele, referindu-se la secuii care s-au aliat cu ungurii în secolul X: “După ce au cucerit (deci era cineva acolo! – n.n.) împreună Pannonia, au dobândit o parte din aceasta, însă nu în câmpia Pannoniei, ci vecini cu Blackii (românii), au avut aceeasi soartă în munți. De aceea, amestecându-se cu Blackii, se spune că se folosesc de literele lor.”

Cu alte cuvinte, nu doar că i-au găsit pe vlahii-români aici, dar au mai și învățat să scrie de la ei. În plus, este de semnalat faptul că toate recensămintele făcute în Transilvania, atât de unguri, cât și de austrieci, îi dau majoritari pe români!

Revenind la primul autor citat, Huszti Andras, care subliniază că românii sunt urmașii geților, trebuie să legăm această informație de foarte importanta concentrare de cetăți geto-dacice din zona Harghita și Covasna (peste 50), pentru a elimina orice discuție asupra drepturilor istorice pe care le au românii în Ardeal sau în așa-numitul ținut secuiesc.
Ironia, pentru unguri, este că majoritatea acestor cetăți geto-dacice au fost descoperite de arheologi maghiari, în secolul XIX
,crezand ca ar fi fost unguresti/secuiesti .

Astăzi, pe baza documentelor care ies la lumină, este suficient să folosim DOAR aceste izvoarele istorice maghiare, pentru a elimina orice pretenție istorica ungurească asupra Transilvaniei.
Chiar cronicarii ungurii ne spun clar în documentele lor, vechi de peste 1.000 de ani, că am fost întotdeauna aici, si ca nu am venit din alta parte, firesc, avem toate drepturile istorice asupra acestor teritorii natale!

Probabil că dacă ar fi putut anticipa că datorita marturiilor istorice maghiare vor pierde orice argument în favoarea românilor, ar fi tăcut pe vecie!

02/11/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , | Lasă un comentariu

Primul ministru al Ungariei : „Pericolul pentru noi nu vine doar dinspre partea românilor…”(I)

(Text prescurtat rostit cu usile inchise – doar pentru maghiari  – la Cursurile de vara de la Tusnad de catre premierul Orban Viktor, reprodus de https://infobrasov.net/pericolul-pentru-noi-nu-vine-doar-dinspre-partea-romanilor-1/ ).

”Doamnelor și Domnilor, Stimați colegi!

…Sa ma explic: Românii nu sunt capabili să țină dușmănie, sunt în această privință moi, lipsiți  de consecvență și tenacitate. Sunt… cumsecade! 

Pericolul pentru maghiarime vine dinspre tineretul secuiesc, care începe să priceapă că era mai profitabil pentru secui să-și asume condiția etnică de neam fără nicio relație apropiata de înrudire cu maghiarii.

Tot mai răspândită este printre tinerii secui ideea că numai Budapesta a avut de câștigat de pe urma maghiarizării secuilor
Secuii își pun tot mai mult întrebarea de ce până la Trianon (1920) autoritățile ungurești făceau statistici separate despre secui, considerându-i pe aceștia că …sunt țiganii maghiarilor. 

Când a avut dreptate Budapesta?

Au aflat acești tineri că atunci când ungurii se simțeau tari, i-au tratat pe secui cu dispreț, ca pe niște străini, ca pe niște dușmani chiar. Nici când au fost în dificultate, la greu, maghiarii nu s-au declarat frați cu secuii.

Ci i-am privit ca pe niște rude îndepărtate, de proastă condiție! Ceea ce, din păcate, cam așa este!

Dar trebuie lămuriți acești tineri că nu numai noi, maghiarii, am procedat așa! S-a întâmplat și la case mai mari! Nu noi, maghiarii, am inventat 
curvăsăria politică!

Sunt tot mai mulți secuii care află că Uniunea  Europeană are programe de susținere financiară foarte generoase, dar numai  pentru minoritarii care nu au o țară mamă care să-i sprijine.
Budapesta le-a ascuns secuilor că există aceste fonduri și  programe și că nu pot fi accesate de secui pentru că au acceptat să fie declarați și considerați maghiari. Declarându-se parte componentă a nobilei națiuni ungare și recunoscându-li-se acest statut, secuii au pierdut cu brio (sic! Nota trad.) sute de milioane de  euro anual.

Ce a câștigat Budapesta din asta, secuii nu știu și nici nu vor să  știe. Nici ungurii de rând nu știu!

Sigur este – zic acești tineri  secui, că  secuii au pierdut enorm, iar așa zisa protecție de la Budapesta  este  numai în vorbe, fără nicio susținere financiară serioasă, fără programe economice regionale sau locale, așa cum există  în toată Europa pentru țigani, în virtutea faptului că  țiganii nu au o  țară mamă care să-i apere.

Tinerii secui vor să intre și ei sub protecția Uniunii Europene și să  aibă în România drepturile pe care țiganii le au în Ungaria și în  toată Europa! Iar ei știu acum, au aflat, că nu pot cere  aceste  drepturi deoarece liderii lor i-au trădat și i-au declarat maghiari. 

Ideea că și secuii ar putea beneficia de susținerea  consistentă a  Uniunii Europene prinde tot mai mult la tineretul secuiesc și ne va  aduce mari prejudicii. Nu văd cum am putea para această  situație.

Personal, mă aștept ca secuii tineri să ne ceară în curând  socoteala și ceva… despăgubiri pentru acest fals  (Vezi ultimul recensămînt din România, când de dragul UDMR ne-am lăcomit să-i declarăm maghiari pe  toți secuii. Mai puțin câteva sute de secui încăpățânați, care de atunci s-au înmulțit serios!).

De aceea ar fi bine să luăm noi inițiativa și să le propunem chiar noi secuilor să nu se mai declare maghiari, ci secui, prezentând această propunere ca pe o manevră făcută de comun acord, prin care să avem acces comun – repet: acces comun și egal, la fondurile mari destinate etniilor care nu au ca patrie proprie un stat național: precum bascii, occitanii, catalanii, țiganii, găgăuzii și alții. 

Dacă inițiativa vine de la  noi, de la  maghiari, nu se va produce o ruptură între noi și secui, ci dimpotrivă, avem motive să pretindem din partea lor recunoștință și …mai tarziu, ascultare. 

Trebuie făcut orice pentru a împiedica o apropiere între români și secui, care sunt gata sa le acorde, formal, un Tinut Secuiesc Autonom …la fel de „independent” ca si fosta Regiune Autonoma Maghiară !

In perspectiva, manevra poate fi catastrofală si pentru noi! Trebuie să facem să circule  printre secui ideea că în definitiv vinovați de maghiarizarea secuilor  se fac românii, deoarece după 1918 nu au asigurat nicio  protecție secuimii, lăsându-i la voia politicii de maghiarizare, promovată de comunistoidul Fazekas Janos care a acceptat fără nicio restricție teza Budapestei  precum că secuii sunt maghiari!

Românii i-au trădat pe secui! 

Această propoziție trebuie rostită cu orice ocazie. Cu explicația: deși teoretic aveau interes să-i slăbească pe unguri, iar nu pe secui, guvernanții maghiaro – români s-au lăsat cumpărați de Budapesta.

Este momentul să lansăm zvonul real că românii din București i-au vândut pe secui Budapestei, … fără știrea românilor din Transilvania.

În paralel, trebuie stiut si vom răspândi ideea că românii din Ardeal sunt alt soi de  oameni decât moldovenii si românii sudiști!

Trebuie promovat adevărul că secuii se pot înțelege cu românii din Ardeal, dar nicicum cu românii – budos olah! – din București, Bacău, Craiova sau Constanța!

La ce este necesara promovarea acestui adevar,ce poate parea divizare? Pentru că proiectul de  reconstituire a Ungariei Mari, oricât de drag ne este, cât exista U.E. mai are puține șanse de reușită.

Tot mai mulți maghiari își dau seama de asta și nu avem cum și nici de ce să-i combatem.

De aici, un motiv în plus de deznădejde națională pentru orice maghiar sensibil la soarta neamului său.

Avem datoria, în această situație, să le oferim co-naționalilor  noștri o  altă țintă în care să vadă și să creadă, ca este o țintă adevarată care să fie mai accesibilă, mai realistă.

În acest scop trebuie lansat proiectul minimal pentru noi:  Transilvania să fie declarată stat de sine stătător.

În acest scop trebuie abandonat în chip oficial proiectul revenirii la fosta Ungaria Mare, la hotarele din 1914. 

Această renunțare, dacă este făcută într-un cadru solemn, cu o susținere mediatica puternica, va avea un efect benefic pentru noi, și ne va atrage multe simpatii internaționale.

Declarând urbi et orbi că Ungaria Mare asa cum a fost n-a existat niciodată și  practic nu poate exista, vom deveni un model de comportament european, conform  cu exigențele lumii viitoare, mai ales în comparație cu românii, care nu vor fi niciodată capabili să renunțe la visul României Mari.

Dacă  vom ști să speculăm acest contrast, demonstrând gndirea noastră europeană pentru Ardeal, vom putea lansa dezinteresat propunerea către comunitatea internațională, de a se reconstitui teritorial fostul Voievodat, într-o Transilvanie modernă, cu structuri moderne, precum Slovacia, au Croația cu acte internaționale de justiție și soluție de stabilitate deplină în Estul  Europei.

(După realizarea acestui obiectiv, vom putea reveni în perspectivă și la un posibil pas  următor, o Federație economică modernă pe vechile baze istorice…).”

VA URMA

02/09/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , | 7 comentarii

%d blogeri au apreciat: