Germania Slavica și colonizarea germanică a teritoriilor slavilor apuseni

O istorie: Germania Slavica

 

 

 Germania Slavica este un termen istoriografic care definește relatiile de vecinatate create de migratia spre est (Ostsiedlung) intre germanici si popoarele slave de Vest, numiti comun Venzi (Wends).

Termenul provine din scandinavul vender, etnonim care se referă la populațiile de origine slavă ce locuiesc pe țărmul sudic al Mării Baltice scria Theophyle în  https://politeia.org.ro/magazin-istoric .

Triburile numiților Venzi erau formate din liuticii (între râurile Warnow și Mildenitz), obotriții (între golful Wismar și lacul Schweriner), sorbii (în Lusacia), wagrii (Wagria), milcenii (Silezia Lusaciană), warnabii (pe râul Warnow), polabii (între râurile Trave și Elba), drevanii (pe Elba, în districtul de azi Lüchow-Dannenberg), circipanii (între râurile Recknitz și Peene), kessinii (pe Warnow, în zona Rostock), redarii (la sud de lacul Tollensesee), ranii (insula Rugia), ukranii (pe Ucker), moricii (lângă lacul Müritz), neleticii (la confluența râurilor Havel și Elba), hevellii (pe Havel, în districtul Havelland), colodicii (Elba superioară), glomacii (Elba superioară), chuticii (pe râul Saale), leubuzii (pe Oder) și pomeranii (între Oder și Vistula).

Termenul generic de Germania Slavica a fost structurat in anii ’60 ai secolul XX in trei sectoare geografice: Germania Slavica I, Germania Slavica II si Bavaria Slavica.

 

 

 

Germania Slavica I este regiunea care a fost incorporata mai tarziu de Regatul Francilor si de Imperiul romano-german (Sfântul Imperiu Roman – Heiliges Römisches Reich) dupa formarea lui.

Aceasta regiune includea teritoriul intre Elba si Saale in Vest pana la Oder in Est.

Germania Slavica II este regiunea la vest de Germania Slavica I și încorpora teritoriile Sileziei, Pomerania si Prusia, astăzi în Cehia, Polonia, republicile Baltice si Rusia (Kaliningrad).

Toate aceste teritorii au trecut in ultimele secole din stăpanire germana in stapanirea țărilor enumerate mai sus.

Bavaria Slavica este o parte din Bavaria de astazi (nord-vestul ei) atunci populata de bavari (Bajuvarians), populatie vendica (slava) asimilata in totalitate de francii de sud (salieri),  vezi Franconia.

Ca o paranteză, trebuie menționat că migrația medievala germanică nu a fost numai pe teritoriile slave, ci și pe teritoriile noastre, cu mari regiuni de colonizare în Satul Mare,  Bistrița, Timișoara, Brașov și Sibiu.

Fenomenul de Ostsiedlung, colonizare germanica a estului între secolele IX-XIV a fost în multe cazuri o colonizare pașnică, dar de alte ori o colonizare în forță sub pretexte diferite, cel mai răspândit fiind creștinarea venzilor păgâni.

 

 

 

 

 

 

 

Colonizarea germanică a ajuns la nivelul ei cel mai înalt cu ocazia cruciadei împotriva venzilor începuta in anul 1147. Interesant de menționat ca germanicii au avut aliati slavi care au facilitat aceasta mișcare spre est.

Cruciada marchează începutul seriei „războaielor sfinte” purtate împotriva populațiilor păgâne din regiunea Mării Baltice.

La aceste războaie vor lua parte saxonii, danezii și polonezii.

Prin bula papală Divina dispensatione emisă la 13 aprilie 1147, papa Eugeniu al III-lea (1145-1153) va legitima cruciada purtată împotriva venzilor.

Dacă pentru feudalii germani miza politică era aceea de a aduna tribut de la triburile slave și de a-și extinde domeniile, pentru danezi era momentul potrivit să-i „pedepsească” pe ranii care organizau raiduri în teritoriul danez.

În cazul Poloniei, miza politică avea ca obiectiv intimidarea vecinilor prusaci, păgâni la acea vreme și extinderea spre vest, dincolo de râul Oder.

La sfârsitul acestei cruciade, germanicii deveneau hegemonul de facto a unei mari parti  din Europa Centrala si de Est, de la Baltica până în Carpati.

Articolul este o completare (preambul) a doua articole publicate de Politeia – serialul “Magna Germania (1): De la Charlemagne la Angela Merkel” si Germania? Germania!

Publicitate