CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CINE A ORGANIZAT ULTIMELE LOVITURI DE STAT IN ROMANIA (1938-1989)

 

Foto: Vîșinski, reprezentantul lui Stalin la București

 

 

 

ROMANIA. 1938-1989. CINE A ORGANIZAT ULTIMELE LOVITURI DE STAT

 

 

 

 

a) Sunt din cei in ce mai multi cei care au aflat ca asa-zisa Revolutie din 1989 a fost de fapt o Lovitura de Stat data de URSS si organizata de KGB la Bucuresti, cu deplinul acord al SUA si al celorlalte puteri occidentale (vezi si acordurile de la Malta precum precum si declaratia SUA de atunci de a fi de acord cu o eventuala invazie a trupelor sovietice in Romania, etc…)

Multe alte evenimente sunt cetoase si neclare pentru publicul larg:

b) Cati dintre noi stiu ca Actul de la 23-August 1944, a fost de fapt o lovitura de stat data de guvernul britanic si organizata in Romania de „Intelligence Service”, in incercarea de a impiedica sau macar de a intarzia, preluarea puterii la Bucuresti de catre trupele sovietice?

In aceasta lovitura de stat au fost atrasi si cativa membri ai Partidului Comunist Roman (fara stirea URSS si fara ca acestia sa realizeze pe moment cine e organizatorul din umbra, carora le-a fost predat Ion Antonescu, pentru a castiga si increderea Moscovei)

Lovitura de stat a fost data in total dezinteres fata de sutele de mii de ostasi romani care au cazut atunci prizonieri la rusi, fara a fi feriti de acest lucru printr-un armistiu militar.

c) Loviturii de Stat „britanice” de la 23-August, URSS-ul ii va raspunde cu o Lovitura de Stat data la 6 Martie 1945 (vezi vizita lui Vîşinski la Bucuresti), o lovitura de Stat prin care rusii preiau „de facto” puterea in Romania, putere pe care mai apoi o vor „legifera” in urma alegerilor trucate din 1946.

d) Cine mai stie ca „rebeliunea legionara” din ianuarie 1940, a fost de fapt o lovitura de stat data de Antonescu (care tocmai obtinuse acordul lui Hitler, in urma vizitei sale in Germania), cu ajutorul Armatei , in scopul de a inlatura Miscarea Legionara de la Putere.

Acum este clar ca nu a fost vorba  o „rebeliune a legionarilor”, caci Legionarii erau cei care formau Guvernul Legionar si  conduceau in acel moment si intreaga administratie locala prin Prefecti si Consilieri numiti de ei.

E amuzant sa auzim ca legionarii, aflati la putere, au organizat o „rebeliune”.

Impotriva cui, ca doar ei erau la conducerea tarii?

e) Cata lume stie ca aducerea generalului Antonescu la putere in Romania, in septembrie 1940, si fortarea abdicarii regelui Carol al II- lea, printr-o lovitura de stat, a fost de fapt o miscare politica (disperata) organizata de fortele pro-franceze si pro-engleze de la noi, in incercarea de a propune o persoana la conducerea Romaniei pe care Hitler s-o accepte ca interlocutor, dar care sa le permita sa-si pastreze pozitiile cheie in Romania?

Antonescu care nu avea nici el destula credibilitate la acea vreme in fata lui Hitler, a adus la guvernare Miscare Legionara, tocmai pentru a-i castiga increderea. Nu peste mult  legionarii au fost indepartati de la putere (4 luni mai tarziu), dupa ce generalul Antonescu  va fi castigat si obtinut increderea lui Hitler.

 

 

f) Cine mai stie ca lovitura de stat data de Carol al II-lea in 1938, prin care desfiinta partidele politice de la noi, si prin care instaura dictatura regala (in urma unor alegeri in 1937, total nefavorabile lui), a fost o incercare a lui de a organiza statul roman pe modelul Germaniei naziste, in speranta de a favoriza o sustinere a Reich-ului German pentru pastrarea pozitiei sale la conducerea Romaniei, lucru pe care nu l-a reusit.

Acea lovitura de stat a avut ca scop, pe langa mentinerea la putere a lui Carol II si inlaturarea posibilitatii ca fortele pro-germane din Romania sa poata accede la putere si prin urmare sa-l poata indeparta de la conducerea tarii (multi legionari si cuzisti etc.. au fost bagati atunci in lagare si inchisori din ordinul lui Carol al II – lea.

g) Cata lume stie ca formarea statelor nationale din Centrul si Estul Europei in anul 1918, a fost de fapt rezultatul aplicarii unei politici americano-britanice prin care „autodeterminarea popoarelor” a fost folosita ca mijloc pentru a prabusi marile imperii dusmane din centrul Europei: Imperiul German si Imperiul Austro-Ungar, ocazie cu care si noi am reusit Marea Unire de la 1918?

Si exemplele istorice de acest fel pot continua …

Fluierul.ro

11/04/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Au votat împotriva cedării Basarabiei. Șase nume înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti.

Pierderea Basarabiei

 

 

Cine a votat împotriva cedării Basarabiei

 

 

Pe 27 iunie 1940 Carol al II-lea este trezit din somn la ora 2 noaptea de Ernest Urdăreanu care îi spune că Moscova a trimis o notă ultimativă. Abia la ora 7 dimineața a fost primit textul complet. Regele notează în jurnal că “această știre m-a trăznit ca o lovitură de măciucă și m-a revoltat în cel mai înalt grad.”

Carol al II-lea

Carol al II-lea

Prima grijă a suveranului nu a fost să discute cu factorii responsabili asupra situației create ci să asiste între 8 și 8.45 la examenul de bacalaureat al fiului său. De abia la ora 9 s-a întâlnit cu oamenii politici.

Carol s-a pronunțat pentru rezistență. “Nu pot concepe ca suveran al țării să cedez teritorii care sunt hotărât, și de fapt istoric, românești.”

I-a consultat pe reprezentanții Italiei și Germaniei care l-au sfătuit să cedeze. Ilcuș și Țenescu, oameni ai armatei spuneau că țara nu poate rezista pe trei fronturi.

În momentul crucial al istoriei României, armata, în care Carol își infiltrase protejații se dovedea neputincioasă. Pentru discutarea situației a fost convocat la ora 12 un Consiliu de Coroană. Împotriva cedării s-au pronunțat 11 oameni (cei mai importanți fiind Nicolae Iorga, Victor Antonescu și Ernest Urdareanu).

Patru au fost pentru discuții cu partea sovietică (istoricul Constantin C. Giurescu). Dintre cei 12 rămași, 11 au fost pentru cedare iar unul, primul ministru Tătărescu s-a abținut. S-a convenit la trimiterea unui răspuns prin care să se treacă la negocieri.

 

Constantin C. Giurescu

Regele din nou era ocupat cu altceva. “Se făcuse 2, a avut loc promovarea clasei lui Mihăiță și declararea lor ca bacalaureați, după care am oferit băieților câte o tabacheră și lui Mihăiță “Ordinul Pentru Merit” și alte decorații profesorilor și lui (Petre) Andrei (Ministrul Educației Naționale), care a prezidat comisiunea. A avut loc pe urmă masa pentru noii promovați și profesorii lor.

Oricine își poate închipui (ce) a fost în sufletul meu în acele momente, mai ales că chestiunea nu este publică.

La șampanie am ținut un logos, care cred că a fost foarte frumos. Am vorbit, adânc emoționat atât de bacalaureatul lui Mihăiță, cât și de oribilele evenimente ale zilei. Mihăiță, cu glas tare, a citit cuvântarea pregătită de seara.”

Nicolae Iorga

Între timp au sosit răspunsurile diplomatice de la Berlin, Roma, Ankara, Atena și Belgrad. România era singură, ba mai mult Germania și Italia insistau să satisfacem cererile. S-a convocat o nouă ședință a Consiliului de Coroană la ora 24. De data aceasta a fost un vot expectativ (Victor Antonescu) și doar 6 împotrivă.

Despre ei, Carol al II-lea scria: „Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu.”

Restul au fost pentru cedare. Un rol important în luarea hotărârii l-a avut generalul Florea Țenescu, șeful Statului Major, care a arătat că România nu dispunea de forțele materiale pentru o rezistență militară de durată.

Carol nota: “am ieșit din el (Consiliul de Coroană) amărât și dezgustat. Am avut un sentiment oribil astăzi, când mai mulți ofițeri au venit, după masă, să mă roage să cedez, căci astfel mergem la dezastru sigur.”

Ernest Urdareanu

Pe 28 a venit și cel din urmă ultimatum sovietic. România pierdea Basarabia. La 30 iunie regele nota: “Știrile din Basarabia sunt tot triste. Din păcate am avut dreptate cu așa-zisa reorganizare a F.R.N. (Frontul Renașterii Naționale, partid creat de rege). Mulți dintre conducătorii de acolo s-au arătat complet bolșevizați, fiind cei dintâi care au primit cu drapele roșii și flori trupele sovietice.

Incidente cu populația, mai ales cea evreiască, au avut loc peste tot. S-au împușcat funcționari, s-au atacat și dezarmat chiar unități militare. Ritmul înaintării Armatei Roșii a depășit cu mult planul stabilit.”

Pe 3 iulie a fost declarat doliu național. Cinematografele și teatrele au fost închise, în biserici s-au ținut slujbe pentru cei căzuți sub stăpânirea bolșevicilor, tuturor locuitorilor li s-a cerut să îngenuncheze și să păstreze câteva momente de reculegere.

 

 

 Bucuresti-28-iunie-1940-Ziua-cand-ne-a-fost-rapita-Basarabia1

 

 

surse:

Ioan Scurtu, România în timpul celor patru regi. Carol II, editura Enciclopedică, București, 2010 ; .istorie-pe-scurt.ro

14/10/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: