MAI AM UN SINGUR DOR. VIDEO

MAI AM UN SINGUR DOR

(1883,decembrie)

Mai am un singur dor:
În linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;

Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi mi împletiti un pat

Din tinere ranuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi plânga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested

Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vânt,
Deasupra-mi teiul sfânt
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zâmbeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cânt…
Ci eu voi fi pamânt
În singuratate-mi.

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850  – d. 15 iunie 1889)

 

Publicitate

VIDEO: O comparatie interesanta – imnurile nationale ale Albaniei si Molossiei sunt melodii romanesti !

Ciprian Porumbescu; (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Bucovina – d. 6 iunie 1883, Stupca, azi Ciprian Porumbescu, județul Suceava).

Stiati ca imnul national al Albaniei este  imnul  românesc ”Pe-al nostru steag”, compus de marele  compozitor român bucovinean Ciprian Porumbescu?

Mai nou si cel mai mic stat in lume, Molossia, a adoptat acelasi imn românesc…(pentru informare, cititi va rog:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2012/11/04/video-si-foto-cel-mai-mic-stat-din-lume-molossia-2/).

Hai sa comparam muzica acestor imnuri… Ce parere aveti ?

 

“Pe-al nostru steag”, de Ciprian Porumbescu:

Imnul Albaniei

Text: Asdreni (Aleksander Stavre Drenova)

Muzica: Ciprian Porumbescu

si…IMNUL MOLOSSIEI

„Pe-al nostru steag e scris Unire”, este un cântec patriotic dedicat unirii Principatelor Române, Moldova și Țara, de la 1859.

Muzica îi aparține lui Ciprian Porumbescu, iar versurile lui Andrei Bârseanu.

Melodia este în prezent, asa cum am arătat, imnul național al Albaniei.
 

Versuri: 

Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor,
Iar noi uniți în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mînă
Ca să păzim un scump pămînt,
Dreptatea e a lui stăpînă,
Iar domn e adevărul sfînt.

Și-n cartea veșniciei scrie
Că țări și neamuri vor pieri,
Dar mîndra noastră Românie
Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur
Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Nici scumpele grămezi de aur
Drept răsplătire nu dorim.

Știind că-n viața trecătoare
Eterne fapte-am împlinit
Și chinul morții-ngrozitoare
Bogat, bogat e răsplătit.

„Hymni i Flamurit” sau Imnul Steagului, este imnul național al Albaniei.

Versurile sunt scrise de către Aleksander Stavri Drenova (pseudonim: ASDRENI), care era se pare, de origine aromână.

Imnul a fost mai întâi publicat ca o poezie în Liri e Shqipërisë (Libertatea Albaniei), un ziar albanez din Sofia, Bulgaria în 1912.

Mai târziu a fost tipărit într-un volum de poezii de Drenova numit Ëndra e lotë (Vise și lacrimi), care a fost publicat la București.

Muzica este „Pe-al nostru steag e scris unire” de Ciprian Porumbescu. Există o asemănare evidentă (vedeți mai jos) cu versurile scrise pentru melodia lui Porumbescu, de Andrei Bârseanu.

Traducerea din albaneză în română:

Uniți în jurul steagului
Cu o singură dorință și un singur țel,
Ne punem zălog onoarea și
Facem un legământ pentru salvare.

De luptă se ferește doar cel care
S-a născut trădător,
Dar cel care este bărbat nu e înfricoșat,
Dar cade, cade ca un martir al cauzei!

Vom ține armele în mâinile noastre,
Apărând fiecare colț al patriei,
Nu vom ceda drepturile noastre,
dușmanii noștri nu au ce căuta aici!

Pentru că însuși Dumnezeu a spus
Că națiunile vor pieri de pe Pământ,
Dar Albania noastă va dăinui,
Pentru ea, pentru ea noi vom lupta.

CINE A FOST Ciprian Porumbescu…

Ciprian Porumbescu; (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Bucovina – d. 6 iunie 1883, Stupca, azi Ciprian Porumbescu, județul Suceava), a fost fiul preotului ortodox Iraclie Golembiovski (Golemb, Galamb=porumbei) si a Emiliei.

Iraclie a schimbat  numele de familie în Porumbescu, în 1881.

Băiatul a început studiul muzicii la Suceava şi s-a mutat apoi la Cernăuţi.

Tanarul Ciprian a început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn.

În această perioadă, îl frecventează la Viena pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care se perfecționează, în particular, la teoria muzicii.

Între 1873 și 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a condus corul Societăţii Culturale „Arboroasa”

A devenit  unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa, printre cele mai populare lucrări ale sale numarandu-se: „Balada pentru vioară si orchestră” op. 29 si opereta „Crai nou”, pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).

Implicat în viaţa politică a vremii, a participat în anul 1871 la sărbătorirea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna (alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu și alții, participă și tânărul Ciprian Porumbescu, uimind asistența cu minunatul său cântec de vioară).

În 1877, Ciprian Porumbescu a fost arestat de autoritatile austriece pentru activitatea sa politică. Motivul? Împreună cu câţiva colegi din „Arboroasa”, a trimis o telegramă de condoleanţe Primăriei din Iaşi, care comemora 100 de ani de la decesul domnitorului Grigore Ghica. Acesta se împotrivise cedării Bucovinei către Austria si murise asasinat de turci.

Nemulţumite, autorităţile austriece care controlau Bucovina au desfiinţat „Arboroasa”, ai cărei membri au fost închişi. În urma procesului care a avut loc în 1878, Ciprian a fost eliberat.

Tatăl său l-a trimis la Viena („Konservatorium fur Musik”), pe cheltuială proprie.

În capitala austriacă a scos, în anul 1880, colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români” (cuprinzând „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului” şi „Imnul Unirii – Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen realizată de un român.

A revenit în ţară şi a devenit profesor la Braşov în 1881.

După această perioadă, urmează cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou”, piesă în două acte scrisă pe un text al poetului Vasile Alecsandri.

Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an, opereta este montată și la Oravița.

Pentru că în perioada arestării s-a ales cu tuberculoză, s-a mutat în Italia, sperând să încetinească evoluţia bolii.

Conştient că eforturile sale sunt zadarnice, s-a întors la Stupca, unde a murit la 6 iunie 1883.

Printre lucrările sale se evidentiaza si  „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur”, „Odă ostașilor români” și altele.

Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.

Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii Sfântul Dumitru.

El a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul SV-IV-m-B-05697. (Wikipedia.ro).

VIDEO: MIHAI EMINESCU- Atât de fragedă

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană –
Unde te duci? Când o să vii?