R.Moldova s-a lăsat prinsă în capcana energetică întinsă de Rusia

România salvează energetic Chișinăul, iar autoritățile moldovene prin cedarea întregii cantități de gaze pe care o primește R.Moldova de la „Gazprom”, salvează Transnistria și finanțează separatismul acestei regiuni proruse.

Jurnalistul Vitalie Călugăreanu de la Deutsche Welle consemnează că Sâmbătă, la ora 13.00, România a început să livreze gaze prin conducta Iaşi-Ungheni-Chișinău, în Republica Moldova .

Peste câteva ore, ministrul moldovean al infrastructurii, Andrei Spânu, a anunțat că Chișinăul va ceda Transnistriei (regiunea separatistă prorusă din stânga Nistrului), cel puțin în luna decembrie, toate cele 5,7 milioane de metri cubi de gaz pe zi (mai puțin de 50% din necesarul Republicii Moldova) pe care le primește Moldova de la „Gazprom”.

În schimb, Chișinăul ar urma să primească energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan, gestionată de regimul separatist pro-rus de la Tiraspol, la prețul de 73 USD/MW – ceea ce înseamnă cu 11 USD mai scump față de prețul la care aceeași centrală livra curent Chișinăului până pe 1 noiembrie 2022.

Un eșec cât o trădare, vândut cetățenilor în tariful la energie

Altfel spus, Chișinăul a cedat tot gazul (ieftin) regimului separatist, a primit în schimb curent mai scump, iar consumatorilor li se spune că „afacerea” cu separatiștii este avantajoasă, deoarece va permite reducerea tarifului la energia electrică până la 4 lei per kWh (cu 20%). Asta în condițiile în care cu numai 2 zile în urmă, pe 2 decembrie, tariful la energia electrică a fost majorat cu 1,14 lei (până la 5,91 lei).

Adică mai întâi au mărit tariful, urmând ca, după tranzacția cu regimul separatist, să-l reducă din nou, mizând pe faptul că populația o să se bucure și o să laude guvernarea că se gândește la popor.

Ceea ce nu spun însă cei care au girat această înțelegere opacă este că pretinsa reducere a prețului la energie este pur și simplu ștearsă de prețul de achiziție a gazului pe care Chișinăul va fi nevoit să-l achite în februarie și martie (prin achiziții la preț de piață).

Anunțul vizând tranzacția cu separatiștii, care nu a fost însoțit de explicații imediate, a șocat opinia publică din Republica Moldova. Moldovenilor li s-a spus doar că afacerea „este un compromis rezonabil” și că, după ce au rămas fără gaze la zi, moldovenii din dreapta Nistrului vor fi asigurați cu gaze din micile stocuri pe care Chișinăul a reușit să și le facă în România și Ucraina (unde cad rachete rusești).

Pentru gazul din stocuri, Chișinăul a plătit vara și toamna prețuri mari – în medie de 1000 de dolari mia de metri cubi.

„Gazprom” livrează însă acum R. Moldova gaze la prețul de 785 de dolari. Așadar, Chișinăul a decis să cedeze acest gaz mai ieftin Transnistriei, iar consumatorilor de pe malul drept al Nistrului să le vândă gaz scump din stocuri.

Explicația ministrului Spânu, care a venit abia duminică, este că „în această săptămână, electricitatea cumpărata de „Energocom” de pe bursa română a depășit 400 EUR/MW”. Procurarea la preț de peste 400 EUR/MW ar fi dus inevitabil, spune el, la o creștere suplimentară de tarif în luna decembrie – „cel mai probabil peste 8 lei” moldovenești per kWh. Chișinăul are contracte pentru luna decembrie cu furnizori din România (Hidroelectrica, OMV Petrom, etc.).

Capcana rusească i-a fost întinsă Chișinăului încă în octombrie

În octombrie 2022, „Gazprom” a neglijat prevederile contractului cu Moldova – a limitat livrările cu 30% și a plafonat volumul pentru Moldova la numai 5,7 milioane metri cubi de gaz pe zi. Pe timp de iarnă, aceasta înseamnă aproximativ 40% din necesarul ambelor maluri ale Nistrului sau 100% din necesarul de gaz al Transnistriei.

La Tiraspol s-a înscenat o panică menită să justifice un demers al regimului separatist adresat Kremlinului, despre o posibilă „catastrofă umanitară” în Transnistria. Administrația separatistă pro-rusă de la Tiraspol a anunțat „stare de urgență economică” din cauza deficitului de gaze. Centrala de la Cuciurgan a redus livrările de curent către Chișinău de la 70% la 27% după care a sistat livrările în totalitate. Chișinăul s-a pomenit practic fără soluții energetice asigurate.

Timp de câteva zile a cumpărat curent din Ucraina până când Rusia a bombardat sistemul energetic ucrainean. Moldova a rămas în beznă. Și-a revenit datorită României, care a început livrările de curent către Chișinău în regim de avarie. S-au mobilizat donatorii externi. UE a suplimentat în regim de urgență ajutorul pentru Moldova, Germania a donat 40 de milioane de euro ca „ajutor la contor” pentru moldoveni, la Paris, în cadrul Platformei de sprijin pentru Moldova, Emmanuel Macron a anunțat un alt ajutor suplimentar de peste 100 de milioane de euro pentru ca Moldova să reziste energetic în fața șantajului energetic rusesc.

Un gest suspect, ambalat în declarații siropoase pe placul moldovenilor

Peste doar câteva zile, Chișinăul cedează întregul volum de gaze Transnistriei și-i repornește întreaga mașinărie economică producătoare de bani murdari, iar moldovenii sunt îndemnați de către exponenții guvernării de la Chișinău să se bucure că „pentru prima dată în istoria țării, malul drept al Nistrului nu mai folosește gaze naturale de la Gazprom” și că „independența energetică este tot mai aproape”.

Stocurile de gaz ale Chișinăului (din România și Ucraina) sunt acum de 250 milioane de metri cubi. Autoritățile spun că această cantitate ar fi suficientă pentru două luni de iarnă (în condițiile în care centralele termice interne funcționează pe bază de păcură). Prețul mediu al acestui gaz stocat este 1000 de dolari mia de metri cubi față de prețul gazului de la Gazprom de 785 de dolari mia de metri cubi. Sâmbătă, 3 decembrie, prețul spot al gazului pe piața internațională era de 1515 euro mia de metri cubi.

Experții anticipează că acest preț va crește pe măsură ce iarna își va intra în drepturi. Când sunt întrebați de unde și la ce preț va cumpăra Moldova gaz peste două luni (când se vor epuiza rezervele), responsabilii de la Chișinău spun că nu se știe ce va fi, pentru că războiul e la hotar, dar „Moldova va fi mai puternică și noi, toți împreună, solidari, vom reuși” – ne asigură ministrul Infrastructurii, Andrei Spânu.

Planul de suprimare economică a regimului separatist pro-rus de la Tiraspol, în spatele rezistenței armatei ucrainene, a eșuat. Regimul separatist de la Tiraspol, ostil integrității teritoriale a Republicii Moldova, a fost salvat de guvernarea pro-europeană de la Chișinău sau cel puțin de anumiți exponenți ai acestei guvernări care, în virtutea conjuncturii politice, s-au pomenit în funcții de conducere.

Despre acest plan se știa de la începutul lunii noiembrie, dar nimeni nu-și imagina că decidenții de la Chișinău îl vor accepta.

Chișinăul nu are un plan pentru o Transnistrie fără un regim separatist

„Această conducere, dar și cele anterioare, nu și-ar fi asumat încetarea finanțării regimului separatist pentru că nu există niciun plan de reintegrare. În momentul în care îți asumi să duci regimult separatist la faliment trebuie să știi ce să faci ulterior cu regiunea transnistreană”, susține Irina Tabaranu, jurnalistă de la Chișinău, specializată în problematica transnistreană.

„Guvernarea nu știe, nu vrea să știe și nu face nimic pentru asta. Lasă regiunea transnistreană să plutească pentru că nu știe ce să facă cu ea dacă se îneacă”, menționează jurnalista în contextul deciziei anunțate sâmbătă seară de către Chișinău.

Ipoteza că separatiștii și decidenții de la Chișinău știau demult că Transnistria va primi tot gazul rusesc (5,7 milioane metri cubi – exact cât a decis să dea Gazpromul – înseamnă 100% din necesarul Transnistriei) este susținută de câteva elemente de analiză.

În primul rând, Uzina Metalurgică de la Rîbnița, al doilea cel mai mare consumator de gaze din regiunea transnistreană (care a fost oprită după ce Chișinăul a limitat livrările de gaz spre Transnistria), și-a publicat încă la începutul lunii noiembrie planul de topire a 16 mii de tone de metal, ceea ce denotă că cei care o gestionează erau siguri că vor avea cantitatea necesară de gaze.

Al doilea element este că „Moldovagaz” nu a transferat către „Gazprom”, până pe 20 noiembrie, avansul în proporție de 50% pentru luna decembrie, așa cum sever insista până acum, în fiecare lună, furnizorul rus.

Creditul de peste 1 miliard de lei îl restituie moldovenii prin tarif

Și încă un aspect… Tiraspolul nu plătește Gazprom-ului pentru gazul consumat. Nu achită nimic de peste 30 de ani. Datoria (tolerată necondiționat de ruși) acumulată de Transnistria depășește 8 miliarde de dolari.

Decizia Chișinăului de a ceda regiunii transnistrene întregul volum de gaz va face ca această datorie să crească în continuare într-un ritm mai accentuat decât dacă ar fi existat limitări în ceea ce privește livrările.

În luna octombrie, Guvernul de la Chișinău a ajutat „Moldovagaz” să-și achite plățile către Gazprom. Compania de stat „Energocom” a creditat „Moldovagaz” cu 1 miliard 50 de milioane de lei moldovenești, pentru ca aceasta să-și poată achita datoriile față de furnizorul rus. Creditul urmează a fi rambursat până pe 1 mai 2023. L-am întrebat pe directorul „Moldovagaz”, Vadim Ceban, cum va restitui compania acest credit statului în condițiile în care tot volumul de gaze se duce în Transistria, care nu-și achită consumul?

„Creditul va fi întors din contul devierilor financiare pe care trebuie să le recuperăm de la consumatori (de pe malul drept al Nistrului – n.n.). Aceste devieri sunt incluse în tariful actual pe care îl achită consumatorii”, ne-a spus Ceban. El ne-a asigurat că populația de pe malul drept al Nistrului (Chișinăul) nu va achita pentru consumatorii de pe malul stâng (Transnistria) care nu plătesc. „Devierile financiare întotdeauna au fost calculate în funcție doar de consumul malului drept”, ne-a explicat Ceban.

Potrivit lui, pentru gazul din stocuri, furnizat în decembrie consumatorilor de pe malul drept al Nistrului, „Moldovagaz” (în care Gazprom deține pachetul de 51%) nu va transfera plățile către Gazprom, ci către întreprinderea de stat „Energocom”, care a cumpărat și stocat acest gaz în vara și toamna acestui an.

Întrebări fără răspuns

În aceste condiții nu este clar de ce este menținută în schemă acestă companie controlată de „Gazprom” în condițiile în care stocurile de gaz sunt ale companiei „Energocom” care aparține statului.

De asemenea, nu este clar de ce consumatorii moldoveni sunt somați prin tarif să achite devierile financiare ale „Moldovagaz” (fiica „Gazpromului”) în condițiile în care Chișinăul cumpără gaz de pe piața europeană și îl stochează pentru „zile negre”, de teama șantajului rusesc, în România și Ucraina?

Este o eroare să crezi că „Gazprom” nu va soma „Moldovagaz” să plătească pentru gazul livrat în Transnistria, susține fostul ministru moldovean al Justiției, Ion Păduraru. Gazpromul își recuperează periodic acești bani prin Arbitrajul de la Moscova.

Există zeci de plângeri depuse în acest sens, în ultimii ani, de către „Gazprom” în arbitrajul rus. „Totul se acumulează”, precizează Păduraru.

Dar ce valoare are contractul semnat sâmbătă de către SA „Energocom” și Centrala de la Cuciurgan gestionată de un regim separatist pro-rus ilegal de la Tiraspol – o centrală „privatizată” ilegal de o firmă din Rusia în baza „legislației” transnistrene?

Cine, cum și în baza legislației cărei țări poate fi sancționat acest furnizor de curent în cazul în care, la ordinul Kremlinului, ar stinge mâine lumina în Moldova?

De-a lungul istoriei de 30 de ani a Moldovei independente, acest furnizor a făcut asta nu odată, atunci când Rusia a vrut să obțină anumite cedări din partea Chișinăului în favoarea Transnistriei.

Zilele trecute, DW a mai dezvăluit o schemă absurdă prin care Chișinăul a atras România și UE în finanțarea separatismului transnistrean „din motive umanitare”.

Este vorba de un coridor de alimentare a Transnistriei cu carburanți, firmele transnistrene fiind scutite de orice impozite și accize de către autoritățile constituționale de la Chișinău.

Prejudiciul anual generat bugetului național al Republicii Moldova prin această schemă este de 4 miliarde de lei.

Publicitate

Propaganda MOSCOVEI spune că Odessa trebuie capturată de armata rusă pentru a se putea interveni militar în Republica Moldova

©EPA-EFE/DUMITRU DORU  |   Cetăţeni rusofili expun o panglică mare cu Sfântul Gheorghe în cadrul acţiunii „Regimentul Nemuritor”, la sărbătorile de marcare a 74 de ani de la Ziua Victoriei la Chişinău, Moldova, 09 mai 2019.

Propaganda rusă încurajează o intervenție militară a Rusiei împotriva Republicii Moldova

Presa și unii politologi ruși au început să îndemne deschis Moscova să pedepsească Republica Moldova pentru „ieșirile” guvernării din ultimul timp, precum interzicerea simbolurilor „Z”, „V” și, în special, a panglicii Sf. Gheorghe – primele asociate direct cu agresiunea asupra Ucrainei, ultima considerată un simbol al armatei ruse, constată https://www.veridica.ro/ro.

Există de ceva ani un curent de „recuperare” a amintirilor sovietice, bazat pe un raţionament simplist.

Ce simbolizează, de fapt, panglica rusească a Sfântului Gheorghe?

Nimic altceva decât nostalgia față de Imperiului ţarist şi teritoriile cotropite de acesta prin nenumărate războaie …

Ea reprezintă un element simbolic militar rusesc, care constă dintr-o panglică bicoloră negru-oranj, atașată la Ordinul Sfântului Gheorghe, Crucea Sfântului Gheorghe și Medalia Sfântului Gheorghe.

Panglica își are originile în perioada Imperiului Rus fiind un element adițional la cele trei distincții cu care erau decorați militarii ruși pentru eroism.

În perioada sovietică cele trei distincții au fost interzise de către autoritățile comuniste, întrucât ele reprezentau țarismul, astfel din 1917 până în 1992 panglica nu a fost utilizată pe aceste distincții.

Totuși,aceasta a continuat să fie folosită în continuare pe distincțiile Sfântului Gheorghe în Armata Albă antibolșevică, în Corpul militar rus din cadrul Wehrmachtului și pe decorațiile sovietice Ordinul Gloriei și medalia pentru victoria asupra Germaniei, după ce a fost redenumită ”gvardeiskaia lenta” (panglica gărzii).

În 2005, la inițiativa unor organizații din Federația Rusă, panglica Sfântului Gheorghe a fost instituită ca simbol al Zilei Victoriei asupra Germaniei Naziste, aceștia demarând de atunci o acțiune anuală de distribuire în rândul populației a acestor panglici.

Sub culorile acestei panglici au fost deznaţionalizate şi rusificate zeci de popoare în decursul secolului al XIX-lea iar în prezent reprezintă un simbol al Armatei Roşii „eliberatoare”, cu toate că mai degrabă această panglică este un simbol al imperialismului moscovit indiferent dacă este ţarist sau sovietic.

Liga tineretului rus de la Chişinău distribuie azi aceste panglici ale Sfântului Gheorghe, susţinând că reprezintă un simbol al victoriei din al Doilea Război Mondial.

Din punctul lor de vedere, chestiunile sunt clare: naziştii au fost răi, sovieticii au fost buni, chiar dacă şi sovieticii, şi naziştii au fost la fel de nemernici.

Confuzia pe care încearcă prin promovarea de către propaganda imperialistă rusă a panglicii Sfântului Gheorghe este aceea că un totalitarism ar fi mai bun decât altul.

Se inoculează ideea că totalitarismul sovietic ar fi fost mai bun decât totalitarismul nazist – şi asta doar pentru că a ieşit învingător. 

Acum, cu toate că forțele Moscovei par să se fi împotmolit în Ucraina (în unele cazuri chiar s-au scufundat), având în vedere contextul intern și extern , deciziile Chișinăului par destul de curajoase, dat fiind că pot avea costuri politice și economice semnificative ca urmare a represaliilor Rusiei.

Presa pro-Kremlin spune că Odessa trebuie capturată și pentru a se putea interveni în Republica Moldova.

Instituții de presă afiliate Kremlinului au început să ceară aproape deschis penalizarea Republicii Moldova.

După ce aici au fost interzise simbolurile care se asociază cu intervenția militară rusă în Ucraina, iar Chișinăul a spus în câteva rânduri că este gata să se dezică de dependența totală față de gazul rusesc, chiar cu prețul unor costuri mai mari economice și sociale, presa rusă a publicat o serie de articole critice la adresa autorităților, iar în unele dintre ele încurajează o intervenție militară.

„Încă un argument pentru a ajunge până la Odessa: În Republica Moldova se întețesc protestele împotriva politicii rusofobe a președintelui Maiei Sandu”, a titrat pagina web pro-Kremlin politnavigator.net, la un articol în care vorbește despre câteva acțiuni de protest în Republica Moldova împotriva interzicerii însemnelor care se asociază cu agresiunea militară rusă, în special a panglicii Sf. Gheorghe.

Publicația sugerează exagerat că ar exista o rezistență organizată și, practic, gherile, care desenează pe pereți și drumuri simbolurile interzise, iar la final îl citează pe un oarecare politolog din Kaliningrad, Alexandr Nosovici, care a sugerat pe canalul său de telegram că Rusia ar trebui să vină să-și apere adepții de autoritățile de la Chișinău.

„În Republica Moldova au loc acțiuni reale în sprijinul Rusiei, al panglicii Sf. Gheorghe și al sărbătoririi Zilei Victoriei. Este un argument în plus pentru a ajunge la Odessa.

În caz contrar, viețile a sute de mii de moldoveni pro-ruși vor fi transformate în iad”, a scris Nosovici, citat de Politnavigator.

Cu un mesaj similar este citat și politologul rus Marat Bașirov, într-un articol în care se vorbește despre intenția Chișinăului de a ieși de sub influența energetică a Rusiei. „Moldova țese din nou intrigi împotriva Gazprom.

Trebuie luată Odessa”, titrează publicația. Articolul este despre declarațiile vicepremierului Andrei Spânu, care a anunțat că nu s-a ajuns la o înțelegere cu Gazprom în privința unei datorii de peste 700 de milioane de dolari, pretinse de concernul rus, astfel că de la 1 mai, ar putea să sisteze livrările, iar Chișinăul este gata să achiziționeze din alte surse, chiar dacă va fi mai scump.

În aceste condiții și regiunea separatistă transnistreană, care în prezent nu achită gazul consumat, va trebui să-l plătească la prețul de piață.

„Concluzia este: e timpul să fie luată Odessa. Vom securiza și Transnistria, și Gazprom va putea scoate mai ușor banii”, este remarca lui Bașirov.

În ultima vreme Rusia a resuscitat conceptul de Novorossyia un teritoriu care include stabilirea unui coridor terestru civil şi militar între Crimeea ocupată de Rusia şi regiunea Odesa. Astfel, Rusia ar penetra spre Republica Moldova, cu regiunea transnistreană şi spre frontiera cu România urmând posibilităţi variate pentru acţiuni geopolitice.

Regiunea Odesa încinge ca un brâu Transnistria și R.Moldova, iar dacă s-ar ajunge la destabilizarea situaţiei în acest acest teritoriu, Rusia ar putea ajunge pe Dunăre până la braţul Chilia, pe vechea frontieră a României cu Uniunea Sovietică.

Situl rubaltic.ru scrie despre faptul că și în Republica Moldova ar fi necesară ”o campanie de denazificare”, la fel ca în Ucraina.

Publicația se referă la interzicerea simbolurilor care propagă războiul și exagerează în privința modului în care în Republica Moldova este marcată Ziua Victoriei în cel de-Al Doilea Război Mondial (care se omagia pe 9 mai, la fel ca și în alte state din fosta URSS).

„Ceea ce fac acum șeful statului și partidul de guvernământ (din R.Moldova) reprezintă un semnal clar că nu doar în Ucraina este necesară denazificarea”, concluzionează articolul.

Moscova vrea să intimideze Chișinăul, dar și să îi arate propriei sale populații că are forța să intervină militar unde dorește.

Alături de „îngrijorarea profundă” manifestată de Moscova prin intermediul purtătorului de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, se pare că apropourile din ultimele două zile din presa moscovită au ca scop să tempereze ieșirile antirusești ale Chișinăului și să le arate din deget autorităților, amenințându-le cu forța armelor.

Este adevărat că nu este cel mai potrivit moment pentru Rusia, având în vedere că nava sa amiral din Marea Neagră, „Moskva”, a fost scufundată de armata ucraineană, iar alte nave militare ruse s-au retras din preajma Odessei.

Un alt scop al acestor articole este de a le arăta cetățenilor ruși că Rusia este în continuare o forță militară de temut și se poate implica oricând și oriunde pentru a-și apăra interesele, sau interesele celor care declară că apără interesele Rusiei.

Este și un mesaj pentru forțele pro-ruse de la Chișinău că „Moscow is coming” (sau poate pentru a-l parafraza pe fostul premier Dmitri Medvedev, care, ca răspuns la nemulțumirile populației din Crimeea, a spus „nu sunt bani, dar voi rezistați”), pentru a alimenta în continuare nemulțumirile împotriva guvernării pro-europene, a provoca disensiuni în societate și a slăbi și mai mult Republica Moldova în contextul complicat prin care trece.

Una peste alta, decizia de a interzice simbolurile invadării Ucrainei, inclusiv a panglicii Sf. Gheorghe, considerată (pe nedrept) un simbol al victoriei URSS în Al Doilea Război Mondial, sunt printre cei mai deciși pași întreprinși de autoritățile de la Chișinău de la începutul războiului din Ucraina.

Guvernarea pro-europeană a Republicii Moldova părea destul de debusolată după 24 februarie, când se prognoza o capitulare rapidă a Ucrainei.

Republica Moldova este printre puținele state europene care nu s-a alăturat sancțiunilor economice și politice împotriva Rusiei, făcând trimitere la dependența de gazul rusesc, chiar dacă multe alte state care au impus sancțiuni se găsesc într-o situație similară.

Pe de altă parte, Republica Moldova devine cel mai vulnerabil stat în cazul în care Ucraina ar ceda în fața invaziei ruse.

Cu o armată sub-finanțată și sub-dotată, având și o regiune secesionistă controlată de Moscova, dar și mulți pro-ruși în interior, deciziile sensibile, care pot afecta interesele Rusiei, chiar dacă par curajoase, sunt și destul de riscante, cu efecte politice și economice periculoase pe termen mediu.

VIDEO: Literele simbolice „V” și „Z”, care reprezintă simbolurile agresiunii Rusiei asupra Ucrainei, dar și panglica „Sfântul Gheorghe” au fost interzise de legislativul de la Chișinău care a început lupta cu dezinformarea prin modificarea mai multor legi. Astfel, cei care vor răspândi informații false riscă, inclusiv, pedepse penale.

DEȘI FINALIZAT în această vară, gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, care racordează Republica Moldova la sistemul energetic românesc, încă nu funcționează

Deși e funcțional, gazoductul Iași – Chișinău (harta sus), pare să aibă mai degrabă un rol decorativ decât unul practic.

Criza recentă a gazelor din Republica Moldova a arătat încă o dată că pe lângă succesul istoric repurtat de forțele pro-europene de la Chișinău este nevoie și de a strategie reală și voință politică pentru a face față șantajului energetic constant pe care Rusia îl practică în raport cu statele care sunt dependente de livrările sale de gaze.

Deși finalizat în această vară și ajustat la începutul lui octombrie, gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, care racordează de facto Republica Moldova la sistemul energetic european via România, și-a dovedit mai degrabă ineficiența, scrie publicația https://www.veridica.ro.

Prețul ridicat al gazelor pe piețele internaționale a făcut imposibilă achiziționarea de către Republica Moldova a unor volume de gaze din Europa care să fie aduse prin intermediul acestei conducte.

Republica Moldova privește acest gazoduct doar prin prisma raționamentului comercial și nu și prin cel politic. Cu alte cuvinte, gazoductul va rămâne doar o plasă de siguranță, care nu va fi folosită decât în cazul puțin probabil în care gazele venite dinspre România vor fi mai ieftine decât cele achiziționate de la Gazprom.

„Dacă gazele care vin din România au un preţ mai bun decât cele care vin din Rusia, atunci vom folosi gazoductul să aducem gaze până la Chişinău”, a spus ministrul infrastructurii și dezvoltării regionale de la Chișinău, Andrei Spânu, care a mai menţionat că tot necesarul de gaze al Republicii Moldova pe timpul verii ar putea fi asigurat de Iaşi-Ungheni.

De altfel, gazoductul este proiectat pentru și mai mult și ar putea acoperi lejer consumul Republicii Moldova, dacă nu includem și regiunea separatistă transnistreană.

Capacitatea maximă de livrare dinspre România spre Republica Moldova se ridică la 5.076.000 milioane de metri cubi zilnic, ceea ce înseamnă circa 1,85 de miliarde de metri cubi de gaz pe an.

Republica Moldova, fără regiunea transistreană, consumă, în medie, circa 1,1 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Diferența până la aproape trei miliarde o constitutie Transnistria, mai precis centrala termo-electrică de la Cuciurgan, care produce energie electrică prin arderea gazelor.

Gazoduct decorativ?

Este foarte foarte greu de crezut că Gazprom nu va da gaze mai ieftine decât oricare alt concurent în Moldova, în condițiile în care această poziție de furnizor a companiei îi oferă Moscovei pârghii de influență politică.

Acest lucru va face din gazoductul românesc de 150 de kilometri, pentru care care Transgaz România a plătit circa 150 de milioane de euro, doar un obiect folosit ocazional.

Foto: O stație de pompare în timpul ceremoniei de inaugurare a gazoductului moldo-român Iași-Ungheni

„În privința acestui gazoduct, noi ne-a făcut datoria să existe această posibilitate. Republica Moldova își va găsi gaze acolo unde este mai avantajos pentru ei, nu există nicio obligativitate să cumpere din România”, a declarat pentru Veridica.ro, președintele Transgaz, Petru Văduva.

El a explicat că faptul că în acest moment conducta nu e folosită ține doar din considerente comerciale.

„Dacă va exista cerere [dinspre Chișinău], noi putem să livrăm. Noi suntem transportatori, dacă cineva dorește gaz și cumpără din România sau din altă parte prin tranzit prin România, noi putem să-l transportăm. Noi putem să livrăm gaz și acum, nu este neapărat despre viitor. Când va exista cererea comercială din acest punct de vedere, noi vom putea duce gaz acolo [în Republica Moldova]”, a explicat oficialul Transgaz.

Petru Văduva a dat asigurări că gazoductul poate funcționa la capacitate maximă și nu există în prezent nicio problemă tehnică legată de acest obiectiv.

În ceea ce privește posibilitatea evocată de autoritățile de la Chișinău, de a stoca pe viitor gaze în depozite din România sau Ucraina, Petru Văduva a explicat că România poate asigura acest lucru.

„Sigur că putem stoca gaze pentru Republica Moldova. La noi depozitele nu sunt la capacitate maximă. Este din nou o chestiune comercială. Conform legii oricine poate să facă asta. Locația rezervorului nu contează, este pur și simplu legea fluidelor. Atâta timp cât există gaz în conductă, automat poate să fie și în Timișoara acest depozit. Dacă există o cerere, gazul poate fi livrat oriunde”, a insistat oficialul Transgaz.

Negocieri bizare pentru gaze și dezvoltarea infrastructurii energetice. România, sărită de la contracte în ciuda investițiilor făcute până acum

Cu alte cuvinte, România are pregătite toate pârghiile pentru a ajuta Republica Moldova să-și asigure securitatea energetică, dar deocamdată problema rămâne în preț.

Cât timp Chișinăul preferă să evite achizițiile de pe piețele libere, unde gazele sunt mai scumpe, decontează politic în fața Moscovei.

Acest lucru s-a văzut din plin la ultimele negocieri, acolo unde Republica Moldova a fost atrasă într-un contract pe cinci ani cu preț flexibil care, sub pretextul secretului comercial, nu a fost făcut public.

Pe de altă parte, la prețul oricum exorbitant de 400-450 de dolari pe mia de metri cubi pe care Republica Moldova îl plătește în prezent la Gazprom (Serbia plătește 270 de dolari preț fix), actuala guvernare de la Chișinău va plăti din bugetul de stat către cetățeni care primesc compensații, circa 10 miliarde de lei (500 de milioane de euro) pentru perioada rece.

Combinând prețul de achiziție de 400-450 de dolari de la Gazprom cu compensațiile de la stat, la care se mai adăugă și dificultățile impuse de o negociere slabă cu plata la zi pe 20 ale lunii, obținem o formulă de preț care s-ar putea să fie mai costisitoare pentru Republica Moldova decât dacă ar fi achiziționat gazele de pe piețele libere și le-ar fi transportat apoi prin gazoductul Iași-Chișinău.

Mai mult, asta ar fi pus într-o dificultate majoră Rusia care ar fi trebuit să livreze separat în Transnistria prin subsidiara sa de la Chișinău, denumită Moldovagaz, asta în condițiile în care transnistrenii nu mai plătesc niciun ban pentru gazele rusești de 15 ani, ceea ce a dus la acumularea unei datorii istorice care se ridică deja la circa 8 miliarde de dolari și pe care Moscova o impune mai mult sau mai puțin tot Chișinăului.

Conform contractului încheiat de vicepremierul Andrei Spânu pe 29 octombrie la Sankt Petersburg, Chișinăul nu doar că plătește la zi gazele, dar mai și dă o parte din bani anticipat, în timp ce Tiraspolul continuă să fie scutit.

Cu toate acestea, Spânu a negociat un volum combinat de gaze pentru ambele maluri ale Nistrului de circa 3,3 miliarde de metri cubi. Conform contractul, Republica Moldova este obligată să achiziționeze acest volumul de gaze cu o deviere nu mai mare de 5%.

Cu toate acestea, într-un interviu recent oferit postului Europa Liberă, vicepremierul Spânu a explicat că Republica Moldova se gândește ca de anul viitor să nu mai depindă 100% de livrările de energie electrică de la Cuciurgan din Transnistria și să reducă acest procent pe la 70%. Celelalte 30% ar putea fi achiziționate din Ucraina.

Totuși, Spânu nu a evocat și un asemenea scenariu de apovizionare cu 70% de la Gazprom și 30% din România, situația pe infrastructură fiind asemănătoare. Ucraina are dezvoltată o rețea în nordul Republicii Moldova pe unde poate furniza energie, în timp ce România poate livra dinspre vest spre centru gaze Republicii Moldova.

Mai mult, în același interviu Andrei Spânu spune că va face tot posibilul să interconecteze Republica Moldova cu România cât mai rapid, dar în același timp oferă contractul pentru construcția liniei Vulcanești-Chișinău unei companii indiene, deși la licitație a participat și o firmă din România care a avut o ofertă aproape similară cu cea a indienilor, diferența fiind, conform surselor consulate de Veridica.ro de 30.000 de euro.

Cu alte cuvinte, după ce România a facilitat construcția gazoductului de 150 de milioane de milioane de euro, linia aeriană de transport de energie electrică care va conecta Republica Moldova cu UE via România, în valoare de 260 de milioane de euro, este dată unei companii indiene asupra căreia se presupune că s-au făcut multe derogări.

De astfel, compania românească care a participat la licitație nici măcar nu a fost anunțată de autoritățile de la Chișinău că ar putea să-și facă anumite modificări minore la ofertă pentru a nu fi descalificată din cursă, conform surselor Veridica.ro.

Vicepremierul Spânu a spus pe 15 noiembrie că motivul excluderii firmei din România a fost că nu a prezentat un document conform cerințelor, e vorba de o garanție financiară. „Îmi pare rău, dar asta este situația”, a declarat el.

Spânu nici nu a făcut deplasarea în vizita recentă a Maiei Sandu la București, deși era anunțat pe lista oficialilor din Repubica Moldova, acolo unde Republica Moldova a ridicat problema stocării unor volume de gaze în depozite din România.

Improbabilități și mulți de „dacă”

Experții consultați de Veridica.ro la Chișinău, au confirmat că gazoductul Iași-Ungheni are mai degrabă rolul de a crea o pârghie de negociere cu Gazpromul, decât de a aduce efectiv gaze din Europa.

„Scopul acestei conducte este sa consolideze securitatea energetică și să elimine vulnerabilitatea Moldovei de a se alimenta doar dintr-un singur coridor de gaz. Prima funcție a acestui gazoduct este securitatea. Asta înseamna că el nu trebuie neapărat să fie umplută cu gaz în permanență […] Este un principiu la fel ca la armată și cheltuierea banilor pentru ea. Ea trebuie să asigure securitatea nu să lupte permanent în războaie”, a declarat fostul consilier prezidențial și expertul în energie, Sergiu Tofilat.

El a explicat că un astfel de sistem cu un gazoduct de negocieri funcționează și în Lituania, acolo unde în 2014 s-a dat în exploatare la Klaipeda un terminal de gazele lichefiate – LNG.

„El nu este folosit, sau mai bine zis foarte puțin, doar la nivelul minim tehnic necesar, dar acest terminal le-a permis țărilor baltice să rupă un preț cu 30% mai jos de la Gazprom”, explică el.

Tofilat este de părere că existența gazoductul Iași-Chișinău i-a permis Republicii Moldova să obținută un preț mai mic la gaze în negocierile cu Gazprom.

Fostul consilier prezidențial a explicat că gazoductul Iași-Chișinău ar putea fi folosit atunci când, de exemplu, Republica Moldova găsește volume de gaz la un preț mai convenabil ca al Gazpromului.

„Eu cred că cineva, iarna, nu poate oferi un preț mai bun decât Gazprom. Când va fi un surplus de gaze pe piața europeană, atunci ne putem aștepta”, a concluzionat el.

La rândul său, expertul în energetică de la Chișinău, Ion Munteanu, a declarat pentru Veridica.ro că gazoductul a fost conceput din start ca să servească drept soluție atunci când apar probleme legate de aprovizionarea cu gaze naturale și securitatea energetică.

„Era clar că scopul lui este mai mult de a face față unor probleme de securitate energetică, decât unul comercial care să vină cu oferte, cel puțin pe termen mediu […] Observăm ceea ce se întâmplă în România, de exemplu această țară are conexiuni cu statele vecine membre ale Uniunii Europene. Acest lucru s-a încercat și încearcă să se facă și în Republica Moldova, stat care este membru al Tratatului Comunității Energetice”, a declarat Munteanu.

El a precizat că, în opinia sa, cel mai mult la ultimele negocieri dintre Andrei Spânu și șeful Gazprom, Alexei Miller a contact situația din regiunea transnistreană.

„În negocierile cu Gazprom cred că mai mult a contat în negocieri partea transnistreană, în situația în care era evident că o eventuală sistare a gazelor naturale pentru malul drept ar însemna și afectarea directă a consumatorilor din stânga Nistrului, precum și a Centralei Termoelectrice Moldovenești de la Ciurciugan care este controlată tot de o companie rusească (InterRao). Cred că mai mult aici s-a jucat [la] negociere și anume Transnistria”, a declarat el.

Munteanu a mai explicat că în prezent există în proces de consultare un nou proiect de lege care vine să modifice legea gazelor naturale și se propune anume ca prin lege să fie obligat furnizorul de ultimă instanță – adică Moldovagaz – să aibă rezerve de gaze naturale care ar asigura necesarul de consum pe parcursul a două luni de iarnă.

„Mai mult ca atât, acum când avem această interconexiune cu România, posibilitatea de a identifica sau contracta rezerve de capacități de stocare este mai diversă ținând cont că, de fapt, și Ucraina oferă posibilitatea de stoca gaze naturale. De aceea este o idee absolut sănătoasă”, a conchis el.