CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Propaganda MOSCOVEI spune că Odessa trebuie capturată de armata rusă pentru a se putea interveni militar în Republica Moldova

Cetăţeni ţin o panglică mare cu Sfântul Gheorghe în cadrul acţiunii „Regimentul Nemuritor”, la sărbătorile de marcare a 74 de ani de la Ziua Victoriei la Chişinău, Moldova, 09 mai 2019.
©EPA-EFE/DUMITRU DORU  |   Cetăţeni rusofili expun o panglică mare cu Sfântul Gheorghe în cadrul acţiunii „Regimentul Nemuritor”, la sărbătorile de marcare a 74 de ani de la Ziua Victoriei la Chişinău, Moldova, 09 mai 2019.

Propaganda rusă încurajează o intervenție militară a Rusiei împotriva Republicii Moldova

Presa și unii politologi ruși au început să îndemne deschis Moscova să pedepsească Republica Moldova pentru „ieșirile” guvernării din ultimul timp, precum interzicerea simbolurilor „Z”, „V” și, în special, a panglicii Sf. Gheorghe – primele asociate direct cu agresiunea asupra Ucrainei, ultima considerată un simbol al armatei ruse, constată https://www.veridica.ro/ro.

Există de ceva ani un curent de „recuperare” a amintirilor sovietice, bazat pe un raţionament simplist.

Ce simbolizează, de fapt, panglica rusească a Sfântului Gheorghe?

Nimic altceva decât nostalgia față de Imperiului ţarist şi teritoriile cotropite de acesta prin nenumărate războaie …

Ea reprezintă un element simbolic militar rusesc, care constă dintr-o panglică bicoloră negru-oranj, atașată la Ordinul Sfântului Gheorghe, Crucea Sfântului Gheorghe și Medalia Sfântului Gheorghe.

Panglica își are originile în perioada Imperiului Rus fiind un element adițional la cele trei distincții cu care erau decorați militarii ruși pentru eroism.

În perioada sovietică cele trei distincții au fost interzise de către autoritățile comuniste, întrucât ele reprezentau țarismul, astfel din 1917 până în 1992 panglica nu a fost utilizată pe aceste distincții.

Totuși,aceasta a continuat să fie folosită în continuare pe distincțiile Sfântului Gheorghe în Armata Albă antibolșevică, în Corpul militar rus din cadrul Wehrmachtului și pe decorațiile sovietice Ordinul Gloriei și medalia pentru victoria asupra Germaniei, după ce a fost redenumită ”gvardeiskaia lenta” (panglica gărzii).

În 2005, la inițiativa unor organizații din Federația Rusă, panglica Sfântului Gheorghe a fost instituită ca simbol al Zilei Victoriei asupra Germaniei Naziste, aceștia demarând de atunci o acțiune anuală de distribuire în rândul populației a acestor panglici.

Sub culorile acestei panglici au fost deznaţionalizate şi rusificate zeci de popoare în decursul secolului al XIX-lea iar în prezent reprezintă un simbol al Armatei Roşii „eliberatoare”, cu toate că mai degrabă această panglică este un simbol al imperialismului moscovit indiferent dacă este ţarist sau sovietic.

Liga tineretului rus de la Chişinău distribuie azi aceste panglici ale Sfântului Gheorghe, susţinând că reprezintă un simbol al victoriei din al Doilea Război Mondial.

Din punctul lor de vedere, chestiunile sunt clare: naziştii au fost răi, sovieticii au fost buni, chiar dacă şi sovieticii, şi naziştii au fost la fel de nemernici.

Confuzia pe care încearcă prin promovarea de către propaganda imperialistă rusă a panglicii Sfântului Gheorghe este aceea că un totalitarism ar fi mai bun decât altul.

Se inoculează ideea că totalitarismul sovietic ar fi fost mai bun decât totalitarismul nazist – şi asta doar pentru că a ieşit învingător. 

Acum, cu toate că forțele Moscovei par să se fi împotmolit în Ucraina (în unele cazuri chiar s-au scufundat), având în vedere contextul intern și extern , deciziile Chișinăului par destul de curajoase, dat fiind că pot avea costuri politice și economice semnificative ca urmare a represaliilor Rusiei.

Presa pro-Kremlin spune că Odessa trebuie capturată și pentru a se putea interveni în Republica Moldova.

Instituții de presă afiliate Kremlinului au început să ceară aproape deschis penalizarea Republicii Moldova.

După ce aici au fost interzise simbolurile care se asociază cu intervenția militară rusă în Ucraina, iar Chișinăul a spus în câteva rânduri că este gata să se dezică de dependența totală față de gazul rusesc, chiar cu prețul unor costuri mai mari economice și sociale, presa rusă a publicat o serie de articole critice la adresa autorităților, iar în unele dintre ele încurajează o intervenție militară.

„Încă un argument pentru a ajunge până la Odessa: În Republica Moldova se întețesc protestele împotriva politicii rusofobe a președintelui Maiei Sandu”, a titrat pagina web pro-Kremlin politnavigator.net, la un articol în care vorbește despre câteva acțiuni de protest în Republica Moldova împotriva interzicerii însemnelor care se asociază cu agresiunea militară rusă, în special a panglicii Sf. Gheorghe.

Publicația sugerează exagerat că ar exista o rezistență organizată și, practic, gherile, care desenează pe pereți și drumuri simbolurile interzise, iar la final îl citează pe un oarecare politolog din Kaliningrad, Alexandr Nosovici, care a sugerat pe canalul său de telegram că Rusia ar trebui să vină să-și apere adepții de autoritățile de la Chișinău.

„În Republica Moldova au loc acțiuni reale în sprijinul Rusiei, al panglicii Sf. Gheorghe și al sărbătoririi Zilei Victoriei. Este un argument în plus pentru a ajunge la Odessa.

În caz contrar, viețile a sute de mii de moldoveni pro-ruși vor fi transformate în iad”, a scris Nosovici, citat de Politnavigator.

Cu un mesaj similar este citat și politologul rus Marat Bașirov, într-un articol în care se vorbește despre intenția Chișinăului de a ieși de sub influența energetică a Rusiei. „Moldova țese din nou intrigi împotriva Gazprom.

Trebuie luată Odessa”, titrează publicația. Articolul este despre declarațiile vicepremierului Andrei Spânu, care a anunțat că nu s-a ajuns la o înțelegere cu Gazprom în privința unei datorii de peste 700 de milioane de dolari, pretinse de concernul rus, astfel că de la 1 mai, ar putea să sisteze livrările, iar Chișinăul este gata să achiziționeze din alte surse, chiar dacă va fi mai scump.

În aceste condiții și regiunea separatistă transnistreană, care în prezent nu achită gazul consumat, va trebui să-l plătească la prețul de piață.

„Concluzia este: e timpul să fie luată Odessa. Vom securiza și Transnistria, și Gazprom va putea scoate mai ușor banii”, este remarca lui Bașirov.

În ultima vreme Rusia a resuscitat conceptul de Novorossyia un teritoriu care include stabilirea unui coridor terestru civil şi militar între Crimeea ocupată de Rusia şi regiunea Odesa. Astfel, Rusia ar penetra spre Republica Moldova, cu regiunea transnistreană şi spre frontiera cu România urmând posibilităţi variate pentru acţiuni geopolitice.

Regiunea Odesa încinge ca un brâu Transnistria și R.Moldova, iar dacă s-ar ajunge la destabilizarea situaţiei în acest acest teritoriu, Rusia ar putea ajunge pe Dunăre până la braţul Chilia, pe vechea frontieră a României cu Uniunea Sovietică.

Situl rubaltic.ru scrie despre faptul că și în Republica Moldova ar fi necesară ”o campanie de denazificare”, la fel ca în Ucraina.

Publicația se referă la interzicerea simbolurilor care propagă războiul și exagerează în privința modului în care în Republica Moldova este marcată Ziua Victoriei în cel de-Al Doilea Război Mondial (care se omagia pe 9 mai, la fel ca și în alte state din fosta URSS).

„Ceea ce fac acum șeful statului și partidul de guvernământ (din R.Moldova) reprezintă un semnal clar că nu doar în Ucraina este necesară denazificarea”, concluzionează articolul.

Moscova vrea să intimideze Chișinăul, dar și să îi arate propriei sale populații că are forța să intervină militar unde dorește.

Alături de „îngrijorarea profundă” manifestată de Moscova prin intermediul purtătorului de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, se pare că apropourile din ultimele două zile din presa moscovită au ca scop să tempereze ieșirile antirusești ale Chișinăului și să le arate din deget autorităților, amenințându-le cu forța armelor.

Este adevărat că nu este cel mai potrivit moment pentru Rusia, având în vedere că nava sa amiral din Marea Neagră, „Moskva”, a fost scufundată de armata ucraineană, iar alte nave militare ruse s-au retras din preajma Odessei.

Un alt scop al acestor articole este de a le arăta cetățenilor ruși că Rusia este în continuare o forță militară de temut și se poate implica oricând și oriunde pentru a-și apăra interesele, sau interesele celor care declară că apără interesele Rusiei.

Este și un mesaj pentru forțele pro-ruse de la Chișinău că „Moscow is coming” (sau poate pentru a-l parafraza pe fostul premier Dmitri Medvedev, care, ca răspuns la nemulțumirile populației din Crimeea, a spus „nu sunt bani, dar voi rezistați”), pentru a alimenta în continuare nemulțumirile împotriva guvernării pro-europene, a provoca disensiuni în societate și a slăbi și mai mult Republica Moldova în contextul complicat prin care trece.

Una peste alta, decizia de a interzice simbolurile invadării Ucrainei, inclusiv a panglicii Sf. Gheorghe, considerată (pe nedrept) un simbol al victoriei URSS în Al Doilea Război Mondial, sunt printre cei mai deciși pași întreprinși de autoritățile de la Chișinău de la începutul războiului din Ucraina.

Guvernarea pro-europeană a Republicii Moldova părea destul de debusolată după 24 februarie, când se prognoza o capitulare rapidă a Ucrainei.

Republica Moldova este printre puținele state europene care nu s-a alăturat sancțiunilor economice și politice împotriva Rusiei, făcând trimitere la dependența de gazul rusesc, chiar dacă multe alte state care au impus sancțiuni se găsesc într-o situație similară.

Pe de altă parte, Republica Moldova devine cel mai vulnerabil stat în cazul în care Ucraina ar ceda în fața invaziei ruse.

Cu o armată sub-finanțată și sub-dotată, având și o regiune secesionistă controlată de Moscova, dar și mulți pro-ruși în interior, deciziile sensibile, care pot afecta interesele Rusiei, chiar dacă par curajoase, sunt și destul de riscante, cu efecte politice și economice periculoase pe termen mediu.

VIDEO: Literele simbolice „V” și „Z”, care reprezintă simbolurile agresiunii Rusiei asupra Ucrainei, dar și panglica „Sfântul Gheorghe” au fost interzise de legislativul de la Chișinău care a început lupta cu dezinformarea prin modificarea mai multor legi. Astfel, cei care vor răspândi informații false riscă, inclusiv, pedepse penale.

19/04/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DEȘI FINALIZAT în această vară, gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, care racordează Republica Moldova la sistemul energetic românesc, încă nu funcționează

Gazoductul Iaşi - Chişinău / Lucrările au intrat, oficial, în faza a II-a,  de la Ungheni până în Capitală - CursDeGuvernare.ro

Deși e funcțional, gazoductul Iași – Chișinău (harta sus), pare să aibă mai degrabă un rol decorativ decât unul practic.

Criza recentă a gazelor din Republica Moldova a arătat încă o dată că pe lângă succesul istoric repurtat de forțele pro-europene de la Chișinău este nevoie și de a strategie reală și voință politică pentru a face față șantajului energetic constant pe care Rusia îl practică în raport cu statele care sunt dependente de livrările sale de gaze.

Deși finalizat în această vară și ajustat la începutul lui octombrie, gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, care racordează de facto Republica Moldova la sistemul energetic european via România, și-a dovedit mai degrabă ineficiența, scrie publicația https://www.veridica.ro.

Prețul ridicat al gazelor pe piețele internaționale a făcut imposibilă achiziționarea de către Republica Moldova a unor volume de gaze din Europa care să fie aduse prin intermediul acestei conducte.

Republica Moldova privește acest gazoduct doar prin prisma raționamentului comercial și nu și prin cel politic. Cu alte cuvinte, gazoductul va rămâne doar o plasă de siguranță, care nu va fi folosită decât în cazul puțin probabil în care gazele venite dinspre România vor fi mai ieftine decât cele achiziționate de la Gazprom.

„Dacă gazele care vin din România au un preţ mai bun decât cele care vin din Rusia, atunci vom folosi gazoductul să aducem gaze până la Chişinău”, a spus ministrul infrastructurii și dezvoltării regionale de la Chișinău, Andrei Spânu, care a mai menţionat că tot necesarul de gaze al Republicii Moldova pe timpul verii ar putea fi asigurat de Iaşi-Ungheni.

De altfel, gazoductul este proiectat pentru și mai mult și ar putea acoperi lejer consumul Republicii Moldova, dacă nu includem și regiunea separatistă transnistreană.

Capacitatea maximă de livrare dinspre România spre Republica Moldova se ridică la 5.076.000 milioane de metri cubi zilnic, ceea ce înseamnă circa 1,85 de miliarde de metri cubi de gaz pe an.

Republica Moldova, fără regiunea transistreană, consumă, în medie, circa 1,1 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Diferența până la aproape trei miliarde o constitutie Transnistria, mai precis centrala termo-electrică de la Cuciurgan, care produce energie electrică prin arderea gazelor.

Gazoduct decorativ?

Este foarte foarte greu de crezut că Gazprom nu va da gaze mai ieftine decât oricare alt concurent în Moldova, în condițiile în care această poziție de furnizor a companiei îi oferă Moscovei pârghii de influență politică.

Acest lucru va face din gazoductul românesc de 150 de kilometri, pentru care care Transgaz România a plătit circa 150 de milioane de euro, doar un obiect folosit ocazional.

Deși e funcțional, gazoductul Iași – Chișinău pare să aibă mai degrabă un rol decorativ decât unul practic

Foto: O stație de pompare în timpul ceremoniei de inaugurare a gazoductului moldo-român Iași-Ungheni

În privința acestui gazoduct, noi ne-a făcut datoria să existe această posibilitate. Republica Moldova își va găsi gaze acolo unde este mai avantajos pentru ei, nu există nicio obligativitate să cumpere din România”, a declarat pentru Veridica.ro, președintele Transgaz, Petru Văduva.

El a explicat că faptul că în acest moment conducta nu e folosită ține doar din considerente comerciale.

„Dacă va exista cerere [dinspre Chișinău], noi putem să livrăm. Noi suntem transportatori, dacă cineva dorește gaz și cumpără din România sau din altă parte prin tranzit prin România, noi putem să-l transportăm. Noi putem să livrăm gaz și acum, nu este neapărat despre viitor. Când va exista cererea comercială din acest punct de vedere, noi vom putea duce gaz acolo [în Republica Moldova]”, a explicat oficialul Transgaz.

Petru Văduva a dat asigurări că gazoductul poate funcționa la capacitate maximă și nu există în prezent nicio problemă tehnică legată de acest obiectiv.

În ceea ce privește posibilitatea evocată de autoritățile de la Chișinău, de a stoca pe viitor gaze în depozite din România sau Ucraina, Petru Văduva a explicat că România poate asigura acest lucru.

Sigur că putem stoca gaze pentru Republica Moldova. La noi depozitele nu sunt la capacitate maximă. Este din nou o chestiune comercială. Conform legii oricine poate să facă asta. Locația rezervorului nu contează, este pur și simplu legea fluidelor. Atâta timp cât există gaz în conductă, automat poate să fie și în Timișoara acest depozit. Dacă există o cerere, gazul poate fi livrat oriunde”, a insistat oficialul Transgaz.

Negocieri bizare pentru gaze și dezvoltarea infrastructurii energetice. România, sărită de la contracte în ciuda investițiilor făcute până acum

Cu alte cuvinte, România are pregătite toate pârghiile pentru a ajuta Republica Moldova să-și asigure securitatea energetică, dar deocamdată problema rămâne în preț.

Cât timp Chișinăul preferă să evite achizițiile de pe piețele libere, unde gazele sunt mai scumpe, decontează politic în fața Moscovei.

Acest lucru s-a văzut din plin la ultimele negocieri, acolo unde Republica Moldova a fost atrasă într-un contract pe cinci ani cu preț flexibil care, sub pretextul secretului comercial, nu a fost făcut public.

Pe de altă parte, la prețul oricum exorbitant de 400-450 de dolari pe mia de metri cubi pe care Republica Moldova îl plătește în prezent la Gazprom (Serbia plătește 270 de dolari preț fix), actuala guvernare de la Chișinău va plăti din bugetul de stat către cetățeni care primesc compensații, circa 10 miliarde de lei (500 de milioane de euro) pentru perioada rece.

Combinând prețul de achiziție de 400-450 de dolari de la Gazprom cu compensațiile de la stat, la care se mai adăugă și dificultățile impuse de o negociere slabă cu plata la zi pe 20 ale lunii, obținem o formulă de preț care s-ar putea să fie mai costisitoare pentru Republica Moldova decât dacă ar fi achiziționat gazele de pe piețele libere și le-ar fi transportat apoi prin gazoductul Iași-Chișinău.

Mai mult, asta ar fi pus într-o dificultate majoră Rusia care ar fi trebuit să livreze separat în Transnistria prin subsidiara sa de la Chișinău, denumită Moldovagaz, asta în condițiile în care transnistrenii nu mai plătesc niciun ban pentru gazele rusești de 15 ani, ceea ce a dus la acumularea unei datorii istorice care se ridică deja la circa 8 miliarde de dolari și pe care Moscova o impune mai mult sau mai puțin tot Chișinăului.

Conform contractului încheiat de vicepremierul Andrei Spânu pe 29 octombrie la Sankt Petersburg, Chișinăul nu doar că plătește la zi gazele, dar mai și dă o parte din bani anticipat, în timp ce Tiraspolul continuă să fie scutit.

Cu toate acestea, Spânu a negociat un volum combinat de gaze pentru ambele maluri ale Nistrului de circa 3,3 miliarde de metri cubi. Conform contractul, Republica Moldova este obligată să achiziționeze acest volumul de gaze cu o deviere nu mai mare de 5%.

Cu toate acestea, într-un interviu recent oferit postului Europa Liberă, vicepremierul Spânu a explicat că Republica Moldova se gândește ca de anul viitor să nu mai depindă 100% de livrările de energie electrică de la Cuciurgan din Transnistria și să reducă acest procent pe la 70%. Celelalte 30% ar putea fi achiziționate din Ucraina.

Totuși, Spânu nu a evocat și un asemenea scenariu de apovizionare cu 70% de la Gazprom și 30% din România, situația pe infrastructură fiind asemănătoare. Ucraina are dezvoltată o rețea în nordul Republicii Moldova pe unde poate furniza energie, în timp ce România poate livra dinspre vest spre centru gaze Republicii Moldova.

Mai mult, în același interviu Andrei Spânu spune că va face tot posibilul să interconecteze Republica Moldova cu România cât mai rapid, dar în același timp oferă contractul pentru construcția liniei Vulcanești-Chișinău unei companii indiene, deși la licitație a participat și o firmă din România care a avut o ofertă aproape similară cu cea a indienilor, diferența fiind, conform surselor consulate de Veridica.ro de 30.000 de euro.

Cu alte cuvinte, după ce România a facilitat construcția gazoductului de 150 de milioane de milioane de euro, linia aeriană de transport de energie electrică care va conecta Republica Moldova cu UE via România, în valoare de 260 de milioane de euro, este dată unei companii indiene asupra căreia se presupune că s-au făcut multe derogări.

De astfel, compania românească care a participat la licitație nici măcar nu a fost anunțată de autoritățile de la Chișinău că ar putea să-și facă anumite modificări minore la ofertă pentru a nu fi descalificată din cursă, conform surselor Veridica.ro.

Vicepremierul Spânu a spus pe 15 noiembrie că motivul excluderii firmei din România a fost că nu a prezentat un document conform cerințelor, e vorba de o garanție financiară. „Îmi pare rău, dar asta este situația”, a declarat el.

Spânu nici nu a făcut deplasarea în vizita recentă a Maiei Sandu la București, deși era anunțat pe lista oficialilor din Repubica Moldova, acolo unde Republica Moldova a ridicat problema stocării unor volume de gaze în depozite din România.

Improbabilități și mulți de „dacă”

Experții consultați de Veridica.ro la Chișinău, au confirmat că gazoductul Iași-Ungheni are mai degrabă rolul de a crea o pârghie de negociere cu Gazpromul, decât de a aduce efectiv gaze din Europa.

„Scopul acestei conducte este sa consolideze securitatea energetică și să elimine vulnerabilitatea Moldovei de a se alimenta doar dintr-un singur coridor de gaz. Prima funcție a acestui gazoduct este securitatea. Asta înseamna că el nu trebuie neapărat să fie umplută cu gaz în permanență […] Este un principiu la fel ca la armată și cheltuierea banilor pentru ea. Ea trebuie să asigure securitatea nu să lupte permanent în războaie”, a declarat fostul consilier prezidențial și expertul în energie, Sergiu Tofilat.

El a explicat că un astfel de sistem cu un gazoduct de negocieri funcționează și în Lituania, acolo unde în 2014 s-a dat în exploatare la Klaipeda un terminal de gazele lichefiate – LNG.

„El nu este folosit, sau mai bine zis foarte puțin, doar la nivelul minim tehnic necesar, dar acest terminal le-a permis țărilor baltice să rupă un preț cu 30% mai jos de la Gazprom”, explică el.

Tofilat este de părere că existența gazoductul Iași-Chișinău i-a permis Republicii Moldova să obținută un preț mai mic la gaze în negocierile cu Gazprom.

Fostul consilier prezidențial a explicat că gazoductul Iași-Chișinău ar putea fi folosit atunci când, de exemplu, Republica Moldova găsește volume de gaz la un preț mai convenabil ca al Gazpromului.

„Eu cred că cineva, iarna, nu poate oferi un preț mai bun decât Gazprom. Când va fi un surplus de gaze pe piața europeană, atunci ne putem aștepta”, a concluzionat el.

La rândul său, expertul în energetică de la Chișinău, Ion Munteanu, a declarat pentru Veridica.ro că gazoductul a fost conceput din start ca să servească drept soluție atunci când apar probleme legate de aprovizionarea cu gaze naturale și securitatea energetică.

„Era clar că scopul lui este mai mult de a face față unor probleme de securitate energetică, decât unul comercial care să vină cu oferte, cel puțin pe termen mediu […] Observăm ceea ce se întâmplă în România, de exemplu această țară are conexiuni cu statele vecine membre ale Uniunii Europene. Acest lucru s-a încercat și încearcă să se facă și în Republica Moldova, stat care este membru al Tratatului Comunității Energetice”, a declarat Munteanu.

El a precizat că, în opinia sa, cel mai mult la ultimele negocieri dintre Andrei Spânu și șeful Gazprom, Alexei Miller a contact situația din regiunea transnistreană.

„În negocierile cu Gazprom cred că mai mult a contat în negocieri partea transnistreană, în situația în care era evident că o eventuală sistare a gazelor naturale pentru malul drept ar însemna și afectarea directă a consumatorilor din stânga Nistrului, precum și a Centralei Termoelectrice Moldovenești de la Ciurciugan care este controlată tot de o companie rusească (InterRao). Cred că mai mult aici s-a jucat [la] negociere și anume Transnistria”, a declarat el.

Munteanu a mai explicat că în prezent există în proces de consultare un nou proiect de lege care vine să modifice legea gazelor naturale și se propune anume ca prin lege să fie obligat furnizorul de ultimă instanță – adică Moldovagaz – să aibă rezerve de gaze naturale care ar asigura necesarul de consum pe parcursul a două luni de iarnă.

„Mai mult ca atât, acum când avem această interconexiune cu România, posibilitatea de a identifica sau contracta rezerve de capacități de stocare este mai diversă ținând cont că, de fapt, și Ucraina oferă posibilitatea de stoca gaze naturale. De aceea este o idee absolut sănătoasă”, a conchis el.

06/02/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Vladimir Putin – o ascensiune absolut uluitoare

Incursiune în regimul lui Putin

 

După prăbușirea regimului bolșevic, o Rusie revenită la sistemul proprietății individuale și a unor libertăți relativ mai largi ar putea să devie un punct de atracție mai primejdios decât a fost un stat cu regim sovietic-comunist” (Iuliu Maniu, iulie 1941, într-o scrisoare adresată lui Ion Antonescu)

 

Atunci când Boris Elțîn l-a desemnat președinte interimar, la sfârșitul anului 1999, pentru Vladimir Putin a fost încoronarea unei ascensiuni absolut uluitoare, care începuse cu doar patru ani mai devreme, la Moscova, în calitate de consultant prezidențial.

În 1997 fusese numit adjunct al șefului administrației prezidențiale și a intrat în atenția lumii în 1998, când, ca șef al Serviciului Federal de Securitate, le-a ordonat trupelor rusești să intre în Cecenia. *În timpul lui Elțîn s-au format și au crescut în Rusia cartelurile crimei organizate.

Acum, sub Putin, ele hotărăsc ce se întâmplă în stat. Când președintele spune că orice redistribuire a proprietății este imposibilă și că totul ar trebui să rămână așa cum este, tocmai la această stare de spirit se referă – la puterea, influența și uluitoarea lor bogăție.

Putin poate fi Dumnezeu și țar în Cecenia, pedepsind și iertând, dar îi este frică să se atingă de acești mafioți. Banii care sunt puși în joc aici întrec cu mult orice vis, iar prețul unei vieți sau al onoarei unui om este derizoriu atunci când profiturile se măsoară în milioane.

Odată cu instalarea grupului mafiot al lui Pașka Fedulev, Uralii au încetat să mai trăiască “după reguli”, pentru a folosi jargonul infractorilor, care a găsit în Rusia un sol atât de fertil încât este folosit chiar de președinte în discursurile lui.

Pe străzile din Ekaterinburg, i-am întrebat pe oameni pe cine respectă: pe guvernatorul Rossel? Pe Cernețki, primarul orașului? Răspunsul lor a fost: “pe cei din [cartelul mafiot] Uralmaș”. I-am întrebat cum pot respecta niște bandiți.

Răspunsul a fost foarte simplu: “Ei trăiesc după legile hoților, dar cel puțin au legi. Noii bandiți nu le respectă nici măcar pe astea”. *** * *Într-un interviu la Radio Europa Liberă, din 2006, Mihail Gorbaciov a declarat că Putin i-ar fi spus că “influența grupărilor mafiote și a altor elemente de acest fel este atât de puternică, încât alegerile devin simple tranzacții de vânzare-cumpărare”.

Ceea ce era rău, arată Gorbaciov că i-ar fi spus Putin, “pentru că nu poți avea democrație și să te lupți cu crima și corupția dacă elementele criminale au putința să se infiltreze într-un asemenea mod în rândurile aparatului de guvernare”.

Să fie Putin un om care s-ar lăsa atras spre democrație, dacă s-ar elimina în mare parte crima și corupția, sau să nu fie decât un orator care se pricepe să-și argumenteze autoritarismul? Gorbaciov pare convins de prima variantă.

Cu siguranță, o parte semnificativă a economiei rusești de sub Putin continuă să se descătușeze din lanțurile planificării centralizate sovietice, semn că apare o anume acceptare a unor libertăți mai mari.

O excepție care-ți sare imediat în ochi este monopolul asupra gazelor naturale din Rusia: compania Gazprom, creată în anul 1992.

Politicile sale de preț și felul în care își repartizează oferta aduc aminte de opacitatea și ineficiența planificării centralizate sovietice. Uriașa sa infrastructură de conducte, drept urmare, nu este întreținută în totalitate și se învechește.

Rusia de la început de secol XXI s-a văzut trimisă în rolul unui jucător mult mai puțin important pe scena lumii. Ucraina, Georgia și alte foste republici sovietice ieșiseră de pe orbita ei. Pentru a ataca această chestiune, Putin a apelat în mod strategic la o armă care, în multe privințe, este mai puternică decât Armata Roșie: o prezență masivă pe piețele de energie ale lumii.Puterea militară a URSS a fost ținută la respect prin potențialul contraatac al Statelor Unite. Dar Rusia nu se consideră amenințată cu represalii majore în caz că decide să-și folosească gazul natural drept armă economică sau politică.

Deoarece Rusia este un furnizor esențial de gaz pentru Occidentul european și pentru așa-numitele “străinătăți apropiate”, ca Ucraina, puterea ei de piață rămâne aproape necontestată.În plus, Rusia a devenit un jucător de primă mână și pe piața mondială a țițeiului, chiar dacă acolo puterea ei de influență rămâne mai modestă decât pe piața gazului natural, fiindcă petrolul nu poate fi monopolizat cu tot atâta ușurință.

Pe Putin l-a intrigat reacția Occidentului față de felul cum a gestionat el negocierea privind cererea Gazpromului de a impune prețuri mai mari pentru gazul natural livrat Ucrainei – el a fost denunțat din toate părțile pentru brutalitatea lui în pur stil sovietic, atunci când intervenția sa a dus la o scurtă întrerupere a livrărilor.

Bine, trebuie să se fi mirat el, dar capitaliștii nu este normal să impună prețul pe care-l suportă piața și să nu ezite să exploateze avantajul economic în scop de profit?! Nu la fel ar fi procedat și un Vanderbilt sau un Carnegie al Americii de secol XIX?Niște capitaliști veritabili, care își protejează profitabilitatea pe termen lung, ar fi căutat să ajungă la o ajustare gradată, în numele bunelor relații cu clientul și al maximei profitabilități pe termen lung.

Deși s-ar părea că, de la întreruperea furnizării de gaz, Ucraina a devenit mai cooperantă cu politicile de străinătate apropiată ale Rusiei, incidentul i-a determinat pe clienții din Europa Occidentală să caute alternative la gazul rusesc, în special gaz natural lichefiat și alte surse cu transport prin gazoducte.

Ceea ce nu va servi deloc intereselor pe termen lung ale Rusiei.* * *Economia Rusiei se poate astăzi descrie cel mai bine ca fiind o economie de piață având în spate o respectare a legii încă imperfectă.

Un segment important al celor mai prețioase valori ale națiunii se află în mâinile statului sau ale aliaților Kremlinului. Controlul politic a fost întărit prin controlarea principalelor companii mediatice, majoritatea celorlalte fiind „încurajate” să se autocenzureze.

Scăderea bruscă și puternică a valorii rublei, după intrarea în faliment a Rusiei, în 1998, a forțat transformarea unei economii primitiv de necompetitive, clădită de-a lungul a generații întregi de planificare centralizată, într-una marginal competitivă.

Cu un randament orar atât de scăzut pe tot întinsul vastelor teritorii ale Rusiei, disponibilizarea neîntreruptă în cadrul fabricilor flagrant supradimensionate în ceea ce privește personalul a adus multe sectoare de activitate la marginea competitivității internaționale.

Cererea substanțial acumulată a Rusiei pentru bunuri de consum, combinată cu posibilitățile de investiții străine consistente, ar fi impulsionat cu siguranță producția bunurilor de consum – dacă investitorii ar fi putut să conteze pe respectarea drepturilor de proprietate.

În ciuda existenței unor coduri definite, drepturile de proprietate rămân firave în Rusia.

În ultimii ani, Duma a votat acte legislative  majore pentru întărirea primatului legii. Dar una este să schimbi legea și cu totul alta să aplici noile reguli.

 

 

 

 

Imagini pentru rusia lui putin photos

 

 

 

 

Putin a folosit aplicarea selectivă a legilor noi și existente, pentru a prelua sub controlul guvernului activele energetice.

Această aplicare selectivă, mai degrabă decât vreo lipsă de noi reguli, este marea problemă.În termenii certitudinii legale, nu prea există mare diferență între o țară ale cărei legi restricționează dreptul individual de proprietate și una în care drepturile legale depline se aplică în mod selectiv, în funcție de prioritățile politice. Un drept respectat selectiv nu mai e un drept.

Astfel, o națiune ca Rusia se prea poate să-și rescrie codul juridic, dar reorânduirea codului cultural este o sarcină care va dura peste ani, dacă nu chiar peste generații.

Rusia este sortită să joace un rol în evoluția pe mai departe a capitalismului global.

Dacă acest rol se va vedea limitat la o economie ce crește lent, roasă de boala olandeză *** și de o alocare suboptimă a resurselor de capital, atât de caracteristică regimurilor autoritare, nu se va putea ști decât în următoarele două decenii.

Cu activele sale energetice și militare, Rusia va fi un actor principal pe scena mondială în deceniile care ne așteaptă. Dar este mult prea devreme să ne pronunțăm despre ce fel de actor va fi.

 

Sursa: 

 

https://franckmelen.wordpress.com/2010/11/27/incursiune-in-regimul-lui-putin 

*Alan Greenspan, “The Age of Turbulence. Adventurea in a New World”, The Penguin Press, New York, 2007 / Editura Publica, București, 2008** Anna Politkovskaia, “Putin’s Russia”, Harvill Press, 2004 / Editura Meditații, București, 2008***denumirea de “boala olandeză” (dutch disease) provine de la teama de dezindustrializare din Olanda în urma descoperirii zăcămintelor petrolifere în Marea Nordului, deoarece creșterea exporturilor de bunuri primare generează intrări valutare mari, întărind moneda și lovind competitivitatea industriei de prelucrare

19/12/2019 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: