Bătălia de la Lepanto și spulberarea mitului invincibilității Imperiului Otoman

După ce au cucerit Constantinopolul in 1453, turcii au invadat Peninsula Balcanică, avansând spre centrul Europei și au transformat prin cuceriri navale succesive estul Mediteranei într-un „lac turcesc”.

La data de 7 octombrie 1571 a avut loc Bătălia de la Lepanto, dintre flota unită a Spaniei, Veneției, Genovei, Neapolelui, a Ducatului de Savoia și Cavalerilor de Malta, pe de o parte, și flota Imperiului Otoman, pe de altă parte.

La această bătălie s-a ajuns după ce Imperiului Otoman își sporise masiv dominaţia în Marea Mediterană, partea estică a acesteia fiind transformată practic de otomani într-un „lac turcesc”. Diverși papi au propus de mai multe ori suveranilor creștini sǎ se unească împotriva inamicului comun, dar fără succes. În 1570 papa Pius al V-lea a reușit sǎ adune forțele creștine pentru a elibera Ciprul, atacat de turci, formând Liga Sfântă. Toate statele cu ieșire la mare, cu excepția Franței (aliată cu Imperiul Otoman împotriva Spaniei) și a Imperiului Romano-German care prefera sa rămână neutru, au intrat în alianță.Fiul ilegitim al împăratului Carol al V-lea, Ioan de Austria, a fost numit comandant suprem al flotei Ligii Sfinte.

Bătălia care a durat timp de cinci ore s-a dat la marginea nordică a Golfului Patras, în largul coastelor Greciei, foarte aproape de baza navală a forțelor otomane de la Lepanto. În acea zi armata creștină a înfruntat puternica flotă otomană condusă de Ali Pașa, iar această bătălie avea să rămână una dintre cele mai mari confruntări navale din istorie.

Atunci, forțele otomane s-au ciocnit cu flota Ligii Sfinte – o coaliție de state catolice în care s-au implicat masiv Spania și statele italiene, în bătălie fiind angajate peste 400 de nave de război.

Au murit în acea confruntare, socotită printre cele mai sângeroase bătălii navale desfășurate până la Primul Război Mondial, 30.000 de turci și 8.000 de creștini. După bătălie din cele 251 vase cât însuma flota otomană, 50 au fost scufundate şi 137 capturate, iar de partea cealaltă, creştinii au pierdut doar 17 nave dintr-un total de 208, iar această victorie creștină i-a împiedicat pe turci să preia controlul asupra întregii Mediterane.

Victoria Ligii Sfinte a marcat prima victorie semnificativă pentru o forță navală creștină asupra unei flote turcești, fiind de asemenea, ultima ciocnire majoră din lumea occidentală. între vase de război cu vâsle.

Conflictele dintre musulmani și creștini au avut loc încă de la apariția Islamului la mijlocul secolului al VI-lea, când au căzut sub stăpânirea acestuia ținuturile creștine din Orientul Mijlociu, nordul Africii și din cea mai mare parte a peninsulei Iberice.

Abia în sec.al XV-lea, catolicii angajați în „Reconquista”, i-au alungat pe musulmani din Spania, victoria acestora culminând cu căderea regatului arab de la Granada.

Dar în secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman era în ofensivă și câștiga teren în Europa de Est, fapt care l-a determinat pe Papa Pius al V-lea să creeze Liga Sfântă și să adune o forță navală care să se opună primejdiei.

Flota creștină a desfășurat cu succes galioanele – nave cu vele cu laturi înalte capabile să transporte mai multe tunuri, care le dădeau avantajul decisiv al puterii de foc.

Flota creștină i-a nimicit pe turci, scufundându-le majoritatea galerelor înainte ca soldații de la bordul acestora să poată intra în luptă.

Înfrângerea de la Lepanto a distrus mitul invincibilității turcești creat în vremea lui Suleiman Magnificul, care a domnit între 1520 și 1566 și poate fi socotită primul pas spre declinul inexorabil al Imperiului Otoman, care avea să dispară câteva secole mai târziu, după Războaiele Balcanice și Primul Război Mondial.

Publicitate