CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Fostul agent al securității ceaușiste, Lucian Boia, militează pentru federalizarea României

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Turnătorul DIE Lucian Boia insultă din nou poporul român: “românii sunt slavi, nu latini”.

 

 

 

Coșul de gunoi al lui Lucian Boia

 

În plină pandemie , dar și în anul „doliului” Trianon”-ului, „enciclopedistul” Lucian Boia, dascăl la Facultatea de istorie a Univ. București, ne-a pricopsit cu o nouă „operă” – rezultat al gândirii sale imaginative – operă promovată cu sârg de amicul Liiceanu de la Humanitas. Se cheamă opera aceasta ”Românii și Europa. O istorie surprinzătoare”
Și pentru că, „surprinzător”, anul 1940 a adus, chiar la vremea aceasta, rapturile teritoriale cunoscute (Basarabia cu nordul Bucovinei, sudul Dobrogei și nord-vestul Ardealului), vă voi relata câte ceva din gândirea boistă cu privire la neamul acesta al nostru, despre care aflăm de la autorul în cauză că  “românii sunt latini pentru că vorbesc o limbă latină, nu fiindcă ar avea sânge roman (în fapt , poate n-au deloc, sau aproape deloc ). S-ar putea să aibă mai mult sânge slav ”.

“Limba română – constată enciclopedistul amintit, – este cea mai puțin latină dintre toate limbile romanice” ( p. 9- 11). Asta ca să nu ne mai facem iluzii deșarte.

În fond, nu e nimic nou: în anii 50 , prof. Gheorghe Ștefan ne spunea la cursul de Istorie veche a României că limba română e de origine slavă!

Și că tot veni vorba de sânge slav, ne spune Lucian Boia: ( p. 22).

Acum pun și eu o întrebare ca un simplu istoric ce mă aflu: Are sau n-are vreo legătură, chiar și aluzivă, surprinzătoarea afirmație a lui L.B. cu ceea ce s-a întâmplat la Craiova în ziua asta de iulie 1940 când sudul Dobrogei a fost anexat de Bulgaria? Sau cu teza unor istorici bulgari precum că Muntenia (inclusiv Dobrogea) a fost „leagănul” poporului bulgar?

Din cercetările de ultimă oră ale dlui Boia, reiese că „primul contact mai substanțial cu un element de civilizație occidentală l-au avut românii grație ocupației rusești, în contextul războaielor ruso-turce, mai întâi între 1806 și 1812, apoi între 1829 și 1834 …..fenomenul francez în societatea românească a luat cu adevărat amploare grație ocupanților ruși” (p. 26).

Mă gândeam că lui L.B. i-au „scăpat”scrierile lui M. Kogălniceanu și M. Eminescu chiar despre problemele astea, dar am impresia că, în stadiul de ignoranță în care se complace personajul, pentru el acești înaintași ai noștri nu fac nici cât o ceapă degerată: chiar la începutul scrierii sale, dumnealui îi pune la lada de gunoi pe Petru Maior, pe Vasile Pârvan, pe C.C. Giurescu!

„Istoria începe cu Noi” – era sloganul slobozit de Dudu Ionescu, liderul unui fost mare partid zis „istoric” când era vorba de o dezbatere științifică despre anul 1918!

Așa și dl. Boia: să luăm aminte la învățăturile sale. Restul – la coșul de gunoi!

Dar punctul „forte” al operei boiste, sau „cheia de boltă” a eseului imaginar recent publicat este federalizarea României!

Ideea este pregătită „pas cu pas”: Moldova și Țara Românească sunt „două țări distincte, fiecare cu istoria și identitatea sa” „Transilvania este (și mai ales a fost) încă mai diferită …

În ansamblu, românii transilvăneni erau și rămân marcați de spiritul Europei Centrale, ceea ce îi face să nu se simtă chiar în largul lor în atmosfera bizantină a lumii bucureștene”.

Vine și „judecata de valoare” : „Mulțimea deosebirilor și a contrastelor ar fi recomandat, în procesul de constituire a României Mari, dacă nu o soluție federală, cel puțin un grad semnificativ de descentralizare. S-a judecat însă invers.

Tocmai pentru a lega cât mai strâns teritorii atât de diferite, centralizarea a părut a fi o soluție mai adecvată decât descentralizarea” (p. 60-63).

Să nu uităm , în acest context, o altă „operă” imaginară a lui L.B. : „Românizarea României” – acolo îl face praf pe Spiru Haret cu politica lui școlară cu tot !

Dar să nu omitem concluzia concluziilor:

 „ Rămâne de văzut dacă nu vor pleca românii ardeleni cu Ardeal cu tot!”(p. 64)

Sigur, nu știm unde, dar nu contează, va fi sărbătoare pe ulița lui Lucian Boia! 

Ziaristi Online – Viorica Moisuc

Citiți și: 

 

Adevărata identitate a lui Lucian Boia: agent ceaușist pe spațiul extern. Boia, Ceaușescu, Occidentul, Partidul Comunist și Securitatea. Documente și dezvăluiri fulminante în România liberă

EXCLUSIV:  Cazul BOIA și SECURITATEA: Cum a ajuns Lucian Boia de la DIE și CIE la SIE și CNSAS

 

27/08/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Mai e cineva care nu ştie cine e „Petrov”?

  Motto: „Pentru intelectualul critic Gabriel Liiceanu(…): În întreaga lume postcomunistă se poartă o mare bătălie politică și morală. Rolul […]

 

 

Păi, bă Petrov, noi te știm cine ești!

 

Ce-o mai zice astăzi, oare, despre idolul său, Băsescu Traian, domnul Gabriel Liiceanu cel care, proaspăt decorat cu Ordinul Național „Steaua României”, pe 9 mai 2014, nu s-a putut abține și a rostit următoarele:

Aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta.(…) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră…Timp de 10 ani cât ati fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem că știm care e binele în chip matur al României, trebuia să ne așezăm. Și pentru asta vă mulțumim.(…)

Cred că mai corect ar fi fost să se spună că dumneavoastră ați fost «președintele nostru», decât că noi am fost «intelectualii dumneavoastră». Căci în cei zece ani de mandat ați fost «președintele nostru» în măsura în care v-ați bătut pentru valorile civilizației Europei, ceea ce înseamnă ale democrației și umanismului european.

Cum s-o recunoaște el astăzi, săracu´, în „valorile” dezvăluite cu atâta grație de însuși ăla care l-a așezat pe dânsul pe drumul drept, „valori” susurate cu chițomăneli într-o „interceptare ambientală” (am zis corect, cred, după fondul muzical din interceptare) și ulterior în savoarea unor note informative semnate PETROV?

În intelectualitatea sa plenară, Gabriel Liiceanu ne-a explicat mereu, așa, ca pentru proști, ce binecuvântare a fost pentru România „miracolul Băsescu” (nu râdeți, pentru intelectualitatea de la REVISTA 22 miracolele se produc cam la 10 ani odată, adică am avut un „miracol certificat” chior în 2004 și un „miracol certificat” mut în 2014….mi-e frică să mă gândesc că la alegerile prezidențiale din 2024 urmează un „miracol certificat” surd…).

Iată „miracolul”din 2004:

Odată ales, Băsescu s-a confruntat cu o problemă care se numea «România furată». Și am senzația că, odată cu trecerea timpului și pe măsură ce a urcat treptele puterii, Traian Băsescu a căpătat un grad sporit de răspundere față de funcția sa.

Spre deosebire de cei ce alcătuiesc fauna politică a României, LUI CHIAR I-A PĂSAT. Și-a adecvat armele de luptă la tipul de bătălie pe care urma să o dea.

A știut să devină înalt când trebuia și să coboare când trebuia, cu voluptate, la mitocănia celor din jur…” (Gabriel Liiceanu, „Portret de președinte la capăt de mandat”, 3 decembrie 2014, REVISTA 22.ro)

Și , ca să întărească mesajul de dragoste pentru bravul ex-comandant de BIRUINȚE, Gabriel, râcâit sentimental de oamenii răi care nu înțelegeau măreția Băsescului, scria, pe 5 decembrie 2014, tot în REVISTA 22.ro, după cum urmează:

Într-adevăr, sunt convins că a-ți da votul pentru cineva care, ca președinte de țară, alege Europa, condamnă totalitarismul și PROMOVEAZĂ NAȘTEREA ȘI CONSOLIDAREA JUSTIȚIEI este o alegere onorabilă și coerentă, în măsura în care ea se sprijină pe recunoașterea lucrurilor în care crezi.

Păi, să vedem acum „valorile” și „consolidarea justiției” , în varianta MIRACOLULUI DIN 2004, traduse în ianuarie 2017:

Interlocutor: „Și aveți înregistrări cu toți?”

Traian Băsescu: „Coldea, doamna Kovesi, judecătoarea Camelia Bogdan.

Bă, da’ să vezi conversația când îmi spuneau că îl luăm pe Mustață din complet. Da? Hai băieți să-l aruncăm în aer! Vreți să-mi distrugeți familia?

Interlocutor: „Ce stat este ăsta, domnule președinte?”

Traian Băsescu: „Eu v-am spus de câteva ori, stat mafiot, na, eu știu ce spun.

Interlocutor: „Probleme cu dosarul Voiculescu?”

Traian Băsescu: „Să-i vezi când vorbeau a doua zi după condamnarea, care cum le-o spusese cu trei zile înainte, s-a împlinit. Cum îmi spunea «mâine îl luăm pe Mustață și intră Bogdan».

Să-i vezi după o zi când spuneau «am vorbit cu Bogdan și a spus că dacă aveam Codul penal îi dădea 20 de ani, a putut să-i dea doar zece».

Pe urmă trage concluziile Coldea, știi. Să-l vezi ce spectaculos e Coldea când trage concluzii.

Un fel de „pixel albastru” dar nuanțat, căci Băse cam recunoaște cu jumătate de gură autenticitatea înregistrării, dar apoi precizează că a zis și el așa, la mișto, făcând un „spirit de glumă la un șpriț de vin” și „să-ți fie rușine, Sebastian Ghiță!” (cu ample smiorcăieli prezidențiale):

Fostul președinte Traian Băsescu a scris pe pagina sa de Facebook că recunoaște înregistrările făcute publice de Sebastian Ghiță, precizând că sunt din «discuții private» din ultimele luni ale anului 2016, dar că acestea au fost editate «ceea ce este de natură a crea unele confunzii.»(…) Întrebat de jurnaliști dacă a influențat vreodată actul de justiție, fostul președinte a răspuns: «Niciodată! Scoateți-vă din gândire abordarea că vreodată m-am ocupat de vreun dosar!»
(ZIARE.com, 17 ianuarie 2017)

Așa ziceam și eu… că imposibil ca acela ce „PROMOVEAZĂ NAȘTEREA ȘI CONSOLIDAREA JUSTIȚIEI” și „este o alegere onorabilă și coerentă” în capul lui Liiceanu să se fi ocupat vreodată personal de un dosar… „decât” că toți adversarii lui politici au avut un neverosimil ghinion.

La fel, după dezgustătoarele turnătorii din 1975 semnate PETROV, fostul președinte ne-a spus să ne scoatem din gândire că el a știut ce hram poartă Contrainformațiile…

Cum Gabriel citește mult cred că a citit și transcrierea înregistrărilor de mai sus. Cred că le-a și ascultat.

Cred că a recunoscut vocea atât de dragă și hăhăitul inconfundabil. Cred că i-a citit și Notele informative. Cred că a observat și caligrafia lui PETROV.

Într-una dintre acele zile nebune de la sfârșitul lui 1989, Victor Rebengiuc a venit în platoul Televiziunii Române cu un sul de hârtie igienică, invitându-i pe unii să o folosească pentru ca să se șteargă la gură. Gestul a făcut istorie, dar mie mi s-a părut vulgar și deplasat.

Știu însă că Victor Rebengiuc era membru al Grupului de Dialog Social (nu știu dacă mai este și astăzi)… în această calitate, totuși, mă întreb dacă mai umblă cu sulul de hârtie igienică la el și la întâlnirile cu Gabriel Liiceanu…

P.S. „Acești intelectuali refuză pactul cu oportunismele bine remunerate”.

Ce frumos!

Dar pactul cu alți intelectuali bine-nfipți în ministere, cu bretele și lavalieră, care le pot pune în brațe edituri „de-a gata” și gratis, zău că intelectualii critici precum Gabriel n-au inimă să-l refuze!

19/09/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: