CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Tribuna Românească din Chicago: Istoria va consemna 25 000 de români înhumați în batjocură, nu în pământ…

RUȘINE! Istoria va consemna 25 000 de oameni înhumați în batjocură, nu în pământ

RUȘINE! Istoria va consemna 25 000 de oameni înhumați în batjocură, nu în pământ

Înmormântările de urgență au constat timp de un an de zile în aruncarea corpurilor decedaților, uneori lăsate fără nicio haină, în saci negri, fără ca familia să fie lăsată măcar să fie prezentă. Iar slujba de la cimitir, deși permisă, a fost mereu reglementată și restricționată, scrie ziarul românilor americani din Chicago https://tribuna.us/rusine-istoria-va-consemna-25-000-de-oameni-inhumati-in-batjocura-nu-in-pamant/
Normele au fost decretate fără nicio analiză a realității fizice și biologice, fără nicio dovadă științifică adusă pentru probarea faptului că cineva s-ar putea îmbolnăvi prin transmiterea virusului rămas “activ” în corpul neînsuflețit.

Trupul fără viață aparținea statului compus din salvatorii de la morgile spitalelor și derivatelor acestora, uneori chiar poliției care era chemată să intervină când familia nu putea fi îndepărtată doar de paznicii spitalului. Cimitirele puteau deveni obiective militare, cum au și devenit în cele două luni demente ale stării de urgență, declarată doar pentru satisfacerea controlorilor externi.

Persoana decedată “de” covid este desemnată ca inamic public, criminal vinovat de răspândirea bolii chiar și moartă, astfel că este izolată, închisă ermetic, supusă unei proceduri care o transformă într-un cadavru suspect, în afara ordinii umane, în afara religiei, în afara umanității intrinseci, care îi este refuzată de rafilienii iluminați de docta dogmă a salvării globale.

Trupul fără viață trebuie disciplinat, așa cum și familia trebuie disciplinată, iar efectele criminale ale existenței și viilor și morților trebuie contracarate virulent de corpul medical.

Nu se știe cum, situația aceasta absurdă, degradantă și inumană devine acum subiect de discuție la plătitele televiziuni, ceea ce conduce la o anumită reacție de cedare a autorităților covidice, se merge până la modificarea ordinelor drastice, dar ticăloase, de până acum.

Cum au fost îngropați morții în timpul celor mai dezastruoase epidemii ale  lumii

Timp de un an nimeni nu a sesizat nimic, nici chiar bisericile și cultele religioase prin ierarhiile lor, care s-au întâlnit de mai multe ori cu “factorii de decizie”.

Acum după manifestații și emisiunile televizate s-au înregistrat brusc opinii docte teologice și umanitare. Este într-adevăr sinistră capacitatea corpurilor profesionale din sistem de a accepta absurdul și inumanul, de a-l utiliza și propovădui.

Voiculescu Vlad (Nota redacției: ministrul sănătății USR – și parese al morții românilor) declară flancat de delegațiile bisericilor și cultelor că nici vechiul ordin nu era rău, că nu prevedea batjocura și procedeele sumare și violente de tratare a trupurilor supecte încă și în moarte, ci de vină ar fi tot auxiliarul uman al ordinii dictatoriale, dar umane, pe care ministrul însuși o întrupează.

Covidul declarat virus letal indiferent de vârstă și condiție medicală, deci decretat politico-medical astfel, a generat întreaga gamă largă de măsuri nonmedicale de luptă antiteroristă. De aici inumanitatea patentă a funcționarilor medicali ai sistemului, dispuși să accepte orice decret, orice teorie, orice dictat.

Dar adevăratul virus letal a rămas ticăloșia patentă, care a transformat relația umană în relație inumană. Familiilor nu le-a rămas decât să descopere la firul ierbii, în măruntaiele sistemului, oamenii care să îi ajute, care să încalce absurdul pentru fărâma de credință și de umanitate. Și mulți dintre cei care au avut de suferit au descoperit această umanitate, cu certitudine. Alții au descoperit doar mizeria sistemului.

 

02/05/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

A decedat marele rabin Eliezer Zusia Portugal din New York, un supraviețuitor originar din România al lagărelor de exterminare naziste în care nu a fost niciodată

 Foto: Funeraliile rabinului Yisroel Avrohom Portugal  originar din Sculeni, Basarabia, au impresionat New York-ul

Imagini incredibile au fost surprinse la New York – o aglomerație imensă de zeci de mii de oameni s-a adunat pe străzile din cartierul Brooklin pentru a-l petrece pe ultimul drum pe un rabin originar din satul Sculeni, Basarabia, în România Mare, decedat la vârsta de 95 de ani.

Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, Yisroel Avrohom Portugal, născut în anul 1924  și tatăl său, au părăsit localitatea natală Sculeni din Basarabia (satul care a inspirat numele secțiunii haididice pe care a condus-o și la New York) și s-au dus la Cernăuţi, în Bucovina , unde au petrecut cel de-al doilea Război Mondial, potrivit Wikipedia.

După război tatăl și fiul s-au stabilit la București, în România. Portugal tatăl a fost arestat de mai multe ori de către sovietici.

În aprilie 1959, cei doi au fost arestați și acuzați de trădare. După  mai multe proteste din partea unor organizaţii evreieşti din Occident și după implicarea rabinului Menachem Mendel Schneerson (una din figurile cele mai marcante ale iudaismului ortodox din secolul al XX-lea) și a altor figuri evreiești mondiale, oficialii Națiunilor Unite au intervenit pentru eliberarea lor.

Ei au  ieşit din închisoare  în septembrie 1959 și au emigrat în SUA în august 1960, după ce Departamentul de Stat al SUA le-a oferit cetățenia.

În presa newyorkeză  au apărut estimări diferite cu privire la numărul celor prezenţi la ceremoniile funerare ale rabinului, care ar fi variatîntre 25.000 până la 100.000 de oameni .

Potrivit NBC New York, doi polițiști NYPD care asigurau ordinea au fost răniți  – unul fiind călcat pe picioare de mașina funerară, iar altul – lovit la cap de o dronă care filma întreaga adunare 

„Nu cred că am văzut vreodată o înmormântare de asemenea magnitudine”, a declarat un participant pentru New York Post.

În timpul vieţii, rabinul s-a exprimat de multe ori împotriva folosirii internetului, aşa că persoanele care au venit cu telefoane inteligente la funeralii nu au fost lăsate să îi atingă sicriul.

 

 

sursa: Altfel.md.

 Toate bune şi la locul lor, numai că de-a lungul timpului au apărut în diferite publicaţii informaţii privind trecutul rabinului, care demontau minciuna  trecerii acestuia prin lagărele de exterminare naziste în timpul celui de-Al Doilea război mondial…

Aşadar, răposatul rabin Yisroel Avrohom Portugal  din New York, decedat de ziua păcălelilor  1 aprilie 2019, a reuşit să păcălească toată lumea, toată viaţa sa.

El nu a fost un supraviețuitor al „lagărelor de exterminare naziste” şi nu a fost niciodată într-un lagăr de concentrare nazist!...

 

Peter Winter

 

 

Potrivit cercetărilor cunoscutului istoric al Holocaustului, Peter Winter, autorul celei mai vândute cărţi The Six Million, Fact or Fiction, „înmormântarea rabinului Portugal, care a murit recent în vârstă de 95 de ani, a avut loc în  prezența a zeci de mii de evrei hașidici din Brooklyn – însă mediatizarea acelui eveniment și a vieții lui a furnizat exagerări  grotești care au devenit tipice de la cel de-al Doilea Război Mondial pâna azi.”

Scriind pe blogul său personal, Winter a continuat:

Mai întâi a fost The Jewish Press, o publicaţie  săptămânală din New York care se descrie el însuși drept „cel mai mare săptămânal evreiesc independent din America”, care a stabilit tonul pentru restul mass-mediei. 

 

 

 

Jewish-Press-Rabbi-Death-Camps

 

Potrivit articolului din acest  ziar, intitulat „Skulener Rebbe, zt’l, să se odihnească”, Rabinul Portugal s-a „născut în România, şi a venit la Statele Unite ca imigrant împreună cu tatăl său, în 1960, după ce au supraviețuit lagărelor de moarte naziste în al Doilea Război Mondial.”

Această afirmație a fost apoi repetată instantaneu de restul mass-media.

Daily Mail, în descrierea pe larg a înmormântării Rabinului – („Zeci de mii de evrei hașidici aglomerează străzile din Brooklyn pentru înmormântarea popularului rabin, 95 de ani, care a supraviețuit Holocaustului și a disprețuit internetul, și nimeni cu un smartphone nuputea atinge sicriul.”) a scris că

popularul rabin a supraviețuit lagărelor naziste ale morţii  și a venit în Statele Unite în 1960.”

 

 

 

Daily-Mail-Rabbi-Death-Camps

 

Radiodifuzorul local al ABC News, Eyewitness News ABC 7, care a urmărit ceremoniile („Zeci de mii au umplut străzile din Brooklyn pentru înmormântarea marelui rabin; doi funcționari răniți”), repetând   afirmația conform căreia „Rabinul a venit în Statele Unite în anii 1960 după ce a supraviețuit lagărelor  moarte naziste și a fost un pilon în Borough Park și Williamsburg timp de zeci de ani. ”

 

 

 

ABC-Rabbi-Death-Camp

Un articol intitulat „Zeci de mii se aliniază pe străzile din Borough Park pentru înmormântarea rabinului afirma că „rabbi a supraviețuit Holocaustului și a continuat să conducă sinagoga   Skulen timp de mai mulți ani.

 

 

 

News-12-Rabbi-Death-Camp

 

 

USA Today, publicaţie cu acoperire naţională în SUA, şi afiliatul său local, Rockland / Westchester Journal News, scria că „O mare mulțime plângându-l pe Rabi în Monsey azi” şi că „Potrivit presei evreiești, Portugal s-a născut în România, în ceea ce este acum Moldova, și a imigrat în Statele Unite cu tatăl său, Rabinul Eliezer Zusia Portugal, în 1960, după ce a supraviețuit lagărelor de moarte ale Holocaustului și a închisorii de către autoritățile române pentru predarea Torei. Funcţionarii Națiunilor Unite și SUA au intervenit pentru a-l elibera.”

 

 

 

USA-Today-rabbi-death-camp

 

 

Cu toate acestea, Jewish Daily Forward – o foaie evreiască „de stânga” din New York, a scris din neatenție că toate aceste afirmații din media controlată ca fiind minciuni.

  Daily Forward a titrat că  „Ultimul Rabbin al Erei  holocaustului moare, și un cartier întreg se cufundă  în doliu”), însă din cuprinsul articolului reieşea că rabinul Portugal nu a fost niciodată într-un lagăr de exterminare și niciodată nu a fost reținut de germani în timpul războiului.

 

Forward-Rabbi-Death-Camp

 

 

Daily Forward a dezvăluia corect că „Portugal și tatăl său au părăsit satul Sculeni, comunitatea din Moldova din care secta lor își derivă numele, înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

„Au petrecut războiul în orașul ucrainean Cernauți, confruntându-se cu persecuții atât din partea germanilor, cât și a sovieticilor, care au ocupat orașul în diferite momente.

„După război, au călătorit la București, România, unde au căutat și au îngrijit orfani de război evrei și au ajutat micile comunități evreiești rămase. Tatăl lui Portugal a fost arestat de mai multe ori de sovietici, care au ocupat România până în 1968.

„În aprilie 1959, autoritățile române i-au arestat atât pe Portugal cât și pe tatăl său pentru suspiciune de trădare.

Grupuri evreiești din SUA au arătat îngrijorarea cu privire la arestare. Conform unui raport din 1960 al Agenției de Telegrafie Evreiască, functionarii Națiunilor Unite au intervenit pentru a asigura eliberarea celor doi rabini, iar Departamentul de Stat al SUA le-a oferit cetățenie.

Au fost eliberați în septembrie 1959 și au ajuns în Statele Unite în august 1960”.

Cu alte cuvinte, Rabinul Portugal nu a văzut niciodată un lagăr de concentrare, cu atât mai puțin nu  „a supraviețuit unui lagăr al morţii” și a fost doar arestat de comuniști.

Chiar dacă faptele sunt ușor de identificat, o mare parte a mass-media a ales  ca întotdeauna să repete pur și simplu minciuni  scandaloase.

Acest lucru este conform cu linia standard privitoare la holocaust , care repeteă la nesfârşit  istoria a„șase milioane asasinate” indiferent de ceea ce faptele pot demonstra, sperând că repetarea interminabilă va anula orice argumente contra.

De asemenea, mass-media care a scris cele de  mai sus nu va „retrage” sau „corecta” minciunile răspândite, ceea ce reprezintă o  altă tactică tipică şi anume aceea de a lăsa o „impresie”,  o altă stratagemă de lungă durată în tactica de povestire a holocaustului, a concluzionat Winter.

The New Observer

11780166-6878831-There_were_chaotic_scenes_at_the_funeral_where_the_police_lost_c-a-4_1554242158217

11780734-6878831-Portugal_died_at_Johns_Hopkins_Hospital_in_Baltimore_surrounded_-a-1_1554260712891

11793820-6878831-The_rules_did_not_appear_to_deter-m-10_1554261786860

11793822-6878831-image-a-7_1554261639950

11793818-6878831-image-a-5_1554261596662

11781034-6878831-image-a-89_1554238550953

11780696-6878831-image-a-69_1554238411051

11780730-6878831-image-a-70_1554238423785

11780694-6878831-image-a-67_1554238407243

11780168-6878831-Portugal_was_a_strict_opponent_of_Internet_use_and_would_reporte-a-2_1554260712895

11780178-6878831-image-a-65_1554238379223

Fotografii  www.dailymail.co.uk

21/09/2019 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Actriţa Stela Popescu a fost înmormântată cu onoruri militare. VIDEO

 

 A fost o femeie frumoasă! IMAGINI INEDITE cu Stela Popescu în tinereţe

 

 

 

Foto: Stela Popescu (n. 21 decembrie 1935, în localitatea Slobozia Hodorogea, Orhei, România – d. 23 noiembrie 2017, București, o mare actriță română de teatru, film și televiziune. 

În 1940, după cotropirea Basarabiei de către armata roşie, tatăl ei considerat intelectual, deci dușman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Braşov.

În 1953, a susţinut examenul de admitere la facultate fiind repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunță după un an și jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne.
În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, iar în paralel continuă să susțină spectacole de teatru. La sfârșitul facultății, este repartizată la Teatrul din Brașov. Din 1963 până in 1969 joacă la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”.

În 1969, Stela părăsește Revista și se angajează la Teatrul de Comedie, ceea ce nu o impiedică să continue colaborarea cu  Radioteleviziunea Română, din 1963 până în 2017.

În paralel, susține și o colaborare de durată cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969, la puțin timp după divorțul de Dan Puican.

 A avut șansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.
Între anii 1971 și 1979 face cuplu, pe scenă și la televiziune, cu Ștefan Bănică şi din 1919 cu Alexandru Arșinel, interpretând roluri memorabile în scenete debordând de un  umor de calitate.

În 1958, debutează în cinematografie în pelicula „Alo? Ați greșit numărul”. A jucat în peste 25 de filme precum „Nea Mărin miliardar” (1979), „Pe malul stîng al Dunării albastre” (1983), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1988), etc.

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. 
În data de 10 septembrie 2013, regele Mihai I al României i-a conferit, (prin fiica sa, principesa Margareta) într-o ceremonie care a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia, Decorația Regală „Nihil Sine Deo”. 
În data de 21 decembrie 2015, când artista a împlinit vârsta de 80 de ani, președintele României, Klaus Werner Iohannis a decorat-o cu Ordinul național „Steaua României” în grad de cavaler, pentru dragostea și talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale. 
În data de 9 iunie 2016, Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, i-a conferit titlul onorific „Artist al Poporului” în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în promovarea artei teatrale și cinematografice, pentru succese remarcabile în activitatea de creație și contribuție substanțială la dezvoltarea relațiilor culturale dintre România și Republica Moldova. 

Marea artistă ne-a părăsit la vârsta de 81 de ani, după ce a suferit un accident vascular cerebral hemoragic sever, care s-a putut produce la data de 22-23 noiembrie 2017, a anunţat Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti. 

A fost găsită fără suflare, cu o rană la cap,de fiica sa adoptivă, Doina Maximilian, în locuinţa sa din Bucureşti, joi, 23 noiembrie  2017 în jurul orei 15:40,  căzută în interiorul casei sale din București.

După efectuarea autopsiei de către medicii legiști, s-a stabilit faptul că moartea actriței s-a produs în urma unui accident vascular cerebral masiv suferit cu mult timp înainte de a fi găsită de fiica acesteia.

Se crede că decesul a avut loc cu cel puțin 12 ore înainte Trupul artistei a fost depus la Teatrul de Revistă Constantin Tănase.

A  fost înmormântată duminică 26 noiembrie 2017 cu onoruri militare, în cimitirul Mănăstirii Cernica, alături de soțul ei, Puiu Maximilian. Sicriul regretatei artiste  a fost acoperit cu drapelul național.

Pe 21 decembrie ar fi împlinit 82 de ani…

Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.  

Sute de persoane au participat la slujba ortodoxă de înmormântare, între aceştia numărându-se actori, personalități, prieteni, dar și Alexandru Arșinel, cel care a format împreună cu Stela Popescu timp de peste patru decenii un bine-cunoscut cuplu artistic.

Au venit să-i aducă un ultim omagiu artistei  actorii Alexandru Arşinel şi Vasile Muraru, prinţul Paul şi prinţesa Lia, fostul fotbalist Rică Răducanu sau cântăreţul Adrian Enache.

Au venit să își ia rămas bun de la Stela Popescu câteva zeci de copii din trupa „As”, de la Palatul Național al Copilului.

„Înainte de toate a fost un om deosebit, un om cu care noi am colaborat extrem de bine. Le adora pe cele mici. Și o să înființeze un premiu spcial pentru cei mici”, a spus coordonatoarea micuților. 

Întrebat cum era doamna Stela, unul dintre micuţi a spus că  era „foarte frumoasă și putea să facă tot ce voia ea”. 

 

 

 

 

 

 

 

 

27/11/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: