CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Planul Kós Károly, transilvanismul şi epidemia de hungaro-virus amenință regiunea

 

 

 

Dan Dungaciu: „Epidemia de hungaro-virus amenință regiunea. Un document al guvernului ungar, „decorat” de… Miklós Horthy”.

 

 

 

 

Foto: Stânga: „Planul Kós Károly” al Budapestei din 2017 (denumit după promotorul „transilvanismului” Kós Károly), dedicat maghiarilor din România. Dreapta: decorația „Nemzetvédelmi Kereszt” (Crucea Apărării Naționale), primită de Kós Károly în 1941, după Diktatul de la Viena, de la regentul Miklós Horthy.

Decorația a fost instituită pentru răsplătirea acelora careîn teritoriile smulse (din corpul „Ungariei Mari” n.n.) și ulterior revenite sub stăpânirea Sfintei Coroane Ungare, au luptat cu credință și cu riscul vieții lor împotriva forțelor străine, pentru maghiarime și susținerea Ungariei”.

„Ce știa tot satul, dar nu știa bărbatul” a devenit astăzi public. „Planul Kós Károly”, adică proiectul prin care Budapesta își asuma explicit prezența socială, culturală și economică în Transilvania este astăzi la dispoziția tuturor.

„Ce știa tot satul, dar nu știa bărbatul” era că planul vizează explicit cetățenii de etnie maghiară, nu toată populația Transilvaniei, cum ni se sugera, pudibond și nărod, în 2017, la vremea lansării acestuia.

Planul Kós Károly detaliază și concretizează, după cum o și spune: „decizia guvernului ungar de a iniția un program de revitalizare economică pentru cetățenii maghiari din România (subl. N.)” 

Mai clar nici că se putea. Deci, vecina noastră Ungaria, parteneră în NATO și colegă de UE, inițiază și aplică un plan amplu (doar) până la Carpați – acolo unde se termină pentru Viktor Orban Europa Centrală -, dedicat expres (doar) cetățenilor de etnie maghiară.

Un plan în care nu apare niciodată, explicit, nici „statul român”, nici „guvernul României” și care poartă numele unuia dintre personalitățile maghiare – inițiatorul și promotorul „transilvanismului” – a cărei posteritate politică este un fals grosolan.

Simbolistica documentului e totul. Căci tot planul, de la un cap la altul, este un discurs politic, o doctrină, un proiect strategic.

O cărămidă solidă în efortul de de-suveranizare a României în Transilvania și revitalizarea „transilvanismului”, așa cum a fost gândit în realitate de inițiatorii acestuia: „calea spiritului ungar în Transilvania trianonică”.

 

Cine a fost Kós Károly? Transilvanismul ca ideologie de substitut

 

Foto: afiș de propagandă ungurească anti-Trianon

 

Documentul este așezat sub egida lui Kós Károly și numele personajului ales spune tot. Oficial, totul e frumos și luminos.

După cum scrie, cu inocență ingenuă, presa de la București:

„A fost un arhitect maghiar, scriitor, grafician, etnograf și politician exponent al transilvanismului din Austro-Ungaria și România. El a militat constant pentru integrarea comunității maghiare din Transilvania în societatea din România și pentru buna înțelegere între comunitățile etnice”.

Poți să nu lăcrimezi? În această linie de interpretare, Kós Károly este considerat un adept al multiculturalismului, susținătorul unui Ardeal în care românii, maghiarii și germanii să trăiască în armonie, împreună etc. etc.

Așa îl prezintă oficial – cum altfel? – și UDMR-ul, care îi face un portret atât de alb, încât ai impresia că te uiți la o reclamă pentru detergenți pentru mașinile de spălat.

Iar guvernul de la Budapesta, pe aceeași narațiune, cu un râs disprețuitor și cinic, a decis să îl așeze pe „iubitorul” de români, Kós Károly, pe frontispiciul planului său dedicat exclusiv maghiarilor din Transilvania.

În realitate, totul este un fake-news. Căci arhitectul maghiar din Timișoara, altminteri neamț după tată, nu era un adept al conviețuirii armonioase cu majoritatea românească, ci al „transilvanismului”, ceea ce e cu totul altceva.

Ce este „transilvanismul”? O ideologie care acreditează un specific al regiunii care trebuie prezervat cu orice preț (în raport cu statul român, evident, dar asta nu se spune), iar mobilizarea maghiarimii trebuia făcută în numele acestui ideal.

Diversitatea etnică a Transilvaniei ar fi un atu major, o emblemă specifică, de aceea orice alterare a acestuia ar fi un sacrilegiu.

Dar nu trebuie să ne luăm după aparențe. În realitate „transilvanismul” este o ideologie de substitut. Rădăcina ei majoră nu a fost în niciun caz „prezervarea diversității etnice a Ardealului”, cât… înfrângerea Imperiului Austro-ungar, destrămarea imperiului și unirea Transilvaniei cu România. Intrarea regiunii în statul român este rațiunea „transilvanismului”.

„Transilvanismul” a fost, de fapt, singura ideologie care a mai rămas intelectualității maghiare pentru a NU accepta, fie și tacit, integrarea regiunii în statutul român, pentru a nu legitima 1 decembrie 1918, pentru a ridica o baricadă chiar și atunci când era evident că lupta era pierdută…

Cum avea să spună un senator maghiar de la Budapesta în interbelic, „a fi transilvanist înseamnă a trăi periculos si a rămâne maghiar.”

Acesta a fost, de fapt, mesajul lui Kós Károly, și de aceea a fost el decorat după Diktatul de la Viena de către alt „multiculturalist” celebru, Miklós Horthy.

În realitate, Kós Károly nu dădea doi bani nici pe români, nici pe multiculturalism.

Proba? Niciodată, înainte de 1918, marele arhitect nu a pledat pentru o recunoaștere reală și o integrare armonioasă a majorității românești – pe care nu o menționa niciodată și de care nu îi păsa. Transilvania însemna până atunci doar unguri, sași și secui.

„Revelația” transilvanismului ca mod de relaționare cu românii a venit doar atunci când Transilvania a intrat, prin Unire, în componența Regatului României.

Și nici asta nu s-a petrecut brusc, ci pe etape, adică doar atunci când Kós Károly s-a convins că altă posibilitate nu mai este.

Primul său gest „multicultural” îl face în primăvara lui 1919, când organizează așa numita „republică de la Călata”, o entitate de autoguvernare maghiară apărută ca reacție la Unirea de la 1 decembrie 1918. Evident, asemenea inițiative marginale nu aveau nicio șansă.

Așa că devine „transilvanist”. Recunoaște, la începutul anului 1921 – împreună cu Paál Árpád și Zágoni István – că lupta pare pierdută și că nu mai poate fi dusă ca înainte.

De aceea a adresat un apel către maghiarimea ardeleană cu titlul de Kiáltó szó (Glasul care strigă), iar una din enunțurile-cheie ale documentului sună astfel:

„Trebuie să ținem cont de forțele noastre, să ne organizăm munca, trebuie să știm scopul pe care vrem să îl atingem”.

Iar Kós Károly îl știa foarte bine, că de asta a fost decorat ulterior. Nu e deloc întâmplător că acest citat din 1921, ambiguu, dar limpede în ambiguitatea sa, este și motto-ul din 2017 al Planului guvernului maghiar de acțiune în Transilvania.

Încă un episod, tot relevant. „Transilvanismul” s-a manifestat și în literatură din inițiativa contelui János Kemény care, în 1926, a invitat în castelul său din Brâncovenești personaje literare maghiare din România.

Acolo a fost fondată asociația culturală Helikon, la reuniunile căreia Kós Károly se întreținea cordial cu un alt „multiculturalist” notoriu… Albert Wass, persoană condamnată printr-o sentință definitivă pentru crime de război.

 

„Aţi înnebunit? Aici nu va călca picior de valah sau jidan!”

 

 

Foto: Kós Károly.

Și în 1940 vine testul suprem pentru „transilvanism”, adică Diktatul de la Viena. Ce face Kós Károly? Simplu, se implică activ. Este decorat urgent cu cea mai importantă decorație a regimului Horty, Crucea Apărării Naționale (Nemzetvédelmi Kereszt), (ziarul „Ellenzék”, Cluj, 16 iun. 1941) după care este numit profesor universitar prin crearea la Academia Agricola din Cluj a unei catedre speciale de Construcții agricole și devine, în acest fel, și membru al Senatului

Învățământului Superior, calitate în care, spun cei care l-au cunoscut, „s-a opus numirii vreunui român ori evreu in învățământul superior”:

„În același timp… a acceptat și exercitat cu o autoritate dictatorială potrivită atmosferei epocii, funcția de președinte al «Breslei Miklós Barabas», singura organizație de artiști plastici permisă în Transilvania de Nord, în care nu a admis primirea artiștilor români și evrei”, declarând explicit unor solicitanți pentru intrarea în organizație:

Aţi înnebunit? Aici nu va călca picior de valah sau jidan!”

Cei care au înțeles cel mai bine alura strategică a „transilvanismului” și valoarea sa de ideologie de substitut au fost istoricii unguri care l-au evaluat retrospectiv.

În 1942, cunoscutul istoric László Makkai, scria în studiul său „Calea spiritului ungar in Transilvania trianonica” (A magyar szellem útja a Trianoni Erdélyben, revista „Hitel”, Cluj, nr. 7, 1942):

„Transilvanismul a avut dreptate nu atunci când ademenea românimea cu sloganuri democratice și umaniste de circumstanță să intre într-un ocol comun (cu ungurii n.n.), ci atunci când credea cu fermitate că geniul transilvan, ca principiu organizatoric al conviețuirii popoarelor, poate fi inspirat exclusiv de ungurime.

Prin „transilvanism” Ardealul și-a creat propria-i ideologie sanstefaniana (…) Statul nu poate fi altceva decât expresia spirituală a unui singur popor, iar acel stat care poartă spiritul națiunii ungare constituie singura forma de viață și pentru popoarele nemaghiare din bazinul carpatic…”.

Acesta este Kós Károly, inițiatorul „transilvanismului”, cel pe care autorii Planului din 2017 – guvernul ungar și UDMR-ul -, au decis să îl transforme în steag de luptă.

Limbajul documentului

 

 

Foto: premierul Viktor Orban arătând harta „Ungariei Mari” care tronează în biroul său.

Nu doar numele ales de oficialii maghiari este un semnal elocvent, ci și tonul întregului text. Iată doar câteva elemente care, fiecare, se constituie într-un mesaj politic indubitabil:

  1. În document nu apare niciodată, explicit, „statul român”. Este surprinzător că Budapesta își bazează acțiunile pe un document care vizează cetățeni români trăitori în România, dar în text nu se face nicio referire explicită la „statul român” (doar la România, când aceasta apare în denumiri oficiale). Este o performanță greu de egalat.

  2. Transilvania devine… o țară. Iată ce spune documentul: „În economia de piață care s-a instaurat după schimbarea de regim (din 1989), deși una dintre condițiile competitivității este capacitatea de cooperare, cultura unei înalte cooperări la nivel înalt, specifică statelor occidentale, s-a format cu greu în fostele state comuniste, și așa a fost și în Transilvania”. Această afirmație contorsionată, ambiguă, care dislocă Transilvania din geografia ei firească, are un singur scop, de a evita utilizarea sintagmei „România” și evidențierea în continuare a unei entități politice și economice distincte, respectiv „Transilvania”.

  3. În document nu se face nicio referire la guvernul României. Nici guvernul României nu este menționat niciodată în document. Iată cum vede Budapesta implementarea documentului pe teritoriul României și cine ar fi partenerii: „Planul de acțiune finală bazat pe principiile acestui document va fi posibilă prin colaborarea dintre guvernul Ungariei, UDMR, reprezentanții bisericilor ungurești istorice din Transilvania, respectiv asociațiile fermierilor unguri din România și a Uniunii oamenilor de afaceri maghiari din România”. Guvernul României? Care guvern? Care Românie?…

  4. Acreditarea ideii de „Ținutului Secuiesc”. Dacă nu menționează statul român și nu se sinchisește de guvernul României, de ce documentul ar avea vreo sensibilitate față de poziția Bucureștiului și în alte chestiuni? De pildă, așa zisul „Ținut Secuiesc”. Poziția oficială a României e cunoscută: nerecunoașterea așa-zisului „Ținut Secuiesc”, care nu există ca unitate administrativ-teritorială în România şi nu are fundament constituţional, legal sau chiar istoric. Documentul unguresc îl abordează ca pe o realitate certă, incontestabilă, în răspăr vădit cu pozițiile românești, fără măcar să introducă o notă de subsol. Descrierea e amplă, cuprinzătoare. Chiar te întrebi pentru cine e făcut documentul dacă necesită o asemenea prezentare detaliată – totul făcut, evident, din perspectiva maghiară. Cu ceva vreme în urmă (2011), Ministerul Român de Externe convoca ambasadorul Ungariei pentru clarificări privind găzduirea reprezentanței „Ținutului Secuiesc” în Casa regiunilor maghiare din Bruxelles… Nu e clar care vor fi implicațiile acceptării (?) de către partea română a unui document în care așa-zisul „Ținut Secuiesc” este prezentat pe larg ca o realitate concretă.

  5. Ceangăii sunt secui. Dacă tot e vorba să se scrie un plan exclusiv din perspectivă ungară și să fie acceptat de partea română, de ce să nu se „clarifice” toate chestiunile, inclusiv cea a ceangăilor? Iar autorii documentului exprimă și aici, fără nicio tresărire, strict poziția maghiară pe această chestiune: ceangăi nu sunt români maghiarizați, ci secui sau urmașii lor, consecință a migrației uneori în masă a acestora inclusiv în Moldova. De ce este nevoie ca într-un document „tehnic” să fie menționată și chestiunea ceangăilor, aparent e greu de înțeles. Dar răspunsul este clar: Planul Kós Károly este orice altceva, dar nu (doar) un document „tehnic”.

  6. Partenerul direct al Guvernului Ungariei în România este UDMR. Autorii care semnează acest studiu sunt membrii UDMR (Borboly Csaba, Horváth Anna, Kozma Mónika, Molnár Zsolt, Pásztor Sándor, Péter Ferenc, Tamás Sándor, Winkler Gyula). Practic, aceștia semnează un document programatic care să fundamenteze/concretizeze o decizie a guvernului ungar. Ideea subliniată este aceeași: Budapesta lucrează în Transilvania direct, fără intermediari, având un partener nemijlocit acolo, în Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR). Budapesta decide direcția, UDMR execută și scrie planul, Budapesta trece la implementare. Cine mai are nevoie de statul român?

Un șir lung de confuzii, bâlbâieli și ambiguități

 

Planul a fost elaborat în 2017, acceptat – fie și tacit! – de către partea română. În 2018, partea maghiară mulțumește oficialilor români pentru sprijinirea proiectului.

Agenția maghiară de presă MTI scria că „Levente Magyar, secretar de stat pentru relaţiile cu parlamentul în cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Comerţului Exterior din Ungaria, a considerat important faptul că guvernul român a primit în mod pozitiv programul şi manifestă în continuare o atitudine pozitivă”.

În septembrie 2019, Péter Szijjártó, ministrul maghiar de Externe, a anunțat că guvernul Ungariei va extinde în aproape tot vestul României programul de dezvoltare economică transilvăneană, care până acum se derulase doar în Ținutul Secuiesc.

Două luni mai târziu, în noiembrie 2019, ambasadorul României la Budapesta, Marius Lazurca, i-a transmis public vicepremierului maghiar Zsolt Semjen că programul guvernului Ungariei nu a fost discutat cu guvernul României și că România nu şi-a dat acordul pentru implementarea acestor măsuri.

Ambasadorul a fost ferm: „În consecință, o spunem din nou, România NU şi-a dat acordul pentru implementarea acestor măsuri şi, prin urmare, solicită ca acest program să fie derulat doar cu implicarea autorităților române, în mod transparent și nediscriminatoriu”.

Proiectul guvernului Ungariei e gestionat în România de fundația Pro Economica, condusă de Monica Kozma (membru UDMR).

Directorul executiv al Fundaţiei, care canalizează milioane de euro către fermierii din Transilvania, a reacționat, la vremea respectivă, la declarațiile ambasadorului român, afirmând că pentru derularea programului „nu este nevoie de niciun acord bilateral, conform normelor europene”.

Într-un interviu din decembrie 2019 acordat cotidianului Krónika, Hunor Kelemen, președintele UDMR, îl contrazice și pe ambasadorul român și pe Monica Kozma și confirmă că partea română și-ar fi dat acordul pentru programul inițiat de Ungaria pentru investițiile din Transilvania.

Ați înțeles ceva? Planul este lansat în 2017, intră în implementare, în 2018 Budapesta mulțumește oficial autorităților române pentru sprijin, în 2019 Budapesta vrea extindere, un oficial român (ambasadorul României la Budapesta) spune că statul român nu și-a dat acordul pentru plan, o deputată UDMR (cea prin care se implementează programul) spune că nu este nevoie de niciun acord bilateral, iar liderul UDMR (adică șeful celor care l-au scris/semnat) spune că Bucureștiul oficial și-ar fi dat acordul!…

Ne poate și pe noi lămuri cineva, până la urmă?

 

Există vreo celulă de criză pentru pandemia hugaro-virusului?

 

Foto: premierul ungar Viktor Orban și amiralul Miklós Horthy.

Am mai avertizat asupra faptului că o Ungarie în care Soros e obsesie națională și 70% dintre cetățeni votează FIDES și JOBBIK își pierde direcția din multe puncte de vedere (analiza aici).

România ar trebui să intervină din timp, preventiv – inclusiv în parteneriate cu Bruxelles-ul și Washington-ul – pentru ca această pierdere a busolei să nu genereze acțiuni care necesită sau vor necesita reacții dure ale Bucureștiului și care riscă să escaladeze într-o spirală a violenței pe care Ungaria lui Viktor Orban o dorește. Era/este nevoie de acțiuni ferme tocmai pentru ca un rău mai mare să nu se producă.

Ce urmează după publicarea Planului Kós Károly?

  1. Simplu fapt că Budapesta își permite să așeze întregul ei travaliu din Transilvania sub egida unui personaj disprețuitor la adresa românilor și care a fost decorat de Miklos Horty ar fi trebuit să atragă după sine o respingere fără discuții a acestui document și, pe cale de consecință, a acțiunilor care derivă din acesta.

  2. Faptul că Budapesta aplică documente privitoare la cetățeni români care trăiesc în România fără să menționeze explicit statul român sau guvernul României este, dincolo de desconsiderare vădită, o tentativă strategică de a muta liniile roșii în relația bilaterală, respectiv de a se prezenta ca actor legitim să trateze chestiunea Transilvaniei indiferent de atitudinea statului român. Este ceea ce am numit de-suveranizarea României în Transilvania.

  3. Acceptarea acestui document în 2017 și lipsa de reacție ulterioară au fost, din această perspectivă, o eroare strategică. Faptul că un plan fără nicio referință la România și la guvernul de la București intră în vigoare și se implementează, este, pentru Ungaria, deja o victorie în acest joc al de-suveranizării României și a transmiterii mesajului că Budapesta este, cel puțin, co-participantă la decizie în regiune (pasul spre co-suveranitate).

  4. Planul Kós Károly este parte a unui proiect asumat și urmat consecvent de diplomația maghiară a regimului Orban. Inclusiv înincidentul recent cu Ambasadorul României – deocamdată nu pe speța Planului – Ministrul de externe ungur Szijjártó Péter a profitat de prilej pentru a retransmite, în postarea sa de pe FB, cel mai important mesaj al diplomației maghiare: „…și ambasadorul român – adică România, n.n. – trebuie să înțeleagă limpede ca apa că maghiarii din afara granițelor sunt parte a națiunii maghiare. De aceea, și în viitor îi vom ajuta exact cum am făcut-o și până acum”;

5. Își mai amintește cineva de faimoasa declarație din anii 90, a așa numitului „guvern de istorici” de la Budapesta, în care șeful guvernului se identifica drept „premierul a 15 milioane de unguri”?

La vremea respectivă, mesajul a stârnit reacții furioase, deși, atunci, oficialii unguri nu îndrăzneau să facă afirmații atât de tranșante – declarația completă a premierului era că „sunt premierul, în spirit, a 15 milioane de unguri”.

Acum, oficialii maghiari spun asta cotidian, fără să le tresară niciun mușchi, și fără să aibă vreo teamă de consecințe. O tempora…

6. Uluitor este altceva. Cum se face că un regim precum „regimul Orban”, care a fost și este pus sub oprobiu de instituțiile europene, contestat – nu de România! – la nivelul familiei politice din care face parte, un regim care dansează cu Moscova de câte ori are prilejul și a adus investiții rusești de zeci de milioane în UE și NATO, și, în plus, este recipientul cel mai deschis investiților chineze în regiune – cum se face deci că un asemenea regim complexează incredibil Bucureștiul și paralizează încă o reacție firească?

Tăcerile care s-au acumulat până astăzi, de la acceptarea fără reacție a investițiilor rusești de la Centrala nucleară de la Paks, lăsarea slobodă a oricărui oficial maghiar să se plimbe prin România ca la el acasă și să spună ce vrea, acceptarea umilitoare, fără reciprocitate, a refuzului părții maghiare de a ne onora Ziua Națională pe 1 decembrie, până la Planul Kós Károly – sunt inexplicabile din perspectivă românească, dar, din perspectivă ungurească, au fost citite, de fiecare dată, ca o încurajare. Și Budapesta a mers tot mai departe, iar Bucureștiul pare acum fără replică.

7. Cu un an în urmă, LARICS prezenta în Aula Academiei Române, Barometrul de opinie publică un tablou amplu al percepţiei chestiunii maghiare la nivelul publicului din România: circa 62% din populaţia României crede că Budapesta doreşte, într-o formă sau alta, controlul Transilvaniei, se implică nepermis în treburile interne ale României, are interesul ca România să fie un stat slab şi nu poate fi considerată un prieten al ţării noastre.

În acelaşi timp, Rusia este privită negativ şi în termeni inamicali de circa… 64-65% dintre români. Păstrând proporţiile, în termeni de percepţii publice, avem de-a face cu „o altă Rusie“, aproape la fel de negativ privită de către populaţia românească.

Sigur, Ungaria nu este Rusia, dar, tocmai de aceea, temerile aproape egale ale românilor faţă de Budapesta şi Moscova ar trebui obligatoriu să devină subiect de clarificare publică.

8. Vremurile care vin nu vor fi nici calme, nici liniștite. Criza economică care se prefigurează va fi momentul perfect pentru cei care vor să pescuiască în ape tulburi.

Astăzi, prin implicarea sa nemijlocită, aproape nefiltrată de către statul român – de la expunere mediatică la investiții în agricultură, de la baze sportive la grădinițe, de la terenuri de fotbal la cetățenii –dependența și loialitatea maghiarilor din Transilvania față de regimului Orban este mai mare ca oricând.

Asta îi va permite lui Viktor Orban la un moment dat să joace cartea naționalistă și revizionistă (referendumuri pentru autonomie teritorială etc.) inclusiv pentru a-și acoperi eventuale probleme politice interne.

Nu e vorba că va reuși ceva concret. Dar încă un eșec unguresc nu va consola pe nimeni: e vorba că riscă să arunce în aer stabilitatea unei regiuni și așa complicată.

Și aici e bomba care ticăie astăzi și trebuie dezamorsată până nu e prea târziu. (autor: Dan Dungaciu, sursa: LARICS). 

Dan Dungaciu este membru în Consiliul de Experți LARICS.

03/05/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ungaria se implică masiv în Transilvania, urmărind punerea sub control a unei părți a teritoriului României

Foto: Hunor Kelemen şi Viktor Orban

 Ce prevede strategia Budapestei de punere sub control a unei părți a teritoriului României şi care este reacția oficialităţilor noastre?

Documentul programatic care stă la baza implicării masive a Ungariei în Transilvania prevede clar susținerea cetățenilor maghiari din România.

Până acum, Budapesta susținea că ajutorul financiar e nediscriminatoriu pentru maghiari și români. 

Planul Kos Karoly, strategia de dezvoltare economică elaborată de guvernul Ungariei și membri ai UDMR care stă la baza intervenției economice a Budapestei în Transilvania, arată clar că acțiunile guvernului maghiar prevăd ajutoare directe pentru cetățenii de etnie maghiară din România, transmite G4 Media.

Acest document este motivarea deciziilor guvernului Ungariei care, prin acest plan, creează un program pentru susținerea renașterii economice a cetățenilor unguri care locuiesc în România”, se arată în documentul făcut public în limbile engleză și maghiară.
Până acum, guvernul de la Budapesta și UDMR au susținut constant că programul de granturi este nediscriminatoriu și se adresează în egală măsură cetățenilor indiferent de etnie.

Planul Kos Karoly este fundamentul teoretic al programului guvernului Ungariei pentru subvenționarea fermierilor din Transilvania.

Este vorba despre un program finanțat oficial de guvernul Viktor Orban cu zeci de milioane de euro și care se adresează fermierilor din Transilvania care depun în limba maghiară proiecte pentru subvenționare.

Péter Szijjártó, ministrul maghiar de Externe, a anunțat în septembrie 2019 că guvernul Ungariei va extinde în aproape tot vestul României așa-numitul program de dezvoltare economică transilvăneană, care până acum se derulase doar în Ținutul Secuiesc.

De atunci, noi runde de finanțare au venit în Transilvania și, potrivit unei investigații a portalului Atlatszo, marii beneficiari sunt oligarhi apropiați de premierul Viktor Orban.

De altfel, planul Kos Karoly prevede explicit acest lucru:

”Se are în vedere intensificarea și dezvoltarea relațiilor dintre comunitățile maghiare și actorii economici din țara-mamă (Ungaria – n. red.), o interconectare strânsă a relațiilor de comerț dintre actorii economici locali și cei din Ungaria”.

Planul Kos Karoly, la elaborarea căruia au participat și membri UDMR (vezi documentul), folosește denumiri de regiuni istorice precum Partium și Ținutul Secuiesc, care sunt respinse de autoritățile române.

Proiectul guvernului Ungariei e gestionat în România de fundația Pro Economica din Ungaria, condusă de Monica Kozma (membru UDMR), care canalizează milioane de euro către fermierii din Transilvania.

Doar circa 8-10% dintre beneficiari sunt români, restul maghiari, iar printre românii finanțați de Budapesta se numără și șeful PSD Mureș, Vasile Gliga, după cum arăta G4Media.ro în 2018.

Întrebată despre contribuția sa la elaborarea planului Kos Karoly, Anna Horvath, vicepreședinte UDMR și unul dintre experții care apar drept co-participanți la elaborarea planului, a declarat pentru G4Media.ro că ”având în vedere faptul că am fost solicitată în elaborarea acestui document doar ca expert pe anumite subcapitole, vă recomand să vă adresați Fundației Pro Economica”.

Monika Kozma, șefa Fundației Pro Economica, a refuzat să discute despre planul Kos Karoly și a declarat pentru G4Media.ro că ”nu avem cunostinta despre site-ul si contentul site-ului precizat de catre Dvs.

Din partea operatorului wekerle.org nu am fost contactata niciodata si originalul documentului tradus in limba engleza nu ne apartine”.

Context. În noiembrie 2019, Marius Lazurca, ambasadorul României la Budapesta, i-a transmis public vicepremierului maghiar Zsolt Semjen, într-un eveniment desfășurat la Bekescsaba, că programul guvernului Ungariei pentru subvenționarea fermierilor din Transilvania nu a fost discutat cu guvernul României și că România nu şi-a dat acordul pentru implementarea acestor măsuri.

Mai mult, Lazurca a spus la acel moment că România cere ca programul să fie derulat ”doar cu implicarea autorităților române, în mod transparent și nediscriminatoriu”.

”Profit de această ocazie – şi de prezenţa domnului Vice prim-ministru Semjen – pentru a reafirma poziţia oficială a guvernului României în legătură cu acest subiect: aşa-numitul Program de Dezvoltare a Ardealui al Guvernului ungar NU a fost discutat în detaliu cu guvernul român şi NU face obiectul unei înţelegeri bilaterale, aşa cum ar fi natural.

În consecinţă, o spunem din nou, România NU şi-a dat acordul pentru implementarea acestor măsuri şi, prin urmare, solicită ca acest program să fie derulat doar cu implicarea autorităților române, în mod transparent și nediscriminatoriu.

Cerem, de asemenea, respectarea legislației române și a regulilor aplicabile pieței interne UE, precum și a strategiilor și programelor naționale care vizează dezvoltarea regională”, a spus ambasadorul Marius Lazurca la acel moment.

Monika Kozma, directorul executiv al Fundaţiei Pro Economica, a avut la acel moment o reacție extrem de nediplomatică.

Ea a calificat într-o declaraţie acordată cotidianului „Kronika” drept o declaraţie nedemnă de statutul unui diplomat afirmaţiile ambasadorului României la Budapesta, susținând că Lazurca ar fi spus neadevăruri referitor la programul de dezvoltare economică al guvernului ungar.

Ministerul de Externe de la București a anunțat în octombrie 2019 că nu există nici un acord bilateral între România și Ungaria și nici nu a transmis în alt mod consimțământul privind programul prin care guvernul de la Budapesta investește zeci de milioane de euro în fermierii din Transilvania.

MAE susține că ”a atras atenția” Ungariei, arătând că ”acordarea de asistență economică depășește sfera tratamentului preferențial care poate fi oferit de către un stat pentru minoritatea sa înrudită de pe teritoriul altui stat, conform standardelor acceptate la nivel internațional, și că în consecință astfel de măsuri pot fi promovate doar cu consimțământul părții române, și fără vreo discriminare în funcție de criteriul etnic”, potrivit unui răspuns remis G4Media.ro.

Cum se raportează Fundația Pro Economica la planul Kos Karoly într-un articol pe propriul site: ”Dezvoltarea economică sustenabilă și crearea bazelor înființării unor locuri de muncă pe termen lung, reprezintă condiția supremă pentru maghiarii din România de a rămâne în ţară şi de a se bucura de siguranța existențială.

Odată cu conştientizarea acesteia, în 2016 s-a realizat o strategie de dezvoltare economică intitulată „PLANUL KÓS KÁROLY”, care definește prioritățile de dezvoltare ale diferitelor regiuni din România”, scrie https://www.g4media.ro/documentul-programatic-care-sta-la-baza-implicarii-masive-a-ungariei-in-transilvania 

Cine a fost Kós Károly, cel care dă numele planului: A fost un arhitect maghiar, scriitor, grafician, etnograf și politician exponent al transilvanismului din Austro-Ungaria și România.

El a militat constant pentru integrarea comunității maghiare din Transilvania în societatea din România și pentru buna înțelegere între comunitățile etnice.

  • Proiectul este gestionat în România de Fundația Pro Economica, finanțată de guvernul Ungariei, potrivit prezentării de pe site-ul propriu. Fundația este condusă de Monika Kozma, candidat UDMR la alegerile pentru Senat în 2016, consilier al președintelui Consiliului Județean Mureș, Peter Ferenc.

  • Intervenția tot mai puternică a Ungariei în Transilvania contrastează puternic cu politica adoptată de guvernul Viktor Orban în țara sa. Astfel, Ungaria a instituit un control drastic al ONG-urilor cu finanțare străină (vezi aici mai multe detalii)

  • Ungaria i-a mulțumit în 2018 lui Liviu Dragnea în mod oficial pentru sprijinirea proiectului. Astfel, agenția maghiară de presă MTI scrie că ”Levente Magyar, secretar de stat pentru relaţiile cu parlamentul în cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Comerţului Exterior din Ungaria, a considerat important faptul că guvernul român a primit în mod pozitiv programul şi manifestă în continuare o atitudine pozitivă. I-a mulţumit în mod special lui Liviu Dragnea, preşedintele PSD spunând că fără sprijinul acestuia proiectul nu ar fi ajuns în etapa actuală (Sursa).

24/04/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ungaria lui Viktor Orban susține financiar în România ”paralelismul etnic”

 

 

 

 

 

Ungurii, lovitură pentru România! Ordin de ultimă oră – capital.ro

 

 

 

 

 

 

Viața ca în Ungaria: Orban susține financiar ”paralelismul etnic” în România

Ungaria lui Viktor Orban varsă bani în presa de limbă maghiară, în educație, cluburi sportive și biserici din Transilvania, unde peste un milion de etnici maghiari își duc tot mai mult ”traiul ca și când ar fi în Ungaria”.

Transilvania adăpostește peste 1,2 milioane de etnici maghiari din România, reprezentând aproximativ 6% din populația totală a țării și totodată una dintre cele mai mari comunități etnice minoritare din Europa.

În 2017, o organizație numită Asociația pentru Spațiul Media Transilvan, sau Erdélyi Médiatér Egyesület, avea un buget de 140.000 de euro și un mic portal de știri online, intitulat  Főtér, cu sediul în Cluj-Napoca, capitala neoficială a Transilvaniei din nord-vestul României.

Főtér și-a început activitatea în 2014 și până în prezent deține doar niște birouri mobilate sumar și o redacție formată din doar 10 oameni. Deși se pare că a  avut greutăți înainte de 2017, finanțele sale sunt acum mai solide grație celor două finanțări totalizând 10,5 milioane euro primite de Erdélyi Médiatér Egyesület, între sfârșitul anului 2017 și începutul anului 2019.

Banii au venit din partea statului maghiar, aceștia reprezentând o mică parte din fondurile de cel puțin 150 de milioane de euro acordate de Budapesta maghiarilor din România, începând din 2016, fonduri care sunt în creștere.

De atunci, Erdélyi Médiatér Egyesület a acaparat cea mai mare parte a cotidienelor de limbă maghiară din Transilvania, mai multe reviste ilustrate, un periodic literar, televiziunea, radioul și cel mai important portal de știri, Székelyhon.

Sándor Fall, redactor-șef  la Főtér, afirmă că banii au însemnat puțin pentru activitatea sa, în afara unui nou sediu și a două achiziții noi. El a respins îngrijorările pe tema independenței editoriale: “Nimeni nu ne spune despre ce putem scrie. Scriem despre ceea ce credem noi că este important”.

Totuși, el a recunoscut că, în lipsa unei finanțări din afară, Főtér și alte publicații în limba maghiară din Transilvania ar putea cu greu supraviețui.

Dar observatorii Ungariei lui Viktor Orban se îndoiesc că o asemenea mărinimie ar putea fi necondiționată.

 

 

 

Foto: László Dávid, Viktor Orbán și Béla Kató. Poză: Balázs Szecsődi, Birou de presă al primului ministru al Ungariei

Ei văd în cheltuielile fără precedent destinate magharilor din afara granițelor Ungariei o extindere a ”democrației neliberale” pe care partidul Fidesz al lui Orban a instituit-o în țară începând din anul 2010, când a preluat puterea.

În Transilvania, mari sume de bani au fost investite în presa de limbă maghiară, în baze sportive, grădinițe, școli și biserici, construindu-se un “paralelism etnic, menit să consolideze și să mențină un sistem în care maghiarii să-și ducă viața ca și cum ar trăi nu în România, ci în Ungaria”, potrivit declarațiilor pentru BIRN ale lui Tamás Kiss, cercetător la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale.

Iar consumul de media este crucial, spune el.

Când cei de la Főtér spun că nu sunt cenzurați, “îi cred”, afirmă Zoltán Sipos, redactor-șef al singurei publicații de jurnalism de investigație destinată comunității etnicilor maghiari din România, Átlátszó Erdély, sau Transilvania Transparentă. Dar, mai spune el, “funcționează și autocenzura”.

“Nu au nimic rău de spus” despre Fidesz sau despre principalul partid politic al etnicilor maghiari din România, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (RMDSZ – UDMR), a declarat Sipos pentru BIRN.

 

Bisericile influente beneficiază din plin

 

 

 


 

Foto. Viktor Orbán, Zsolt Semjén viceprim-ministru al Ungariei împreună cu mai mulți lideri religioși din Transilvania. Poză: Balázs Szecsődi, Birou de presă al primului ministru al Ungariei

 

Transilvania deține un loc special în identitatea națională maghiară și ”trauma” – capitalizată de Fidesz – provocată de destrămarea Imperiului Austro-Ungar după Primul Război Mondial, când Ungaria de dinaintea anului 1920 a pierdut două treimi din teritoriu, o jumătate din populație fiind înstrăinată în afara statului reconturat.

Urmărind ”unificarea virtuală” a tuturor maghiarilor, Orban a făcut ca ei să obțină mai ușor cetățenia maghiară și, prin apropiații locali, a investit bani în comunitățile etnicilor maghiari din Slovenia, Slovacia, Ucraina și România.

Cele mai mari cheltuieli s-au făcut în Transilvania – peste 145 de milioane de euro în 2017 și o sumă similară în 2018. Anul trecut, Ungaria a lansat fundația Pro Economica – o replică a fundațiilor similare mai mici din Slovenia și Serbia – prin care a promis să verse 312 milioane de euro sub formă de mici fonduri destinate dezvoltării agriculturii.

La fel ca și în alte țări, modul în care funcționează aceste fonduri nu e ușor de urmărit.

“Pro Economica este o fundație privată, așa că FOIA [Legea liberului acces la informația de interes public] nu se aplică,” afirmă Sipos.

“Acesta este pasul următor prin care calea banilor veniți din Ungaria rămâne complet opacă”.

În plus, o serie de alte fonduri sosesc de la autoritățile centrale și municipalitățile maghiare prin programe culturale și sponsorizări venite din partea unor companii de stat. La fel ca în Serbia și Slovenia, Ungaria a finanțat baze sportive, iar deținătorii de pașapoarte maghiare din România pot cere sprijin financiar pentru familiile lor și din partea statului ungar.

Unele licitații pot fi găsite online, unele programe apar numai în bugetul de stat, dar nu există o bază de date unică care să cuprindă toate cheltuielile destinate comunităților maghiare din afara Ungariei

Cel mai mare beneficiar din România este Biserica Calvină din Transilvania, cu peste 130 milioane de euro.

Biserica este condusă de Béla Kató, care a desmințit numeroasele speculații potrivit cărora el ar fi prieten bun cu Orban, afirmând că sunt doar în relații bune.

Sipos, care a investigat cheltuielile maghiare din Transilvania, spune că Biserica a cheltuit jumătate din sumă pentru renovarea bisericilor și sume considerabile pentru modernizarea grădinițelor și a clădirilor comunitare, pentru aziluri de bătrâni și pentru alte proprietăți aparținând Bisericii.

“Nu știm cum decide Biserica ce proprietate va fi renovată. Nu știm cum alege biserica firmele cu care se încheie contracte. Dar știm, de exemplu, că, într-un proiect de 2,9 milioane de euro, firma contractantă a fost Construcții Comerț Ilcom Ltd. Fundația Kida, care este prezidată de Kató, deține 50% din compania respectivă”. Anterior, Kató afirmase că se vor depune toate eforturile pentru a preveni corupția.

Administrând grădinițe, școli și chiar o universitate, bisericile catolice și protestante din Transilvania sunt profund implicate în comunitățile etnicilor maghiari, fiind deseori singurele care oferă programe comunitare de sprijin în orașe mici și sate.

O parohie catolică deține chiar și o academie de hochei, care beneficiază și ea de pe urma fondurilor vărsate de Orban.

“Bisericile sunt adânc implicate în comunitatea maghiară din Transilvania”, a declarat o sursă familiarizată cu activitatea UDMR, dar care a dorit să își păstreze anonimatul.

Alți mari beneficiari sunt fundațiile educaționale, precum Iskola Alapítvány, fondată de UDMR, și Sapientia Alapítvány, fondată de biserică.

 

Kiss, de la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, spune că asemenea cheltuieli creează un “paralelism etnic”.

“Învățământul, de la grădiniță până la universitate, cluburile sportive, instituțiile culturale și presa: toate pot fi folosite în limba maghiară și numai de unguri”, a declarat el pentru BIRN.

“Apar noi instituții paralele, cum ar fi cluburile sportive. Și paralelismul deja existent se adâncește: acesta e scopul programului pentru grădinițe. Când apare o nouă grădiniță, în general ea e destinată numai copiilor maghiari. Dar este important de subliniat că asta au dorit mereu liderii maghiari transilvăneni. Iar ei se bucură de sprijinul deplin al guvernului ungar”.

Guvernul ungar nu a răspuns cererii de a face un comentariu, iar liderul partidului UDMR, Hunor Kelemen, nu a putut acorda un interviu.

 

”Rasismul este alimentat de Ungaria”

 

 

 


Piață principală din Cluj. Poză: Akos Keller Alant

În centrul acestei politici se află controlul a ceea ce etnicii maghiari din România – și din alte părți – citesc și ascultă.

Din punct de vedere geografic, maghiarii din Transilvania nu sunt concentrați într-un loc, ci răspândiți în sate și orașe mari din întreaga regiune. Acest lucru face ca presa maghiară să fie mai puțin atractivă pentru potențiali clienți de publicitate, afectîndu-i situația financiară.

De fapt, cei mai mulți dintre maghiari consumă știri al căror conținut provine din Ungaria. Dintre cele cinci cele mai vizionate canale de televiziune care se pot urmări în Transilvania, patru sunt controlate de guvernul maghiar.

Și, potrivit unui studiu al lui Kiss, maghiarii din Transilvania petrec de două ori mai mult timp urmărind canalele din Ungaria – în medie 100 de minute zilnic –  comparativ cu cele în limba română.

“Consumul de presă și integrarea maghiarilor transilvăneni în spațiul mediatic transnațional de limbă maghiară este unul dintre cele mai importante mijloace instituționale în vederea unificării virtuale a maghiarilor răspândiți în întreaga lume” notează Kiss, într-un studiu din 2018.

Kiss a declarat pentru BIRN că influența radioteleviziunilor maghiare a fost evidentă în sporirea ostilității maghiarilor transilvăneni față de migranții și refugiații majoritar musulmani care încearcă să ajungă în Uniunea Europeană din Orientul Mijlociu, Africa și Asia – un flux pe care Orban a încercat să-l oprească în Ungaria ridicând garduri la frontieră și lansând avertismentele înfricoșătoare despre soarta “Europei creștine”.

“În România nu a existat niciodată o puternică propagandă anti-migrație”, a spus Kiss.

“Dar, aici, rasismul a fost mereu puternic împotriva romilor, de exemplu. Rasismul instrumentat acum politic și alimentat din Ungaria face ca xenophobia să fie extrem de puternică în anumite părți din Transilvania”.

În 2017, au apărut niște imagini video online de la o grădiniță transilvăneană, unde, în cadrul unui carnaval, un băiețel costumat în polițist și înarmat se bătea cu o fetiță care juca rolul unei refugiate siriene care avea un copil.

Apoi, în 2018, locuitorii dintr-un oraș transilvănean au chemat poliția la apariția unui grup de turiști israelieni, care fuseseră luați drept migranți ilegali.

Ca o consecință a dominației Ungariei asupra consumului mediatic, dacă principalul partid politic maghiar din România, UDMR, dorește să ajungă la alegători, el trebuie deseori să apeleze la posturile maghiare, sporindu-și astfel dependența de guvernul maghiar.

UDMR și partidul Fidesz al lui Orban au avut pe vremuri relații încordate, dar începând din 2011, când Kelemen a fost ales lider al UDMR, cele două partide au găsit un limbaj comun sau, după cum afirmă o sursă la curent cu activitatea partidului, au ajuns la “un pact de neagresiune”.

“Ungurii din Transilvania sunt conservatori de dreapta, așa că, în Ungaria, opțiunea lor firească este Fidesz”, afirmă sursa. “Nu e recomandabil ca UDMR-ul să aibă relații proaste cu Fidesz”.

Dacă Székelyhon, cumpărat de Erdélyi Médiatér Egyesület cu bani din partea guvernului maghiar, este cel mai popular portal printre maghiarii transilvăneni, al doilea este Maszol.ro, deținut de UDMR.

Directoarea de la Maszol.ro este soția șefului de cabinet al liderului UDMR, Kelemen.

“Partidul nu trebuie să sune la redacție dacă dorește să ceară ceva”, a declarat pentru BIRN o sursă apropiată portalului.

“Uneori, s-ar putea ca vreun articol de opinie să critice Fidesz. Dar în ziua următoare, un telefon de la Budapesta întreabă UDMR-ul, ‘Ce problemă aveți cu noi?’”

Akos Keller Alant este un jurnalist de investigație premiat de mai multe ori și este editor la revista din Ungaria Magyar Narancs.

Pentru munca sa, care se focuseaza în principal pe politică, economie și corupție, i-a intervievat pe mai mulți politicieni de vârf, atât din țară lui cât  și din afară Ungariei.

Sursa:

 

https://balkaninsight.com/2020/01/30/viata-ca-in-ungaria-orban-sustine-financiar-paralelismul-etnic-in-romania/?lang=ro

10/04/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: