Rusia se teme de un atac parapsihologic și vrea să se apere cu preoți și ofițeri cu puteri paranormale

©EPA-EFE/MIKHAEL KLIMENTYEV / SPUTNIK / KREMLIN POOL  | Foto:   Președintele rus Vladimir Putin participă la o slujbă de Crăciun la Catedrala Buna Vestire din Kremlin din Moscova, Rusia, 06 ianuarie 2023.

În plin război cu Ucraina, Rusia se teme de un atac parapsihologic și vrea să se apere cu preoți și ofițeri cu puteri paranormale

Un document al Serviciului Federal de Protecție rusesc arată că acesta este pregătit să îl apere pe Vladimir Putin inclusiv cu ajutorul hipnotizatorilor și preoților. Existența unui plan de apărare parapsihologică poate părea bizară, dar înclinația către misticism și paranormal nu e neobișnuită în Rusia.

Publicația online https://www.veridica.ro relevă că de-a lungul timpului, elitele și chiar statul au apelat la ajutoare neconvenționale, ca Rasputin, parapsihologii KGB sau generalul FSB care spunea că citește gânduri.

Yoghini contra parapsihologi KGB în războaiele șahului din epoca sovietică

Închipuiți-vă o sală mare, cu un podium și sute de scaune pentru spectatori. Pe podium, doi oameni aplecați asupra unei mese, afundați în gânduri, cu tâmplele între mâini. Unul dintre ei poartă ochelari negri. La el se uită fix un spectator din primul rând. La rândul lui, spectatorul e flancat și fixat și el de alți doi bărbați îmbrăcați în tradiționala kurtă indiană. În zig-zagul de priviri din sală și de la masă, tensiunea plutește aproape palpabilă.

Tocmai v-ați uitat – mintal, firește – la o zi obișnuită a meciului pentru titlul mondial la șah de la Baguio City, Filipine, din anul 1978. Meciul a durat trei luni. Unul dintre cei doi șahiști de pe podium este Viktor Korcinoi, șalangerul. Adversarul lui este Anatoli Karpov, campionul mondial. Bărbatul din primul rând este parapsihologul Vladimir Zukhar, iar supraveghetorii acestuia sunt doi yoghini din mișcarea spirituală indiană Ananda Marga.

Și acum explicația: Zukhar face parte din echipa de o sută de persoane a lui Anatoli Karpov. Korcinoi a declarat că e deranjat de privirea insistentă a lui Zukhar, pe care îl bănuiește că e pus de KGB să îl hipnotizeze. Degeaba au negat sovieticii. Korcinoi și-a adus „scut”: cei doi yoghini care fac parte din echipa sa de zece oameni. Yoghinii la rândul lor au misiunea ca în timpul partidei să îl hipnotizeze pe hipnotizator. Iar pentru mai multă siguranță, Korcinoi poartă o pereche de ochelari negri.

Nu era nevoie de memoriile lui Korcinoi, din care am extras această scenă, pentru a demonstra implicarea autorităților de la Moscova în pregătirea și desfășurarea evenimentelor sportive majore în care erau angrenați reprezentanții URSS. În echipa de preparatori ai lui Karpov erau și KGB-iști, dar ei constituiau o prezență obișnuită în toate deplasările jucătorilor sovietici în străinătate, și mai ales în Occident. Iar această practică nu era una specifică doar șahului, ci și altor discipline. KGB-iștii aveau rolul de a-i proteja, păzi și spiona pe sportivii sovietici aflați în deplasare și de a pune umărul „prin mijloace specifice” la victoriile acestora. Iar una dintre metodele indicate în acest sens era și influențarea parapsihologică a adversarului, o metodă cu atât mai indicată cu cât în cazul șahului este vorba de un „sport al minții”.

Acuzația lui Korcinoi poate fi credibilă și dintr-un alt motiv. El îi cunoștea prea bine pe sovietici. În fapt, până în 1976, când a fugit din țară, șahistul leningrădean a fost jucător sovietic. Putem presupune că știa îndeaproape metodele KGB-ului în materie de influențare paranormală a prestației sportive. În plus, și el credea în eficiența unei asemenea abordări; altfel nu și-ar fi adus în ajutor cei doi yoghini Ananda Marga.

FSB-ul a preluat preocuparea KGB-ului pentru paranormal. Generalul care pretindea că i-a citit gândurile Madleinei Albright

După căderea URSS, KGB a devenit FSK și apoi FSB, dar preocuparea pentru paranormal a fost păstrată, indiferent de titulatură. Astfel, în 1996 exista un departament specializat al serviciului, condus de Gheorghi Rogozin, însărcinat cu controlul fenomenelor oculte. Într-un interviu din 2006 din Rossiyskaya Gazeta, generalul Boris Ratnikov, un subaltern al lui Rogozin, a povestit cu ce se ocupa șeful lui. Pretindea, de pildă, că poate să invoce spiritele morților sau să intre în subconștientul oamenilor folosind fotografiile acestora. O altă sarcină era redactarea zilnică a horoscopul președintelui rus Boris Elțîn. Performanțele lui Rogozin au fost exemplificate de Ratnikov cu episodul penetrării în subconștientul lui Madeleine Albright. Folosindu-se de o fotografie a doamnei Albright, Rogozin ar fi pătruns în mintea acesteia unde ar fi descoperit că ea gândește că Siberia și Extremul Orient nu sunt de drept ale Rusiei și că Moscova ar trebui deposedată de ele.

La momentul respectiv, nu puțini au fost cei ce au considerat o glumă spusele lui Ratnikov, numai că o întâmplare ulterioară a arătat că activitatea lui Rogozin este de fapt luată în serios la Kremlin. Aproape zece mai târziu, în 2015, într-un interviu în Kommersant, Nikolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei și fost șef al FSB, a spus în treacăt că „după cum se știe, fostul secretar de stat american Madeleine Albright a pretins că Siberia și Extremul Orient nu sunt ale noastre”. Ceea ce inițial a fost o penetrare fotografică a minții doamnei Albright, a scris cotidianul britanic The Guardian, s-a transformat ulterior într-un „adevăr” diplomatic cu care oficialii ruși operau public.

În acest context, un document recent al Serviciului Federal de Protecție rusesc (FSO), care conține planul de apărare psihologică și parapsihologică în caz de război nu m-a luat prin surprindere. Între momentul din 1978, cele din 1996 și 2015, și abordarea din prezent există o continuitate evidentă. Nota Serviciului de Protecție vorbește astăzi fix de riscurile ca angajații săi să fie hipnotizați de forțele ostile occidentale sau să fie supuși unor influențe paranormale, mistice, exterioare, care să le influențeze deciziile și acțiunile. Aceste atacuri au, în terminologia oficială, și un nume: se cheamă „contaminarea psihologică a personalului angajat”. Ele nu s-ar rezuma, așadar, la urmărirea unei „infectări” ideologice, ci și la influențarea psihică a subiecților. Autoritățile superioare, mai arată nota, au datoria de a interveni în prevenirea acestor incursiuni de ordin psihic. Ofițerii, dar și militarii implicați în luptă trebuie protejați printr-o instruire și un antrenament de ultimă oră, totul actualizat la condițiile de război de azi.

Presa occidentală care a comentat „memo-ul” serviciului rusesc de protecție și pază spune că fără o empatie generalizată la nivelurile superioare de decizie de la Kremlin, ipoteza influențării paranormale a minților militarilor și agenților ruși nu ar fi fost așa de direct menționată. „Pseudoștiința și misticismul sunt la ele acasă în cadrul elitei moscovite”, a scris Foreign Policy. În același timp, și rusul de rând pare dispus să accepte posibilitatea existenței acestei confruntări la nivel psihic. Potrivit unui sondaj citat de Foreign Policy, unul din cinci ruși a fost la un medium sau vraci (probabil de tipul celui apărut și în România postdecembristă), iar trei din cinci ruși cred într-o formă sau alta de magie.

The Guardian remarca încă din 2015 că Nikolai Patrușev este una dintre persoanele cele mai influente la Kremlin grație apropierii sale de Vladimir Putin. Acum aproape zece ani, ziarul atrăgea atenția cât de periculos ar fi ca Putin și Rusia să adopte decizii care să se bazeze pe închipuirile unui „medium” precum Rogozin, care pretind că SUA și Occidentul vor să reteze două treimi din teritoriul Rusiei, cu tot cu bogățiile naturale ale acestor regiuni. În prezent însă, după izbucnirea războiului din Ucraina, astfel de acuzații sunt făcute deschis. Nikolai Patrușev, un susținător al războiului din Ucraina, declară public că „America este diavolul” care îi vrea răul Rusiei.

De la misticismul lui Dostoievski la razele cosmice care hrănesc elanul vital al rușilor

Tema presupusei adversități a Occidentului față de Rusia nu este alimentată doar de „sursa paranormală” descoperită de serviciile de informații de la Moscova. Ea are o vechime considerabilă și însoțește de regulă justificarea atitudinii expansioniste a Rusiei, care pretinde permanent o zonă de protecție teritorială în jurul ei. Pe considerentul statului amenințat s-a modelat și politica izolaționistă interbelică a lui Stalin, dar și cea de instaurare a unor sateliți cu „regimuri prietenoase” în estul Europei după război. Literatura rusă care justifică imperialismul rus este bogată, și intersectează inclusiv opera unor importanți scriitori ruși precum Pușkin, Dostoievski sau Tolstoi. Tonul este deseori mistic, politica și ambițiile teritoriale fiind legate de termeni precum „destin”.

Misticismul de secol XIX a fost completat (în niciun caz înlocuit), în secolul XX, de o credință în paranormal care se regăsește, uneori, în argumentele aduse de intelectualii ruși. Într-o carte publicată în 2018 (tradusă și la noi în 2021, sub titlul „Drumul spre nelibertate. Rusia, Europa, America”), istoricul Timothy Snyder menționează „teoria etnosurilor” a lui Lev Gumiliov (1912 – 1992). Acesta a inventat un concept (și un cuvânt, totodată), „passionarnost”, prin care desemna elanul vital al națiunilor despre care au mai vorbit și alți teoreticieni. La Gumiliov, acest elan se extrage din razele cosmice; în cazul Occidentului, seva cosmică a secat, ceea ce însă nu se întâmplă și în cazul Rusiei, care ar deține încă energia și vocația instaurării unui imperiu slavo-turc pe continentul eurasiatic.

Razele cosmice ale lui Gumiliov îmi amintesc de un alt episod din lumea post-sovietică a șahului. Federația Internațională de Șah a fost condusă timp de douăzeci de ani, începând cu 1995, de un personaj cel puțin pitoresc pe nume Kirsan Iliumjinov. Între 1993 și 2010, acesta fost și președinte al Republicii Calmâchia, membră a Federației Ruse cu capitala la Elista. El a declarat că în perioadele de campanii electorale, țara e acoperită de un soi de clopot psihic, care îi ferește pe locuitori de influențele străine nefaste. Așa se explică, a spus Iliumjinov la vremea respectivă, de ce el câștigă alegerile cu 99 la sută din voturi.

În cartea menționată, Timothy Snyder susține că Lev Gumiliov, alături de Ivan Ilyin (1882 – 1954), care a argumentat că pentru Rusia cea mai potrivită formă de guvernământ este cea reprezentată de un monarh absolut, mai presus de legi și constituții, sunt doi dintre intelectualii ruși care au influențat semnificativ concepțiile și deciziile lui Vladimir Putin.

Parapsihologia și războiul din Ucraina

Mecanismul luării deciziilor la Kremlin, în care intră și posibilitatea acceptării unor date obținute „pe căi oculte”, poate fi descifrat ceva mai bine în prezent, după izbucnirea războiului din Ucraina. Prinși de retorica războiului, oficialii ruși vorbesc acum public despre „Occidentul diabolic” care atacă Rusia inclusiv la nivel psihic.

Povestea nu este nouă. Influența unui pretins medium și vindecător precum Rasputin la curtea țarului Nicolae al II-lea este cunoscută, după cum învederată este și sensibilitatea „mujicilor” pentru ocultism. Îmi amintesc că, imediat după 1990, în România, și mai ales în zona Moldovei, au venit mulți vindecători și parapsihologi „ruși” care aduceau cu ei credința în manevrabilitatea energiilor, în posibilitatea orientării acestora în scopuri malefice sau benefice – ceea ce, pentru mentalitatea românească de atunci, era ceva inedit. Problema sesizată de The Guardian însă, încă de acum zece ani, este încrederea pe care oficialii ruși o mai pot inspira dacă ei se dovedesc adepții unor teorii ocultiste. Concepția moscovită dominantă la ora actuală este, după cum scrie The Economist,  „o mixtură obscurantistă anti-occidentală de dogme ortodoxe, naționalism, teorii conspiraționiste și măsuri de securitate staliniste”. La toate acestea se adaugă și credința în paranormal, luat în serios la cel mai înalt nivel. Și nu vorbim aici de un stat oarecare, ci de țara cu cel mai mare arsenal nuclear din lume care, pe deasupra, se află prins într-un război descris nu o dată în termeni apocaliptici de propaganda și de presa pro-Kremlin.

Dacă un personaj atât de puternic cum e Patrușev chiar crede că lui Madeline Albright i s-au citit gândurile, ce ar putea face conducerea Rusiei dacă un „parapsiholog” din serviciile secrete ar spune că a intrat în capul lui Joe Biden și acesta se pregătește să declanșeze un război nuclear?

Publicitate

Un document al Serviciului Federal de Protecție rusesc arată că acesta este pregătit să îl apere pe Vladimir Putin inclusiv cu ajutorul hipnotizatorilor și preoților

În plin război cu Ucraina, Rusia se teme de un atac parapsihologic și vrea să se apere cu preoți și ofițeri cu puteri paranormale

Un document al Serviciului Federal de Protecție rusesc arată că acesta este pregătit să îl apere pe Vladimir Putin inclusiv cu ajutorul hipnotizatorilor și preoților. Existența unui plan de apărare parapsihologică poate părea bizară, dar înclinația către misticism și paranormal nu e neobișnuită în Rusia. De-a lungul timpului, elitele și chiar statul au apelat la ajutoare neconvenționale, ca Rasputin, parapsihologii KGB sau generalul FSB care spunea că citește gânduri.

Yoghini contra parapsihologi KGB în războaiele șahului din epoca sovietică

Închipuiți-vă o sală mare, cu un podium și sute de scaune pentru spectatori. Pe podium, doi oameni aplecați asupra unei mese, afundați în gânduri, cu tâmplele între mâini. Unul dintre ei poartă ochelari negri. La el se uită fix un spectator din primul rând. La rândul lui, spectatorul e flancat și fixat și el de alți doi bărbați îmbrăcați în tradiționala kurtă indiană. În zig-zagul de priviri din sală și de la masă, tensiunea plutește aproape palpabilă.

Tocmai v-ați uitat – mintal, firește – la o zi obișnuită a meciului pentru titlul mondial la șah de la Baguio City, Filipine, din anul 1978. Meciul a durat trei luni. Unul dintre cei doi șahiști de pe podium este Viktor Korcinoi, șalangerul. Adversarul lui este Anatoli Karpov, campionul mondial. Bărbatul din primul rând este parapsihologul Vladimir Zukhar, iar supraveghetorii acestuia sunt doi yoghini din mișcarea spirituală indiană Ananda Marga.

Și acum explicația: Zukhar face parte din echipa de o sută de persoane a lui Anatoli Karpov. Korcinoi a declarat că e deranjat de privirea insistentă a lui Zukhar, pe care îl bănuiește că e pus de KGB să îl hipnotizeze. Degeaba au negat sovieticii. Korcinoi și-a adus „scut”: cei doi yoghini care fac parte din echipa sa de zece oameni. Yoghinii la rândul lor au misiunea ca în timpul partidei să îl hipnotizeze pe hipnotizator. Iar pentru mai multă siguranță, Korcinoi poartă o pereche de ochelari negri.

Nu era nevoie de memoriile lui Korcinoi, din care am extras această scenă, pentru a demonstra implicarea autorităților de la Moscova în pregătirea și desfășurarea evenimentelor sportive majore în care erau angrenați reprezentanții URSS. În echipa de preparatori ai lui Karpov erau și KGB-iști, dar ei constituiau o prezență obișnuită în toate deplasările jucătorilor sovietici în străinătate, și mai ales în Occident.

Iar această practică nu era una specifică doar șahului, ci și altor discipline. KGB-iștii aveau rolul de a-i proteja, păzi și spiona pe sportivii sovietici aflați în deplasare și de a pune umărul „prin mijloace specifice” la victoriile acestora. Iar una dintre metodele indicate în acest sens era și influențarea parapsihologică a adversarului, o metodă cu atât mai indicată cu cât în cazul șahului este vorba de un „sport al minții”.

Acuzația lui Korcinoi poate fi credibilă și dintr-un alt motiv. El îi cunoștea prea bine pe sovietici. În fapt, până în 1976, când a fugit din țară, șahistul leningrădean a fost jucător sovietic. Putem presupune că știa îndeaproape metodele KGB-ului în materie de influențare paranormală a prestației sportive. În plus, și el credea în eficiența unei asemenea abordări; altfel nu și-ar fi adus în ajutor cei doi yoghini Ananda Marga.

FSB-ul a preluat preocuparea KGB-ului pentru paranormal. Generalul care pretindea că i-a citit gândurile Madleinei Albright

După căderea URSS, KGB a devenit FSK și apoi FSB, dar preocuparea pentru paranormal a fost păstrată, indiferent de titulatură. Astfel, în 1996 exista un departament specializat al serviciului, condus de Gheorghi Rogozin, însărcinat cu controlul fenomenelor oculte. Într-un interviu din 2006 din Rossiyskaya Gazeta, generalul Boris Ratnikov, un subaltern al lui Rogozin, a povestit cu ce se ocupa șeful lui. Pretindea, de pildă, că poate să invoce spiritele morților sau să intre în subconștientul oamenilor folosind fotografiile acestora.

O altă sarcină era redactarea zilnică a horoscopul președintelui rus Boris Elțîn. Performanțele lui Rogozin au fost exemplificate de Ratnikov cu episodul penetrării în subconștientul lui Madeleine Albright. Folosindu-se de o fotografie a doamnei Albright, Rogozin ar fi pătruns în mintea acesteia unde ar fi descoperit că ea gândește că Siberia și Extremul Orient nu sunt de drept ale Rusiei și că Moscova ar trebui deposedată de ele.

La momentul respectiv, nu puțini au fost cei ce au considerat o glumă spusele lui Ratnikov, numai că o întâmplare ulterioară a arătat că activitatea lui Rogozin este de fapt luată în serios la Kremlin. Aproape zece mai târziu, în 2015, într-un interviu în Kommersant, Nikolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei și fost șef al FSB, a spus în treacăt că „după cum se știe, fostul secretar de stat american Madeleine Albright a pretins că Siberia și Extremul Orient nu sunt ale noastre”. Ceea ce inițial a fost o penetrare fotografică a minții doamnei Albright, a scris cotidianul britanic The Guardian, s-a transformat ulterior într-un „adevăr” diplomatic cu care oficialii ruși operau public.

În acest context, un document recent al Serviciului Federal de Protecție rusesc (FSO), care conține planul de apărare psihologică și parapsihologică în caz de război nu m-a luat prin surprindere. Între momentul din 1978, cele din 1996 și 2015, și abordarea din prezent există o continuitate evidentă.

Nota Serviciului de Protecție vorbește astăzi fix de riscurile ca angajații săi să fie hipnotizați de forțele ostile occidentale sau să fie supuși unor influențe paranormale, mistice, exterioare, care să le influențeze deciziile și acțiunile. Aceste atacuri au, în terminologia oficială, și un nume: se cheamă „contaminarea psihologică a personalului angajat”. Ele nu s-ar rezuma, așadar, la urmărirea unei „infectări” ideologice, ci și la influențarea psihică a subiecților. Autoritățile superioare, mai arată nota, au datoria de a interveni în prevenirea acestor incursiuni de ordin psihic. Ofițerii, dar și militarii implicați în luptă trebuie protejați printr-o instruire și un antrenament de ultimă oră, totul actualizat la condițiile de război de azi.

Presa occidentală care a comentat „memo-ul” serviciului rusesc de protecție și pază spune că fără o empatie generalizată la nivelurile superioare de decizie de la Kremlin, ipoteza influențării paranormale a minților militarilor și agenților ruși nu ar fi fost așa de direct menționată. „Pseudoștiința și misticismul sunt la ele acasă în cadrul elitei moscovite”, a scris Foreign Policy.

Memorandumul FSO care a făcut obiectul unei scurgeri de informații explică faptul că directorul adjunct al FSO, generalul Alexander Komov, este responsabil pentru implementarea finală a planului secret de a respinge un atac psihic în caz de nevoie. Komov este în parte om de știință, în parte nebun. El a participat la o conferință organizată anul trecut de Institutul de Cercetări Spațiale al Academiei de Științe a Rusiei despre posibilitatea spionării Pământului din spațiu. De asemenea, se pare că el conduce un grup de consilieri independenți care include astrologi, magicieni negri și mediumuri.

În același timp, și rusul de rând pare dispus să accepte posibilitatea existenței acestei confruntări la nivel psihic. Potrivit unui sondaj citat de Foreign Policy, unul din cinci ruși a fost la un medium sau vraci (probabil de tipul celui apărut și în România postdecembristă), iar trei din cinci ruși cred într-o formă sau alta de magie.

The Guardian remarca încă din 2015 că Nikolai Patrușev este una dintre persoanele cele mai influente la Kremlin grație apropierii sale de Vladimir Putin. Acum aproape zece ani, ziarul atrăgea atenția cât de periculos ar fi ca Putin și Rusia să adopte decizii care să se bazeze pe închipuirile unui „medium” precum Rogozin, care pretind că SUA și Occidentul vor să reteze două treimi din teritoriul Rusiei, cu tot cu bogățiile naturale ale acestor regiuni. În prezent însă, după izbucnirea războiului din Ucraina, astfel de acuzații sunt făcute deschis. Nikolai Patrușev, un susținător al războiului din Ucraina, declară public că „America este diavolul” care îi vrea răul Rusiei.

De la misticismul lui Dostoievski la razele cosmice care hrănesc elanul vital al rușilor

Tema presupusei adversități a Occidentului față de Rusia nu este alimentată doar de „sursa paranormală” descoperită de serviciile de informații de la Moscova. Ea are o vechime considerabilă și însoțește de regulă justificarea atitudinii expansioniste a Rusiei, care pretinde permanent o zonă de protecție teritorială în jurul ei.

Pe considerentul statului amenințat s-a modelat și politica izolaționistă interbelică a lui Stalin, dar și cea de instaurare a unor sateliți cu „regimuri prietenoase” în estul Europei după război. Literatura rusă care justifică imperialismul rus este bogată, și intersectează inclusiv opera unor importanți scriitori ruși precum Pușkin, Dostoievski sau Tolstoi. Tonul este deseori mistic, politica și ambițiile teritoriale fiind legate de termeni precum „destin”.

Misticismul de secol XIX a fost completat (în niciun caz înlocuit), în secolul XX, de o credință în paranormal care se regăsește, uneori, în argumentele aduse de intelectualii ruși. Într-o carte publicată în 2018 (tradusă și la noi în 2021, sub titlul „Drumul spre nelibertate. Rusia, Europa, America”), istoricul Timothy Snyder menționează „teoria etnosurilor” a lui Lev Gumiliov (1912 – 1992). Acesta a inventat un concept (și un cuvânt, totodată), „passionarnost”, prin care desemna elanul vital al națiunilor despre care au mai vorbit și alți teoreticieni. La Gumiliov, acest elan se extrage din razele cosmice; în cazul Occidentului, seva cosmică a secat, ceea ce însă nu se întâmplă și în cazul Rusiei, care ar deține încă energia și vocația instaurării unui imperiu slavo-turc pe continentul eurasiatic.

Razele cosmice ale lui Gumiliov îmi amintesc de un alt episod din lumea post-sovietică a șahului. Federația Internațională de Șah a fost condusă timp de douăzeci de ani, începând cu 1995, de un personaj cel puțin pitoresc pe nume Kirsan Iliumjinov. Între 1993 și 2010, acesta fost și președinte al Republicii Calmâchia, membră a Federației Ruse cu capitala la Elista. El a declarat că în perioadele de campanii electorale, țara e acoperită de un soi de clopot psihic, care îi ferește pe locuitori de influențele străine nefaste. Așa se explică, a spus Iliumjinov la vremea respectivă, de ce el câștigă alegerile cu 99 la sută din voturi.

În cartea menționată, Timothy Snyder susține că Lev Gumiliov, alături de Ivan Ilyin (1882 – 1954), care a argumentat că pentru Rusia cea mai potrivită formă de guvernământ este cea reprezentată de un monarh absolut, mai presus de legi și constituții, sunt doi dintre intelectualii ruși care au influențat semnificativ concepțiile și deciziile lui Vladimir Putin.

Parapsihologia și războiul din Ucraina

Mecanismul luării deciziilor la Kremlin, în care intră și posibilitatea acceptării unor date obținute „pe căi oculte”, poate fi descifrat ceva mai bine în prezent, după izbucnirea războiului din Ucraina. Prinși de retorica războiului, oficialii ruși vorbesc acum public despre „Occidentul diabolic” care atacă Rusia inclusiv la nivel psihic.

Povestea nu este nouă. Influența unui pretins medium și vindecător precum Rasputin la curtea țarului Nicolae al II-lea este cunoscută, după cum învederată este și sensibilitatea „mujicilor” pentru ocultism.

Îmi amintesc că, imediat după 1990, în România, și mai ales în zona Moldovei, au venit mulți vindecători și parapsihologi „ruși” care aduceau cu ei credința în manevrabilitatea energiilor, în posibilitatea orientării acestora în scopuri malefice sau benefice – ceea ce, pentru mentalitatea românească de atunci, era ceva inedit.

Problema sesizată de The Guardian însă, încă de acum zece ani, este încrederea pe care oficialii ruși o mai pot inspira dacă ei se dovedesc adepții unor teorii ocultiste. Concepția moscovită dominantă la ora actuală este, după cum scrie The Economist,  „o mixtură obscurantistă anti-occidentală de dogme ortodoxe, naționalism, teorii conspiraționiste și măsuri de securitate staliniste”.

La toate acestea se adaugă și credința în paranormal, luat în serios la cel mai înalt nivel. Și nu vorbim aici de un stat oarecare, ci de țara cu cel mai mare arsenal nuclear din lume care, pe deasupra, se află prins într-un război descris nu o dată în termeni apocaliptici de propaganda și de presa pro-Kremlin, constată https://www.veridica.ro.

.

Dacă un personaj atât de puternic cum e Patrușev chiar crede că lui Madeline Albright i s-au citit gândurile, ce ar putea face conducerea Rusiei dacă un „parapsiholog” din serviciile secrete ar spune că a intrat în capul lui Joe Biden și acesta se pregătește să declanșeze un război nuclear?

STATUL POLIȚIENESC RUS ȘI ISTORIA DESPRE CARE SE VORBEȘTE PREA PUȚIN

Rusia este o tara cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.

– Proverb sovietic –

O Istorie Secretă: Statul Polițienesc al Rusiei Sovietice

„Rusia este o țară fara granițe naturale, nu are un singur neam sau popor, nici o adevarata identitate centrala. Dimensiunile sale sunt uluitoare – se intinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeana Kaliningrad pana la Stramtoarea Bering, aflată la doar 82 de kilometri de Alaska.

Daca ne mai gândim si ca multe dintre regiunile sale sunt greu accesibile, iar populatia este izolata, toate acestea ne ajuta sa explicam de ce mentinerea controlului central a fost o adevarata provocare si de ce pierderea acestui control asupra tarii i-a obsedat pe conducatorii ei.

Am intâlnit odată un ofițer KGB (în rezervă) care mi-a spus așa: „Am crezut intotdeauna ca e vorba despre totul sau nimic: fie tinem tara cu pumn de fier, fie se va destrăma”.

Presupun ca predecesorii lui, de la ofiterii taristi la primii cneji medivali, aveau cam aceleasi ingrijorari – iar demnitarii lui Putin, cu toate progresele comunicatiilor moderne, le au cu siguranta in ziua de azi.”

– MARK GALEOTTI–

Istoria ne dezvaluie povestea complexa a felului în care cruzimea, cooperarea și compromisul au ajutat la construirea statului totalitar URSS a carui umbra înca se intinde peste o parte din lume si de ai carui demoni inca nu ne-am exorcizat.

Publicului i s-a spus o poveste simplificată a felului in care cruzimea, cooperarea si compromisul au ajutat la construirea statului totalitar URSS a carui umbra inca se intinde peste o parte din lume si de ai cărui demoni inca nu ne-am exorcizat…

De fapt, regimul sovietic n-a fost menținut la putere doar de poliția secretă și prin teroare; unii l-au susținut din toata inima și au tras foloasele de pe urma lui.

Se dezvaluie din ce în ce mai mult rolul si activitatile politiei secrete în menținerea URSS, dincolo de discursul oficial al propagandei oficiale și în privința realitatilor complexe din spatele unui sistem represiv de lunga durata.

Băile de sânge organizate de CEKA, sub directa îndrumare a lui Lenin, încă din perioda puciului prezentat drept ”revoluție” și apoi de-a lungul Războiului Civil și a terorii leniniste, moment în care dictatura proletariatului și-a arătat adevărata față genocidară.

O mare parte a informatiilor vine din arhivele sovietice desecretizate abia la sfârșitul anilor ’80 și în anii ’90.

Sa nu uitam ca multe alte informații rămân secrete din cauza dorinței actualului regim rus de a trage cortina peste dovezile referitoare la crimele din trecut.

Sunt încă multe lucruri ascunse populatiei ruse, legate de foametea din Ucraina din anii 1932-1933, considerata de unii istorici similar unui „genocid secret”.

Urgia foametei crâncene care lovit Ucraina înainte de războiul mondial a fost o incercare de a zdrobi, odată pentru totdeauna, incercările poporului ucrainean de obtinere a independenței naționale, o perspectivă care „irita” autoritatile sovietice.

In Ucraina, perioada de infometare in masa este cunoscută sub numele de Holodomor (exterminare prin infometare)… Este greu de stiut exact câti oameni au murit in Holodomor, dar estimarile mai noi sugerează ca numarul victimelor a fost de aproximativ 3,3 milioane, dintre care aproximativ 3 milioane erau ucraineni, iar restul alte grupuri etnice care locuiau in Ucraina. Numarul ucrainenilor care au murit în timpul colectivizarii a fost mai mare decat al oricarei alte nationalitati din URSS.” (Martyn Whittock).

 Crimele în masă pe care poliția secretă a Kremlinului le-a săvârșit de-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial, psihopatul Beria numărându-se printre principalii satrapi – abominabila hecatombă consumată la Katyn sunt acum în mare parte cunoscute și întoarse pe toate fațetele, laolaltă cu masacrele pe care securiștii sovietici le comiteau printre combatanții Armatei Roșii suspectați de colaboraționism, spionaj, lașitate ș.a.m.d..

Pentru a ințelege modul foarte complicat si ascuns in care a funcționat puterea sovietica în tot acest timp destul de indelungat, 1917-1991, trebuie să avem în vedere că istoria omenirii a trecut prin catastrofe, momente de ruptura si reconfigurare care au dus la lumea de astazi. Fără intelegerea contextului în care s-au desfășurat evenimentele secolului trecut, nu avem nicio sansa sa pricepem acest secol din care, iata, au trecut deja primele decenii.

Efectele tragediilor ce au marcat omenirea, urmările a două războaie mondiale, ale revoluției bolșevice, ale regimurilor totalitare naziste si comuniste, sfârsitul Razboiului Rece, revenirea la democrație în statele eliberate de comunism din Europa Centrala si de Est – toate si-au lasat amprenta asupra prezentului extrem de complex in care intreaga lume evolueaza.

Cu toate că KGB-ul a luptat cu toate armele pentru supraviețuirea Uniunii Sovietice, el nu i-a putut controla implozia din 1989. Singura variantă a fost asigurarea propriei supraviețuiri. Denumirile s-au schimbat, însă metehnele nu. Puterea a fost transferată de la sovietici la oligarhi, iar șef al statului a devenit un fost locotenent-colonel KGB. „Cekiștii” sunt (încă) eroi, ba chiar 20 decembrie, data înființării CEKA în 1917, este „Ziua membrilor serviciilor de securitate”:

„În 2017, la centenarul de la înființarea CEKA, Putin a lăudat public organele de securitate pentru «demnitatea și onestitatea» lor, membrii ei «fiind întotdeauna adevărați slujitori ai statului și patrioți». Cuvântul «întotdeauna» subliniază continuitatea din timpurile sovietice. Făcând aceasta, «paravanul de protecție» între imagine și realitate a primit o şi mai mare validare oficială și încă un strat de izolație”.  

Secreta sau nu, istoria este singurul nostru reper! Viitorul putem sa-l prefiguram, dar nicidata nu vom sti dinainte ce se va intampla. ”Cine ar fi bănuit, la sfarsitul anului 2019, ca in numai cateva luni lumea se va trezi intr-o criza pandemica al carei precedent il gasim in gripa spaniola de acum o suta de ani, de la sfarsitul Primului Razboi Mondial? Ne-am intors, dupa un veac, intr-o situatie similara, dar in alte circumstante, evident. Nu inseamna ca istoria se repeta, dar nici ca nu trebuie sa fim atenti la lecțiile ei!” , a spus Ion M Ionita, redactor-sef al revistei Historia

Pătrunzând în hățișul Rusiei contemporane, care oscilează între statutul privilegiat în politica mondială și poziția sa profund amenințătoare, se cer analizate atent previziunile diferite privind obiectivele lui Putin: „Unii sugerează că președintele rus și-a propus să reconstruiască Rusia imperială ca un stat autoritar, cvasisovietic, care nu se va lăsa până când nu va deveni puterea dominantă în Europa și dincolo de aceasta. Pentru alții, Putin, cu atitudinea lui belicoasă și agresivă, este doar personajul negativ, născocit de elitele occidentale dintr-o pantomimă. Regimul Putin continuă tradiția de legături strânse între organele de securitate (ai căror membri domină acum multe zone ale statului), elita politică și mafia rusă.

Asemeni lui Stalin, înaintaşul venerat,  Preşedintele Federaţiei Ruse de azi  îmbracă mantia unui ales al destinului.  Invazia din Ucraina este doar un capitol din marea luptă de veacuri a ruşilor pentru reunirea pământurilor lor. Contemplat în oglinda istoriei ruse, putinismul apare drept succesorul natural al  expansionismului autocratic. Despotismul intern este  acompaniat de agresivitatea externă : nimic nou în această strategie ce tinde să sufoce libertatea, în numele consolidării puterii. Imperiul este raţiunea de a fi a statului rus, iată ceea ce  reafirmă  comentariile lui Putin cel Mare. Agresivitatea criminală deschide calea spre triumful  Rusiei eterne .

„Rusia este o ghicitoare învelită într-un mister, înăuntrul unei enigme”, spunea celebrul lider britanic din cel de-al doilea război mondial, Winston Churchill.