CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O soarta necunoscuta pentru Basarabia ucraineana. Kremlinul lucrează la „Proiectul Basarabia”

 

 

 

The Economist: O soarta necunoscuta pentru Basarabia ucraineana.

 

Regiunea izolata a Basarabiei ucrainene, care mai este cunoscută și sub numele de Bugeac, a devenit una dintre cele mai recente zone pentru care cei care urmăresc situația din Ucraina își fac griji, scrie „The Economist” într-un articol intitulat „Basarabia ucraineană – spre regiunea necunoscută”.

 

 

 

 

The Economist: Soarta necunoscuta pentru Basarabia ucraineana, sursa foto: The Economist

 

 

 

 

Mai puțin de jumătate dintre cei 570.000 de locuitori ai regiunii sunt ucraineni.

Restul sunt bulgari, ruși, moldoveni, găgăuzi sau albanezi.

Mulți au o părere bună despre Rusia, care le-a dat strămoșilor lor, în urmă cu 200 de ani, pământ și libertate.

 

Aproape toată lumea vorbește rusește și mulți se plâng că Ucraina a făcut prea puțin pentru ei. Puțini au încredere în guvernul de la Kiev și speră că „Putin le va rezolva problemele”.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, deși mulți simpatizează cu Rusia, sunt în favoarea menținerii unității Ucrainei.

 

Potrivit unui ziarist local, citat de The Economist, dată fiind eterogenitatea etnică a regiunii, orice declarare a independenței ar duce la fărâmițarea ei.

În toamnă, au fost zvonuri că se pregătește proclamarea unei Republici Populare Basarabene, proruse, după modelul republicilor separatiste din regiunea Donbas.

 

Posibilii lideri ar fi fost ofițeri din armata sovietică din Bolgrad, majoritatea etnici bulgari.

Totuși, războiul din Est a temperat entuziasmul pentru separatism.

 

Incendiul tragic din mai, de la Odessa, când au murit zeci de activiști proruși, a calmat, de asemenea, pornirile de revoltă împotriva Kievului.

Liderii proruși s-au refugiat, iar politicienii oportuniști au început să sprijine unitatea Ucrainei.

Întrebarea este ce vrea Rusia, scrie The Economist.

În numai 200 de ani, în Basarabia s-a schimbat de nouă ori stăpânirea.

 
 
 
 
 

 

 

Exista si un plan de unire a republicilor separatiste din regiunea Donbas, cu asa zisa „republica populara Basarabia (asa cum vedem in harta de mai sus), ceea ce ar insemna sa fie taiat  accesul  Ucrainei la Marea Neagra prin alipirea Regiunii Odesa la Rusia.

 

Localnicii spun că văd drone, unele probabil lansate din Transnistria, altele poate manevrate de la bordul navelor rusești ale Flotei Mării Negre, cu baza la Sevastopol.

 

Dar chiar și așa, drapelul ucrainean probabil va mai rămâne să fluture în Basarabia pentru ceva timp, conchide The Economist

 

 
 

 

 

Foto:  Mihail Saakasvili, noul guvernator al Regiunii Odesa, fost presedinte al Georgiei

 

 

  Kremlinul lucrează la „Proiectul „Basarabia”…

 

Fostul președinte al Georgiei și actualul guvernator al regiunii Odesa din Ucraina, Mihail Saakașvili, îi suspectează pe ruși că lucreaza în secret la elaborarea Proiectului „Basarabia”, scrie Podrobnosti.

Potrivit lui Saakaşvili, terenul pentru acest „proiect” este deja pregătit, pentru că majoritatea locuitorilor din regiunea Odesa urmăresc posturi tv ruseşti.

„Mi-e ruşine să recunosc asta, dar la proiectul Basarabiei ucrainene până de curând s-a gândit mai mult Vladimir Putin decât guvernul nostru”, – a spus Saakaşvili.

„Ei (autorităţile ruse) se pregătesc. Acolo ceva se pune la cale”, – a spus guvernatorul.

Saakaşvili a precizat că oamenii din regiune sunt izolaţi şi văd Ucraina doar prin prisma imaginii create de propagandă rusă.

Guvernatorul georgian susţine că a vizitat un număr de localităţi din Basarabia, unde s-a întâlnit cu localnici.

Potrivit acestuia, populaţia este sunt sub influenţă televiziunilor ruse şi toţi cei care pledează pentru prosperitatea Ucrainei sunt „duşmani, maniaci, fascişti”.

„Bătrânele locale erau tare uimite să vadă că nu am coadă şi coarne – se uită mult la TV rusesc”, – a spus Saakaşvili,  potrivit NEWS ru.ua.

Această atitudine faţă de autorităţile ucrainene este de înţeles, deoarece ele sunt asociate cu luarea de mită, drumuri proaste şi taxe ridicate.

„Acolo există nu numai pericol de explozie socială, este un real pericol mortal pentru Ucraina.

O lovitură în spate (la graniţa cu Transnistria). Sunt sigur că vom putea să neutralizăm pericolul, dar trebuie să schimbăm atitudinea”, – a spus Saakaşvili.

El a subliniat faptul că unul din paşii pentru stabilizarea situaţiei va fi reconstruirea sau refacerea radicală a şoselei Odesa-Reni, acesta fiind singurul drum al regiunii Odesa şi al sudului Basarabiei către UE.

Amintim că, recent, SBU a arestat câteva zeci de persoane implicate în organizarea aşa-zisei „Republici Populare Basarabene”,  pe teritoriul regiunii Odesa.

Noua formaţiune teritorială, croită după tipicul „republicilor populare” din Doneţk şi Lugansk, ar fi inclus în perspectiva şi zonele populate compact de minorităţile bulgară şi găgăuză din Republica Moldova.

Pe 17 iunie, SBU a anunţat pe site-ul sau că a blocat răspândirea în Odesa a mişcării separatiste numite „Consiliul Poporului Basarabiei”, o mişcare politică inspirată de serviciile secrete din Rusia.

Agenţii au găsit la domiciliile iniţiatorilor mişcării textul „Constituţiei Republicii Populare Basarabia”, „Manifestul Poporului din Basarabia”, mai mult de 500 de exemplare ale ziarului separatist „Novorossia” şi alte materiale de propagandă.

Unul dintre reţinuţi – cetăţean ucrainean născut în 1953 – urmă să devină lider al noii „republici”, iar apoi să dispară fără urmă.

 

surse: paginaderusia.ro/ digi24.ro /economist.com/ glasul.info/

23/06/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA, PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O diversiune rusească in continuarea făcăturilor teritoriale din anii stalinismului pe teritoriul Ucrainei – Republica Populară Basarabia

Republicabasarabeana.jpg

De la începutul anului 2014, în Ucraina, Republica Moldova și Rusia  apare

cu regularitate informația cu privire la posibilitatea creării în regiunea Odesa a așa-numitei „republici populare basarabia” (în unele variante republica „Bugeac”).

Federația Rusă pregătește crearea așa zisei „republici populare basarabia” (rpb) care ar prelua sub controlul său o parte din regiunea Odesa, Găgăuzia și regiunile de sud din Republica Moldova. În cazul realizării acestui plan, Rusia va obține o nouă zonă de conflict în două țări, Ucraina și Republica Moldova

Se discută posibilitatea extinderii sferei de influență a „rpb” asupra teritoriului Republicii Moldova, ceea ce va crea o zonă instabilă simultan în două state care astăzi se află în zona de interese a Kremlinului”.

Cel mai nefericit  scenariu pentru Ucraina ar fi crearea „rpb” în baza raioanelor aflate la sud de Odessa, inclusiv Cetatea Albă, Sărata, Tarutino, Arciz, Tatarbunar, Bolgrad, Chilia, Ismail, Reni. Pentru realizarea acestui scenariu, va fi necesar la prima etapă sa fie  destabilizata situația în unele zone ale Republicii Moldova precum Găgăuzia, Basarabeasca, Taraclia, dar și Transnistria.

Inițial, accentul poate fi pus pe crearea unei Găgăuzii independente, care poate pretinde asupra teritoriilor din Republica Moldova și Ucraina. Găgăuzia astăzi este principalul centru de activitate a Kremlinului în regiune, comenteaza analistii politici.

In cazul destabilizării situației în regiune și creării ‘rpb’, Rusia va obține un nou punct fierbinte între Ucraina și Republica Moldova, care va forța ambele țări să renunțe la procesele de integrare europeană și un motiv pentru a dezgheța conflictul din Transnistria.

La inceputul lunii aprilie 2015, la Odesa, a avut loc un asa zis „congres de constituire” a așa-numitei „Rade a Poporului Basarabiei”, care a atras atenția SBU (Serviciul Secret al Ucrainei), din cauza alinierii politice pro-ruse a participantilor sai.

În regiunea Odesa, sudul Basarabiei, locuiesc 150 de mii de etnici bulgari (de trei ori mai multi decât în Republica Moldova) şi 50.000 de gagauzi (de trei ori mai puțini decât în Republica Moldova).

Majoritatea acestor etnici, supusi in timp unei agresive politici de rusificare, reprezinta nucleul dur al populatiei pro-ruse din Ucraina, dar si din  R.Moldova.

Pe 29 aprilie 2015, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a demascat și neutralizat, în timpul unei operațiuni speciale, un grup de separatiști, a căror activitate era coordonata din Rusia si urmarea proclamarea unei asa zise „republici populare” în regiunea Odesa (sudul Basarabiei).

Grupul de indivizi care acționa în regiunea Odesa,era coordonat din Federația Rusă.

Au fost retinute deja 20 de persoane. La 17 adrese au loc perchezitii … S-a stabilit că scopul final al acestui grup era proclamarea unei entitati statate sub titlul provizoriu Basarabia”

Directorul SBU, Markian Lubkivski,, a declarat ca : „in timpul percheziției la unul dintre coordonatorii informaționali ai așa-zisei Rade Populare a Basarabiei a fost găsit un carnet cu înscrisuri ce dovedesc contactele sale cu organizațiile teroriste DNR (Republica Populară Donețk – n.red.) și LNR (Republica Populară Lugansk – n-red.), precum și cu funcționari separatiști din orașul Odesa, care se ascund de forțele de ordine pe teritoriul Federației Ruse”si ca că unul dintre  reprezentanții așa-zisei Rade populare  avea contacte cu rebelii pro-ruși și alți funcționari din cadrul mișcărilor separatiste din Donbas.

Au fost efectuate 19 percheziții, în cadrul cărora ar fi fost identificat un adevărat arsenal de armament, inclusiv pistoale-automat AK-74, grenade RGD-5 și F-1, muniții de producție rusească, tehnică de comunicare și materiale propagandistice.

 

Cu toate acestea, ideea Rusiei de a actiona in sprijinul proclamarii unei   aşa-zise Republici Populare Basarabene la Odessa nu a dispărut. Dimpotrivă, susţinătorii acestui proiect dau dovadă că nu vor să se oprească.

Cel mai bun exemplu, relatează portalul timpul.md, este ca cea de-a doua conferinţă  a avut loc in ziua de 16 mai 2015.  Ştirea are la bază cele declarate de directorul Centrului de cercetări politico-militare din Kiev, Dmitri Tzmchuk, acesta bazandu-se  pe informaţiile Serviciului de Securitate al Ucrainei.

Expertul comenta pe marginea faptului că la această conferinţă a fost pus în discuţie proiectul unei aşa-zise legi pentru „crearea autonomiei naţional-culturale” în ţinutul Basarabiei.

Printre cei prezenţi la întrunire, despre care nu se spune totuşi unde anume a avut loc, ar fi fost prezenţi şi reprezentanţi ai aşa-zisei republici separatiste din Transnistria, un teritoriu care apartine legal R.Moldova.

 

Liderii asa zisei  Republici Populare Basarabene de la Odessa au cerut autonomie național-culturală față de Ucraina

 Noua „Republică” dorește să facă joncțiunea dintre asa zisa „republica”separatista rusa Donețk și Gurile Dunării.

 

Istoria se repeta..

 

Crearera unei astfel de entitati teritoriale, aminteste de diversiunea sovietica din 1924, cand a fost creata

Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM), pe un teritoriu situat pe malul stang al Nistrului,in RSS Ucraineana.

 

Iata ce spunea Memoriul cu privire la necesitatea creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM), Moscova, 4 februarie 1924 :

 

„Crearea acestei republici va genera o serie întregă de consecinţe de ordin intern (din punctul de vedere al intereselor nemijlocite ale URSS) şi internaţional (…).

2. Republica Moldovenească ar putea juca acelaşi rol de factor politico-propagandistic pe care îl joacă Republica Bielorusă faţă de Polonia şi cea Carelă – faţă de Finlanda.

Ea ar focaliza atenţia şi simpatia populaţiei basarabene şi ar crea pretexte evidente în pretenţiile alipirii la Republica Moldovenească a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasă necesitatea de a se crea anume o republică socialistă, şi nu o regiune autonomă în componenţa URSS.

Unirea teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului ar servi drept breşă strategică a URSS faţă de Balcani (prin Dobrogea) şi faţă de Europa centrală (prin Bucovina şi Galiţia), pe care URSS le-ar putea folosi drept cap de pod în scopuri militare şi politice. (…)

Ruperea Basarabiei de România, la rândul său, va avea o serie de consecinţe, de ordin internaţional.

a. În primul rând, acest fapt va zdruncina unitatea „României Mari”, naţional-consolidate şi va lovi autoritatea morală a burgheziei, care mai bravează până în prezent cu realizarea idealului naţional român.

b. Acelaşi fapt va servi drept un impuls suplimentar în tendinţa provinciilor nou-alăturate (la România) la autodeterminarea lor naţională. Iar organizarea (de stat) a minorităţilor naţionale (a bulgarilor, a găgăuzilor), care vor trăi în limitele viitoarei Republici Moldoveneşti, va servi drept exemplu pentu minorităţile naţionale, care populează Vechiul Regat român (…)”

 

Semnau: Gr. Kotovski, Al. Bădulescu, P. Tkacenko, Sol. Tinkelman (S. Timov), A.Nicolau, A. Zalic, Ion. Dic, T. Diamandescu, T. Chioran

Drept urmare, la 12 octombrie 1924,  in cadrul Ucrainei Sovietice, a fost creată de conducerea URSS, republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, al carei principal obiectiv era destabilizarea Romaniei si ocuparea si sovietizarea teritoriilor românesti si mai departe a tarilor din Balcani.

 

 

 

 

Harta RASS Moldovenesti, 1924

La momentul creerii acestei republici diversioniste in 1924, unul din liderii sovietici declara: 

 „Considerăm drept frontieră nu Nistrul, ci Prutul.

Las-sa tina deocamdata capitalistii in mainile lor Basarabia.

Aceasta este o chestiune de facto, si nu de drept. Dreptul e de partea noastră. Pe harta noastră, Basarabia este marcată cu o linie rosie, căci Basarabia trebuie să devină o parte inseparabilă a RASS Moldovenesti.” 

 Atunci, in 1924, imperialistii rusi nu puteau sa boteze aceasta facatura „Republica Basarabia, pentru ca ,adevarata Basarabie intrase in componenta Romaniei Unite in 1918, astfel ca au numito- „Republica Moldoveneasca”.

Acum in 2015, urmasii lui Stalin nu mai pot numi teritoriul pe care vor sa puna mana „Republica Populara Moldova”, pentru ca exista deja un stat independent R.Moldova, intre Nistru si Prut, astfel incat au ales numele de „Republica Populara Basarabia”.

Oricare ar fi insa numele alese de ei, nu vi se par asemanatoare procedeele si ideologia colonialista de atunci si cele puse in aplicare  acum ?

Surse : unimedia.info/ napocanews.ro / UNIAN cu referire la raportul grupului de analiză Da Vinci AG/

18/05/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | 2 comentarii

DOSARE ISTORICE: Larry Watts despre “Biroul secret pentru studiul problemei basarabene”

 

 

ISTORIE. Larry Watts despre “Biroul secret pentru studiul problemei basarabene”.

 

 

 

DIVERSIUNEA BASARABEANA

 

 

 

În volumul “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania (Tradus si aparut la Editura Rau cu titlul “Fereste-ma, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al Blocului sovietic cu România); cu un cuvânt înainte de general dr. Ioan Talpeş), apărut la Editura Militară (Magazin istoric, nr. 12/2010), Larry L. Watts se ocupă şi de originile şi raţiunile istorice ale neîncrederii Rusiei bolşevice, apoi ale U.R.S.S. faţă de România.

Vă prezentăm în continuare un fragment din această incursiune istorică publicat de prestigioasa revista Magazin Istoric.

LARRY L. WATTS

 

 

Din decembrie 1917, ameninţarea militară românească era prezentă deja în gândirea sovieticilor, cu mai bine de un an de zile înainte de primele ciocniri polono-sovietice, după ce trupele române începuseră să dezarmeze şi să alunge forţe de zece ori mai mari din Moldova.

Repetarea acestui fenomen în Basarabia ce le aparţinea ruşilor la scurtă vreme după ce Petrogradul a instituit starea de război cu România, la 13 ianuarie 1918, i-a conferit acesteia locul de onoare între ameninţările străine.

Totuşi, desemnarea românilor drept inamici de către autorităţile bolşevice avea rădăcini mult mai adânci.

O moştenire de la predecesorii ţarişti era „resentimentul strategic“ faţă de un popor şi un stat care reprezentau singurul obstacol non-slav în faţa „arcului slav“, care se întindea din Rusia, prin Dobrogea în Bulgaria, Macedonia, Serbia, Bosnia, Croaţia şi Slovenia. După cum remarca un strateg britanic, o Românie orientată către Occident şi latină nu putea figura în desenul pan-slav al Rusiei şi nu putea exista „vreo legătură, vreo simpatie între cele două“.

Pentru bolşevici, una dintre sursele cele mai puternice şi persistente de animozitate faţă de români venea din şovinismul justificat prin ideologie, izvorât din revoluţiile de la 1848.

Potrivit lui Karl Marx şi Friedrich Engels, dintre europenii din est doar polonezii şi ungurii erau „purtătorii standard de progres“ şi, lucru şi mai important, popoare „revoluţionare, care jucau un rol activ în istorie“.

Românii erau consideraţi un popor „neviabil“ şi „degenerat“, un „popor fără istorie“, lipsit de „capacitatea de a supravieţui“ şi fără speranţă să atingă „vreun fel de independenţă“, destinat doar asimilării.

Mai rău, românii erau acuzaţi că s-au situat de partea reacţiunii, atunci când revoluţionarii unguri, conduşi de Kossuth, le-au refuzat libertatea şi drepturi egale. Astfel, pentru Marx şi Engels ei se dovediseră „un popor contrarevoluţionar“, în vreme ce ungurii erau un popor „revoluţionar“, demn să fie sprijinit.

Potrivit lui Engels, românii, ca şi slavii de sud, erau, fără tăgadă, „purtători standard ai contrarevoluţiei şi aveau să rămână astfel până la completa lor extirpare sau pierdere a caracterului naţional“, pentru că „întreaga lor existenţă era ea însăşi un protest contra unei mari revoluţii istorice“. Revoluţia avea să îi „anihileze“, făcând să dispară „până şi numele“, ştergându-i „de pe faţa Pământului“. „Şi acesta avea să reprezinte un pas înainte“, continua el.

Lenin şi Stalin erau de acord că „popoare întregi reacţionare“ trebuia să fie „şterse“ pentru cauza progresului revoluţionar, atunci când intrau în contradicţie cu mişcarea socialistă mondială. În vreme ce Stalin părea să reconsidere categorisirea drept „contrarevoluţionari“ a slavilor de sud, ţinând cont de performanţele unor Cristian Rakovski, Gheorghi Dimitrov şi Boris Ştefanov, românii au rămas în gândirea sovietică contarevoluţionari incorigibili – un inamic care aştepta să îşi manifeste ostilitatea.

Înainte de sfârşitul lunii ianuarie 1918, conducerea bolşevică de la Petrograd a tras concluzia că România transforma Basarabia într-o platformă pentru operaţiuni contra revoluţiei ruse.

La sfârşitul anului, spre mijlocul lunii noiembrie, Comisariatul sovietic pentru Afaceri Externe a desemnat România „centrul contrarevoluţiei din sud“ şi a reconfirmat „starea de război cu România“.

În vreme ce în nord ameninţarea contrarevoluţionară era atribuită mai multor state, membre ale Antatntei sau ale Puterilor Centrale, în sud pericolul principal era identificat în mod explicit de către liderii bolşevici cu românii. Basarabenii, proclama Comisariatul, erau aşadar obligaţi să ia armele „la fel cu toţi cetăţenii din teritoriile ocupate de inamic“.

Atunci când forţele militare române şi polone au împiedicat, împreună, forţele sovietice să facă joncţiunea cu armata roşie ungară, în 1919, şi mai ales după ce războiul sovieto-polon a izbucnit în 1920, Polonia şi România au fost desemnate împreună drept ameninţarea militară primară pentru regimul sovietic şi ţinta principală a spionajului militar sovietic.

Judecata emisă de către comandantul şef al Armatei Roşii, Ioakim Vaţetis, stabilea fara echivoc faptul că principalul pericol pentru puterea sovietică îl reprezenta „un atac comun polono-român contra Rusiei Sovietice“. Această judecată a dominat planificarea strategică şi politica de securitate a U.R.S.S. pentru următorii 16 ani.

Aceste temeri au determinat la mijlocul anilor ’20 elaborarea unei strategii a războiul de partizani preventiv, dezvoltată de sovietici. Generalul Mihail Frunze, al cărui tată era român de origine, aflat în fruntea Consiliului Militar Revoluţionar al Frontului de Sud între 1919-1921, a reorganizat bandele de partizani care operau de-a lungul frontierei cu România şi în interiorul acesteia.

Reorganizarea a fost sprijinită de batalionul revolutionar şi unitatea navală, alcătuite din vorbitori de limba română, create de Cristian Rakovski, care era şeful Direcţiei politice în cadrul Consiliului Militar condus de Frunze.

Efortul a căpătat un impuls deosebit la sfârşitul anului 1925 şi începutul anului 1926, când unităţi de genişti, tehnice şi de securitate din cadrul Directoratului de Informaţii Militare şi CEKA au fost subordonate în mod direct organelor de informaţii ale Districtului Militar Ucrainean.

Obiectivul lor era să pregătească „operaţiuni active de partizani în spatele armatei invadatoare“, inclusiv să recruteze şi să antreneze personal din sate şi să facă depozite clandestine de arme, muniţii şi provizii.

Şi mai impresionantă era amploarea campaniei de dezinformare. S-a depus un efort imens pentru a dezvolta o campanie de propagandă care să justifice expansiunea teritorială a U.R.S.S. pe seama României şi a Poloniei, descriindu-se natura agresivă şi reacţionară a guvernelor lor şi starea de oprimare a minorităţilor dintre graniţele lor.

Stalin s-a implicat personal în această campanie; el scria: „Dispunem de posibilităţi deosebite. Totul este în mâna noastră: radio, cinema, presa.“ Operaţiunile politice şi de propagandă contra României erau conduse de către secţia româno-basarabeană a Kominternului din Odessa, secţia română a Kominternului cu sediul la Paris şi secţia basarabeană a Biroului Balcanic, tot cu sediul la Paris.

S-au tipărit publicaţii precum Zece ani de ocupaţie sângeroasă în Basarabia, în 1928, şi România în războiul antisovietic, acelaşi an, în ambele România fiind descrisă drept „cea mai sălbatică monarhie din Europa“.

În martie 1925, Biroul Politic a adoptat o rezoluţie cu titlul Despre munca în Basarabia, stabilind strategia regională şi pentru străinătate a propagandei în vederea recuceririi acestei provincii. Nou creata „Societate a basarabenilor“ avea ca scop „intensificarea luptei pentru eliberarea Basarabiei de sub jugul străin“.

În aprilie 1925 au fost prezenţi la congresul de creare 4.000 de memebri; dintre aceştia, doar 15% erau oficial membri ai partidului comunist.

Congresul a stabilit că „condiţiile istorice concrete“ cer Societăţii să lucreze în subteran pentru „eliberarea basarabenilor de sub jugul burgheziei şi al proprietarilor de pământ străini“, mai curând decât să ceară realizarea imediată a acestui obiectiv, din moment ce „lupta U.R.S.S. pentru rezolvarea problemei basarabene“ se desfăşura la nivel diplomatic.

Societăţile basarabene din Statele Unite erau dirijate prin intermediul unui „Birou secret pentru studiul problemei basarabene“, cu sediul la Moscova, care includea reprezentanţi ai Comitetului Central, Statului Major al Armatei Roşii, Comisariatului pentru Afacerile Externe, Asociaţiei Unionale pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea, Komintern şi conducerea Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldoveneşti.

În martie 1940, societăţile basarabene din S.U.A. au primit următoarele misiuni: să obţină recunoaşterea dreptului populaţiei basarabene de a se desprinde din România, pentru că această provincie „a fost încorporată cu forţa în Regatul Român“; să convingă opinia publică americană că o eventuală intervenţie militară sovietică în România ar trebui interpretată ca un caz de „asistenţă armată acordată de U.R.S.S. în urma unei cereri exprese din partea populaţiei basarabene“; să menţină o campanie de presă care să arate „situaţia nefericită a regiunii, starea de înfometare a populaţiei şi necesitatea unei asistenţe dinafară, pentru a scăpa de jugul represiunii româneşti; să strângă fonduri pentru „lupta de eliberare“.

La începutul celui de Al Doilea Război Mondial, problemele teritoriale basarabeană şi transilvăneană erau strâns legate în gândirea sovietică. Politica dusă de Komintern de a cere ca România să cedeze aceste teritorii, alături de Bucovina şi Dobrogea, a fost revigorată după criza cehoslovacă din 1938, când Moscova a început să îşi declare sprijinul pentru pretenţiile iredentiste ale regimului Horthy.

Intenţiile Moscovei faţă de Basarabia, sprijinul ei pentru pretenţiile ungare faţă de Transilvania şi încurajarea pentru pretenţiile bulgare faţă de Dobrogea au devenit explicite (dacă nu încă publice) aproape imediat după semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în august 1939.

La începutul lunii decembrie, şeful străin al Partidului Comunist Român – şi militant pentru secesiunea Dobrogei –, Boris Ştefanov, a publicat un articol în ziarul Kominternului, în care sugera iminenta cedare a provinciilor româneşti şi argumenta necesitatea stabilirii unor baze militare sovietice pe teritoriul ei.

În prima jumătate a anului 1940, ministrul german la Budapesta raporta, cu uimire, despre deschiderea cu care ministrul sovietic în capitala ungară încuraja Ungaria să întreprindă acţiuni militare în cazul Transilvaniei, exprimându-i aceeaşi idee şi ministrului german.

Moscova presa Bulgaria să ceară toată Dobrogea, cu scopul evident de a crea o frontieră comună între Uniunea Sovietică şi Bulgaria. Atunci când au primit felicitările ofiţerilor de informaţii militare bulgari legate de anexarea Basarabiei, omologii lor sovietici au replicat „că este posibil să ne întâlnim din nou pe Dunăre“.

La 26 iunie, Moscova a somat România să îi predea Basarabia şi Bucovina de Nord. Toate proprietăţile au fost expropiate şi s-a introdus un program de deznaţionalizare şi rusificare, începând cu interzicerea alfabetului latin şi închiderea tuturor şcolilor laice şi confesionale româneşti. Biserica ortodoxă a fost trecută din ascultarea Mitropolitului Basarabiei în cea a Patriarhului rus, distrugând astfel un element fundamental al organizării sociale şi conştiinţei naţionale.

Dar cel mai brutal aspect al acestei campaniia implicat eliminarea fizică a populaţiei de etnie românească din zonă. Această epurare etnică abia deghizată a fost supervizată de conducătorul Ucrainei, Nikita Hrusciov, care participase activ şi la „eliberarea“ provinciei.

 

Magazin Istoric, Anul XLV – serie noua – nr 1 (526), ianuarie 2011 / Basarabia-Bucovina.Info

(NB: Copyright liber cu pastrarea intacta a textului original si a tuturor surselor si link-urilor)

04/03/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: