CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Scurt istoric al restricțiilor de rezidență permanentă pentru evrei în Rusia și Austria. ARIA AȘEZĂRII (PALE OF THE SETTLEMENT) PERMISĂ EVREILOR


În toată Europa ocupată de germani, au locuit 2,4 milioane de evrei înainte de al doilea război mondial, potrivit Enciclopediei Evreiești Mondiale.
După război, 3,8 milioane de evrei „Supraviețuitori ai Holocaustului” primeau pensii de la guvernul german.
În mod tragic, restul de 6 milioane au fost pierdute.”


https://www.veteranstoday.com/2021/07/03/the-strange-case-of-edgar-steele

ARIA AȘEZĂRII – CHERTÁ OSÉDLOSTI – PALE OF THE SETTLEMENTS

Aria așezării (rusă: Черта́ осе́длости, chertá osédlosti; idiș: דער תּחום-המושבֿ, der tkhum-ha-moyshəv; Ebraică: תְּחוּם הַמּוֹשָב, t’ẖum hammosháv) a fost o regiune vestică a Imperiului Rus cu granițe diferite care au existat din 1791 până în 1917, în care a fost permisă rezidența permanentă de către evrei și dincolo de care rezidența evreiască, permanentă sau temporară, a fost în mare parte interzisă, scrie https://ioncoja.ro.

Aria a luat ființă sub conducerea Ecaterinei cea Mare în 1791, inițial ca măsură de accelerare a colonizării teritoriului nou dobândit la Marea Neagră. Evreilor li s-a permis să extindă teritoriul disponibil pentru ei, dar în schimb comercianții evrei nu mai puteau face afaceri în Rusia.

Ecaterina cea Mare, cea mai puternică țarină din istorie - Incredibilia.ro

Foto: Portretul țarinei Ecaterina cea Mare de pictorul rus Fiodor Rokotov


La apogeul său, Aria, inclusiv noile teritorii poloneze și lituaniene, avea o populație evreiască de peste cinci milioane de locuitori și reprezenta cea mai mare componentă (40 la sută) a populației evreiești mondiale la acea vreme.

Aria a inclus Belarusul modern, Lituania, Moldova, o mare parte din Ucraina și Polonia și părți relativ mici din Letonia și vestul Federației Ruse, aproximativ corespunzătoare macroregiunii Kresy a Rusiei.

S-a extins de la Aria estica sau linia de demarcație din interiorul țării, spre vest până la granița imperială rusă cu Regatul Prusiei (mai târziu Imperiul German) și Austro-Ungaria.

În plus, a compus aproximativ 20% din teritoriul Rusiei Europene și corespundea în mare parte teritoriilor istorice ale fostei Uniuni Polono-Lituaniene, Hetmanatului Cazacilor și Imperiului Otoman (cu Hanatul Crimeei și Principatul Moldovei).

Majoritatea oamenilor s-au bazat pe servicii mici sau pe lucrări artizanale care nu au putut susține numărul de locuitori, ceea ce a dus la emigrare, în special la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Chiar și așa, cultura evreiască, în special în idiș, s-a dezvoltat în shtetls (sate mici), iar cultura intelectuală s-a dezvoltat în yeshiva (școli religioase) și care au fost, de asemenea, transportate în străinătate.

Imperiul Rus în timpul existenței Ariei a fost predominant creștin ortodox, spre deosebire de zona inclusă în Pale cu minoritățile sale mari de evrei, romano-catolici și până la mijlocul secolului al XIX-lea populația catolică răsăriteană (deși o mare parte din Ucraina modernă, Belarus și Moldova sunt predominant ortodoxe).

Numele „Aria de așezare” a apărut pentru prima dată sub cârmuirea țarului Nicolae I. Sub conducerea sa (1825-1855), Aria s-a micșorat treptat și a devenit mai restrictiva. În 1827, evreii care locuiau în Kiev au fost sever restricționați.

În 1835 provinciile Astrahan și Caucazul de Nord au fost îndepărtate din Arie.
Alexandru al II-lea, care a condus între 1855 și 1881, a extins drepturile evreilor bogați și educați de a pleca și de a trăi dincolo de Arie, ceea ce i-a făcut pe mulți evrei să creadă că Aria ar putea fi în curând abolita.

Aceste speranțe au dispărut când Alexandru al II-lea a fost asasinat în 1881. Zvonurile s-au răspândit că el a fost asasinat de evrei, și în consecinta sentimentului antievreiesc a crescut foarte mult.

Pogromurile antievreiești au zguduit țara din 1881 până în 1884.
Uneori, evreilor li se interzicea să trăiască în comunități agricole sau în anumite orașe (ca în Kiev, Sevastopol și Yalta) și erau forțați să se mute în orașe provinciale mai mici.

Sfârșitul aplicării și delimitării formale a Paleului a coincis cu începutul Primului Război Mondial în 1914 și, în cele din urmă, cu căderea Imperiului Rus în revoluțiile din februarie și octombrie 1917.
În timpul Primului Război Mondial, Aria și-a pierdut controlul rigid asupra populației evreiești atunci când un număr mare de evrei au fugit în interiorul Rusiei pentru a scăpa de armata germană invadatoare.
Până în august 1915, granițele Ariei erau de facto inaplicabile. Aria s-a încheiat oficial la scurt timp după abdicarea lui Nicolae al II-lea și pe măsură ce revoluția a cuprins Rusia.
La 20 martie 1917, Aria a fost abolita prin decretul guvernului provizoriu al lui Kerensky, privind abolirea restricțiilor religioase și naționale.

Predecesorul Elisabetei a II-a in privința masurilor de izolare si securizare a evreilor a fost Maria Tereza.
Maria Teresa impărăteasa Sfantului Imperiu Roman, suveranul Austriei, Croatiei, Mantua, Milano, Lodomeria si Galicia, Olanda Austriacă și Parma, ducesa de Lorraine și mare ducesa de Toscana, i-a considerat atât pe evrei, cât și pe protestanți ca fiind periculoși pentru stat și a încercat în mod activ să-i suprime.

Ea a fost probabil cel mai antievreiesc monarh al timpului ei, moștenind conceptiile tradiționale ale strămoșilor ei și dobândind si altele noi.

Majoritatea evreilor din Europa consideră că antisemitismul s-a agravat  dramatic în ultimii cinci ani - Black News

Acesta a fost un produs al devotamentului religios profund și nu a fost ținut secret în timpul său.

În 1777, ea a scris despre evrei:

„Nu cunosc o ciumă mai mare decât această rasă, care, din cauza înșelăciunii, cămătării și avariției sale, îi conduce pe supușii mei în sărăcie. Prin urmare, pe cât posibil, evreii trebuie ținuți departe și evitați.”
În decembrie 1744, ea a propus miniștrilor săi expulzarea evreilor din Austria și Boemia. Prima ei intenție a fost să-i deporteze pe toți evreii până la 1 ianuarie, dar după ce a acceptat sfatul miniștrilor ei, care erau îngrijorați de numărul viitorilor deportați care ar putea ajunge la 50.000, termenul limită a fost amânat pentru iunie.

Ordinele de expulzare au fost retrase abia în 1748 din cauza presiunilor din partea altor țări, inclusiv a Marii Britanii.

Ea a ordonat, de asemenea, deportarea a aproximativ 20.000 de evrei din Praga pe fondul acuzațiilor că aceștia erau neloiali în timpul ocupației bavarezo-franceze în timpul războiului succesiunii austriece.

Ordinul a fost apoi extins la toți evreii din Boemia și orașele mari din Moravia, deși ordinul a fost ulterior retras, cu excepția evreilor din Praga care fuseseră deja expulzați.
În al treilea deceniu al domniei sale, influențată de curteanul ei evreu Abraham Mendel Theben, Maria Tesa a emis edicte care ofereau o anumită protecție de stat supușilor ei evrei.

Acțiunile ei din timpul etapelor târzii ale domniei sale contrastează cu opiniile ei timpurii. Ea a interzis convertirea forțată a copiilor evrei la creștinism în 1762, iar în 1763 a interzis clerului catolic să extragă taxe de la supușii ei evrei.

În 1764, ea a ordonat eliberarea acelor evrei care fuseseră închiși pentru o calomnie de sânge în satul Orkuta.

În ciuda antipatiei sale puternice față de evrei, Maria Tereza a sprijinit activitatea comercială și industrială evreiască în Austria.

Au existat, de asemenea, părți ale regatului unde evreii au fost tratați mai bine, cum ar fi Trieste, Gorizia și Vorarlberg.

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Pale_of_Settlement

Temenul din ebraică תְּחוּם הַמּוֹשָב – “Aria de asezare” a fost avut in vedere la traducerea în română a denumirii “Ariei de asezare”, pentru celelate denumiri in idiș sau rusă traducerile par lipsite de sens.

01/08/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

CINE A CREAT COMUNISMUL ŞI CINE AU FOST CAPII REGIMULUI CRIMINAL COMUNIST INSTAURAT ÎN RUSIA?

 

 

 

 

Imagine similară

CINE A CREAT COMUNISMUL?

  
 

Ca să răspundem la această întrebare, ne servim de citate din cartea: „Complotul împotriva Bisericii”, (The Plot Against the Church), apărută în 1962 , a cărei documentaţie este bazată pe arhivele Bisericii Catolice şi la care au lucrat 7 cardinali.

Imagini pentru maurice pinay

A apărut sub semnătura Maurice Pinay, în limbile italiană, germană, spaniolă şi engleză, în timpul Conciliului Vatican II.

Cităm din a 3-a ediţie engleză, publicată în „Christian Book Club of America”, P.O.Box 566, Palmdale, CA, 93550, pag. 39-65:

 

„Nu există nici o îndoială că evreii sunt cei care au inventat comunismul, că ei au fost instigatorii dogmei pe care s-a construit acel sistem monstruos care stăpâneşte cu o autoritate absolută cea mai mare parte a Europei şi Asiei, care agită ţările din America, şi cu o progresie sigură inundă peste popoarele creştine ca un cancer mortal, ca o tumoare care devorează constant sâmburele naţiunilor.”

„Dar evreii sunt de asemenea inventatorii şi directorii metodelor comuniste, ai tacticii de luptă efectivă, a insensibilei şi total inumanei politici guvernamentale şi a agresivei strategii internaţionale. Este cu totul dovedit că teoreticienii comunismului au fost toţi evrei… cât şi revoluţionarii experiemntaţi, care şi-au ascuns de ochii lumii originea lor şi adresele unde trăiau.”

Cartea susține şi existenţa unei conspirații evreieşti împotriva Bisericii Catolice, a unui  conflict între iudaism și Biserica Catolică încă de la început, implicarea evreiască în mișcări anti-catolice precum francmasoneria și comunismul și acţiunile evreieşti concertate vizând infiltrarea Bisericii Catolice și a unor organizații  catolice, cum ar fi Ordinul iezuit.

Ea descrie şi implicarea evreilor în primele persecuții ale creștinilor din Imperiul  Roman în timpul domniei împăratului  Nero și implicarea acestora în erezii, precum arianismul.  

În continuare, Maurice Pinay dă biografiile lui Marx, Engels şi a celorlalţi doctrinari marxişti.

CINE AU FOST CAPII REGIMULUI COMUNIST ÎN RUSIA?

„Cum nu există nicio îndoială că evreii au creat comunismul, tot aşa nu există nicio îndoială că ei au fost aceia care l-au şi pus în practică.

Chiar înainte ca bolşevismul să se fi instaurat în Rusia, conducătorii şi organizatorii mişcărilor comuniste în totalitatea lor au fost aproape exclusiv evrei…. Dar în Rusia, unde comunismul a fost introdus pentru prima dată, … paternitatea evreiască a organizării sistemnului, cât şi a practicii aplicate nu lasă nicio îndoială…. În concordanţă cu date irefutabile, care au fost în întregime dovedite şi recunoscute de către toţi cei care s-au ocupat de această problemă, opera comunistă a evreilor în patria Ţarilor este atât de puternică, încât este total de prisos să se încerce a se nega că acest triumf dezastruos ar fi monopolul lor.”

Este suficient să înşirăm numele celor care au format guvernul şi principalele organe ale Uniunii Sovietice pentru a ne da seama cât de dreaptă şi de categorică este această afirmaţie.”

Urmează lista:

 

1. Vladimir Ilici Ulianov Lenin, evreu după mamă, preşedintele Sovietului Suprem.

2. Leo Trotsky (Lew Davonovich Bronstein), evreu, comisarul Armatei şi Marinei.

3. Josepf Visarionovich Stalin (Josiph David Vissarionovich Djugashvili-Kochba), evreu din Georgia, Comisar pentru Naţionalităţi.

4. Chicherin, rus, Comisar pentru Afacerile Externe.

5. Grigore Zinoviev (Apfelbaum), evreu, Comisar pentru Interne.

6. Kohen (Volodarsky), evreu, Comisar pentru Presă şi Propagandă.

7. Samuel Kaufmann, evreu, Comisar pentru Proprietăţi Rurale.

8. Steinberg, evreu, Comisar pentru Justiţie.

9. Schmidt, evreu, Comisar pentru Lucrări Publice.

10. Ethel Knigkisen, evreică, Comisar pentru Aprovizionare.

11. Pfenigstein, evreu, Comisar pentru Refugiaţi.

12. Schlichten, evreu, Comisar pentru Confiscări de Imobile.

13. Lurie, evreu, Preşedinte Consiliul Suprem Economic.

14. Kukor (Kukorsky), evreu, Comisar pentru Comerţ.

15. Spitzberg, evreu, Comisar pentru Cultură.

16. Urisky (Radomilsky), evreu, Comisar pentru Alegeri.

17. Lunacharsky, rus, Comisar pentru Şcolile Publice.

18. Simasko, evreu, Comisar pentru Sănătate,.

19. Protzian, armean, Comisar pentru Agricultură.

Instituţii
(Conducere, înalţi funcţionari)

1. Comisariatul pentru Interne: Din zece, toţi evrei.

2. Comisariatul pentru Afacerile Externe. Din 17, unul german, 16 evrei.

3. Comisariatul pentru Economie: Din 14, unul rus, 13 evrei.

4. Comisariatul pentru Justiţie: 8 înalţi funcţionari, toţi evrei

5. Comisariatul pentru Educaţia Publică: Din 7, toţi evrei.

6. Comisariatul Armatei: Din 14, toţi evrei.

7. Comisariatul Sănătăţii: Din 5, toţi evrei

8. Sovietul Suprem al Comerţului: Din 14, toţi evrei.

9. Primul Consiliu al Soldaţilor şi Muncitorilor: Un preşedinte şi doi vice-presedinti: toţi trei evrei.

În 502 posturi ale organizaţiilor de prim rang în conducerea statului în primii ani după revoluţie, 459 posturi erau ocupate de evrei, şi numai 43 au fost ocupate de creştini de diferite naţionalităţi.

În lumina acestor date, cine a complotat şi a condus la victorie revoluţia bolşevică rusă, dacă nu evreii?

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/06/04/92315/Adevărul despre instaurarea comunismului în Rusia. VIDEO

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/10/30/cum-a-finantat-wall-street-ul-revolutia-bolsevica-planul-marburg-video/

Surse: 

http://en.metapedia.org/wiki/The_Plot_Against_the_Church

http://ioncoja.ro/istoria-ultimilor-100-de-ani-rezumat/comment-page-1/

09/07/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | 15 comentarii

CAVALERII DE MALTA – UNA DINTRE CELE MA PUTERNICE ORGANIZAŢII SUPRANAŢIONALE DIN LUME. VIDEO

 

 

cavalerii de malta

 

 

DOSAR SECRET: CE ŞTIU ROMÂNII DESPRE CAVALERII DE MALTA? CEA MAI PUTERNICĂ ORGANIZAŢIE SUPRA-NAŢIONALĂ ?

 

 Ordinul cavalerilor ioaniţi sau de Malta, a fost creat in 1048, şi purta numele „Ordinul Ospitalierii Sfantului Ioan”. Ordinul a fost infiinţat de catre Sf. Gerard ca o comunitate monastică, şi a devenit cunoscut prin infiinţarea unui spital pentru pelerini in Tara Sfântă.

In 1113, printr-o Bulă Papală, Papa Paschal al II lea a aprobat infiinţarea spitalului plasându-l sub protectia Sfantului Scaun. Cavalerii ordinului erau de fapt calugari catolici  legaţi prin juramântul lor de saracie, castitate si ascultare. Erau obligaţi sa-şi asume şi protecţia pelerinilor în drumul lor spre Pamantul Sfant,  a celor bolnavi precum şi a teritoriilor pe care cruciaţii le cuceriseră.

În timpul Cruciadelor, alături de Templieri, acest Ordin militaro-călugăresc „Ospitalerii” sau „Ioaniţii”acţiona la Ierusalim,  iar astăzi sunt  cunoscuţi sub numele de Cavaleri de Malta.

Dacă în ceea ce îi priveşte pe Templieri, acestia au fost decimaţi şi puţinii supravieţuitori s-au împrăştiat, după ce Marele Maestru Jacques de Molay a fost ars pe rug pe 18 martie 1314, Ioaniţii şi-au continuat activitatea, foarte asemănătoare cu cea a Templierilor, până în zilele noastre.

Simbolul ordinului este Crucea Malteza, o cruce alba in opt colturi, purtata pe o mantie neagra. Din acest motiv, Ospitalierii sunt „Cavalerii Crucii Albe”, spre deosebire de templieri care sunt „Cavalerii Crucii Roşii”.

Ordinul Suveran Militar de Malta, cunoscut şi sub numele original al Ordinului Militar Suveran al Sf. Ioan de Ierusalim, a rămas până în zilele noastre o frăţie apropiată Bisericii Romano-catolice.

 

 

 

Imagini pentru crucea de malta

 

 

 

 

Iniţial, Ordinul a avut sediul la Ierusalim, apoi în Cipru, apoi la Rhodos şi după 1530 în insula Malta, care le-a fost  dăruită cavalerilor de împaratul Carol Quintul.

De atunci, membrii acestui ordin poartă  denumirea de Cavaleri de Malta şi au stăpânit aceasta insulă până în secolul al XVIII-lea când, in 1798, a fost cucerită de împăratul francezilor Napoleon I.

Din 1834, conducerea  Ordinului s-a stabilit definitiv la Roma.

Foarte puţine ordine cavalereşti au supravietuit până astăzi, însă Ordinul Maltez nu numai că a supravieţuit de secole, dar a şi crescut în influenţă pe plan mondial, numarând astazi 12.500 de membri, 80.000 de voluntari şi un personal medical de 20.000 de persoane, incluzând doctori, asistente si paramedici, desfăşurându-şi activitatea în peste 120 de tari, inclusiv in România.

 

Principiile şi acţiunile lor îi califică drept una din cele mai puternice grupări supra-naţionale care acţionează în spatele scenei politice şi financiare mondiale.

Istoria cavalerilor de Malta începe în anul 1048, când un grup de negustori din republica italiană Amalfi a cerut permisiunea să construiască la Ierusalim o biserică, o mânăstire şi un spital care să ofere asistenţă pelerinilor.

În anul 1113, comunitatea monastică ce s-a dezvoltat în jurul spitalului a fost recunoscută printr-o Bulă papală şi a primit privilegiul de a-şi alege conducătorii independent de orice autoritate laică sau religioasă.

Cunoscuţi până atunci ca şi „Ospitalieri” (de unde şi numele de spital din zilele noastre), din acest moment încep să se numească „Ordinul Sfântului Ioan de Ierusalim”.

Cei care îl alcătuiesc sunt militari şi călugări totodată (o combinaţie extrem de bizară ţinând cont de principiile divine ale non violenţei), de origine nobilă şi depun un triplu jurământ de sărăcie, castitate şi supunere.

Vorbim deci de un grup militaro-religios care se bucură de o serie de privilegii: pot purta arme şi mai ales pot circula liber (fără a avea nevoie de permise de liberă trecere sau alte aprobări). În plus, prin Bula papală din 1113 sunt total independenţi de orice autoritate statală, constituind ceea ce în termeni moderni s-ar numi o structură supra-naţională. Cu timpul au devenit şi o forţă militară terestră şi navală foarte importantă.

Cavalerii provin din toate ţările Europei. Şi astăzi în Malta, le sunt arătate turiştilor opt capele dedicate diferitelor limbi ale Ordinului: franceză, italiană, engleză, spaniolă, germană şi diverse dialecte ale acestora.

Existau sedii diferite pentru fiecare limbă, care erau numite AUBERGE”, un fel de hanuri sau palate în care cavalerii provenind de pe aceeaşi filieră locuiau împreună.

Structura aceasta o întâlnim astăzi şi în trupele NATO, cu care cavalerii au multe lucruri în comun. Simbolismul lui opt apare atât în Crucea de Malta cât şi în simbolul NATO.

La fel cum NATO a fost constituit ca o forţă militară de apărare a păcii, şi acest Ordin este alcătuit din „cavalerii ai păcii”.

În anul 1291, după pierderea ultimului bastion creştin de la Accra, cavalerii se refugiază în Cipru. Izgoniţi şi de acolo, ajung în insula Rhodos unde rămân timp de 200 de ani şi pun bazele unei importante forţe navale în Mediterana, care atacă frecvent teritoriile turceşti, siriene şi egiptene, ceea ce îl face pe sultanul Suleiman Magnificul să asedieze Rhodosul în anul 1522.

Cavalerii rezistă eroic timp de 6 luni, după care sunt înfrânţi, iar supravieţuitorii sunt obligaţi să părăsească insula.

Rătăcesc timp de şapte ani prin diverse ţări şi în 1530 împăratul Carol Quintul, cu aprobarea papei Celement al-VII-lea, le oferă insula Malta. Cu această ocazie se stabileşte ca Ordinul să rămână neutru în caz de război între naţiunile creştine.

Când în 1798, Napoleon Bonaparte ocupă Malta, cavalerii sunt constrânşi să abandoneze insula şi se împrăştie în toate ţările Europei.

Unul dintre cei mai controversaţi lideri ai săi a fost Ţarul Pavel I al Rusiei, care a devenit Mare Maestru, dupa ce Ordinul a fost alungat din Malta si avea nevoie de un protector.

Ocuparea de către Napoleon a insulei Malta, urmată de predarea necondiţionată a Marelui Maestru von Hompesch (12 iunie 1798), a dus la  plecarea Cavalerilor în alte ţări, cei mai mulţi dintre ei (peste nouăzeci la sută) refugiindu-se în Rusia, unde, încă din ianuarie 1797, Ordinul (document semnat de Ţarul Pavel I şi Înălţimea Sa, Prinţul Suveran Mare Maestru al Ordinului, Emanuel, prinţ de Rohan-Polduc, ratificat la 26 august 1797 la Malta şi la 29 noiembrie 1797 la Sankt Petersburg), era recunoscut „in perpetuo” drept suveran şi de către Imperiul Rus (cu care avusese relaţii diplomatice şi cu care fondase un Priorat de Rusia la Sankt Petersburg, sub protecţia Ţarului Paul I).

La 26 august se reuneau la Sankt Petersburg Cavalerii Marelui Priorat de Rusia cu Cavalerii de alte naţionalităţi şi din alte Mari Priorate şi Priorate ale Ordinului.

Prin vot şi manifest special, aceştia declară în mod oficial decăderea Marelui Maestru Ferdinand von Hompesch şi rup jurământul de supunere faţă de el, invitând celelalte Mari Priorate şi Priorate să se alăture acţiunii lor şi deciziei deja luate de a încredinţa protecţia Ordinului Majestăţii Sale Imperiale, Ţarul Paul I. La „10 septembrie 1798”, acesta primea demnitarii calificaţi ai Ordinului la Sankt Petersburg şi proclama decizia sa de a menţine Ordinul Sfântului Ioan în integritatea şi demnitatea instituţiilor sale,  a privilegiilor şi onorurilor.

După moartea Ţarului Pavel I, fiul acestuia, Alexandru I, a confirmat participarea Familiei imperiale ruse  la Ordin (16 martie 1801: „…dorind să dovedesc bunăvoinţa noastră şi ataşamentul special faţă de Ordinul Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim, atât cât îmi stă în putere, pentru păstrarea drepturilor, onorurilor, privilegiilor şi proprietăţilor acestui Ordin…”), fără a-şi asuma direct, din raţiuni politice, demnitatea de Mare Maestru: a preferat în schimb să îl numească pe Feld-Mareşalul Conte Nicolae de Soltikov ca Locotenent al Marelui Maestru (16 martie 1801).

 

 Tratatul de la Amiens din 27 martie 1802.

La acea dată, marile Puteri europene (inclusiv Marea Britanie, care ocupa insulele Malteze), au semnat un Tratat prin care se recunoştea, printre altele, „status quo ante” asupra insulelor malteze: independenţa şi suveranitatea asupra acestora a Ordinului (conform articolului X, paragrafele 1,2,3, 6 şi 7 şi articolul XXI), pe baza unor condiţii: neutralitatea continuă, independenţa, suveranitatea, recunoaşterea Limbii malteze şi alegerea următorului Mare Maestru la întoarcerea Cavalerilor de Malta după retragerea forţelor englezeşti, conform dorinţei Ţarului Alexandru I.

Acest Tratat, chiar dacă a fost ratificat, nu a  fost însă niciodată aplicat, dar nici nu a fost revocat vreodată. De aici, se poate trage concluzia logică şi juridică că acesta încă mai stă la baza drepturilor Ordinului, întrucât neexercitarea unui drept (în acest caz, suveranitatea şi proprietatea) din partea titularului său din cauze independente de voinţa sa, nu-i determină „nulitatea”.

 Între timp, puţinii Cavaleri rămaşi în Italia, care aleseseră protecţia papală s-au reunit sub conducerea Prinţului Tommasi, care s-a autoproclamat Marele lor Maestru, obţinând ulterior aprobarea Papei Pius al VII-lea şi constituind astfel un nou Ordine cavaleresc prevalent catolic (numit în continuare S.M.O.M.), sub controlul direct al Papalităţii. De-abia în 1834  Ordinul se stabileşte în mod definitiv la Roma, unde deţine şi astăzi Villa Malta şi Palatul Malta, ambele teritorii malteze în statul italian.

Puţini, dar plasaţi în poziţii cheie

Conform propriilor statistici, Ordinul de Malta numără astăzi 12.500 de „cavaleri”, cărora li se alătură 80.000 de voluntari. 

 

 

 

 

Imagini pentru cavalerii de malta photos

 

 

 

 

De pe un site de prezentare al Ordinului, aflăm că există doar 38 de „cavaleri” de Malta în adevăratul sens al cuvântului. Mai precis, doar 38 dintre ei au depus ca şi în vechime cele trei jurăminte: de castitate, de sărăcie şi de supunere.

Restul sunt persoane aflate foarte departe de aceste valori şi, desigur, serios implicate în politică sau afaceri. Despre aceştia trebuie spus faptul că ei nu depun decât jurământul de obedienţă totală faţă de Ordin.

Ţinând cont de poziţiile de putere pe care ei le ocupă în societate, un astfel de jurământ îi transformă în instrumente ale unor interese străine de cele ale popoarelor sau statelor pe care ar trebui să le reprezinte.

Pe lângă faptul că timp de secole au reprezentat o importantă forţă armată terestră şi navală, Cavalerii de Malta au rămas până în zilele noastre o importantă putere ocultă financiară şi politică. Majoritatea membrilor sunt de origine nobilă, iar printre condiţiile primirii în Ordin se află aceea de a deţine o poziţie socială, titluri şi o avere importantă.

Această condiţie, oricât ar părea de bizară este cheia puterii financiare a cavalerilor. De altfel, în vechime, averile nobililor ce se înrolau ca şi cavaleri de Malta reveneau la moartea acestora Ordinului.

Încă de la început Ioaniţii s-au constituit ca o organizaţie şi forţă militară supra-naţională, şi aşa au rămas şi până astăzi. Îi regăsim acum peste tot, dar mai ales în Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA (CFR în limba engleză), CIA, FBI, NATO, Bilderberg, Comisia Trilaterală. Toţi „Cavalerii de Malta” deţin funcţii politice care le conferă imunitate diplomatică.

Astfel ei au acoperire pentru foarte multe din activităţile ilegale în care sunt implicaţi şi se pot sustrage în caz de nevoie cercetării autorităţilor.

Strânse legături cu francmasoneria

Într-o planşă ce reproduce structura francmasoneriei, regăsim la nivelul Ritului de York Cavalerii de Malta şi binecunoscutul lor simbol printre gradele cele mai înalte. Mai ales, Loja Propaganda Due (P2) din Italia a avut strânse legături cu ei.

În cartea „Cavalerii întunericului”, François Hervet scrie: „în decembrie 1969 a avut loc o întâlnire secretă în biroul contelui Umberto Ortolani, ambasadorul cavalerilor de Malta în Uruguay, la care au participat mai multe capete ale lojei P2: Licio Gelli, Roberto Calvi, Michele Sidona, toţi implicaţi în omorârea Papei Ioan Paul I şi în masive fraude bancare.”

Istoricul militar român Mihai Dogaru afirma într-o emisiune TV în 2006:

„Cavalerii de la Malta reprezintă una dintre cele mai vechi ramuri ale „Ordinului Cuceritorilor” (societate francmasonică în care sunt admişi doar cei care au deja un anumit grad de iniţiere ocultă). Ei au o Constituţie proprie şi au jurat să depună toate eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale.”

Rădăcinile catolice şi aristocratice ale frăţietăţii i-au făcut pe cavalerii moderni anti-comunişti fervenţi. Ordinul a fost în mare parte responsabil pentru constituirea  CIA,  şi a multora dintre nenumaratele ei operaţiuni sub acoperire la nivel global.

Părinţii fondatori ai CIA-ului William „Wild Bill” Donovan şi Allen Dulles, erau cavaleri ai acestui Ordin, aşa precum au fost şi alţii din cadrul ierarhiei CIA, Wiliam Casey, directorul CIA în timpul guvernării Reagan şi John Mc Cone, directorul acestei agenţii din timpul guvernării Kennedy.

 Conform ziaristului „Watergate” Carl Bernstein, Casey a dat Papei Ioan Paul II un acces fără precedent la informaţiile secrete ale CIA, inclusiv la sateliţi şi agenţi de spionaj.

Mulţi membrii notabili din armata SUA au fost şi sunt sunt cavaleri de Malta:

Alexander Haig – secretar de stat în timpul preşedintelui Ronald Reagan, şeful personalului de la Casa Albă în timpul guvernărilor Nixon şi Ford. Între 1974 şi 1979 el a fost comandatul forţelor SUA şi NATO în Europa, şi a jucat un rol important în sângeroasele războaie din Vietnam şi Coreea.

William Westmoreland – general american care a comandat operaţiunile militare în războiul din Vietnam.

Charles A. Willoughby – pe numele real Adolf Tscheppe Weidenbach, fost nazist, general în armata SUA şi şeful spionajului în timpul războiului din Corea.

Pe lista cavalerilor de Malta se află şi: Tony Blair – fostul premier al Marii Britanii, David Rockefeller – mare magnat, filantrop şi un personaj cheie în tot ceea ce înseamnă conspiraţii, J. Edgar Hoover – fost director al FBI, Giscard d’Estaing – fost preşedinte al Franţei, Juan Carlos – rege al Spaniei, George H.W. Bush – fost preşedinte al SUA şi cântăreţul Frank Sinatra.

Ordinul mai are inca propriul cod juridic, constituţie, guvern si instanţe. Dar, in afara unor cladiri,acesta nu mai are un teritoriu propriu.
Suveranitatea sa este mai mult o ficţiune juridica decat o suveranitate reala.
A fost o vreme cand pentru a fi membru al Ordinului de Malta trebuia sa dovedesti nobletea pana la a opta generatie. Acum, aceste cerinţe s-au mai diminuat, cu excepţia câtorva ţări europene.

 

Mână în mână cu naziştii

 

Pe lângă zona mediteraneană şi Africa, principala sfera de influenţă a cavalerilor de Malta se află în America Latină. Dictatorul Augusto Pinochet (preşedinte al statului Chile până în 1990) şi Juan Peron (ales de trei ori preşedinte al Argentinei şi implicat în adăpostirea unor criminali de război nazişti pe teritoriul acestei ţări) erau şi ei cavaleri de Malta.

O serie de nazişti, unii dintre ei declaraţi criminali de război au fost cavaleri de Malta:

Reinhard Gehlen – general nazist, şef al serviciilor de spionaj din Germania până în 1968, recrutat apoi de SUA pentru a coordona acţiunile de spionaj din timpul războiului rece în Uniunea sovietică. După război a primit cea mai înaltă decoraţie a Ordinului Marea cruce de merit.

Heinrich Himmler – nazist bine cunoscut şi criminal de război, comandant al trupelor SS şi al Gestapoului.

Kurt Waldheim – membru al Wehrmacht-ului (Înaltul comandament al forţelor armate naziste) în timpul celui de-al doilea război mondial, devenit secretar general al Naţiunilor Unite din 1972 până în 1981 şi preşedinte al Austriei.

Franz von Papen – nobil german, cancelar al Germaniei în 1932, ofiţer nazist şi unul dintre personajele cheie care au acţionat în culise făcând posibilă venirea lui Hitler la putere.
Fritz Thyssen – om de afaceri nazist care l-a susţinut financiar pe Hitler.

Pe lângă toţi aceşti nazişti cavaleri de Malta, Ordinul a fost implicat direct în ceea ce s-a numit „Rat Line” – operaţiunea de scoaterea din Europa a naziştilor de rang înalt şi a oamenilor de ştiinţă care activau în lagărele de concentrare naziste.

Mulţi dintre ei au ajuns în America Latină, una din zonele controlate de Cavalerii de Malta, datorită privilegiilor pe care membrii acestui Ordin le au. Ne referim cu precădere la libera lor circulaţie. Practic, Cavalerii de Malta le-au pus la dispoziţie acestor criminali de război paşapoarte diplomatice false.

Penny Lernoux scrie în cartea sa „People of God”: „După război, baronul Luigi Parrilli, aristocrat italian şi cavaler de Malta a început negocierile secrete dintre dintre liderii SS şi şeful CIA, Allen Dulles. Allen Dulles şi cel care l-a succedat, John Fosters lucraseră împreună, înainte de a ajunge directori ai CIA, în conducerea companiei lui Rockeffeler, Standard Oil.

Cu acest prilej ei stabiliseră strânse relaţii cu I. G. Farben, fabrica ce producea gazolină pentru maşinile de răboi naziste, dar şi substanţa Zyklon B utilizată în lagărele de concentrare (această ramură a I. G. Farben a devenit ulterior renumita fabrică de medicamente Bayer).

Ordinul Maltez şi-a inceput activitatea in România în anul 1932, însă a fost desfiinţat pe perioada comunismului, reluându-şi activitatea în decembrie 1989, imediat după victoria revoluţiei anticomuniste.

 

 

Surse: http://basarabialiterara.com.md/?p=25100; http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4943; http://www.descopera.org/cavalerii-de-malta/

 

 

 

 

 

 

 

07/04/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

%d blogeri au apreciat: