CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

1812: De ce și-au incendiat rușii capitala în timpul ocupației franceze?

Primele incendii au început la Moscova odată cu intrărarea în oraș a avangardei franceze conduse de mareșalul Murat pe 2 septembrie. La 3 septembrie, momentul ocupării complete a Kremlinului de către Napoleon, întregul oraș era deja în flăcări. 

Incendiul a fost stins doar pe 6 (18) septembrie, timp în care au fost distruse un număr de 65oo din cele 9100 mii de clădiri rezidențiale și122 din cele 329 lăcașuri de cult scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/articles/zachem_russkie_sozhgli_moskvu_v_1812_godu

 Istoriografia rusă, apoi sovietică și din nou rusă, a atribuit această „operă” trupelor lui Napoleon.

Mihail Davîdov, Doctor în științe istorice, profesor la Institutul de istorie și arhivistică al Universității de Stat pentru Științe Umaniste din Rusia, apune despre evoluția versiunilor oficiale ale incendierii Moscovei că:

„În Patria noastră, conceptele istorice ale incendiului de la Moscova s-au schimbat constant în funcție de situația politică. Era important pentru Alexandru I să prezinte acest incendiu ca un act barbar comis de agresorii și ocupanții francezi pentru a-i discredita în ochii Europei iluminate. 

Apoi adevărul a triumfat treptat, chiar și notele executantului direct al ordinului lui Rostopcin au fost publicate. Sub conducerea sovietică, în anii 1920 și 1930, conceptul nu s-a schimbat.

 Dar după Marele Război Patriotic, Stalin a creat cultul feldmareșalului Kutuzov, iar acest incendiu a fost declarat parte a planului său strategic. Apoi, versiunea non-patriotică a responsabilității rușilor pentru arderea Moscovei a fost aspru criticată. 

Marele istoric rus Eugene Tarle a găsit o explicație, subliniind că Napoleon poartă în continuare responsabilitatea morală pentru foc. Dacă armata sa nu ar fi invadat Rusia în 1812, Moscova nu ar fi ars ”.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este %D0%BC%D0%BE%D1%81%D0%BA%D0%B2%D0%B0-%D0%BF%D0%BE%D0%B6%D0%B0%D1%80-2.jpg

Versiunea franceză (acceptată de istoricii țărilor civilizate) spune contrariul – Moscova a fost arsă de înșiși rusii. 

Tacticile pământului pârjolit au adus de-a lungul secolelor succese armatei ruse, în toate războaiele purtate în Rusia și URSS.

Pe scurt, versiunea ziarelor franceze în toamna anului 1812, este reluată periodic și de presa modernă franceză.

 „Pe 14 septembrie, rușii au dat foc clădirilor publice, pieței și spitalelor. Pe 16 septembrie, s-a produs un vânt puternic. Din ordinul guvernatorului general rus Rostopcin, 300-400 de ticăloși au dat foc orașului în același timp în cinci sute de puncte diferite, li cum 5/6 din case erau construite din lemn, focul s-a răspândit cu mare viteză în scurt timp Moscova fiind de la un capăt la altul un adevărat un ocean de foc.

Aproximativ 100 de piromani au fost arestați și împușcați, toți susținând că au acționat la ordinele lui Rostopcin și ale unui alt oficial de rang înalt.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este %D0%BC%D0%BE%D1%81%D0%BA%D0%B2%D0%B0-%D0%BF%D0%BE%D0%B6%D0%B0%D1%80-3.jpg

În incendiu au ars de vii și 30 de mii de ruși bolnavi și răniți.

Populația Moscovei a pierdut totul în timpul evacuării orașului.

Oamenii nu au luat nimic cu ei, pentru că au crezut că nu se vor mai putea întoarce niciodată la Moscova. Văzând că totul a fost capturat de francezi, rușii au conceput un plan teribil: au decis să incendieze prima lor capitală condamnând cei 200 de mii de locuitori rămași la sărăcie. 

Rostopcin este principalul vinovat pentru această atrocitate comisă de criminali eliberați din închisori.

Orășenii au încercat să oprească răspândirea flăcărilor, dar guvernatorul general al Moscovei dăduse ordin să fie distruse toate mijloacele de stingere a incendiului.

Clasa decidentă rusă a recunoscut parțial că a dat ordin de incendiere a Moscovei în septembrie 1812. 

Același Rostopcin declara presei franceze în martie 1823 :

„Caracteristica principală a omului rus este dezinteresul. În numeroase conversații, comercianți, industriași și oameni obișnuiți, am declarat că Moscova nu ar trebui să cadă în mâinile inamicului și că „ar fi mult mai bine dacă am da foc orașului”.

De exemplu, a existat un astfel de caz la Moscova. Un negustor a descoperit că 17 soldați francezi au băut vin și au adormit în subsolul casei sale. Apoi a decis să dea foc casei sale. Cei șaptesprezece francezi au murit s-au sufocați de fum. ” În literatura de atunci, nobilimea rusă a confirmat, de asemenea, că Moscova a fost arsă de proprii concetățeni . 

Țarina Natalia Kirillovna Narîșkina ( n. 1 septembrie 1651 – 4 februarie 1694), a doua soție a Țarului Alexei I al Rusiei, comenta în notele sale în limba franceză :

„Negustorii au dat foc pieței, iar focul s-a răspândit nestingherit pe străzi, unde se aflau mai ales case din lemn. La miezul nopții, întregul orizont a fost cuprins de flăcări. Cine ar crede că francezii distrug un oraș care era vital pentru ei?

 Mulți dintre ei au murit în acea noapte teribilă, sufocându-se în fum sau fiind arși de vii în flăcările focului. Nu existau mijloace pentru stingerea incendiului, deoarece pompele și pompierii înșiși dispăruseră deja din ordinul guvernatorului general.

Împăratul Alexandru nu a spus niciodată nimic despre incendiul de la Moscova. Nici un cuvânt de încurajare sau exprimare sinceră a sentimentelor de admirație și afecțiune. Cei care s-au sacrificat au fost rămas în uitare și indiferență „.

Dacă te uiți la istoria Rusiei, constați că nu este nimic surprinzător în autoimolarea Moscovei – clasa conducătoare nu a ținut niciodată seama de viața și avutul supușilor săi. 

De aici rezultă și efemeritatea proprietății private (personale) din Rusia- în caz de forță majoră, drepturile asupra acesteia se pierdeau pur și simplu. 

Este imposibil să ne imaginăm că guvernul francez ar fi putut hotărâ să dea foc Parisului atunci când germanii se apropiau în 1870, sau în 1940 .

În Rusia, distrugerea propriilor orașe în timpul retragerii a fost considerată întotdeauna o practică normală. De exemplu, din ordinul lui Petru I, orașul Moghilev a fost ars în 1708. 

Ei bine, în Marele Război Patriotic din 1941-1945, această practică a fost adusă la perfecțiune de către elita stalinistă. 

Activiștii de partid și sabotorii NKVD au aruncat în aer obiective strategice (poduri, căi ferate, centrale electrice, fabrici de alimente etc.) – condamnând astfel populația la foame și la moarte lentă.

Sărbătoarea victoriei în războiul din 1812 înseamnă în fapt o celebrare a tragediei poporului rus, abandonat atunci de proprii conducători.

11/10/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cei 12 PAȘI care duc la PRĂBUȘIREA DEMOCRAȚIEI identificaţi de eseistul francez P. Bornet

 

 

Ziua 313. "Bate vântul, plouă, ninge, #Rezistenţii vor învinge! Nu ...

 

 

 

“Perspectiva unei DICTATURI pare INEVITABILĂ în FRANȚA”!

  Cei 12 PAȘI care duc la PRĂBUȘIREA DEMOCRAȚIEI identificaţi de P. Bornet.

“Perspectiva unei noi dictaturi pare acum inevitabilă. Există o succesiune de douăsprezece etape care conduc la apariția unei dictaturi:

1. tulburări în stradă, 2. incompetență guvernamentală, 3. nemulțumire în armată și poliție, 4. război sau amenințare de război (pericolul terorist n.r.) 5. eșecul și teama elitei, 6. prestigiul unui general (sau om providențial n.r.) etc.

(În Franța n.r.) suntem la faza 5 și deja numele generalilor circulă pe rețelele de socializare.

Criza <>, pe care nimeni nu o aștepta acum două luni, a întărit această impresie.”.

Aceasta este analiza îngrijorătoare pe care o face scriitorul și eseistul Philippe Bornet, în ultima sa carte „Dictatura de mâine”.

Conform tiparului istoric pe care Bornet susține că l-a găsit studiind mecanismele care au dus la dictatură de-a lungul istoriei, Franța se află la jumătatea drumului.

De aici încolo, lucrurile s-ar putea succeda într-un ritm alert.

Generalul în care mare parte a populației își pune încrederea trebuie să 7. seducă prin inteligența sa (sau să dea impresia că poate rezolva criza), 8. elitele financiare trebuie să-și dea acordul, 9. trebuie identificat un vinovat pentru criză 10. cercurile care sprijină dictatura trebuie să fie mulțumite de modul în care se împart foloasele guvernării, 11. Constituția trebuie modificată în acord cu dorințele noii puteri autoritare, 12. poporul trebuie să aprobe prin vot schimbarea.

Poate că modul în care Philippe Bornet pune problema vi se pare simplist și tot atât de fatalist ca „necesitatea istorică” pe care o invocă marxiștii de toate culorile. Bornet prezintă însă în cartea sa nenumărate exemple în care succesiunea acestor pași face ca o criză puternică să alunece spre dictatură.

Cât privește Franța, o mare parte a populației (mai ales cei care au avut de pierdut de pe urma globalizării) n-ar avea neapărat o problemă să accepte o astfel de schimbare de paradigmă politică.

În noiembrie 2018, un sondaj IFOP a arătat că 41% dintre francezi sunt în favoarea unei „puteri politice autoritare”, chiar dacă această formulă de guvernare le-ar limita drepturile democratice și posibilitatea unui control asupra puterii.

Unele citate folosite de Bornet în cartea sa par, chiar mai mult, să contureze ideea că embrionii dictaturii există deja în Franța.

„Dictatorul trebuie să fie demagog […]”. Domnia mea va fi cea a tinereții și a inteligenței „, a promis Bonaparte.

Cum să nu vezi o evocare a ceea ce se întâmplă acum în Franța, se întreabă editorialistul site-ului de dreapta bvoltaire,com, care spune că algoritmul creat de Bornet îl ajută pe cititor să identifice potențialii dictatori.

„Episodul vestelor de culoare galbenă dă naștere mai multor speculații: existența unui pericol pentru ordine, o
revoltă a unei părți a populației e reprimată de un om care, pentru a se legitima, apare ca garant al ordinii republicane.

 

 

Prăbușirea regimurilor democratice: modelul lui Linz - Revista Timpul

 

 

 

Oare în ce FAZĂ se află ROMÂNIA ?

 

Cuvintele Simonei Weil sună profetic în acest context, dictatura este o adevărată revoluție care constă în întoarcerea veșnică la o ordine momentan deranjată”.

În ceea ce mă privește, eu v-aș invita să faceți un exercițiu.

Încercați să „citiți” realitățile românești prin algoritmul lui Philippe Bornet, poate veți fi mai pregătiți să înfruntați ce va aduce viitorul!

06/05/2020 Posted by | analize | , , , , , , , | 3 comentarii

Regulate internet says Sarkozy.PREȘEDINTELE FRANCEZ NICOLAS SARKOZY VREA SĂ CONTROLEZE INTERNETUL ÎN NUMELE ”MORALITĂȚII”

President Nicolas Sarkozy

INTERNETUL  ar trebui să fie reglementat pentru a reduce excesele sale  imorale, a spus președintele francez  Nicolas Sarkozy, în timpul unei  vizite la Papa „Nu există nici o libertate fara reguli. Legea junglei, supravieţuirea celui mai adaptat, a celui mai  mai cinic, este în contradicţie cu valorile  Libertate, Egalitate, Fraternitate și  este în contradicţie cu civilizaţia „, a spus preşedintele în timp ce se afla la Vatican.

Sarkozy a vorbit deja de reglementare a internetului în ianuarie și  a optat pentru o strategie globală de a „curăţa  reţelele internet”, inclusiv prin  utilizarea de instrumente de filtrare.

LIDERUL  socialist Patrick Bloche a făcut o declaraţie în care a arătat că preşedintele estedispus să „limiteze libertatea de o manieră incredibilă,astfel că el este în imposibilitatea de a accepta”.

„Aceste cuvinte sunt ilustrarea perfectă că Nicolas Sarkozy nu înţelege ceea ce este internetul,” a spus el, adăugând că preşedintele a încercat să se prezinte pe el însuşi în faţa Papei ca fiind „un bun catolic care luptă împotriva imoralitații”.” Nicolas Sarkozy a  căzut acum în ispita de  a prelua controlul pe internet”, a adăugat el.

THE INTERNET should be regulated to curb its immoral excesses, according to Nicolas Sarkozy, who made the statement on a visit to the Pope.”There’s no liberty without rules. The law of the jungle, survival of the fittest, the most cynical, it’s contrary to the values of liberté, egalité, fraternité, it’s counter to civilisation,” said the president while at the Vatican.Sarkozy has already talked of regulating the internet. In January, he called for a global strategy to „clean up the network”, including the use of filtering tools.

Socialist MP Patrick Bloche said the statement showed the president was willing to „limit the incredible freedom that [he] is unable to accept”.

„These words are the perfect illustration that Nicolas Sarkozy does not understand what the internet is about,” he said, adding that the president was just presenting himself in front of the Pope as „a good Catholic who fights against immorality”.”Having personally appointed the head of Radio France and France Télévisions… Nicolas Sarkozy has now fallen into temptation to take control of the internet,” he added.The head of technology, communications and freedom at the Ligue des Droits de l’Homme (LDH), Jean-Claude Vitran, said: „Rather than excess and immorality, what annoys Nicolas Sarkozy the most is that the internet has becoming a formidable counterforce.””To regulate, that is to put up barriers against freedom of expression,” he added.
Mr Vitran said that such measures would allow the government to control sites such as Mediapart, which broke the Bettencourt-Woerth tax affair this summer.The head of the LDH, Aurélien Boch, said: „The internet is one of the rare media that Sarkozy can’t control and that scares him.

„We are already heading towards a regulated internet, with the tools being set up by the laws Hadopi and Loppsi,” he added.

Source:connexionfrance.com

22/10/2010 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: