CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Jefuirea Bucureştiului aflat sub ocupaţia Puterilor Centrale (1916- 1918)

          Foto: Inceput de secol XX în Bucureşti

In faţa pericolului iminent de ocupare a Capitalei de catre trupele maresalului von Mackensen, autoritătile române, regele, armata si o parte a locuitorilor Bucureştiului s-au retras în Moldova.

Pe 20 noiembrie  şi Guvernul României se retrage din Muntenia  la Iasi, care devine capitala temporară a țării.

În urma lor au ramas doua treimi din teritoriul ţării în mâinile inamicului, populaţia fiind nevoita sa suporte un regim de ocupatie militara  foarte sever.

Capitularea Bucurestilor, la 23 noiembrie/ 6 decembrie 1916, a fost un moment greu, emotionant, perceput în modul cel mai profund de catre societatea româneasca.

O „radiografie” a momentului a fost posibila nu numai cu ajutorul memorialisticii acelor zile, dar si cu ajutorul documentelor oficiale care s-au pastrat în colectiile muzeale sau în arhive.

Istoricul Virgiliu N. Drăghiceanu (1879-1964) membru corespondent al Academiei Române și secretar al Comisiei Monumentelor istorice își amintea :

”23 noiembrie. Mirecuri. Astăzi trebuie să intre. Poliția toată pe Calea Victoriei ca la sărbători. Se crede că vor veni dinspre Calea Rahovei. Birje grăbite cu femei germane, ce duc jerbe de crizanteme.

Scrâșnim din dinți, în neputința noastră de a răspunde la insultă. Un cer îndoliat.

Pe la trei după-amiază, șuiere de alarmă ale gardiștilor. Rămânem în ezitare dacă trebuie să mergem mai înainte. Înaintăm totuși spre Calea Victoriei.

Îi văd venind încununați de crizanteme. Cu puștile, ca un jug atârnând la gât, pentru a contrabalansa greutatea din spinare.

Merg fără niciun elan, cântă încet imnuri, cu o intonație bisericească: pare că sunt transfigurați de un misticism religios.

Evident sunt într-un acces de nebunie morală, se simt în acest moment soldații Dumnezeului lor. Sunt trupe de elită, grenadierii armatei lui Falkenhayn, ce vin din luptele de la Chitila și fortul Mogoșoaia, care cade cel dintâi.

Merg în companii succesive, amestecate cu escadroane de cavalerie, plutoane de mitraliere, baterii și trenuri de muniție.

Nenorociți prizonieri printre ei.  

Lumea imensă iudeo-germană, cocotele internaționale ale varieteurilor, internații din Ialomița (cu toții în București, peste 50.000), aclamă și defilează prin spalirul de soldați .

Localurile, închise de la începerea războiului, sunt luminate și pline de lume.  Cofetăriile, cafenelele oferă spectacolul celei mai dizgrațioase orgii pantagruelice.

Îi privim și examinăm cu cuiozitatea cu care se privește o fiară de menajerie.

Toți au în degete patru-cinci inele de aur. Sunt stigmatele crimelor ce le-au comis în atâtea țări în care au semănat moartea.  

Imagini pentru armata germană în bucuresti 1916 photos

Foto: Trupele armatelor Puterilor Centrale defilează pe calea Victoriei din Bucureşti.

Ceea ce ne izbește mai ales acum la început este jena pe care o simt în mijlocul luxului și strălucirii ce încă o aveau Bucureștii.

Probabil se așteptau după atâtea denigrări să intre în cine știe ce capitală a unei cafrerii africane (Kaffraria= district din Africa de Sud).

Intră în localuri toți descoperiți, iau loc la mese după plicticoase formule de politeță. Ne izbește mai ales modul șoptit în care conversează și ținuta potolită, ce contrastează atât de mult cu felul nostru de a vorbi și a ne agita zgomotos.

 Undeva scriau ei mai târziu: ”Ca o imagine de vis trecea vesel vioi oraș, cu toate strălucirile ce le oferea strada și vitrina pe dinaintea ochilor mari, deschiși ai trupelor ce traversau Bucureștii”.

Întreaga lor purtare de mai apoi fu de a zdrobi în noi orice mândrie și credință, de a ne lăsa doar măgulirea că suntem tolerați a trăi mai departe, în casa și pământul care nu aveau să mai fie ale noastre.

Care fu impresia produsă în Germania, ne-o dovedește telegrama Kaiserului către împărăteasă:

”Bucureștiul este luat. Ce strălucit succes, prin pronia dumnezeiască pe drumul completei victorii.

 În repezi lovituri au bătut incomparabilele noastre trupe inamicul… Dumnezeu să ne ajute mai departe”.

Noaptea împușcături dese pe stradă. Sunt patrule care intimidează populația.

 

“NU UITATI ! SUNTEM INVIGATORI”

 

 

  Primele 24 de ore ale ocupaţiei

 

Capitularea Bucureştilor, un moment extrem de dureros pentru români, a avut şi o nota tragi-comica, în felul haotic în care s-a desfăşurat.

În ziua de 22 noiembrie 1916, sosea în Bucureşti un ofiter german cu un drapel si o scrisoare sigilata, de la Maresalul Mackensen, pentru comandantul Garnizoanei Bucuresti.

A fost condus la generalul Anghelescu caruia i-a comunicat verbal ca Maresalul Mackensen  cere ca, în 24 de ore, Garnizoana sa fie predata, în caz contrar urmând un bombardament puternic de artilerie grea.

Generalul român a raspuns însa ca în Bucuresti nu mai exista garnizoana si nici comandant, asa ca nu putea primi scrisoarea.

Noaptea ce a precedat intrarea trupelor de ocupație în București a fost o noapte lungă pentru toată lumea.

Mai ales locuitorii din Dealul Spirii nu au  lipit geană de geană,deoarece la interval scurte din incinta Arsenalului Armatei răbufneau explozii asurzitoare și se înălțau limbi de foc amenințătoare.

Personalul militar  al Arsenalului s-a retras   printre ultimii, a minat instalațiile ce nu puteau fi transportate pentru a nu cădea întregi în mana dușmanului.

Odată cu ivirea zorilor, toată suflarea capitalei era în picioare. Puţini au fost cei care au îndrăznit să iasă din casa.

Cei care totuşi o fac își zic pentru a-si face curaj: „vreau să văd în față invazia”.

Primăria a luat măsuri ca armatele germane si ale aliaților lor sa aibă parte de o primire oficiala, rezervata si demna.

La scurt timp după ce s-a legalizat ocuparea orașului, aproximativ 300 de soldați germani şi-au făcut apariția pe Calea Victoriei, mărșăluind dinspre șoseaua Târgoviștei pentru a lua sub control punctele vitale ale Capitalei și a asigura intrarea în siguranță a grosului trupelor invadatoare.

La 15:30 feldmareșalul von Mackensen a intrat in CapitalăRomâniei escortat de un regiment mixt de cavalerie si infanterie.

El a reprezentat pe toată durata ocupației autoritatea militara suprema in calitate de Şef al Marelui Cartier al grupului de armate reunite (Ober-Kommando Mackensen) .

 

 

Imagini pentru mackensen photos

 Foto: Maresalul german August von Mackensen

A fost primit la Palatul regal de o serie de personalități române rămase în București din ordin, pentru a gira activitatea diferitelor ministere si servicii in timpul ocupației.

Din primele ore suita lui Mackensen a început sa acţioneze  pentru a asigura grosului trupelor ce urmau sa intre in București în zilele următoare rații de alimente şi încartiruire.

Colonelul de intendenta Keve poate fi socotit pe drept prima oficialitate care a ridicat pretenții de natura economica asupra Capitalei.

El a ordonat ca zilnic sa i se pună la dispoziție de către autoritățile române pentru fiecare soldat din cei 50.000 care vor trece prin București, afluind spre front, câte o pâine si jumătate litru de vin, cafea, ceai, orez, zahar, untură, „si câte altele”.

In caz contrar, amenința generalul, primarul oraşului va fi executat în primele 24 de ore.

La auzul amenințării, Emil Petrescu a replicat:

„O viaţa am. Ce voi putea da voi da, ce nu ,nu.”

 Încercând sa intervină in discuție pentru a dezamorsa conflictul, Al. Marghiloman, preşedintele Crucii Rosii – Române,  a fost apostrofat de către acelaşi general :

„Nu uitati ca noi suntem învingători si aţi făcut sa curgă mult sange german”.

Totodata oraşul a fost supus la o dare de un miliard de lei care la scurt timp a fost redusa la cinci sute de milioane văzându-se imposibilitatea de a fi plătită.

Prima noapte a ocupației a trecut.Patrulele germane care străbăteau străzile trăgeau focuri de arma fără nici un motiv aparent, doar pentru a intimida şi mai mult populația.

 ocuparea bucurestiului in primul razboi mondial

A doua zi a avut loc defilarea trupelor inamice cu toate armele și bagajele, cu furgoane, cu tot ceea ce o armata poarta cu dansa într-un razboi.

Au defilat pe Calea Victoriei, prin fața feldmareșalului Mackensen si a statului sau major, trupe germane, austro-ungare, turcești si bulgare.

Aceasta perioada istorica este absenta si din manualele scolare, deşi timp de aproape doi ani, între 1916 şi 1918, la Bucuresti a existat o administratie militară străină, alaturi de un guvern roman care a colaborat cu acea administratie.

 Un Crăciun cum nu a mai fost

În prima luna de ocupație, bucureștenilor li s-a oferit imaginea a ceea ce va însemna pentru mult timp regimul de ocupatie al inamicului: Sute şi mii de convoaie de care, furgoane, caruţe, trec zi şi noapte. Sunt pline cu trofeele pe care le aduna în marşul lor victorios.

Tronuri țărănești, velințe, cufere preţioase,  scurteici, scaune fantezii, pirostrii, cazane, plăpumi sărăcăcioase, portrete in ulei, plapumi de atlas peste care zac porci vii sau tăiați, gaini, raţe, urmate de cirezi intregi de oi, vaci elvetiene, cai etc.

Trupele inamice cărînd dupa ele prada adunata de prin satele si orașele românești prin care au  trecut, ajunse la București se dedau la tot felul de jafuri si siluiri terorizand Capitala.

Se inaugura astfel o perioada lunga in care bucureştenii  aveau să suporte pe langă o nemiloasa si apăsătoare exploatare economica,  şi un regim de teroare, persecuţii si umilinţe greu de înţeles şi  de explicat.

În oraş soldaţii inamici, individuali sau în grupuri rechiziţionau de prin pravalii (inclusiv farmacii si drogherii) tot ce le plăcea: se fura pe o strada mai ales ceasornicele sunt smulse cu forta de bulgari,  gainile şi porcii sunt predilecţia germanilor.

Autoritățile  de ocupație nu intervin decât intr-o măsură foarte mica, şi doar pentru a-i tempera pe bulgari care adeseori torturează pentru a intra în posesia bunurilor ce le doresc considerând că acest lucru reprezinta dreptul de pradă al soldatului asupra teritoriului ocupat.

 

Foto: Soldați germani, austro-ungari, bulgari şi civili, într-o piață din București.

Cand la 16 decembrie 1916, generalul de infanterie Tulff von Tscheppe und Weidenbach s-a instalat in Bucuresti în calitate de guvernator militar al României ocupate, mulţi cetaţeni au crezut ca situaţia va intra pe un făgaş cât de cât normal, câ nu mai sunt lăsați la discreția oricărui soldat.

 Nici nu bănuiau ca abia acum începe adevaratul jaf,  jaful organizat oficial, în locul jafului individual.

 

 

Foto: Santinela germana in fata Administrației Militare azi Str. Toma Caragiu  

Militär Verwaltung Rumänien  (Administrația militară România)

În Bucuresti, ordinea severă, riguroasă, exactă, lacomă – adica jaful organizat, încep  să fie simţite dupa 1 ianuarie 1917 stil nou.

Până atunci, ocupanții au continuat să golească seifurile băncilor, ale negustorilor, rafturile magazinelor şi pivnițele restaurantelor, cămările caselor particulare, şi vitrinele magazinelor de pe principalele artere ale Capitalei, pe care, în primele zile le priviseră muţi de uimire deoarece erau pline cu „lucruri care de mult au fost confiscate din Germania”

De fapt insuşi guvernatorul general Tulff s-a numarat printre jefuitorii oraşului Bucureşti.

Stabilindu-şi locuinta in Palatul Şuţu şi neplăcându-i mobila, a cerut ca imediat să fie schimbată cu alta în valoare de 80.000 lei pe care nu a plătit-o niciodată.

Nu a plătit nici mărfurile cumpărate de la magazinul Albina în valoare de 5.000 lei, constând din alese cusături româneşti pe care le-a fâcut cadou împaratului Germaniei.

In timp ce-şi însuşeau bunurile jefuitorii se mirau că după atata stoarcere depozitele oraşului mai aveau înca mărfuri din abundenţa.

Dar cât s-a jefuit din avutul locuitorilor nu se poate estima nici cu aproxmaţie.

Se ştie în schimb cât necaz a pricinuit cetaţenilor incartiruirea trupelor de ocupaţie.

Zilnic soldaţii la periferie şi ofiţerii în centrul oraşului umblau din casă în casă alegându-şi şi instalându-se dupa bunul plac.

Casele goale nu le plac, voiesc pe cele locuite şi din toate odăile întotdeauna voiesc pe cea a stăpânilor.

De fapt se întindeau în toată casa încât locatarii oricât de numeroşi ar fi fost se inghesuiau în una sau doua camere. Aveau totodata pretenţia să li se facă tot menajul de catre gazde.

La plecare, luau din lucruri şi le expediau familiilor lor. Cei care au locuit în casele părăsite ale refugiaţilor, dupa ce le-au jefuit, au distrus şi ce mai rămăsese, mobilier, podele, tot.

In casa lui Take Ionescu ofiterii  incartiruiţi au pus pe foc dulapurile si biblioteca. În școlile transformate în adaposturi pentru soldaţi nu a mai rămas bancă, catedră, tablă,  dulap – totul s-a ars.

Lucrurile nu s-au îndreptat cu nimic în lunile ce au urmat. Locuitorii Capitalei au trebuit sa suporte nu numai  în anul 1917 încartiruirea a aproximativ 53.000 de ofițeri ai armatelor de ocupație din care 43.000 au locuit in hoteluri si 10.000 în case particulare.

La aceste cifre trebuie neapărat adăugat si numarul foarte mare dar imposibil de stabilit al funcționarilor civili, veniți din tarile inamice pentru a lucra in administrația de ocupație.

Si cu câte pretenții…Baie ! unde nu era, se instala  în contul primariei, tablouri de pictori buni. Era o goana dupa ele, pentru că după fiecare incartiruire dispăreau,  scoarţe şi covoare. Tuturor ofiţerilor trebuia să li se asigure un apartament, iar pentru generali o casa întreagă.

Toți aceștia jefuiau în folosul personal fără nici o jenă.

 

 

 

 

 

 

  Foto: Un soldat al trupelor de ocupaţie mâna câteva oi pentru cina de Crăciun pe străzile din București, decembrie 1916

 

Au fost rechiziționate pentru armata de ocupație principalele cluburi si restaurante ale Bucureștiului, vestite in toată Europa pentru eleganţa şi rafinamentul lor, Casa Capşa a fost cedata bulgarilor la cererea expresa a lor,devenind Casa soldaților si ofițerilor de unde au jefuit mărfuri de milioane de lei.

Tot lor le-a fost cedat si localul Clubului Partidului National Liberal pe care l-au transformat în cazinou. Cafeneaua „Imperial” a devenit Restaurant zur Traube şi era frecventat de ofiţeri ai armatei austro ungare.

În afara de Athenee Palace, transformat în local destinat ofiţerilor de stat major şi comandament, au  mai fost rechiziţionate  Hotel de France  devenit In zum deutschen Kronpriz , Caffe de Paris a ajuns Kaisser Palast, Brasserie de la Paix transformata in Freidens Kafee şi înca multe altele.

Unele cluburi ca Jokeu, Tinerimea, Automobilul, Sportiv, Agricol, Rezervisti, Pensionari, Comercial etc.

Au fost transformate in Soldatenheim, unde gradele inferioare din armatele germana, austro-ungara, bulgara si turca luau masa, audiau muzica sau făceau sport.”

În zilele urmatoare, Statul Major si Komandatura germana au ocupat Hotel Bulevard, Capsa si Athéné Palace unde s-au stabilit. Vechile nume românesti ale hotelurilor, cafenelelor, restaurantelor au fost înlocuite cu firme germane Berliner Kaffée, Kaiser, Palast etc. Strada Lipscani a devenit Leipziger Strasse, Hotelul Grant – Kronprinz Hotel.

De asemenea, o companie bulgara si una turceasca au ramas, ca garnizoana de ocupatie, pe lânga trupele germane.

Îmbracamintea si atitudinea acestora erau deplorabile. Bulgarii, înca din primul moment s-au îmbatat si au trecut la jafuri; au preluat Casa Capsa aducând-o într-o stare jalnica pentru multa vreme.

Ajunse în centrul Capitalei, trupele de ocupatie au început sa cumpere produse alimentare fara bani dând în schimb bonuri, stampilate de comandantul lor si platite de primarie.

La acestea se adaugă emisiunea de 2.172,020,000 lei fără acoperire în aur de Banca Generala a României (o filiala a băncii Diskonto Gesellshaft din Berlin), în fapt un mijloc fictiv de acoperire a cheltuielilor cu ocupaţia şi cu exploatarea nemiloasa a ţării, românii fiind obligaţi să plăteasca întreaga emisiune la un curs impus de ocupanţi.

Toate cheltuielile administraţiei militare au fost trecute pe seama populaţiei, sub forma unor împrumuturi impuse.

Criza de alimente şi cărbuni

Ocupanţii au impus Primariei Capitalei, înca de la început, obligatii referitoare la aprovizionarea trupelor si rechizitionarea caselor, automobilelor, alimentelor etc.

Dupa o saptamâna, pravaliile erau goale. Iar în mai putin de o luna se reglementa consumul luminii electrice la 1 kw pe saptamâna pentru fiecare persoana dintr-o familie (pâna atunci consumul mediu de familie era de 50-80kw).

Se interzicea iluminatul prăvăliilor dupa ora 19,00, iluminatul strazilor se reducea si se suprima circulaţia cu tramvaiul electric.

Mizeria si saracia ajunseseră la maxim, nu existau alimente si nici carbuni.

La începutul anului 1917, s-au introdussi cartele pentru pâine si carne din februarie pâna în aprilie, raţia era de 400 gr. pâine si 200 gr. carne pe saptamâna de persoană.

De la 1 aprilie, carnea se reduce la 150 gr. pe saptamâna.
O ordonanta oprea pe cofetari de a mai face cozonaci sau prajituri cu unt si oua, iar jumatate din alimentele declarate de cetateni pe formularele speciale erau ridicate de germani..

De asemenea, se rechizitionau saltele, plăpumi, perne, rufe, masini de scris.
Nici un supus român nu se mai putea urca într-o trasura chiar de piata fara învoirea expresa si scrisa a Komandaturii, asta dupa ce se interzisese si folosirea tramvaielor cu cai.

Arestarea personalitaţilor

O experienta trista au trait-o ostaticii luati de ocupantii germani, în schimbul supusilor Puterilor Centrale, deportati la Iasi.

Au fost arestate personalitati precum dr. C. Cantacuzino, I. Pillat, cumnaţii Brătienilor, Duca, prof. Constantin Radulescu-Motru, Mina Minovici, dr. Obreja, arh. I. Berindei, avocatul Cancicov si multi altii. Sabina Cantacuzino, sora lui Bratianu si Lia Bratianu, sotia lui Vintila Bratianu, au obtinut, prin intermediul lui Tzigara-Samurcas, care fusese numit Prefect al Politiei, sa nu fie deportate la Tismana. Cele doua doamne au fost „izolate” la Mânastirea Pasarea.

Femeile ascundeau carnea în cosciuge

Anul 1917 a însemnat înăsprirea masurilor si a foametei. Alimentele erau confiscate si trimise în Germania.

Românii au fost însa întotdeauna inventivi, astfel ca, locuitorii din jurul Bucurestiului, de exemplu, aduceau în Capitala carne în felul urmator: o puneau într-un cosciug, în caruta, pe care o urmau, bocind în urma ei, pâna treceau de santinele.

Alte femei aduceau purcei purtându-i în brate ca pe copii etc. Dar nici nemtii nu erau mai putin inventivi caci, încarcau untura si untul în vase persane sau Galle, furate de pe la casele bucurestenilor, pe care le expediau apoi la Berlin.

 

Începe rechizitionarea cuprului

 

 

Între timp, o data cu desfasurarea razboiului a aparut o presanta nevoie de materiale de razboi, astfel ca ocupantii au ordonat, la 28 octombrie 1917, rechizitionarea aramei si a cuprului.

Astfel, s-a ajuns la pericolul confiscarii clopotelor bisericilor.

Multe dintre ele au fost însa ascunse de calugari, iar pentru cele de interes artistic si istoric, Tzigara-Samurcaş a obtinut o scutire din partea maresalului Mackensen.

Spre sfârsitul anului 1918, un spirit de revolta plutea în aer, circulau manifeste clandestine tot mai multe, iar zvonurile ca mesajul Parlamentului de la Iasi ar fi acela care vorbeste de o „victorie finala” îmbarbatau sufletele românilor din Bucuresti.

Totusi, începutul anului 1918 aducea mari probleme tarii noastre care, dupa Tratatul de pace dintre Rusia Sovietica si Germania, din 18 februarie/2 martie 1918, se gasea izolata.

Începutul lunii februarie fusese marcat în Bucuresti de un eveniment iesit din comun: soldatii bulgari au furat moastele Sfântului Dumitru, de la Mitropolie, dupa ce le mai cerusera o data chiar lui Mackensen, sub pretextul ca sfântul ar fi fost de origine bulgara, cerere respinsa de maresal.

Moaştele au fost recuperate însă, spre marea bucurie a locuitorilor Capitalei,după intervenţia mitropolitului pe lângă comenduirea germană.

 

 

În fine, armistiţiul

 

 

Înfrângerile suferite de armatele Puterilor Centrale pe fronturile din vest si sud, în toamna anului 1918, au determinat Comandamentul german să semneze, la 29 octombrie/ 11 noiembrie 1918 un armistiţiu şi, ca urmare, era obligat sa îşi retraga forţele armate din toate teritoriile ocupate, inclusiv din România.

Mulţi refugiaţi din Moldova  încep sa se reîntoarcă.
Pe 15 noiembrie 1918, Capitala îşi schimba deja aspectul. Circulau maşini mici cu tricolorul francez agăţat de ele. Pe străzi, erau militari francezi, englezi, americani.

A sosit, de asemenea, generalul Berthelot, iar generalul Prezan a lansat o proclamaţie „… azi flutura din nou mândrele flamuri române, înfăptuind pentru veşnicie Unirea Tuturor Românilor„.

 

 

 

 

 

Intrarea în Piata Palatului din Bucureşti a familiei regale române şi a generalului Berthelot, pe sub un arc de triumf construit lângă hotelul Athenee Palace.

Dupa o absenţă de 2 ani, în ziua de 1 decembrie 1918, 101 tunuri anunţau, încă din zori, reîntoarcerea în Capitala României a Regelui Ferdinand, în fruntea armatei române şi a aliaţilor nostri.
De la rondul al doilea al Soselei Kiseleff, pâna în Piata Victoriei, de aici si pâna la Cercul Militar, la statuia lui Mihai Viteazul, iar de acolo, pâna la Mitropolie, o mare de oameni cu steaguri, pancarte, batiste si flori îi întâmpina pe cei ce revin din razboi.
Casca de fier da soldatilor o uniformitate severa, războinică.

Un imens cortegiu de drapele al tuturor regimentelor face o impresie puternica.
Toată ziua, Capitala a rămas în sarbatoare, iar seara, un nou banchet s-a dat cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul la Palatul Regal.

Dupa doi ani de război, ţara a reînviat într-o Românie Mare.

 

 

 

 

 

 Surse :

http://www.historia.ro ; FrontPress.ro;

http://turistinbucurestiro.blogspot.roart-

Corneliu Rades – Cartea “Bucureştii- în vâltoarea primului război mondial”

28/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Istorii amuzante, istorii bizare, istorii atroce …

Martin Laurello - 1

 

Martin Laurello, omul care-și putea roti capul 180 de grade

Martin Joe Laurello avea o capacitate nemaivăzută: își putea roti capul la 180 de grade, fără a-și face rău. Practic,. El era singurul om de la acea vreme care-și putea vedea spatele fără a se uita în oglindă.

Numele său de naștere era Martin Emmerling și  s-a născut în mai 1885 în orașul german Nurenberg. 

Când a observat câtă lume este curioasă să-l vadă în acțiune, Laurello s-a decis să se alăture circului. După ce s-a mutat în 1921, din Germania în America, a început să colinde continentul nord-american împreună cu mai mulți showmeni europeni.

Martin Laurello si colegii

A făcut parte din mai multe circuri, printre care Circul Bailey și circul „Hubert’s Museum” din New Tork. Deși făcea era unul dintre cei mai bizari oameni ai vremii, Laurello era un om absolut normal, cu părul pieptănat cu grijă.Fața îi era mereu bărbierită, iar pantofii lustruiți.

Talentul lui Martin Laurello: un defect fizic

Martin Laurello show

 

 

Flexibilitatea ieșită din comun a gâtului lui Laurello, care-și putea roti capul la 180 de grade fără nicio problemă, avea la bază un defect fizic. Bărbatul s-a născut cu coloana vertebrală îndoită, ceea ce explică flexibilitatea extraordinară a gâtului.Practic, coloana vertebrală a lui Laurello avea forma unui semn de întrebare. 

Cu timpul și cu multă muncă, bărbatul a reușit să-și disloce câteva vertebre, pentru a-și putea face show-ul nestingherit.

Deși putea înghiți lichide cu capul întors, bărbatul nu putea respira. De aceea, nu rezista prea mult în nefireasca poziție.

 

 

Ultima demonstrație filmată a lui Laurello a avut loc pe 24 martie 1952, în timpul unei emisiuni televizate.

 

 

 

 

 

Andrew Carlssin, un  călător în timp?

 

 

Enigme - Andrew Carlssin

În 2003, Biroul Federal de Investigații din SUA a arestat un bărbat acuzat că ar fi comis mai multe escrocherii la bursă.

Pornind cu doar 800 de dolari în buzunar, Andrew Carlssin, a câștigat 350 de milioane de dolari, prin intermediul a 126 de tranzacții riscante.

După ce a fost arestat, Andrew a afirmat că primise informațiile legate de bursă din viitor. Potrivit spuselor sale, el venea din anul 2256, folosindu-se de o mașină a timpului.

În timp ce autoritățile căutau probe împotriva sa, Carlssin a fost eliberat pe cauțiune și a dispărut fără urmă, ca și când n-ar fi existat vreodată.

A fost vorba, într-adevăr, de un om care a călătorit în timp sau era Carlssin un personaj inventat de presa avidă de senzațional?

 

 

 

 

 

Un bărbat avand la activ peste 10.000 de procese în justiție , a dat în judecata Guinness Book of World Records, după ce a primit titlul de „barbatul care a intentat cele mai multe procese” …

10
 

 

 

Figurinele incașe de aur

obiecte misterioase, Figurinele incașe de aur

 

Figurine de aur reprezentând animale misterioase din America de Sud seamănă izbitor cu niște aparate de zbor… Rămâne un mister ce anume a servit drept model pentru aceste obiecte.

În 1996, constructorii germani de modele aeronautice Algund Eeboom și Peter Belting au făcut mai multe teste, încercând să verifice ipoteza că figurinele ar reprezenta mașini zburătoare, construind replici ale figurinelor incașe de aur, la scara 1:16, și le-au echipat cu motoare și sisteme de control prin radio.

Cele două modele nu doar că s-au ridicat de la sol, dar au efectuat și manevre complexe în zbor, chiar și cu motoarele oprite.

obiecte misterioase, Figurinele incașe de aur

 

 

 

 

Lagărul de pe Insula canibalilor – Cea mai sinistră creație a criminalului Iosif Stalin

Insula Nazino este o bucată de pământ de pe cursul râului Obi, din Siberia, situată departe de civilizație,cu un trecut deosebit de întunecat. Avea să dobândească un nume sinistru: „Insula canibalilor”la începutul anilor ’30, când dictatorul sovietic Stalin a deportat aici mii de oameni care se opuneau regimului său de teroare.  

nazino insula canibalilor

O veche fotografie a Insulei Nazino

 La acea vreme, Uniunea Sovietică trecea prin epurările brutale, prin care Stalin îi elimina fizic pe cei pe care îi considera o amenințare la adresa regimului.

Cel mai adesea, era vorba de opozanți din armată sau din cadrul Partidului Comunist. Stalin voia să-i elimine pe toți cei care i-ar fi putut contesta puterea așa că a început să caute o modalitate de elimina  oamenii pe care îi considera periculoși așa că a ales opțiunea deportărilor în masă în pustiul taiglei siberiene.

Milioane de oameni au fost deportați în Siberia, de obicei pentru infracțiuni mărunte sau inventate, cum ar fi faptul că nu aveau actele de identitate asupra lor când erau opriți de raziile  poliției.

În luna mai a anului 1933, 5.000 dintre acești deportați au ajuns pe Nazino, o insulă de doar 600 de metri lățime și 3,2 kilometri lungime. La acel moment, autoritățile nu aveau resursele sau experiența necesare să se ocupe de un număr atât de mare de deportați.

Insula trebuia să fie un lagăr de muncă, iar deportații trebuiau să desțelenească terenul. Însă conducerea lagărului nu primise unelte, ceea ce însemna că prizonierii erau abandonați pe Nazino până când autoritățile decideau ce trebuia făcut cu ei.

La momentul sosirii prizonierilor, insula era o mlaștină nelocuită. Pe ea nu exista nicio construcție. Asta însemna că prizonierii nu aveau unde să se adăpostească pe timp de vreme rea.

nazino insula canibalilor

 

După câteva săptămâni   pe insulă s-a instalat haosul.În lipsa mâncării și a legilor care să îi protejeze pe cei slabi, prizonierii au început să se ucidă între ei. Mulți au recurs la canibalism.Iată ce relatează un martor ocular de pe insula canibalilor:

„Pe insulă se afla un gardian, pe nume Kostia Venikov, care era tânăr. Îi făcea curte unei fete drăguțe care fusese trimisă acolo. O proteja.

Într-o zi, a trebuit să lipsească puțin. Oamenii au prins fata, au legat-o de un plop, i-au tăiat sânii, mușchii, tot ceea ce se putea mânca, totul…

Erau înfometați și aveau nevoie de hrană. Când Kostia s-a întors, fata era încă vie. A încercat s-o salveze, însă pierduse prea mult sânge.”

Deportații disperați au început să-și construiască plute pentru a scăpa de pe insulă. Însă plutele s-au scufundat imediat, iar pasagerii lor au murit înecați. 

 Cei care au reușit, totuși, să traverseze râul au pierit în sălbăticia nemiloasă a Siberiei sau au fost vânați de gardieni. Din cei 6.200 de oameni trimiși pe insula canibalilor, doar 2.000 au supraviețuit până în iunie, când au fost trimiși într-un lagăr de muncă din apropiere, unde mulți au murit din cauza condițiilor dure.

 

 

 

Nimeni nu știe cine a inventat hidrantul de incendiu, deoarece cladirea în care era deținut patentul său a ars din temelii în 1836…

 

 

1

 

 

In 2014, copacul memorial dintr-un parc din  Los Angeles dedicat lui George Harrison, fost membru al celebrei trupe de muzică pop The Beatles,  a fost distrus din cauza unei invazii de cărăbuși (beetles).

 

 

George Harrison memorial tree, killed by beetles, to be replaced today

 

 

O statuie care-l reprezintă pe Iisus om al străzii dormind pe o bancă, a fost amplasată într-o zonă din localitatea americană Orlando, unde oamenii străzii nu au voie sa doarma pe bănci.

 

 

 

 

 

 

7

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

https://incredibilia.ro/cele-mai-infricosatoare-descoperiri/

http://metropotam.ro/La-zi/10-intamplari-istorice-ironice-pe-care-doar-cei-cu-un-simt-al-umorului-ciudat-le-vor-aprecia-art2047421997/

http://thechive.com/2017/11/12/andrew-carlssin-a-time-traveller-who-got-busted-for-insider-trading-8-photos/

https://www.theaustralian.com.au/news/world/stalins-island-exiles-turned-to-cannibalism/news-story/5abf85a133b67bb2d53c4d4ac3597e02?sv=73a9c9fbdfa28b23fae95946f6cb88fd&nk=443719b64bd2a7d25e307a498d69ba2c-1548948921

31/01/2019 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , | Lasă un comentariu

Pagini de istorie. Bătălia pentru Cernăuţi (3-5 iulie 1941)

Bătălia de la Cernăuţi s-a desfăşurat la scurt timp după angajarea armatei române în cel de-al Doilea Război Mondial (22 iunie 1941), în contextul în care Grupul german de armate „Sud”, comandat de feldmareşalul Gerd von Rundstedt, înregistra succese pe frontul din Galiţia.

Acest lucru l-a determinat pe Hitler să ordone trecerea efectivă la ofensivă şi cu forţele Grupului de armate „general Ion Antonescu” (armatele 3, 4 române şi 11 germană, dislocate în partea de est a României, în cadrul operaţiei „Munchen”).

Misiunea de a executa, începând cu 2 iulie 1941, un „atac peste Prut, din spaţiul de la est de Botoşani, cu direcţia spre nord-est” pentru a se ajunge „în spatele liniei întărite care pleacă de la Moghilev prin Podolsk spre nord” a revenit Corpului de munte (comandant: generalul Ion Dumitrache) din Armata 3 română (comandant: generalul Petre Dumitrescu), care la rându-i era subordonată Armatei 11 germane (comandant: Eugen von Schobert).
Pentru îndeplinirea misiunii, comandamentul Armatei române a fost reinvestit, în noaptea de 2 spre 3 iulie 1941, cu atribuţii operative, iar generalul Petre Dumitrescu a precizat că principala misiune a armatei (în special a Corpului de munte), era să elibereze oraşul Cernăuţi, capitala Bucovinei istorice, şi să ajungă cât mai repede pe Nistru, între Râscov şi Darabani.

Cu acelaşi prilej, el a stabilit concepţia ofensivei: manevră dublu învăluitoare cu două grupări de forţe care să înfrângă trupele sovietice din zona Storojineţ, Cernăuţi şi Herţa, urmată de ofensivă pe direcţia loviturii principale (Mihăileni – Noua Suliţă – Hotin).

În situaţia în care trupele sovietice s-ar fi retras, Corpul de munte trebuia să înainteze „fără alt ordin” până la Prut, să ocupe trecerile de peste râu la est de Cernăuţi şi să fie în măsură să intervină, la ordin, cu o parte din forţe spre Siret, în ajutorul Diviziei 7 infanterie.

Rezerva armatei (Brigada 8 cavalerie) a fost dispusă înapoia forţelor de la flancul drept, pe direcţia loviturii principale.

În faţa Armatei 3 române se aflau forţe ale Armatei 18 sovietice.

 

 

 

.Bucovina divizată

Ofensiva s-a declanşat în dimineaţa zilei de 3 iulie 1941, iniţial spre Storojineţ, batalioanele 1 şi 2 vânători de munte din Brigada 1 mixtă munte ajungând pe Siret, după care, printr-o manevră îndrăzneaţă, au trecut râul prin vad (podurile fuseseră distruse de inamic). Apoi au eliberat oraşul şi au constituit un cap de pod la nord de râu.

Pretutindeni, populaţia a primit militarii români eliberatori cu „flori şi cu mare bucurie”, între timp, Brigada 4 mixtă munte a ajuns, în seara zilei, între Pătrăuţi şi Dobrova, iar Divizia 7 infanterie, care a întâmpinat cea mai puternică rezistenţă în zona Fântâna Albă, Cerepcăuţi, Petricani, a trecut temporar la apărare activă, cu misiunea de a interzice pătrunderea inamicului spre sud.

 

 

 

.Cernauti.Str. Regele Ferdinand-Hauptstrasse-Golovna

 

 

 

 

 

La 5 iulie, pentru a nu se permite forţelor sovietice să se consolideze la teren, generalul Petre Dumitrescu a ordonat continuarea ofensivei spre Cernăuţi cu batalioanele Brigăzii 1 mixtă munte (la flancul stâng) şi Brigăzii 4 mixtă munte (la flancul drept), precum şi executarea unei manevre spre Fântâna Albă, cu un detaşament din Brigada 4 mixtă munte, în spatele şi flancul drept al trupelor sovietice care se opuneau Diviziei 7 infanterie.

Ca urmare, unităţile Brigăzii 1 mixtă munte (flancate la vest de Detaşamentul „colonel Albustin”), au înaintat energic şi viguros, manevrând rezistenţele inamice din zona Cernăuţi, au înfrânt rezistenţa opusă de acestea în faţa oraşului şi au pătruns în după-amiaza zilei în capitala istorică a Bucovinei (cu batalioanelor 3 şi 23 vânători de munte), fiind primite cu entuziasm de către populaţia românească.

Vestea eliberării Cernăuţiului a provocat un entuziasm „de nedescris”, în întreaga ţară. „Copiii soldaţilor care au intrat în capitala Bucovinei acum 23 de ani – se menţiona în ziarul «Universul» – intră azi, la rândul lor, în Cernăuţi, fraţi de sânge şi de suflet, cu pasul sprinten, cu ochi tineri, cu fruntea sus…

Ne închinăm cu recunoştinţă adâncă şi sinceră pietate în faţa tuturor acelora care, prin sacrificiul lor, ne-au dat acest ceas istoric”.
Victoria românească de la Cernăuţi a permis trupelor române să acţioneze ofensiv spre Hotin, unde au desfăşurat, între 6 şi 8 iulie 1941, o altă bătălie strălucită, dusă de Brigada 8 cavalerie şi Brigada 2 mixtă munte, soldată cu respingerea trupelor sovietice dincolo de Nistru şi cu eliberarea părţii de nord a Basarabiei.

Modul exemplar în care militarii români şi-au îndeplinit misiunile de luptă în nordul Bucovinei şi Basarabiei a fost remarcat şi de către generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, care a adresat alese cuvinte de apreciere.

La rându-i, comandantul Armatei 3 române, recunoscând contribuţia trupelor germane la repunerea bornelor de hotar pe Nistru a relevat: „Fără ei nu am fi putut face reîntregirea neamului”.

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/01/1-aprilie-1941-un-katyn-al-romanilor-in-bucovina-de-nord-masacrul-de-la-fantana-alba-tatarca-video/

05/07/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: