CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Vremuri apuse. Amintiri ale unei Românii rămase în fotografii…

 

   Tanara din Muscel anii '30 - '40

 

 

Anunt matrimonial anul 1909

 
1920

Port popular, Primar din Prahova la Jubileul din 1906

 

 

Primar din Prahova la Jubileul din 1906

 

 

Bucuresti, Parcul Carol anul 1920

 

  Bucuresti, Parcul Carol, anul 1920

 

 

 

Ada Kaleh - Aleea turceasca

 

 

 

Ada Kaleh

 

 

 

Romania

 

 

Port national

 

 

 

Care cu boi anii 1900

 

 

 

Bucuresti, Casa de depuneri anii 1910 - 1920

 

 

  Bucuresti, Casa de depuneri, anii 1910 – 1920

 

 

Bucuresti, calea Victoriei, Teatrul National

 

 

 

 

Cluj, Calea Ferdinand anii '30 - '40

 

 

 

 

Turnu Severin anii '20

 

1920, Turnu Severin

Abrud anii '20

 

Abrud anii ’20

 

 

 

Balci din Dobrogea anii 1900

 

Balci in Dobrogea

Surse: https://irifa.wordpress.com/

18/05/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Istoria comunismului: Incheierea colectivizarii agriculturii in Romania (23 aprilie 1962)

 

 

 

 

 

 

23 aprilie 1962. Încheierea colectivizării de ziua țărănimii.

 

 

 

 1024px-E395_End_of_collectivization_meeting_medals

 

 

 

 

 

 

 

 

21178_585224294834714_1288303726_n-600x410

 

                              DSCN7374

 

 

 

Iată represiunea colectivizarii în cifre: “Intre 1 septembrie 1948 şi 7 noiembrie 1949, Securitatea reţinuse 23.597 de persoane, 10.152 de ţărani (4.518 de mijlocaşi, 2.979 de săraci, 2.655 de chiaburi), iar între 1951 şi 1952, Ministerul Afacerilor Interne efectuase în rândurile ţăranilor un număr de 34.738 de arestări.

Dintre aceştia, 22.088 erau chiaburi, 7.226 aveau gospodărie mijlocie, iar 5.504, gospodărie mică.
Istoricul Dennis Deletant aproximează la 80.000 numărul taranilor trimisi in puscarii , dintre care 30.000 ar fi fost judecaţi public.

În această perioadă au existat şi numeroase răscoale ţărăneşti şi mişcări de revoltă, când Securitatea şi Miliţia au intervenit, de cele mai multe ori violent, rezultatul fiind morţi, răniţi, numeroşi arestaţi şi deportaţi.

Cele mai cunoscute astfel de reacţii violente din partea ţăranilor au fost cele din judeţele Bihor, Arad, Suceava (1949), Giurgiu (1950), Vrancea şi Argeş (1960), Olt (1961), Dâmboviţa (1962).

(…) Între anii 1949 şi 1962, au fost şi multe cazuri de execuţii demonstrative, numeroşi ţărani fiind ucişi de Securitate fără a fi fost condamnaţi, doar pentru că se declarau împotriva regimului şi a colectivizării agriculturii.

Pe lângă morții în răscoale, alte zeci de mii de țărani au fost arestați și unii chiar executați sumar pe teritoriul altor județe, unde au fost îngropați în gropi comune (Dealul Mărului și Dealul Balaurului din județul Neamț, pe Argeș în aval de comuna 1 Decembrie în județul Ilfov etc.).

În majoritatea cazurilor, victimele erau expuse în mod public, execuţiile având un evident rol de a intimida populaţia”, ne arată acelaşi studiu al lui Cosmin Budeancă.

Colectivizarea Apocalipsa lumii ţărăneşti din România a învins, oraşele au fost sufocate de oameni veniţi în cautarea unei vieţi mai bune,iar  satul românesc a murit puţin câte puţin.

Rezultatul pe termen lung al acestui proces a fost smulgerea țăranului din cadrele ancestrale ale existenței sale, întemeiate pe ritmurile cosmice și ciclurile naturii, anihilarea atașamentului pentru pământ și oricărui spirit de inițiativă și competiție, exterminarea elitelor satului sau, în cel mai blând caz, marginalizarea înjositoare a acestora.

Ceea ce practic a echivalat cu distrugerea acestui tip uman, din care astăzi a rămas un hibrid dezrădăcinat, incapabil să-și oprească pendularea sufletească între satul pierdut și orașul pe care nu-l poate înțelege.

Muzeul Rezistenţei; http://jurnalul.ro/razboiul-impotriva-taranimii

24/04/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

Orori comise de japonezi in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial surprinse de documente fotografice

 Domeniul Unităţii 731 din Pingfen

Uzina mortii: Unitatea 731

In ultimele decenii s-a discutat foarte mult despre crimele comise de nazisti impotriva evreilor, trecandu-se insa, mai mult sau mai putin voit cu vederea atrocitatile la fel de cumplite la care s-au dedat japonezii in tarile asiatice ocupate inainte si in timpul razboiului.

 

 

 

 

 

 

 

Experimentele cu arme biologice si chimice efectuate la asa-numita „Unitate 731”, avand drept cobai civili chinezi au starnit oprobiul general, atunci cand au fost dezvaluite.

La fel, actele de canibalism comise de soldatii japonezi, ca si violurile in masa din Coreea si China.

Dupa cum se stie, „Unitatea 731” a fost principalul loc de dezvoltare si testare a armelor biologice, de catre japonezi.

Savantii de aici au incercat sa promoveze ideea de superioritate rasiala nipona si au realizat experimente absolut ingrozitoare, de vivisectii, infestare cu virusi sau paraziti, pe prizonierii chinezi, coreeni, mongoli si rusi.

Estimarile efectuate dupa razboi sugereaza ca aproape 200.000 de oameni si-au pierdut viata, in chinuri terifiante, aici.

 

 

 

Torţionarul Shiro Ishii

Medicul criminal japonez  Shiro Ishii, cercetător militar din perioada celui de-al doilea Război Mondial.

 

 

Geniul rau al acestei unitati a fost generalul Shiro Ishii, un om de un sadism greu de imaginat, care a folosit pe post de cobai copii, femei insarcinate sau batrani.

Spre deosebire de criminalii nazisti, spanzurati la Nürnberg, medicii unitatii 731 au beneficiat de clementa ocupantilor americani: intuind foloasele pe care le-ar fi putut trage de pe urma cercetarilor biologice si imunologice realizate deja de Ishii, generalul MacArthur a insistat ca acesta sa primeasca imunitate si sa nu fie judecat pentru crime de razboi.

Asa se face ca intre Ishii şi americani a fost perfectată în anul 1948 o inţelegere in baza careia torţionarul nipon nu a fost niciodată acuzat oficial, ba mai mult a trăit liber şi s-a bucurat de toate drepturile.

Unii cercetători susţin că ar fi lucrat la Maryland, SUA, pe post  de  consilier specialist in  armamentul chimic şi biologic.

Alte surse declară că medicul terorii nu ar fi părăsit niciodată Japonia, unde a deschis o clinică în cadrul căreia oferea oricui consultaţii şi tratamente gratuite, fiind interesat în special de sănătatea copiilor.

În ultimii săi ani de viaţă s-a convertit la creştinism. A murit la vârsta de 67 de ani în urma unui cancer laringian, fără să dea socoteală pentru fapele sale în decursul aceastei vieţi.

Se presupune ca multe dintre actualele arme biologice isi au originea in experimentele socante facute de Ishii.

 

 

 

 

 

Imagine atasata: 6a00d8341c009153ef010536b1c42c970b.jpg

 

 

 

 

 

 

Daca cele mai multe fotografii din cel de-al Doilea Razboi Mondial sunt socante prin ceea ce implica in mod direct, vizual, aceasta fotografie socheaza prin ceea ce induce privitorului.

In fotografie apar doi ofiteri japonezi, Toshiaki Mukai si Tsuyoshi Noda, sprijinindu-se pe sabiile lor de samurai.

Fotografia a fost cunoscuta prin intermediul ziarelor japoneze care au publicat-o in 1937, in urma unui faimos concurs in urma caruia unul din cei doi a fost declarat invingator.

Miza: care taie mai repede cu sabia 100 de capete.

Fotografia a fost facuta pe timpul ocupatiei japoneze a Chinei, timp in care, armata japoneza a ucis mii de civili si prizonieri de razboi chinezi.

Ziarele din acea vreme spuneau ca ambii au taiat 100 de capete in acelasi timp.

 

 

 

Imagen

 

 

„Hyakunin-giri kyoso”

Vestea despre „isprava” celor doi ofiteri a ajuns la Tokyo, unde doua importante cotidiene, Osaka Mainichi Shimbun si Tokyo Nichi Nichi Shimbun, au inserat-o, ca fapt divers, in paginile lor, in numerele din 30 noiembrie, respectiv 13 decembrie 1937.

Nici unul dintre ofiteri nu a fost insa pedepsit, nici macar mustruluit de superiorii sai. De altfel, militarismul japonez impunea si incuraja o atitudine dura manifestata fata de „rasele inferioare”, precum chinezii, considerati niste sclavi de care stapanii japonezi puteau dispune dupa bunul plac. „Hyakunin-giri kyoso” – intr-o traducere aproximativa „uciderea a o suta de oameni folosind sabia” s-a incheiat fara un castigator anume, cei doi protagonisti sustinand ca ar fi depasit cu mult cifra de 100 de victime, dupa patrunderea armatei japoneze in Nanjing, cand ei au participat activ la masacrul ce a urmat, scrie revistamagazin.ro.

Ca atare, pentru a transa o decizie, ei au pus alt pariu: cine ucide primul 150 de persoane cu sabia. Pentru a nu mai exista dubii, Mukai si Noda au hotarat ca de asta data sa-si decapiteze victimele si sa se fotografieze cu capatele lor retezate, drept dovada.

 

 

 

 

 

Dupa razboi, articolele din ziarele nipone au atras atentia Tribunalului Militar International pentru Orientul Indepartat si curand dupa aceea, cei doi ofiteri, acuzati oficial de crime de razboi, au fost extradati in China.

 

Aici Toshiaki Mukai si Tsuyoshi Noda au fost judecati  pentru crime de razboi, de un tribunal din Yuhuatai si au fost condamnati la moarte prin spanzurare, pedeapsa fiind executata a doua zi dupa citirea sentintei.

 

Verdictul care a facut dreptate

 

 

In 1967, Tomio Hora, profesor de istorie la Universitatea Waseda, a publicat un document de 118 pagini, referitor la crimele in masa comise de fortele japoneze in China, la Nanjing, fapt ce a declansat vii discutii in presa nipona.

In vreme ce nationalistii sustineau ca multe dintre crimele mentionate in raport fusesera inventate, pentru a blama pe nedrept armata japoneza, istoricii niponi si occidentali au dat un verdict transant: povestea era reala.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici: in aprilie 2003, familiile lui Toshiaki Mukai si Tsuyoshi Noda au dat in judecata ziarele japoneze care publicasera articolele despre cei doi militari, sustinand ca povestea fusese inventata de reporterii lor, in cautare de senzational.

Rudele ofiterilor executati au cerut revizuirea procesului si daune morale de 36 milioane yeni (circa 300.000 dolari).

Judecatorul Akio Doi a respins insa cererea, argumentand ca exista numeroase marturii ce atesta veridicitatea pariului incheiat, printre care propriile declaratii ale celor incriminati.

S-a pus astfel capat unei controverse ce durase mai multe decenii si care, rezolvata altfel, ar fi dat apa la moara revizionistilor.

 

 

 

                                               Leonard Siffleet

 

Sergentul Leonard Siffleet a fost un luptator comando din armata australiana, care actiona in Noua Guinee, capturat de bastinasi,  si predat ulterior armatei ocupante japoneze.

Japonezii l-au torturat timp de 2 saptamani si apoi, din ordinul vice amiralului Fortelor Navale Imperiale Japoneze, Michiaki Kamada, a fost condamnat la moarte prin decapitare.

 

 

 


Siffleet a fost decapitat de catre Yasuno Chicao, un ofiter japonez, care  a ordonat unui alt soldat sa-l fotografieze, in timp ce executa ordinul. Fotografia a fost gasita de armata americana asupra unui maior japonez, in aprilie 1944.

 

 

 

 

 

Desi sunt informatii ca si altii ofiteri japonezi au executat prizoniei, aceasta fotografie este singura marturie documentata a decapitarii de catre japonezi a unui prizonier de razboi.

 

 

 

Surse: http://www.istoria-romanilor.com/fotografii-simbol-mai-putin-cunoscute-din-timpul-celui-de-al-doilea-razboi-mondial; http://mcultural.bzi.ro/pariul-celui-de-al-doilea-razboi-mondial–pariul-celor-o-suta-de-capete; http://www.lasegundaguerra.com/; http://www.descopera.ro/cultura/

04/04/2016 Posted by | ISTORIE | , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: