CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 19 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 19 octombrie în istora noastră

1497: Armata poloneză condusă de Ioan Albert, ridică asediul cetăţii Suceava a Moldovei.

CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI – Ghid de Bucovina

În timpul asediului, portar al Sucevei (comandant al garnizoanei cetății) a fost Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, urmat în funcție de Luca Arbore. Cetatea a fost asediată timp de 21 de zile de către oștile poloneze (26 septembrie–19 octombrie), dar nu a putut fi cucerită, iar rezistența ei a obligat armatele polone să renunțe la asediu și să ia drumul întoarcerii, alegând drumul care trecea prin Siret, spre Cernăuți.

Oastea moldoveană condusă de Ștefan cel Mare, a atacat armata polonă, iar în lupta de la Codrii Cosminului, marele voievod moldovean a obținut o mare și importantă victorie, silind rămășițele acesteia să se retragă spre  Cernăuţi.

Imagini pentru batalia codrii cosminului photos

La 30 octombrie a avut loc o noua lupta la Cernăuţi, în cadrul căreiea Ştefan cel Mare al Moldovei înfrînge resturile armatei polone, alungîndu-le din ţară definitiv.

1595 (19-20 octombrie): A avut loc Bătălia de la Țuțora, pe malurile Prutului, dintre oștile Uniunii statale polono-lituaniene (sprijinite de armata Moldovei) și și cele ale Imperiului Otoman, (aliat cu Hanatul Crimeii).

Pentru Republica nobilară polonă era inacceptabilă subordonarea teritoriilor românești de către habsburgi sau subjugarea de către Poarta Otomană. De aceea, în 1595, cancelarul și Marele hatman al Coroanei Jan Zamoyski au decis să intre cu o parte a trupelor polone în Moldova. Armata de coroană poloneză (având în compunerea sa aproximativ 5.000 de cavaleriști și 2 -3000 de pedestrași), condusă de Jan Zamoyski a intrat în Moldova.

La 27 august a ocupat Hotinul, la 3 septembrie, Iașul și l-a instaurat în scaunul domnesc pe Ieremia Movilă. Poarta Otomană a avut o reacție rapidă – în timp ce sultanul era ocupat cu Mihai Viteazul, în Moldova a intrat armata tătarilor (aproximativ 25.000), în frunte cu hanul Crimeii Gazi Giray II.

În seara lui 18 octombrie au avut loc primele atacuri de tatonare cu armata hanului, iar a doua zi a început bătălia propriu-zisă. Hanul având puțină infanterie, infanteria și cavaleria poloneză au cauzat pierderi grele tătarilor.

Luptele au continuat pe 20 octombrie, însă Gazi Giray al II-lea a concluzionat că armata sa este în imposibilitatea de a învinge forțele Coroanei și a căzut de acord să negocieze pacea. La 21 octombrie a fost semnat tratatul de pace, prin care tătarii au recunoscut domnia lui Ieremia Movilă, apoi s-au retras. În urma Bătăliei de la Țuțora pericolul direct turco-tătar, care plana asupra hotarelor Republicii polone, a fost înlăturat. Totodată, au fost îngrădite pretențiile de suveranitate ale Habsburgilor asupra Moldovei, iar influența polonă în Moldova a fost reconstituită, fără a se ajunge la un război de proporții cu Imperiul Otoman.

1820 (19/31 octombrie): S-a născut pictorul Gheorghe Tattarescu, pionier al neoclasicismului în pictura românească şi întemeietor, alături de Theodor Aman, al învăţământului artistic românesc; (m. 1894) – 195 de ani. NOTĂ: Unele surse dau ca an al naşterii 1818.

Autoreprezentari: Gheorghe Tattarescu (1820–1894) | Self portrait, Art,  Historical figures

Gh.Tattarescu-autoportret 

1847: S-a născut la Rășinari, în Transilvania, biologul și botanistul Daniil I. Barcianu-Popovici,  primul cercetător român de biologie experimentală (a publicat remarcabile lucrări de anatomie şi embriologie vegetală); (m. 16 februarie 1903, la Sibiu).

1847-1903 Daniil Popovici Barcianu_21

Om de cultură și politician apreciat, Daniil I. Barcianu-Popovici a studiat la Seminarul Teologic și Pedagogic de la Sibiu și a devenit învățător și apoi preot în Rășinari de unde Episcopul Șaguna l-a trimis la studii în Germania, apoi la Viena.

În 1874 și-a luat doctoratul în Științe Naturale. Întors în țară în 1875, s-a stabilit la Sibiu, a fost secretar al ASTREI, profesor la Institutul Teologic și Director al Școlii Civile de Fete, înființată de ASTRA. A participat la înființarea Tribunei și a editat cărțile tatălui său: Elemente de istorie naturalăVocabular românesc nemțesc și Gramatica germană.

A redactat revistele Foaie Ilustrată și Foaia Pedagogică. A fost primul cercetător român de biologie experimentală, a publicat remarcabile lucrări de anatomie și embriologie vegetală.

Pe plan politic a fost membru în conducerea Partidului Național Român din Transilvania, a fost unul dintre inițiatorii Memorandului din 1892, fapt pentru care a fost condamnat la doi ani și șase luni închisoare, executată parțial la închisoarea Vác și grațiat de împăratul Franz Josef I al Austriei.

1865 (19/31): Mai mulți bancheri englezi, francezi şi austrieci concesionau dreptul de a înfiinţa la Bucureşti o bancă de scont şi emisiune monetară, cu un capital de 25 milioane de lei-aur (1 leu=1/3 g aur fin) numită Banca României.

A fost creată prin transformarea filialei din Bucureşti a Băncii Imperiului Otoman (dominată de capitalul englez).

Operaţiunile bancare au continuat sub numele de Bank of Roumania Ltd

Banca Naţională a României - Istoria BNR

 Primul președinte al Consiliului de Administrație a fost Ion Ghica. Patru ani mai târziu, a renunțat la privilegiul emisiunii, devenind o bancă de scont, ca precursoare a Băncii Naționale a României.

1868: S-a născut la Soveja, in jud.Vrancea, geograful, etnologul, academicianul şi geopoliticianul român, Simion Mehedinţi; (d.14 decembrie 1963).

A fost director al revistei “Convorbiri literare”; (m.14 decembrie 1962).

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 16 octombrie 1868.

1869 (19/31) : A fost inaugurata calea ferată București – Giurgiu, primul traseu construit în România, făcând abstracţie de liniile construite anterior în cuprinsul Imperiului Habsburgic (din 1867 Austro-Ungaria) şi Otoman, care astăzi se află pe teritoriul României. La 17 iunie 1869 fusese promulgată legea pentru exploatarea în regie a liniei Bucureşti (Filaret) – Giurgiu şi ulterior o prelungire a acesteia până la Smârdan, lângă malul Dunării.

Iniţial linia ferată între Bucureşti Filaret şi Giurgiu măsura 67 de kilometri.

Construcţia a fost concesionată la 1/13 septembrie 1865 asociaţiei J. T. Barkley & J. Staniforth, care a lucrat — cu o întrerupere între februarie 1866 şi aprilie 1867 — până în august 1869.

Linia a fost terminată la 26 august 1869, însă inaugurarea oficială a avut loc abia pe 19/31 octombrie 1869, dată care marchează actul de naştere a Căilor Ferate Române.

Primul tren românesc avea o locomotivă și trei vagoane, dispunea de 100 de locuri, măsura 37 de metri și cântărea în jur de 30 de tone și a plecat din gara Filaret, prima gară a Bucureştilor (inaugurată la aceeaşi dată). Data marchează actul de naştere a Căilor Ferate Române.

Vagoanele scurte (7-8 metri), aveau 3-5 compartimente cu uși care dădeau direct afară și erau iluminate cu ulei de rapiță. Instalațiile sanitare și de încălzire lipseau.

Trenul de onoare Michaiu Bravu” pleca din gara Filaret acum 146 de ani –  Radio România Oltenia Craiova

 

    Din Gara Filaret au plecat două garnituri; prima, denumită Trenul de onoare Michaiu Bravu, condusă de sir John Trevor Barklay, industriașul care conducea firma care a construit linia și a doua, Trenul Dunărea, condusă de Nicolae Tănase, primul mecanic de locomotivă român.

La data inaugurării, linia Filaret–Giurgiu dispunea de 9 locomotive de patru tipuri diferite, construite în Marea Britanie.

Bucuresti Bucuresci Gara Filaret, Circulata, Printata | Okazii.ro

Acesta a plecat la ora 10:45 din gara Filaret, în uralele unei mulţimi de oameni, după un sunet de corn şi a ajuns la Giurgiu după o oră şi jumătate (12:15) parcurgând traseul cu o viteză medie de 45 km/h după ce a trecut prin Vidra, Comana şi Băneasa.

Primul tren era format din locomotivă şi trei vagoane, dispunea de 100 de locuri, măsura 37 de metri şi cântărea aproximativ 30 de tone.    

  1875: S-a născut George Ranetti (numele la naştere: George Ranete), poet, prozator, dramaturg şi publicist (a editat revistele „Moş Teacă”, „Zeflemeaua”, „Furnica”); (m. 1928).

1897: S-a născut la Bucuresti, Jacques Byck, lingvist şi filolog român, de origine evreu, exponent de seamă al şcolii lingvistice bucureştene . (d. 10 octombrie 1964, București).

A fost profesor universitar la Catedra de limba română a Universității din București. Împreună cu Alexandru Graur, a coordonat culegerea Studii de gramatică.

1897: S-a născut Henrieta Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România; fiica scriitorului Barbu Ştefănescu-Delavrancea; (m. 1987).

1902, 19.X/1.XI: S-a născut arheologul Vladimir Dumitrescu, specialist în istoria Comunei primitive; (m. 1991).

1908: S-a născut prozatorul şi istoricul român Dumitru Almaş, autor de romane istorice şi de biografii romanţate;  (Fratii Buzesti”, „Oana”, „Necunoscuta de la Sucevița”).

1908: S-a născut prozatorul şi istoricul român Dumitru Almaş, autor de romane istorice şi de biografii romanţate;  (Fratii Buzesti”, „Oana”, „Necunoscuta de la Sucevita”).

A iniţiat in 1967, şi a condus, ca redactor şef, revista „Magazin istoric” până în anul 1971; (d. 12 martie 1995).

1918: S-a adoptat Declarația de la Iași a Comitetului național al românilor emigrați din Austro-Ungaria,

A fost scrisă în 6/19 octombrie, ca răspuns la Manifestul împăratului Carol I al Austro-Ungariei „Către popoarele mele credincioase” (din 3/16 octombrie 1918). Declarația contesta monarhiei habsburgice dreptul de a se ocupa de soarta românilor din Austro-Ungaria și se cerea ca întreg teritoriul locuit de români să fie eliberat și unit cu România.

1926: A încetat din viaţă medicul şi bacteriologul Victor Babeş, vicepreşedinte al Academiei Române (1899-1900; 1918-1919).În 1895, a formulat principiul serovaccinării ; (n. 4 iulie 1854, la Viena).

Victor Babes

În 1887, a pus bazele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti, acesta fiind primul institut de cercetări ştiinţifice înfiinţat în ţara noastră.

Aici a organizat unul dintre primele centre de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Pasteur, la Paris. 

A fost autorul primului tratat de bacteriologie din lume (în colaborare cu Victor Cornil, Paris/1885).

În 1900 a fondat Societatea anatomică.

A publicat în 1885, împreună cu savantul francez A.V. Cornil, cel dintâi tratat complet de bacteriologie din lume.

1928: S-a născut Adriana Fianu, personalitate a lumii literare româneşti, redactor erudit şi discret al revistei “România literară”, executor testamentar al lui Al. Rosetti,  reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române;  (d.28.06.2000).

1929: A încetat din viaţă dramaturgul, prozatorul şi regizorul Alexandru Davila, fiul doctorului Carol Davila; este cunoscut pentru drama în versuri “Vlaicu Vodă”, publicată în anul 1902; (n. 12 februarie 1862).

A  fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti (între 1905 şi 1908, apoi între 1912 şi 1914); (n. 12.02.1862).

 1929: S-a născut violonistul, dirijorul şi compozitorul Dumitru Capoianu; a scris în egală măsură, chiar de la începutul carierei, muzică simfonică, de cameră, muzică de scenă, de film şi de revistă; a câştigat prestigioase premii pentru compoziţiile sale, inclusiv Palme d”Or la Cannes pentru filmul „Omuleţul” de Gopo, pentru care a compus muzica; (m. 2012).

1933: S-a născut Adrian Petringenaru, regizor de film şi doctor în estetică; este cunoscut pentru filmele “Cireşarii” – 1984 şi “Cetatea ascunsă” – 1987; (m. 29 mai 1989).

1935: A încetat din viaţă prozatorul şi dramaturgul român Gib Mihăescu; este cunoscut pentru scrierile “Donna Alba”, “La “Grandiflora” – 1928 şi “Femeia de ciocolată” (n. 23 aprilie 1894, Dragasani).

A fost decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial.

1939: S-a născut Rafila Moldovan, cunoscută colecționară, rapsod și meșter popular din satul Idicel de Pădure, din judeţul Mureş, care şi-a transformat casa în muzeu, adunând în aceasta cele mai importante valori etnografice ale satului mureşean.

În 2019 Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a catalogat-o drept „Tezaur Uman Viu”.

 1940: S-a născut prof. univ. dr. Dumitru Titus Popa; licenţiat în Drept la Universitatea Bucureşti şi avocat în Baroul Bucureşti, a deţinut între anii 1993 şi 1994, funcţia de secretar de stat în Guvernul Nicolae Văcăroiu, la Departamentul Informaţii Publice, iar din 1994 şi până în 1996, Dumitru Titus Popa a condus Societatea Română de Televiziune; fost membru în Consiliul de Administraţie al Radiodifuziunii Române, între 1995 şi 1999; (m. 2011).

 1959: S-a născut ÎPS Teofan Savu (prenumele la naştere: Dumitru), arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 5 martie 2008 şi întronizat la 8 iunie acelaşi an); anterior ÎPS Teofan a fost arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei (octombrie 2000-martie 2008). 

1961: A încetat din viaţă scriitorul roman Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române (din 1921),considerat  a fi unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX (n. 5 noiembrie 1880, Pascani).

 

A fost director al Teatrului Naţional din Iaşi (1910-1919) si a publicat aproape o sută de volume (“Hanu Ancuţei” – 1928, “Împărăţia apelor” – 1928, “Fraţii Jderi” – 1935 – 1942, “Baltagul” – 1930, “Zodia Cancerului” – 1929, “Creanga de aur” – 1933, “Ostrovul lupilor” – 1941).

A fost membru al Prezidiului Adunării Deputaţilor (din 1947), vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (din 1948).

A condus delegaţia română la Congresul Mondial al Păcii de la Paris (1949).

1964: A încetat din viaţă cântăreţul de operă George Niculescu-Basu, solist al Operei Române din Bucureşti; (n. 9 aprilie 1882).

1982 : A murit la Köln, în Germania (sinucis prin spânzurare) fotbalistul român Dan Coe (8 septembrie 1941, București ).

Spelersfiche Dan Coe

A făcut parte din Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970, pe post de fundaș central.

În anul 1980, lui Dan Coe i s-a aprobat o cerere de deplasare în Belgia. A sosit în această țară, de unde a trecut în Germania, stabilindu-se în orașul Köln, unde a cerut azil politic.

Deși a primit de la președintele Nicolae Ceaușescu titlul de maestru emerit al sportului, aceasta nu a însemnat pentru Dan Coe un motiv de nu a mai critica sistemul politic din România.

La 19 octombrie 1981, managerul imobilului l-a găsit pe Dan Coe spânzurat în fața ușii din apartamentului din Köln, unde locuia. Medicii au făcut de urgență o intervenție chirurgicală, l-au reanimat direct, la cord deschis. Nu s-a aflat niciodată dacă s-a sinucis sau a fost omorât. Poliția germană nu a cercetat acest caz, anchetarea morții sale fiind închisă.

Această tragedie s-a întâmplat la scurt timp după un interviu dat de Dan Coe la Radio Europa Liberă, motiv pentru care moartea iubitului fotbalist a lăsat în urmă numeroase semne de întrebare.

 1984: A murit Dumitru Murăraşu, istoric literar, editor şi traducător; cunoscut îndeosebi ca exeget şi în acelaşi timp unul dintre cei mai importanţi şi fideli editori ai operelor lui Mihai Eminescu; cercetător al poeziei Renaşterii franceze; a tradus din poeţii latini Lucreţiu şi Virgiliu; (n. 1896).

1993: A decedat poetul Ion Iuga; (n. 1940).

1994: A murit sculptoriţa Valentina Boştină; (n. 1940).

1996: A încetat din viaţă criticul şi istoricul literar Serafim Duicu; (n. 6 august 1938, Tismana, Gorj).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, fondator al revistei „Școala Ardeleană”, fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației „Școala Ardeleană”, fondator și președinte de onoare al Societății Culturale „Alexandru Papiu Ilarian”.
A fost redactor al revistei „Vatra” și al publicației „Curierul de Transilvania”.

Intre anii 1994-1996 a fost director al Teatrului Național din Târgu-Mureș și rector al Universității Ecologice „Dimitrie Cantemir”.
Este înmormântat la Mănăstirea Recea (județul Mureș), în apropierea orașului Târgu Mureș.

2001: Parlamentul României a adoptat hotărârea de participare a ţării, ca aliat al NATO, la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin mijloace militare, dacă va exista o cerere în acest sens, ca urmare a atacului de la 11 septembrie 2001.

2004: A decedat  renumitul cantăret român de  muzica populara  Liviu Vasilică; ( n. 2 iulie 1950, localitatea Plosca, jud. Teleorman).

Liviu Vasilica

2005: A  murit tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploiești, Ion Stratan, unul dintre cei mai renumiti poeţi ai generaţiei ’80; (n. 1 octombrie 1955, Izbiceni, Olt, România ).

A absolvit în 1981 Facultatea de Limbă și Literatura Română a Universității din București. În timpul studenției a fost membru al cenaclului „Amfiteatru”, apoi al „Cenaclului de Luni” condus de criticul literar Nicolae Manolescu și al „Cenaclului I.L.Caragiale” din Ploiești.

 Bibliotecar la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești, a  fost de asemenea redactor șef al revistei Contrapunct si prieten cu Nichita Stănescu, fiind considerat drept cel mai important continuator al acestuia.

Ion Stratan - opera, viata, biografie : comentarii si analize

Volumul sau  ,Ruleta ruseasca” a fost tradus in limba franceza si a fost prezent in antologii de poezie din tara si din strainatate.

A primit mai multe premii, dintre care: Premiul “Nichita Stanescu” al Fundatiei “Nichita Stanescu”(1990) ; Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993); Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995); Premiul “Frontiera Poesis”, (1999); Premiul “Marin Sorescu” la Festivalul International de Poezie “Europa KM 0”, Sighetul Marmatiei, 2001; Premiul pentru poezie al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din România (2002); Premiul “Radu Enescu” al revistei “Familia”(Oradea, 2002); Premiul “Dafora” la Zilele revistelor din Transilvania si Banat(Medias 2002); Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pe anul 2001; Premiul Fundatiei “Constantin Stere”, Ploiesti, 2003. Membru al Uniunii Scriitorilor din România si al ADELF (Association des Ecrivains de Langue Française).

Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a bătrânului sau prieten Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzeciști și scriitorii importanți contemporani.

Avea, la fel ca Nichita Stănescu , numai 50 de ani.

2006: A decedat la București, popularul actor roman de teatru si film, Ernest Maftei; (n. 6 martie 1920, în comuna Prăjești, jud. Bacău).

Imagini pentru ernest maftei

A  fost un adept al Mișcării Legionare si a aderat la Frăția de Cruce, organizație anticomunistă a tineretului național-creștin, al cărei lider a devenit la vârsta de 17 ani.

În 1938 a fost arestat de autoritățile dictaturii regelui Carol al II- lea și  încarcerat în lagărul de la Vaslui, unde, la 21 septembrie 1939, au fost executați câteva zeci de membri ai partidului „Totul pentru Țară”, moment descris în numeroase interviuri.

ERNEST_MAFTEIREV

Între 1941-1945 a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În aceeași perioadă a fost arestat și condamnat de autoritățile antonesciene, pentru activitatea de membru în FDC.

Ca deținut politic, a fost închis în penitenciarele din Galați, de la Jilava și Văcărești. Judecat de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. După război a fost șomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică.

A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunțe pentru a nu se deconspira. A fost arestat și condamnat de regimul comunist, dar a avut o șansă unică, reușind să scape de condamnare grație talentului înnăscut. Fiul său Gheorghe (Gheorghiță) Maftei este un artist plastic cunoscut.

Ernest Maftei s-a  afirmat  în cinematografie cu pelicula Desfășurarea, regia Paul Călinescu, 1954, dupa care a urmat o carieră de excepție, însumând în palmaresul său multe filme.

A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România.

A primit premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România „Diploma de recunostință” pentru contribuția la dezvoltarea artei și culturii naționale.

A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR2. 

A respins și premiul „Cel mai bun român” pe anul 2005, deoarece între nominalizați se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani și pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru.

În noaptea de 21 decembrie 1989 a participat, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă din Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors:

„În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă” .

În acea noapte, la baricada de la „Intercontinental”, a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47. Cu acestea a pătruns a doua zi în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga lui cuplului Ceaușescu. Prima perioadă a regimului lui Ion Iliescu a însemnat pentru „Bădia” (cum îi ziceau prietenii și simpatizanții) persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu.

Ernest Maftei a fost o permanență a manifestațiilor de stradă începând din ianuarie 1990. A fost de asemenea unul din reperele Pieței Universității, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea. Venirea minerilor în București, la instigațiile lui Iliescu, a însemnat teroare și moarte răspândită pe străzile capitalei.

La 14 iunie 1990, Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență la spital.

Soția lui Maftei avea să decedeze, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuții. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, la postul de radio german Deutsche Welle, Maftei a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă listă a celor mai periculoși anticomuniști, listă întocmită de autoritățile de la București.

Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?”

În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturîndu-se camarazilor săi împreună care luptase și suferise în închisori.

 2009: A decedat la București, politicianul român Alexandru-Radu Timofte; (n. 7 aprilie 1949, comuna Horia, județul Neamț ).

SRI, -ochiul si timpanul- lui Radu Timofte | Ziarul Curentul

  A fost  membru al PSD și senator între anii 1990-2001 și a îndeplinit funcția de director al Serviciului Român de Informații între anii 2001 – 2006.

A absolvit Școala Superioară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” – arma grăniceri (1966 – 1969) și Academia de Înalte Studii Militare din București, Facultatea de Comandă și Stat Major (1974 – 1976), fiind ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale până în anul 1988, când a fost trecut în rezervă, ca urmare a rămânerii ilegale în străinătate a surorii sale.

În perioada Revoluției din decembrie 1989, Radu Timofte a făcut parte din conducerea comitetului FSN din municipiul Roman.

 La data de 20 iulie 2006, Alexandru Radu Timofte și-a prezentat demisia din funcția de director al SRI, ca urmare a situației create de eliberarea și dispariția lui Omar Hayssam (acuzat de terorism), împreună cu el demisionând și Gheorghe Fulga, directorul SIE și Virgil Ardelean, chestorul  director al Direcției generale de informații și protecție internă a Ministerului Administrației și Internelor.

 2016: A decedat juristul şi omul politic liberal Radu Câmpeanu (n.28 februarie 1922, la București). Era fiul prefectului PNL de Dâmbovița, Dumitru Câmpeanu și s-a înscris de tânăr în Partidul Național Liberal din România.

Imagini pentru radu câmpeanu photos

Fiind student al Facultății de Drept din București, din 1944 a preluat șefia Tineretului Național Liberal. În 1945, s-a implicat în demonstrațiile anticomuniste de la București, fapt care i-a adus și prima arestare, în anul 1947, urmată de o alta, în 1948. Radu Câmpeanu a trecut prin închisoarea de la Craiova și prin lagărele de muncă forțată de la Canalul Dunăre – Marea Neagră.

În anul 1954, a fost eliberat din temniță, însă a primit domiciliu obligatoriu până în 1960. Între timp, o mare parte a familiei sale emigrase în Franța.

S-a angajat ca muncitor la un gater, apoi a devenit contabil la o cantină și, în cele din urmă, șef de birou la Drumuri și Poduri. În anul 1973, la 52 de ani, prietenii și familia sa din Franța au strâns 10.000 de dolari, care au fost oferiți drept mită comuniștilor pentru a-i lăsa să emigreze pe Radu Câmpeanu și pe fiul său, Barbu.

Ajuns la Paris, prima dată, Radu Câmpeanu s-a angajat la o societate de construcții. Priceperea sa și onestitatea i-au asigurat o carieră înfloritoare.

În paralel, el a continuat să activeze în plan politic, afirmându-se ca șef al liberalilor din exil, ca opozant al regimului comunist și ca editor al unei publicații destinate românilor din exil.  

  A  revenit în România imediat după Revoluție și prăbușirea regimului ceaușist, la începutul lunii ianuarie 1990.

A fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal imediat după reînfiinţarea partidului (1990-1993) și a candidat la Preşedinţia României la alegerile din mai 1990 şi noiembrie 1996.

În mai 1990, a candidat pentru funcția de președinte al României, împotriva lui Ion Iliescu și Ion Rațiu. A obținut 10,64 la sută din voturi. Radu Câmpeanu a fost ales senator și a devenit vicepreședinte al Senatului. Liderul liberal nu a fost doar rivalul lui Ion Rațiu, ci și al lui Corneliu Coposu.

Țărăniștii militau pentru o opoziție dură față de FSN, în timp ce Radu Câmpeanu era dispus să le facă unele concesii. În 1990, s-a delimitat de Regele Mihai I, când a spus că vizita Majestății Sale în România ar fi inoportună. Politica sa a dus la pierderea electoratului, iar în 1992, PNL a rămas în afara Parlamentului. Ulterior, Radu Câmpeanu s-a remarcat printr-o propunere năstrușnică: aceea ca Majestatea Sa Regele Mihai I să candideze pe președinția României.

Unele dizidențe liberale au intrat în Parlament cu ajutorul PNȚCD, care fondase Convenția Democrată din România. În aceste condiții, în 1993, Radu Câmpeanu a fost înlăturat de la șefia PNL și înlocuit cu Mircea Ionescu-Quintus. A refuzat să accepte demiterea și a fondat o dizidență, PNL-Câmpeanu, care a eșuat în irelevanță.

A revenit în PNL după anul 2000, când a fost numit președinte-fondator. A fost ales senator PNL în mandatul 2004 – 2008.  

2019: Regina-Mamă Elena a României a fost reînhumată în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș.

Astăzi despre Regina mamă Elena a României

Regina Elena a murit în Elveția, pe 29 noiembrie 1982, timp în care România se afla sub dictatura comunistă fiind înmormântată la cimitirul Boix-de-Vaud din Lausanne.

La Curtea de Argeș slujba de înmormântare a fost oficiată de înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în vechea catedrală ctitorită de Neagoe Basarab.

La ceremonia religioasă au asistat Custodele Coroanei Române, Margareta, nepoata reginei mamă și fiica regelui Mihai I, fiul reginei Elena, Principele Radu, Principesa Sofia, Principesa Maria alături de Ducele Amedeo de Aosta, Principesa Mafalda (fiica Ducelui De Aosta), Lord Peter Rosslyn (șeful Casei Principelui de Wales și Ducesei de Cornwall) și Nicolae Medforth-Mills, nepotul regelui Mihai, la ceremonii asistând câteva mii de oameni.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Ioil

Sfantul Proroc Ioil

Sfântul Proroc Ioil a trait cu 800 de ani inainte de nașterea lui Hristos. A fost fiul lui Fanuil, din tribul Ruben.

A vestit durerile care urmau să se abată asupra lui Israel, inclusiv robia babiloniană.

A dat sfaturi pentru post, ca fiind cel mai bun mijloc prin care Dumnezeu se face milostiv.

Tot el este cel care a vestit si pogorarea Sfantului Duh asupra Sfintilor Apostoli si asupra crestinilor: “Varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fiii si fiicele voastre vor profeti, batranii vostri visuri vor visa, iar tinerii vostri vedenii vor vedea. Chiar si peste robi si peste roabe voi varsa Duhul Meu…Oricine va chema numele Domnului se va izbavi” (3, 1-2, 5).

Sfantul Ioil a prorocit si descris si Ziua Infricosatei Judecati. A trecut la cele vesnice la adanci batraneti.

CITIŢI ŞI:

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. https://www.rfi.ro/politica-109571-pagina-de-istorie-cumparat-prietenii-familia-radu-campeanu;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

19/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 18 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 Ziua de 18 octombrie, în istoria noastră 

1409: Sigismund de Luxemburg l-a înnobilat pe Voicu, fiul lui Şerb, din familia Huniazilor, pentru meritele sale militare şi credinţa dovedită regelui, donând cetatea Hunedoarei lui Voicu, fiul lui Șerb, fraților săi și fiului său Ioan. A fost întâia informație indirectă despre cetatea din Hunedoara, care intra în anul 1409 în proprietatea Huniazilor.

FOTO Imagini unice cu frescele misterioase din Castelul Corvinilor. Cum  arătau acum un secol picturile care spun povestea Huniazilor

Un an mai târziu, la 10 februarie 1410, regele a confirmat această donaţie, după cum cerea cutuma medievală.

Actul respectiv a fost cel mai timpuriu document prin care era certificată prezența familiei Huniazilor pe scena istoriei.

La acea vreme, familia Huniazilor făcea parte din mica nobilime din Transilvania, iar actul de danie a domeniului regal, care cuprindea castelul și 40 de sate era o răsplată pentru faptele de arme prin care s-a remarcat familia lui Voicu.

Huniazii au intrat astfel în rândul nobilor, având drept blazon un corb cu aripile ușor desfăcute și purtând în plisc un inel.

Familia Huniade mai este cunoscută și sub numele de Corvin, Corvinus sau a Corvineștilor.

Din anul 1430, potrivit istoricilor, Iancu de Hunedoara a intrat în slujba directă a lui Sigismund de Luxembourg, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Ungariei și Croației, iar după 1437, la încoronarea regelui Albert, Iancu de Hunedoara și fratele său Ioan cel Tânăr au fost numiți bani ai Severinului.

1495:  Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, termină construcţia bisericii domneşti din Dorohoi.

1541: Dieta de la Debreţin a recunoscut suzeranitatea Porţii Otomane asupra Transilvaniei, care devenea astfel principat autonom vasal al Imperiului Otoman.

După ce la 29 august 1541, turcii au ocupat capitala Ungariei,această țară a fost împărțită în trei părți: partea de vest și de nord, cu Slovacia, Slovenia și Croația, au rămas sub stăpânirea habsburgică; centrul, transformat în pașalâc, a fost stăpânit de turci aproape 150 de ani;, iar Transilvania, împreună cu Partium (regiunea vestică și Banatul) a devenit principat autonom, sub suzeranitatea turcească, pentru tot atâta vreme.

Sultanul Soliman magnificul a recunoscut ca principe al Transilvaniei pe minorul Ioan Sigismund, sub regența mamei sale Isabella, precum și cârmuirea reală a episcopului-vistiernic, Gheorghe Martinuzzi.

Dieta – întrunită din porunca acestuia, la Debrețin (18 octombrie 1541), la care au luat parte și reprezentanții nobilimii din Transilvania – a recunoscut suzeranitatea Porții.

1599: A avut loc bătălia de la Şelimbăr, în urma căreia, oastea munteana condusa de Mihai Viteazul, aliata cu secuii,  învinge oastea transilvană condusă de Andrei Báthory.

Andrei Bathory, principe al Transilvaniei şi suzeran al Munteniei (1599)

Foto: Andrei Bathory, principe al Transilvaniei şi suzeran al Munteniei (1599).

Mihai Viteazul a intrat în capitala Transilvaniei, Alba Iulia ( pe 21 octombrie (stil vechi), 1 noiembrie (stil nou) 1599), trecând intreagul principat sub autoritatea sa.

Foto: Mihai Viteazul intrând în Alba Iulia

Influenţa militaro-politică a Poloniei în principatele româneşti la sfîrşitul secolului XVI a constituit un pericol eminent pentru domnia lui Mihai Viteazul în Muntenia.

Politica regelui Poloniei Sigismund al III-lea (1587-1623) şi a cancelarului său Jan Zamoyski de a controla polic malului nordic al Dunării, cu implicarea lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei, susţinut la domnie de poloni) şi Andrei Bathory (principe în Transilvania, fost cardinal în Polonia, ocrotit şi sprijinit de cancelarul polon Jan Zamoyski) prefera schimbarea domnitorului în Muntenia pe unul loial Poloniei şi anume pe Simion Movilă, fratele domnitorului Moldovei Ieremia Movilă, făcând demersuri în acest sens către Poarta Otomană.

În acelaşi context pe 5-6 octobrie (stil nou) 1599, Andrei Bahory – noul principe al Transilvaniei, a trimis un ultimatum lui Mihai Viteazul de părăsire a domniei în Muntenia (Valahia).

Mihai Viteazul, ilustru strateg, cu o rară claritate a  gîndirii, s-a văzut nevoit să atace primul , pentru a evita un atac concentric din direcţiile Transilvania şi Moldova.

Marşul surprinzător al lui Mihai peste munţii Carpaţi a fost efectuat în două coloane.

Prima coloană care includea grosul armatei a urmat direcţia Ploieşti – pasul Tabla Buţii – Valea Oltului – Făgăraş – Sibiu, iar a doua coloană cu o armată mai puţin numeroasă pe direcţia Craiova – Valea Oltului – pasul Turnul Roşu – Ţara Bîrsei.

Pentru condiţiile de relief foarte accedentat armata lui Mihai Viteazul a realizat o viteză mare de marş (20-25 km pe zi).

Atacul celei de-a doua coloană, care a ajuns prima la Sibiu nu a dat răgaz lui Andrei Bathory pentru a pregăti armata proprie de război. În acelaşi timp Prima coloană a asigurat prin direcţia sa de avansare oastea muntenească de un eventual atac din partea Moldovei ce puteau face joncţiunea cu saşii.

Mihai a reuşit să se asigure de suportul secuilor, sătui de suprimarea maghiară care îl susţin cu 8 000 – 10 000 ostaşi, totodată asigurînd că vor bloca pasurile de munte în cazul unui atac din partea lui Ieremia Movilă al Moldovei prin secuime.

La 26 octombrie se face joncţiunea dintre ambele coloane având un efectiv total de aproximativ 40 000 ostaşi dintre care: 8 000 – 10 000 oşteni de la ţară, 14 000 mercenari, 6 000 haiduci, 8 000 – 10 000 de ostaşi secui, artileria 180 tunuri.

După loviturile puternice primite, oastea transilvăneană a fost dezintegrată, pierzând 2 000 de soldați uciși, 1 000 răniţi şi toată artileria. Mihai Viteazul a urmărit inamicul pe un spaţiu întins, închizând porţile vestice ale ţării şi anume Mureşul şi Someşul.

În încercarea de a se refugia în Moldova, principele Transilvaniei Andrei Bathory a fost capturat și decapitat de ţăranii secui, care i-au adus capul lui Mihai .

Mihai Viteazul va intra la 1 noiembrie 1599 în capitala Transilvaniei – Alba Iulia, obţinînd controlul  acestui tinut romanesc.

1663: S-a născut Eugeniu de Savoia, feldmareșal al Sfântului Imperiu Romano – German, eliberatorul Ungariei, Banatului  și Transilvaniei de sub turci, guvernator al Banatului;  (d. 1736).

1716: După un asediu îndelungat , la 18 octombrie armata austriacă aflată sub comanda feldmareșalului Eugeniu de Savoia a intrat victorios în cetatea Timișoara, eliberată de otomani, care avea să treacă sub controlul habsburgilor până în anul 1867 (151 de ani).

Anterior, la 5 august, feldmareșalul Eugen de Savoia obținuse o victorie împotriva armatei otomane la Petrovaradin. Dispunând de circa 45.000 de oșteni, peste 23.000 de cai, 50 de tunuri de câmp și 87 de tunuri de asediu , Eugeniu de Savoia s-a îndreptat spre Timișoara, unde garnizoana otomană, comandată de Bodor Mustafa Pașa, avea circa 16.000 de oameni și 150 de tunuri.

Din 16 septembrie bombardamentele s-au generalizat pe tot frontul. În 25 septembrie bombardamentelel reciproce au fost foarte intense. La 26 septembrie trupele otomane sosite de la Belgrad în ajutorul cetății cu misiunea de a aproviziona și sprijini militar cetatea au atacat de trei ori dinspre sud pentru a străpunge încercuirea, însă nu s-au coordonat cu apărătorii cetății, care trebuiau să atace și ei, motiv pentru care au fost respinși.

La 11 octombrie a început un bombardament masiv pentru distrugerea fortificațiilor otomane, executat de 43 de piese austriece de artilerie grea. Bombardamentul a continuat toată noaptea, iar la 12 octombrie ora 11 și jumătate pe un bastion a apărut steagul alb, al capitulării turcilor. După negocieri, otomanii au plecat din cetate la 17 octombrie.

Asediul Timișoarei. Eugeniu de Savoia și războiul antiotoman din 1716-1718

1802:  S-a născut  Damaschin Bojincă, istoric şi publicist, ministru în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. 

Între 1824–1826 a fost student la Academia de drept din Oradea. Apoi a mers la Pesta, unde s-a întâlnit cu intelectualitatea românească, împreună cu care a pus bazele unui curent național românesc, desfășurând o bogată activitate publicistică și culturală în capitala Ungariei (1827–1833).

Imagini pentru Damaschin Bojincă, istoric photos

În 1829 a obținut diploma de avocat. 

Activitatea sa majoră s-a desfășurat în Moldova, ca al doilea jurisconsult al statului, alături de Cristian Flechtenmacher. A participat la pregătirea ediției românești din 1833 a Codului Calimachi, în care a introdus principii din codul austriac, participând în 1847 la comisia care a revizuit același cod. A fost ridicat la rang de căminar, apoi a devenit ban. A fost profesor de drept civil și, de două ori, rector al Seminarului teologic „Veniamin Costache” și profesor la Academia Mihăileană, unde a ținut cursurile de Regulament OrganicCondica CivilăCondica criminalăDreptul roman.

A participat la pregătirea ediției românești din 1833 a Codului Calimach și a fost ministru de justiție în timpul lui Al.Ioan.Cuza. Continuator al mișcării culturale promovate de Școala Ardeleană, a susținut tezele școlii latiniste despre originea și dezvoltarea poporului român, l-au preocupat problemele educației și răspândirea cărților. A editat și tradus manuale pentru folosul învățământului ieșean. Dintre scrierile sale: Istoria românilor și monografiile de domnitori: Dimitrie CantemirRaduȘerbanMihai Viteazul, etc.

S-a distins, pe lângă profesia sa de jurist, şi ca istoric, etnograf şi folclorist.

Pentru posteritate, Damaschin Bojincă a rămas celebru cu vehementul, dar şi documentatul său „răspuns”, la „cârtirea” consilierului Sava Tököly care nega descendenţa latină a poporului român.

1839: S-a născut savantul chimist roman Nicolae Teclu, a inventat tipul de arzator “becul  Teclu”. A fost  membru al Academiei Române; (n. Brasov; d. 13/26 iulie 1916, Viena).

Nicolae Teclu

Nicolae Teclu a absolvit Institutul Politehnic din Viena, secţia Chimie, şi Academia de Arte Frumoase din München, secţia Arhitectură.

A devenit celebru în toată lumea prin cele 60 de descoperiri şi peste 50 de lucrări originale din domeniul chimiei. Nicolae Teclu a inventat, în 1900, becul de laborator, cu reglare a curentului de aer şi gaz, bec de gaz cu regulator, care-i poartă numele.

Invenţia a fost brevetată în Austria şi realizată de firma vieneză W.J. Rohrbeck’s Nachtolger şi, la Leipzig, de către firma Franz Hugershoff.

„Becul Teclu” este folosit şi astăzi în toate laboratoarele din lume şi este asemănător cu becul Bunsen, dar reglarea admisiei se face cu un obturator conic şi, în felul acesta, se obţine un amestec mai bun al aerului cu gazul şi o temperatură mai înaltă.

Arzătorul Teclu, numit şi becul Teclu, este folosit şi astăzi în toate laboratoarele de chimie din întreaga lume într-o variantă îmbunătăţită.

Spre sfârşitul vieţii devine  membru al Academiei Române. Deşi invenţiile sale au îmbogăţit pe mulţi, el a murit sărac, în 1916, la Viena. Numele său este purtat astăzi de peste 15 licee cu profil de chimie din toată ţara. Din păcat niciunul nu este la Braşov, oraşul său natal.A fost autorul unor valoroase  cercetări privind arderea, gazele, tehnologia hârtiei.

1867: SUA  au încorporat Alaska, un teritoriu cu o suprafață de 1.518.800 km²,pe care l-au cumpărat de la Rusia.

Imagini pentru alaska map photos

Administrația țaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite teritoriul respectiv pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari (aproximativ 91 de milioane de dolari la valoarea  zilei  de azi).

Prețul obținut se datorează unui roman, George Pomuţ , din echipa negociatorilor americani , care au cumparat Alaska de la rusi  și a participat la încheierea și semnarea tratatului americano-rus.

Pomuţ  – fost general in armata SUA, s-a nascut in anul 1818 si a crescut in comunitatea romaneasca din orasul  Gyula, astazi aflat pe teritoriul  Ungariei.

Nu cu mult timp dupa terminarea Razboiului Civil în America, a fost numit in postul de consul al SUA la Sankt Petersburg, capitala Rusiei tariste, post pentru care l-a recomandat si faptul ca stia opt limbi straine.

Imagini pentru Generalul George Pomut photos

Foto: Generalul George Pomuț(1818-1882)

Exista informatii care confirma faptul ca reluarea tratativelor americano-ruse in privința cumpărării Alaskai a fost initiata de George Pomuț, dupa ce tratativele fusesera intrerupte în timpul Razboiului Civil din SUA.

Aceasta zi este sărbătorită anual în  Statele Unite ca Ziua Alaskăi.

1878: Dupa Congresul de Pace de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878), Rusia a luat în stapânire totală tinutul istoric Basarabia, numit si Bugeac, respectiv județele Cahul, Bolgrad și Ismail,  – care fuseseră înapoiate Principatului Moldovei prin Pacea de la Paris (1856), în urma Războiului Crimeii (1853-1856) si care, după Unirea de la 1859, aparțineau  României.

Let's recap Romania's history as it celebrates its Centennial on December  1st - True Romania

Harta României la 1878

Teritoriul actualului Bugeac (~13.200 km pătrați) a făcut parte din vechiul regat Dacic al lui Burebista; ulterior partea sa sudică a fost adusă temporar sub stapânire romană.

După ce a trecut în sec. IX-XII prin mai multe stăpâniri, fiind spațiu predilect de așezare a migratorilor (turanici), genovezii încep să construiască mai multe cetăți pe litoralul Marii Negre, dar și pe brațul Chilia din Delta Dunării.
Cetățile Oblucița, Chilia și Cetatea Albă au fost toate ori construite, ori extinse de genovezi. În prima parte a secolului al XIV-lea, acest teritoriu intră în stăpânirea lui Basarab I, unificatorul Țării Românești, care pe atunci se numea Basarabia.

Ulterior, Moldova preia aceste cetăți, mai ales sub domnia lui Alexandru cel Bun (1399-1432) și păstrează pentru această regiune, moștenită de la Basarabi, numele de Basarabia.
În 1484, Moldova lui Ștefan cel Mare este nevoită să renunțe la cetățile de la Marea Neagră și de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea Bucak (citește: Bugeac), însemnând în turcește: „Ținut de frontieră”.
De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară.

Regiunea este cedată rușilor după Pacea de la București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut.
Autoritățile imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, aducând în schimb din Dobrogea bulgari și găgăuzi ortodocși, iar din alte țări germani, ruși și ucraineni să le ia locul.
Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupație turcească apoi rusească, precum și procesul de colonizare de după 1812, explică populația eterogenă a regiunii.

File:Romania 1859-1878-es.svg - Wikimedia Commons


Între 1856 și 1878, o bună parte a Bugeacului, ca parte a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail, au intrat sub stăpânirea Moldovei, respectiv a României după 1859 (vezi harta).

La conferința de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia să recunoască României independențași să-i cedeze teritoriile Dobrogei și Deltei Dunării, inclusiv portul Constanța, și mica Insulă a Șerpilor, dar fara Cadrilater.

În schimb, Rusia prelua județele din sudul Basarabiei (Bugeacul: Cahul, Ismail, Bolgrad), care reintraseră în componența Moldovei după Războiul Crimeii prin prevederile Tratatului de la Paris din 1856. Principele Carol I de Hohenzollern, al României, a fost profund nemulțumit de turnura nefavorabilă a negocierilor.Astfel, sud-vestul Basarabiei a fost reîncorporat Rusiei.

S-a suprimat legătura românilor cu țara, s-a interzis alfabetul latin și apelativul de român, Episcopia Dunării de Jos a fost retrasă fiind reașezată la Galați, slujbele bisericești au fost admise doar în rusește, în învățămînt au fost închise iarăși toate școlile românești, adică liceul clasic complet de la Bolgrad, o școală normală, un gimnaziu cu seminar, două gimnazii de fete, 7 școli primare urbane, 124 școli primare rurale.

Până la prăbușirea Imperiului țarist, în 1917, nici o oră de curs nu s-a mai ținut, de altfel ca în toată Basarabia, în limba română.

În 1918 teritoriul va trece din nou în componența României, dar în 1940 a fost anexat de Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene, în defavoarea RSS Moldovenești, proaspăt înființate.
Conform unei înțelegeri între Hitler și Stalin, populația germană a fost strămutată în Reich. Teritoriul locuit de aceștia timp de peste 100 de ani este colonizat cu populație de etnie rusă și ucraineană.

Astfel, ucrainenii reușesc să-i devanseze numeric pe români.
Inițial, la data de 7 august 1940, Bugeacul a fost constituit într-o regiune administrativă de sine-stătătoare a RSS Ucrainene: regiunea Ismail, dar la data de 15 februarie 1954, a fost anexată regiunii Odesa.
Între 1941 și 1944 teritoriul reintră în componența României, dar în 1944 este rcotropit din nou de armatele sovietice.

 Tratatul de pace din 1947 confirma stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului.

În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei.

 

1881: Inaugurarea liniei ferate Buzău – Mărășești, prima linie de cale ferată construită de inginerii români. Lucrările au început în 1879, la 18/30octombrie.

1883:  S-a semnat, la Viena, într-un cadru strict secret, Tratatul de alianţă româno-austro-ungar, prin care Romania adera la Tripla Alianta.

Romania si Austro-Ungaria se angajau sa iși vina reciproc în ajutor in cazul unui atac neprovocat. In aceeasi zi a aderat si Germania.

The Triple Alliance in 1913 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Articolul 2 prevedea obligatia de interventie militara din partea Romaniei atunci cand Austro-Ungaria ar fi fost atacata de statele limitrofe ale tarii noastre, adica Rusia si Serbia.

Romania era si ea asigurata in cazul unui atac rus, sârb sau bulgar.

Aderarea la Tripla Alianta semnifica indepartarea din orbita imperiilor oriental-asiatice si consolidarea legaturilor Romaniei cu aria de civilizație central si vest-europeană.
Dezvoltarea relatiilor economice si mai ales culturale ale Romaniei cu Germania si Austrio-Ungaria (Transilvania si Bucovina) au influentat pozitiv societatea românească si mai ales mediile intelectuale.

1897: Este inaugurat pe tronsonul Miercurea Ciuc-Ghimeș, viaductul Caracău, conform convenției de interconectare a rețelelor feroviare române cu cele austro-ungare.

Ca urmare a luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial, trupele germane l-au distrus complet în 1944. Din decembrie 1944 și până în 12 februarie 1945, inginerii constructori români au realizat un viaduct provizoriu, complet din lemn (3.600 metri cubi), o performanță unică în istoria construcțiilor feroviare.

În paralel s-a început construcția unui nou viaduct, care a fost pus în funcțiune la 14 septembrie 1946. Noua construcție a viaductului a fost cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România. Lungimea totală a viaductului este de 264 m, bolta are deschiderea de 100 m, iar săgeata este de 37 m.

1902 : A încetat din viață la Iași, în România, prințesa  Elena Bibescu (d. 1855, Bârlad, Moldova ),

1902 Elena Bibescu

Pianistă, fiica liderului conservator Manolache Costache Epureanu, a studiat cu Anton Rubinstein și a debutat în februarie 1873, într-un concert pentru săraci, pe scena Teatrului Mare din București când, prințul Alexandru Bibescu, fiul fostului domnitor Gheorghe Bibescu, i-a cerut mâna și a primit-o.

1907: S-a nascut Mihail Sebastian (Iosef M.Hechter), scriitor si dramaturg român de origine evreiasca (“Cum am devenit huligan”, “Orasul cu salcâmi”, “Jocul de-a vacanta”);  (d. 29 mai 1945).

Imagini pentru Mihail Sebastian photos

1909: S-a născut Otto Ackermann, dirijor elveţian de origine română; (m. 1960).

1909: Hugues d’Eywo  filmează, la București, pe hipodromul Băneasa, demonstraţiile aviatorului francez Louis Blériot (cel care a traversat primul Canalul Mânecii la bordul unui avion, la 25 iulie acelaşi an).

BLERIOT LA BUCUREŞTI | DESKREPORT by Stelian Tănase

A fost cea mai veche pe peliculă de actualități cu subiect românesc și prima peliculă românească cu subiect sportiv, din care s-au păstrat câteva fragmente, încadrate ulterior în documentarul Scene din viața și domnia Regelui Carol I realizat de Tudor Posmantir în 1933.

 Louis Blériot (1872–1936), a prezentat zboruri demonstrative, „în fața Familiei Regale, a Primului Ministru Ion C. Bratianu și a peste 10.000 de bucureșteni și din provincie”.

1918: Apărea proclamaţia „Către naţiunea română”, în care se aducea la cunoştinţă opiniei publice constituirea Consiliului Naţional Român Central, ca unic for de conducere a românilor transilvăneni.

Declaraţia De Independenţă A Transilvaniei

In Proclamatie se spunea :

„Fraţi Români!

Fiecare soldat român, dezlegat de jurământul dat împăratului are liberă voie să intre în sfatul militar naţional român (garda naţională română), să poarte simbolul mândru al suveranităţii lui naţionale, tricolorul, şi este supus numai şi numai Consiliului Naţional Român”

Consiliul s-a ocupat de pregătirea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.

Reprezentantul Partidului Național Român în Parlamentul de la Budapesta, deputatul Alexandru Vaida-Voevod, a citit la 5/18 octombrie în plenul adunării Declarația de autodeterminare a românilor din Imperiul habsburgic, în conformitate cu principiul autodeterminării și cu cel al egalității în drepturi pentru toate națiunile, adoptată de Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania în ședința din 29 septembrie/12 octombrie de la Oradea.

1918: In Romania se  constituie Societatea  Simfonica “George Enescu” din Iaşi.

1923: S-a născut la Bucuresti,  Mirel Ilieşiu, regizor şi scenarist de film documentar; (m. 23 martie 1985, Targu Mures).

1932: S-a născut dirijorul Carol Litvin.

1941: Se declanșează operațiunea militară antisovietica  germano-româna, pentru  cucerirea Peninsulei Crimeea. Pe 28 octombrie, defensiva sovietică a cedat, iar Crimeea a fost cucerită aproape în întregime. Până pe 16 noiembrie, întreaga Crimee, cu excepția Sevastopolului, era în mâinile germanilor.

1944: Incepe atacul  Uniunii  Sovietice  asupra trupelor naziste din  Cehoslovacia, la operatiuni participand si Armata Romana.

1946: S-a născut marele dirijor român Horia Andreescu.Între 1974–1987 a fost dirijor la Orchestra Filarmonicii din Ploiești, iar din 1987 până în prezent este dirijorul principal al Filarmonicii „George Enescu”. A fost dirijor şef al Orchestrelor Radio (2000 – sept. 2010), director artistic şi dirijor al Formaţiilor Muzicale Radio (1992 – 2000), fondator şi dirijor al Orchestrei de Cameră „Virtuozii din Bucureşti“ (din 1988), profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

În anii ‘80 și ‘90 a fost dirijor invitat permanent al unor importante ansambluri germane: Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Dresda și Capela de Stat din Schwerin. A colaborat și dirijat de asemenea mari orchestre din Europa, printre care London Symphony OrchestraWiener SymphonikerRoyal Philarmonic OrchestraBBC Scottish, orchestrele simfonice din Ierusalim și multe altele. A fost distins cu premiul Criticii la Bienala Muzicii Contemporane în 1981 la Berlin. În 1997, Uniunea Criticilor Muzicali l-a numit Dirijorul anului. A primit Ordinul Național Pentru Merit în grad de Mare Cruce (2006). A fost laureat al Premiului Comitetului Național UNESCO Pentru Dezvoltare Culturală (2002)

1955: A fost arestat partizanul anticomunist Gavril Vatamaniuc, conducătorul unui grup de luptători anticomuniști din Bucovina care a acționat între anii 1949-1955.

În anul 1948, sergentul major de jandarmerie Gavril Vatamaniuc din Constanța, fratele partizanului Ion Vatamaniuc (1903–1992), a intrat în conflict cu locțiitorul politic și a fost dat afară din armată și pus sub urmărirea Securității; s-a refugiat la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviței. În vara anului 1950, i s-au alăturat doi consăteni, frații Ion și Gheorghe Chiraș, urmăriți și ei de Securitate, aducând cu ei arme.

Activitatea grupului s-a limitat doar la acțiuni de apărare, tipărind și distribuind manifeste anticomuniste, distrugând manifestele comuniste și încercând să-i convingă pe muncitorii forestieri să lupte împotriva comuniștilor. Deși Securitatea a reușit să-și infiltreze informatori printre pădurari, majoritatea acestora i-au ajutat pe partizani. În 1954 s-a alăturat grupului partizanul Vasile Motrescu, venit din Munții Făgăraș.

La 18 iulie 1955, Securitatea a aflat ascunzătoarea fraților Chiraș. În lupta de la Ursoaia Mare, cei doi frați au fost împușcați. Vasile Marciuc, gazda celor doi frați, a fost capturat la 17 octombrie 1955 și constrâns să dezvăluie ascunzătoarea lui Gavril Vatamaniuc. Astfel, a doua zi a fost prins și Vatamaniuc în satul Voievodeasa.

1962: S-a născut la Constanța, contrabasistul de renume internațional Ovidiu Bădilă, fost profesor universitar ; d.21 martie 2001, la Trieste, în Italia.

1962-2001 Ovidiu Bădilă_21

A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” București, iar în 1987 a emigrat în Europa de Vest, unde a continuat să studieze cu Sergiu Celibidache, Enzo Ferrari, Franco Petracchi și Jean Marc Rollez.

Din 1992 a devenit profesor la Universitatea din Trossingen și din 1997, la Academia de Muzică din Basel.

1967:  S-a nascut  Ștefan Bănică jr., cântăreț, actor, compozitor român, fiul renumitului actor  și cântăreț  Ștefan Bănică  sr.

1964: A decedat la București, Maria Antonescu, a doua soție a mareșalului Ion Antonescu (n.3 noiembrie 1892, Calafat, Dolj).

Viata dubla a maresalului Antonescu. Acuzat de bigamie din cauza  «Cucoanelor» din viata lui

Foto: Maria Antonescu împreună cu soțul, mareșalul Ion Antonescu

A fost președintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Pe14 septembrie 1944, a fost arestată fără nicio explicație de doi ofițeri ruși din ordinul generalului Aurel Aldea.

Înainte de arestare i-a încredințat Veturiei Goga suma de un milion lei pentru a-i transmite mamei Mariei Antonescu, dar a pretins că banii i-au fost furați de ruși în trenul cu care se întorcea la București. A fost dusă la Târgu Jiu, apoi la Hațeg. În această perioadă a încercat să se sinucidă tăindu-și venele de la ambele mâini. A fost transportată de ruși la Spitalul Elias unde i s-au făcut transfuzii de sânge pentru a fi readusă la viață.

La 18 martie 1945 este trimisă la Moscova și ținută închisă la închisoarea Lubianka în arest la secret.

În acest timp, regina mamă a dat dispoziție doctorului Eduard Mezincescu să ancheteze modul cum au fost gestionate fondurile Consiliului de Patronaj în scopul acționării în justiție a Mariei Antonescu. Consilierul de la Curtea de conturi desemnat în acest scop a găsit gestiunea în perfectă ordine și cu un surplus de 2000 lei.

Autoritățile sovietice și-au exprimat lipsa de interes față de ea, fiind anchetată o singură dată de un general.

Adusă în țară în aprilie 1946 cu al doilea lot Antonescu , a locuit o perioadă la fratele ei, generalul Mărculescu. I s-a permis o singură dată să-și vadă soțul, pe 1 iunie 1946, înaintea execuției acestuia. După executarea mareșalului i s-a permis să fie internată la clinica doctorului Lupu din cadrul Spitalului Colentina.

După tratamente îndelungate a părăsit spitalul având domiciliu obligatoriu la mama ei. A fost ținută în beciurile Ministerului de Interne, apoi la Malmaison unde i s-a permis să-și vadă mama, la Văcărești, la închisoarea din str. Uranus, la Jilava și, într-un final, la Mislea.

În 1950 a fost judecată și condamnată pentru crime economice în cadrul colaborării sale cu „Centrala Evreiască – CE”, condusă de Radu Lecca. Din 1955 i-a fost impus domiciliu forțat la Lățești, lângă Bordușani . În acest timp boala de inimă s-a agravat. A cerut permisiunea unui concediu medical pentru a fi internată într-un spital.

A fost trimisă la spitalul doctorului Theodor Burghele unde a beneficiat de tratament alimentar deosebit și a primit îngrijiri dintre cele mai atente. După ieșirea din spital a mai cerut o prelungire a concediului medical, dar nu i s-a aprobat și s-a întors în Bărăgan și nu a mai avut permisiunea de a părăsi domiciliul obligatoriu.

La începutul anului 1964 a fost transportată în stare de comă la Spitalul Fetești. Din cauza condițiilor sanitare precare a fost expediată cu aprobarea Miliției Fetești la Spitalul ASCAR din București. După o săptămână este transportată la Spitalul Colțea unde profesorul Basil Theodorescu a încercat să o salveze după cel de-al treilea infarct pe care îl făcuse. A decedat la 18 octombrie 1964.

 1967: S-a născut Hunor Kelemen,  politician român de etnie maghiara, lider al formațiunii politice Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (din februarie 2011).

Este deputat UDMR (din anul 2000).

Kelemen Hunor (HEPTA)

A fost viceprim-ministru, ministrul culturii în Guvernul Victor Ponta 3 (martie – iulie 2014), ministrul culturii şi patrimoniului naţional (decembrie 2009 – mai 2012).

1968: S-a născut la Galați, actorul Cristian Iacob.

 

1980: A murit la București, Teodor Mazilu, scriitor, unul din cei  mai originali autori de comedie ai teatrului românesc postbelic; (n.11 august 1930, București).

Dramaturg, autor de piese de teatru și scheciuri pentru televiziune, poate fi considerat cel mai original comediograf al teatrului românesc postbelic.

Teodor Mazilu - Cultura in Iasi

Piesele sale, jucate frecvent şi cu succes, dezvăluiau un univers al patologiei morale (“Proştii sub clar de lună”, “Ipocrizia răzbunării”) .

1983: A murit la Targu Mures, Romulus Guga, poet, prozator şi dramaturg (n. la 2 iunie 1939, Oradea ). NOTĂ: unele surse menţionează ca dată a morţii sale  17 octombrie 1983.

Romulus Guga

2002: A murit lingvistul Iancu Fischer, profesor la Catedra de limbi clasice a Universităţii din Bucureşti.

A fost membru fondator şi, ulterior, preşedinte al Societăţii de Studii Clasice din România; (n. 1923).

2003: A avut  loc referendumul naţional de modificare a Constituţiei postcomuniste a României. Aceasta a fost organizat pe parcursul a două zile (18–19 octombrie).

2003 Referendumul Constituţional

Harta procentului de voturi „Da” pe județe plus diaspora

Întrebarea a fost „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?.

  • Alegători: 17.842.103
  • Au votat: 9.938.441 (55,7%)
  • DA: 8.915.022 (89,70%)
  • NU: 875.172 (8,81%)
  • voturi nule: 148.247 (1,49%)

2006: Alpinistul român Ticu Lăcătușu reuşeşte să escaladeze, în premieră mondială, cel mai înalt vârf (6.403 metri) din masivul himalayan Tsartse.

Vârful respectiv la fost botezat Europa.

Imagini pentru Ticu Lăcătuşu photos

2009: A decedat la București, regizorul și actorul român Ion Cojar; (n. 1931).

Biografie Ion Cojar

Ion Cojar (n. 9 ianuarie 1931, Recaș, județul Timiș), a fost și profesor român de actorie, fiind fondatorul școlii românești de actorie de metodă.

2011: A murit la București, Paul Everac (pseudonimul lui Petre Constantinescu), dramaturg şi prozator, autor de scenarii radiofonice şi de televiziune, publicist; (n.23 august 1924, Bucuresti).

Imagini pentru Paul Everac photos

A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie.

A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a.

A fost director general al Societăţii Române de Televiziune (ianuarie 1993 – ianuarie 1994) și al Institutului de Cultură din Veneția .

A fost  un  dramaturg român  prolific care a scris peste 140 de piese de teatru și un protejat al regimului comunist.

Înainte de ’89, a fost unul dintre puţinii scriitori români studiat în şcoali încă din timpul vieţii sale.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Sfântul Apostol Evanghelist Luca

Sfântul, slăvitul și întru-tot lăudatul Apostol și Evanghelist Luca este autorul Evangheliei după Luca, însoțitorul Sfântului Apostol Pavel (Filimon 1, 24; 2 Timotei 4, 10-11) și este numărat printre Cei Șaptezeci de Apostoli. El s-a născut în Antiohia siriană și era medic. El este considerat a fi fondatorul iconografiei. Emblema sa de evanghelist este un vițel, cel de-a treia figură simbolică menționată în Iezechiel (1, 10), care este un simbol al rangului sacrificial și preoțesc ale lui Hristos, așa cum sunt ele menționate de Sfântul Irineu. Prăznuirea sa se face la 18 octombrie, la 22 aprilie împreună cu Apostolii Nataniel și Climent, la 20 iunie ziua în care moaștele sale, alături de ale altor sfinți, au fost mutate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, precum și la 4 ianuarie, împreună cu soborul Celor Șaptezeci - in imagine, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca - frescă din Capela Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare”, din Iași - foto: doxologia.ro

Sfantul Apostol si Evanghelist Luca s-a nascut in Antiohia Siriei. Il intîlneste pe Hristos in Teba Boetiei, loc in care se ingrijea de bolnavi in calitatea sa de medic. Crezand in El, Sfantul Luca ajunge sa se numere printre cei 70 de Apostoli.

Impreuna cu Sfantul Apostol Cleopa, el L-a vazut pe Domnul inviat pe drumul catre Emaus (Luca 24).

Dupa Pogorarea Sfantului Duh, Luca s-a intors la Antiohia si l-a ajutat pe Pavel sa vesteasca Evanghelia Domnului.

A scris o Evanghelie si cartea Faptele Apostolilor adresate dregatorului Teofil. Evanghelia se remarca prin bogatia de pilde – 33 de parabole impodobesc Evanghelia Sfantului Luca.Dupa martiriul Sfantului Apostol Pavel, Sfantul Luca a predicat Evanghelia in Italia, Dalmatia, Macedonia si Grecia.

Este socotit si patronul iconografiei crestine, el fiind cel care a pictat primele icoane ale Maicii Domnului, purtand in brate pe Hristos si prima icoana a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.

A trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, cand niste pagani l-au spanzurat de un maslin in cetatea Tebei din Boetia.Constantie, fiul imparatului Constantin, a adus moastele sfantului din Teba si le-a asezat in Biserica Sfintilor Apostoli, sub sfanta masa, alaturi de cele ale Sfintilor Andrei si Timotei.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/19/o-istorie-a-zilei-de-18-octombrie-video-3

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

18/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 17 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 17 octombrie în istoria noastră

1345: Scrieri ale misionarilor franciscani, datate  17 octombrie  1345,  menționează existența românilor („olachi români”) în Transilvania.

1448 (17 – 19 octombrie): O coaliţie creştină sub conducerea lui Iancu de Hunedoara a atacat fără succes armata otomană condusă de sultanul Murad al II-lea în a doua bătălie de la Kosovo Polje. A fost ultima acţiune ofensivă antiotomană condusă de Iancu de Hunedoara voievodul Transilvaniei, (1441 – 1456).

Campania militară încheiată prin confruntarea de la Kosovopolje venea la scurtă vreme după eşecul cruciaţilor la Varna (1444) şi în contextul asedierii de către turci a Constantinopolelui, capitala Imperiului Bizantin, care va fi cucerit de aceștia în 1453.

Se estimează că forţele creştine numărau circa 24.000 de oşteni,  iar turcii aproximativ 60.000. Pierderile au fost mari de ambele părţi: c. 17 000 de oameni de partea creştină, 30 000 – 35 000 de partea turcilor (sursele creştine, pe care se bazează această evaluare sunt însă subiective).

Bătălia de la câmpia mierlei Voivode Dracul Vlach Battle Of Kosovo Polje October 16 17 1448

Înfrângerea suferită a pus capăt atât ultimei campanii ofensive antiotomane a lui Iancu de Hunedoara, cât şi cruciadelor târzii. Autoritatea lui Iancu a avut de suferit din cauza acestui eşec, în 1452 renunţând la calitatea de guvernator al Ungariei, rămânând însă căpitan general. Cucerirea Constantinopolului de către turci, în 1453, pe care creştinii nu au putut-o împiedica, a fost o puternică lovitură dată Creştinătăţii orientale, cu impact asupra Europei acelor vremuri.

După această înfrângere, statele creştine din Balcani nu au reuşit să reziste atacurilor imperiului Otoman, ajungând până la urmă sub controlul acestuia. 

1687 (17/27): Prin Tratatul de la Blaj, 12 oraşe şi cetăţi din Transilvania erau puse la dispoziţia trupelor imperiale, pentru a căror întreţinere erau necesare fonduri importante.

Acest act a marcat, practic, începutul dominaţiei habsburgilor în Transilvania. Imperiul recunoştea, în cadrul Tratatului, privilegiile ţării şi domnia ereditară a lui Mihai Apafi, principe al Transilvaniei (1661-1690).

1841: A murit Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg, străbunica pe linie paternă  a regelui Carol I al României; (n. 1760).

Imagini pentru photos Amalie_Zephyrine_de_Salm-Kyrburg

Amalie Zephyrine a folosit cu succes contactele sale la curtea lui Napoleon pentru a menţine suveranitatea principatului său,  Sigmaringen.

Ea a devenit tutorele nepotului ei Frederic al IV-lea de Salm-Kyrburg (1789-1859), care a devenit Prinţ de Salm-Kyrburg în 1794.

Condiţia lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul ei, Karl, să se căsătorească cu Antoinette Murat, nepoata lui Joachim Murat.

Pentru familia Hohenzollern-Sigmaringen, aceasta  a fost o căsătorie greu de acceptat (Antoinette era fiica unui cârciumar), însă mariajul a fost unul fericit, în urma căruia s-au născut patru copii, între care şi Karl Anton, tatăl viitorului rege Carol I al României.

1850: Prin Decretul nr. 1.389/17 octombrie 1850, dat de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei, s-au redeschis școlile, închise la Revoluția din 1848, începând cu 1 ianuarie 1851.

S-a aprobat o programă de învățământ împărțită în trei trepte: începătoare, colegiale și speciale.

1850 Barbu Știrbei. Portret De Ion Negulici

P

1850: Se infiițează Facultatea de Drept, în cadrul grupului de studii de la Colegiul naţional Sf. Sava din București, capitala Munteniei.

 În anul 1854 a fost consemnată prima promoţie de jurişti. La 25 noiembrie 1859, prin decret princiar, Facultatea de Drept devine instituţie independentă, primul său decan fiind Constantin Boşianu.

La data de 4/16 iulie 1864, prin Decretul nr. 765, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, prin reunirea celor trei facultăţi existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Litere şi Filozofie.

Facultatea de Drept a avut la începuturile ei 9 catedre, 9 profesori şi 30 de studenţi. în primii ani universitari, disciplinele predate au fost: dreptul roman, dreptul civil român şi procedura dreptului civil, dreptul penal român şi procedura dreptului penal, dreptul comercial, dreptul constituţional, dreptul administrativ şi economia politică. Durata studiilor era de 4 ani.

1853:  S-a născut Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria a României;a decedat la data de  24 octombrie 1920.

Imagini pentru Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria

Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei (mai târziu Ducesă de Edinburgh și Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha), a fost fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei si a  principesei Maria de Hessa .

A fost soția Printului Alfred, duce de Edinbourgh, al doilea fiu al reginei Victoria a Angliei.

1858: S-a născut în localitatea Dârste (azi Braşov), judeţul Braşov, Andrei Bârseanu, poet, folclorist şi traducător, membru şi preşedinte al Societăţii studenţilor români „România jună” din Viena, membru titular al Academiei Române din 1908 şi vicepreşedinte al acestui for (8 iunie – 19 august 1922)(d. 19 august 1922, Bucureşti).

Imagini pentru Andrei Bârseanu,photos

Este cunoscut ca autor al imnului „Pe al nostru steag e scris unire”.

Timp de cinci ani a fost vicepreşedinte al ASTREI iar din 1911 a fost, timp de 10 ani, preşedinte al acesteia.

Tot el a creat imnul ASTREI.
Ca profesor şi pedagog şi ca inspector şcolar, a întemeiat şcoli săteşti, a tipărit abecedare, broşuri şi calendare pentru popor, a întemeiat biblioteci şi a răspândit ziare.

Şi-a adus un aport însemnat la alcătuirea Enciclopediei române, contribuind cu studii de istorie literară, de obiceiuri şi literatură populară şi studii de toponimie din zona Braşovului şi Săcelelor.


1873: S-a născut matematicianul român Gheorghe Țițeica; (d. 5 februarie  1939).

Gheorghe Țițeica  a fost profesor la Universitatea Bucuresti   și la Scoala Politehnica din Bucuresti, membru al Academiei Romane  și al mai multor academii straine, doctor honoris causa al  Universitatii din Varsovia.

1873: S-a născut matematicianul român Gheorghe Țițeica; (d. 5 februarie  1939).

Gheorghe Țițeica  a fost profesor la Universitatea Bucuresti   și la Scoala Politehnica din Bucuresti, membru al Academiei Romane  și al mai multor academii straine, doctor honoris causa al  Universitatii din Varsovia.

S-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu n  dimensuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace si  creatorul unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafete curbe si retele  care ii poarta numele.

1878: În România este acreditat primul ambasador străin, în persoana contelui László Hoyos-Sprinzenstein, reprezentantul Austro-Ungariei.

1892, 17/30: S-a născut Dragoş Protopopescu, poet, prozator, eseist şi traducător;.

Interesul iniţial al criticii pentru el va scădea direct proporţional cu alunecarea ideologiei sale spre extrema dreaptă.

A desfăşurat o susţinută activitate de traducător din limba engleză (mai ales din Shakespeare), colaborând, între anii 1929 şi 1946, cu Teatrul Naţional din Bucureşti (m. 1946).

1897: S-a născut Ştefana Velisar-Teodoreanu, prozatoare, poetă, traducătoare, soţia scriitorului Ionel Teodoreanu (“Calendar vechi”, “Viaţa cea de toate zilele”, “Căminul”); (m. 1995).

Imagini pentru Ştefana Velisar-Teodoreanu,photos

1904: S-a născut Dinu Bădescu, tenorul român Dinu Bădescu;(d. 22 octombrie 1980, Caracul)

Imagini pentru Dinu Bădescu, tenor român

 1904: A murit poetul Dumitru Theodor Neculuţă, condiderat primul poet proletar din literatura română, membru post-mortem din 1948 al Academiei Române; (n. 1859).

Dumitru Th. Neculuta

1905: S-a născut Alexandru Dima, critic şi istoric literar român, membru al Academiei Române din 1963 ; (m. 1979).

 1907: S-a născut la Camenița (în Ucraina), soprană română de origine polono-evreiască Dora Massini; (m. 1996, la Bucureşti). A debutat la Opera din Liov cu rolul Santuzza din Cavaleria Rusticană în iunie 1929.

1907-1996 Dora Massini

A cântat apoi acolo în FaustCarmen (Micaela), Cavaleria rusticanăLa Forza del destino. În 1931 s-a căsătorit cu un dirijor italian și s-au stabilit în România. Depășind interdicțiile impuse străinilor, a fost angajată la Opera din București, în scurt timp fiind promovată prim-solistă. Patosul său i-a atras atenția Regelui Carol al II-lea. A apărut, până în 1940 în 38 de roluri.

După abdicarea lui Carol a fost obligată să părăsească Opera din București și casa de pe Calea Victoriei, iar soțul, obligat să demisioneze din armată. A revenit pe scena Operei după terminarea războiului dar autoritățile comuniste i-au permis doar turnee în țările socialiste, nu și la Viena. Ultimul său rol a fost cel al Tatianei din Evgheni Oneghin.

1920:  Partidul Naţional-Liberal din România a adresat poporului din Basarabia o Chemare, cu scopul de a-şi extinde infruenţa, şi dincolo de Prut.

1921: S-a născut Liviu Popa, grafician, scenograf de teatru şi film  (m. 1977).

1923: S-a născut prozatorul Constantin Bărbuceanu; (m. 1997).

1924: S-a născut Miriam Răducanu, dansatoare, coregrafă şi profesoară.

A revoluţionat dansul modern în România. A condus prima şcoală publică de coregrafie din România în perioada 1949-1950.

 1927: Apare la Bucureşti ziarul “Dreptatea” (1927-1938; 1944-1947), oficios al Partidului Naţional Ţărănesc.

Primul director, a fost marele economist Virgil Madgearu (1927-1928).

Concursuri – Liceul economic „Virgil Madgearu”

Dintre directori s-au remarcat si Petre Ciorăneanu (1930-1932), Mihai Ralea (1934-1938), Demostene Botez (martie-iulie, 1938), etc.

 

1927 Dreptatea Nr.1

Ultimul director, înainte de interzicerea ziarului de regimul comunist, a fost Nicolae Carandino (1944-1947).

Din 1990 această publicație a reapărut (cu întreruperi), ca organ de presă al PNŢCD.

1933:  Se semnează de către Nicolae Titulescu la Ankara,Tratatul de prietenie, de neagresiune, de arbitraj şi de conciliere, dintre România şi Turcia. Cele două state își luau angajamente de sprijin reciproc în caz de atac extern. Prin acest act, România spera să descurajeze mișcările iredentiste din Balcani. Pactul româno-turc a atras după sine o apropiere între Mica Înțelegere și statele balcanice.

1935: S-a născut  intr-o familie de ilegalisti comuniști plantați de URSS în România,diplomatul Mircea Raceanu , ultimul condamnat la moarte în România regimului comunist. I s–a dat pedeapsa capitală sub acuzaţia de trădare.

Imagine similară

Mircea Răceanu a fost diplomat, a fost arestat la data de  31 ianuarie 1989 pentru colaborarea cu serviciile secrete americane.

A fost judecat și condamnat la moarte, aceasta sentință a unui tribunal românesc fiind  ultima pedeapsă capitală pronunțată în perioada comunistă.

Nicolae Ceaușescu i-a comutat pedeapsa la 20 de ani închisoare.

Sentinţa nu a mai fost pusă în aplicare, însă numai după intervenţia președintelui George Bush senior și a fost  anulată  în anul 2000, la 10 ani de la abrogarea pedepsei capitale.

 Ulterior, Răceanu  a ajuns consilier al Departamentului de Stat pentru problemele Europei Răsăritene.

În februarie 2002, în Romnânia  a fost decorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de Comandor.

1938: Prin Decret regal, se desființează toate partidele politice și se instituie Consiliul de Coroană, ca organ de stat cu caracter permanent, alcătuit din membri „consilieri regali” numiți de monarh, cu rang de miniștri de stat.

 1941: Radu Lecca, comisar general pentru problemele evreilor, il instiinteaza pe  consilierului german pentru problemele evreilor despre existenta  un ordin al maresalului Antonescu,  care prevedea evacuarea a 110.000 de evrei din Basarabia si nordul Bucovinei, în Transnistria.

Ordinul respectiv a fost însa anulat.

1980: Marea Adunare Naţională a republicii socialiste România adopta Legea privind organizarea excursiilor cu turişti români în străinătate. Acestea se făceau, de regulă, în grupuri organizate de Ministerul Turismului, excursiile individuale fiind permise numai în ţările socialiste.

1983: A încetat din viaţă poetul, prozatorul şi dramaturgul Romulus Guga (“Viaţa post-mortem”, “Amurgul burghez”, “Noaptea cabotinilor”); (n. 2 iunie 1939).

1994: A murit  poetul şi criticul literar Alexandru Protopopescu (n. 1942).

1995: Consiliul Naţional al Audiovizualului a acordat SRTV licenţa de emisie pentru postul TVR Internaţional; primul director a devenit jurnalista Felicia Meleşcanu (1941 – 2004).

2008: A murit Gheorghe Pavelescu, etnolog și folclorist, apropiat al lui Lucian Blaga, autor a peste 200 de studii despre arta tradițională, folclor, magie populară și etnomedicină.

Gheorghe PAVELESCU –... - Studii și comunicări de etnologie | Facebook

Elev deopotrivă al lui Lucian Blaga, al lui Dimitrie Gusti și al lui Romulus Vuia, Gheorghe Pavelescu a fost profesor universitar la Cluj și la Sibiu și Doctor Honoris Causa al universităților din Cluj, Sibiu și Alba Iulia (n. 1915).

NOTĂ: Unele surse  menţionează ca dată a decesului său ziua de 18 octombrie 2008.

2010: A decedat Mircea Ghiţulescu, critic şi istoric literar, cronicar dramatic, eseist şi prozator; opera sa capitală este „Istoria literaturii dramatice române contemporane” (1900-2000)ş (n. 1945).

2010: A incetat din viata fizicianul Tibor Toró, membru al Comitetului Naţional de Istorie şi Filosofia Ştiinţelor din cadrul Academiei Române şi membru corespondent al Academiei Ungare de Ştiinţeş (n. 1931).

2013: A fost instituită  prin ordin al ministrului culturii, „Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial” în România,  care aminteşte de deschiderea spre semnare, la 17 octombrie 2003, a Convenţiei pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, în cadrul Conferinţei Generale a UNESCO de la Paris.

Convenţia este instrumentul legal prin care statele-părţi îşi asumau obligaţia de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum şi tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

Prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenţie, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în 20 ianuarie 2006, ţara noastră a devenit  al 30-lea stat  parte la această Convenţie, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal.

Nu mai puţin de 38 de persoane din România au primit onorantul titlu de Tezaur Uman Viu, o iniţiativă a UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Acesta vizează, pe de o parte, creşterea gradului de recunoaştere şi vizibilitate a păstrătorilor şi transmiţătorilor elementelor de patrimoniu cultural imaterial în cadrul comunităţilor din care fac parte, al specialiştilor şi al publicului larg.

Pe de altă parte, Convenția doreşte identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepţional al realizării/interpretării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, contribuind, astfel, la asigurarea viabilităţii acestuia.

La 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial a votat înscrierea „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)” – dosar multinaţional coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia şi Republica Bulgaria – în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.



Acest element de patrimoniu cultural imaterial se alătură celorlalte şase dosare cu obiceiuri, meşteşuguri şi tradiţii înscrise de România sau în colaborare cu Republica Moldova în patrimoniul imaterial al UNESCO: „Ritualul Căluşului” (2008), „Doina” (2009), „Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu” (2012), „Colindatul de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova” (2013), „Jocul fecioresc” (2015), „Tehnici tradiţionale de realizare a Scoarţei în România şi Republica Moldova” (2016).



În 2021, Secretariatul Convenţiei 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din cadrul UNESCO a comunicat oficial autorităţilor române acceptarea dosarelor „Tradiţiile creşterii cailor lipiţani” (Austria, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Italia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria) şi „Arta cămăşii cu altiţă – element de identitate culturală în România şi Republica Moldova„, în procesul de evaluare care va decide posibila înscriere a acestor elemente în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii în anul 2022.

 2015: A murit scriitorul, publicistul şi traducătorul Liviu Radu, unul dintre cei mai importanţi autori de science-fiction şi fantasy din România perioadei de după 1990; (n. 1948).

Cultural SF and Movie Learnings: 02.10

2017: A decedat la București agronomul Nicolae Bria, specializat în tehnologii de mecanizare și echipamente tehnice destinate culturilor de cartof, sfeclă de zahăr, in și cânepă.

S-a născut în data de 12 septembrie 1927, la Colibași, raionul Cahul, azi în R. Moldova.

Fiind evacuat din Basarabia și fiind copil de trupă și-a continuat studiile la liceul „Radu Greceanu” din Slatina, iar ultimii ani și bacalau­reatul le-a absolvit în anul 1949 la liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu-Vâlcea.

Prin concurs s-a înscris la Facultatea de Me­canizarea Agriculturii din cadrul Institutului Agronomic din Craiova, pe care a absol­vit-o și a susținut examenul de diplomă în anul 1953, devenind inginer agricol.

După terminarea facultății, a lucrat  ca asistent stagiar zonal în cadrul Institutului de Cercetări pentru Mecanizarea și Electrificarea Agriculturii I.C.M.E.A. după   care a fost încadrat definitiv ca cercetător științific.

În cadrul Comisiei C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) din anul 1965 se ia hotărârea de a construi în colaborare sistema de mașini pentru agricultură. Din delegația română face parte și Nicolae Bria, alături de viitorii academicieni Grigore Obrejanu și Alexandru Priadcencu, ambii născuți în Basarabia.

A făcut studii la Universitatea de Sociologie București pe care a absolvit-o în anul 1972. S-a înscris și a absolvit cursurile de pregătire pentru doctorat la Facultatea de Mecanică Agricolă din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara.

În anul 1978 a susținut teza intitulată: „Contribuții teoretice și experimentale privind perfecționarea procesului de lucru a combinelor de recoltat cartof”, obținând titlul științific de doctor în agronomie, specialitatea mașini agricole.

Între anii 1976 – 1977 a făcut studii de specializare în domeniul mecanizării lucrărilor din culturile de sfeclă de zahăr și cartof ca bursier F.A.O. la Universitatea din Bonn, Germania.

În 1998 a obținut titlul de profesor universitar onorific al Universității Transilvania din Brașov și este menționat în „Dicționarul specialiștilor”, un Who’s Who în știința și tehnica românească.

În anul 2002  a fost ales membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și membru în cadrul Biroului Secției de Mecanizare.

A propus și a participat la realizarea și introducerea în fabricație  la Uzina Semănătoarea București, a primei combine românești pentru recoltarea cartofului pe două rânduri, destinată a lucra în condiții de soluri ușoare și mijlocii ușor separabile.  

2020: A decedat criticul literar, Radu Călin Cristea, scriitor, eseist și jurnalist român, născut în anul 1955, comuna Ineu, regiunea Arad. În 1978 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București.

Manta apărare tornadă radu calin cristea lansare carte - agencearchid.com

Debutează publicistic în 1973 în revista „Orizont” din Timișoara, iar editorial cu volumul de eseuri Emil Botta-despre frontierele inocenței, la Editura Albatros, în 1984.

A fost colaborator și redactor la programul „Actualitatea Românească” la Radio Europa Liberă (1990 – 2002).

A fost director al Muzeului Literaturii Române din București. În vara anului 2012 a fost director general (interimar) al TVR.[3] Apoi a rămas în TVR, ca șef al Departa­mentului „Literatură. Arte”.

Din 2014 și până la decesul său (17 octombrie 2020) a fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Osea

Sfantul Proroc Osea

Sfântul Proroc Osea  a fost fiul lui Beyri, din tribul lui Isahar. A prorocit cu opt sute de ani inainte de Nasterea lui Hristos, pe cand evreii din Samaria au fost luati in robia asiriana.

El a certat cu asprime pe Israel si pe Iuda pentru idolatria lor.

A vestit pieirea Samariei si a lui Israel din cauza pacatelor. Ne-a ramas de la el o carte in 14 capitole. El a vestit sfarsitul si desfiintarea jertfelor Vechiului Testament.

A prorocit in timpul domniei a patru regi, timp de aproape 30 de ani.

A trecut la cele veșnice la adânci batrâneți.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/17/o-istorie-a-zilei-de17-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

17/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: