CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Nimeni nu îndrăznește să califice drept conspirație faptul că o plutocrație de 3% din populație controlează cu strictețe viețile celorlalți

None Dare Call It Conspiracy: Allen, Gary, Larry Abraham: 9781939438072:  Amazon.com: Books

Nimeni nu îndrăznește să o numească Conspirație”: Firul Roșu călăuzitor care leagă URSS de Republica Mondială COVID


De mai bine de un secol, lumea este condusă după o agendă secretă, vizând să dea puterea planetară totală unei plutocrații restrânse și fără scrupule.


Un editorial de Janet Levy în American Thinker tradus în ActiveNews.

În urmă cu cincizeci de ani, ziaristul Gary Allen s-a apucat să scrie o carte pentru a dovedi că anticomuniștii conservatori se înșală. 
Însă, făcând cercetări, a realizat că îi scăpase „partea ascunsă” a poveștii. Exista cu adevărat o conspirație, mascată de un discurs public produs de universitățile liberale și de presa „mainstream”, ambele aflate, de fapt, în slujba unei cabale a elitei din care făceau parte Rockfeller, Ford, Morgan, Rotschild, Loeb, Kennedy și Carnegie.
Nemaidorind să îi contrazică pe „teoreticienii conspirației de dreapta”, Allen și-a intitulat cartea, publicată în 1971, „None Dare Call It Conspiracy” („Nimeni nu îndrăznește să o numească conspirație”).
A fost un best-seller uimitor: peste patru milioane de exemplare au fost vândute cu ocazia alegerilor prezidențiale din 1972. Mulți l-au primit cadou printr-un sistem de distribuțe informal.
Ceea ce Allen susține că a descoperit este faptul că o plutocrație de 3% din populație controlează cu strictețe viețile celorlalți.

Aceasta a deturnat controlul republicii constituționale, cu a sa separație a puterilor, cu guvernul limitat ca puteri și cu libera concurență antreprenorială, și l-au transformat într-un sistem de control centralizat al câtorva.
Cum a fost posibil acest lucru? 
Potrivit lui Allen, clica conspiratoare a fost camuflată și protejată de un „establishment” al presei complice pe care o avea în proprietate și o controla.

În plus, clica era formată din mincinoși abili și din planificatori vizionari.

Performanța lor subversivă a fost să acrediteze următoarele minciuni:


a) comunismul este inevitabil și

b) comunismul este o mișcare a celor oprimați.


Prima minciună urmărea să distrugă voința oamenilor de a lupta.
A doua, să câștige sprijinul maselor sărace și să justifice distrugerea unei clase de mijloc viguroase și inovatoare.
Allen propune o definiție alternativă și realistă a comunismului: o conspirație internațională pentru cucerirea puterii, aparținând unor indivizi aflați în poziții înalte, dispuși să folosească orice mijloace pentru cucerirea lumii.
În Manifestul Partidului Comunist, Marx și Engels au afirmat că o revoluție proletară va necesita o dictatură socialistă temporară care să deschidă calea către un comunism deplin, prin îndeplinirea a trei condiții:
a) eliminarea dreptului la proprietate privată;
b) disoluția familiei și
c) înlocuirea religiei cu ideologia marxistă.
Aceste aspecte sunt exact ceea ce promovează astăzi universitățile și grupurile de stânga, și ce promovau și în vrem Allen ea când a scris cartea.
Însă toate acestea, susține Allen, sunt doar o viclenie abilă. În spatele ei stau niște super-bogătași.

Suntem orbiți și nu vedem acest lucru deoarece suntem convinși că unii ca ei ar avea numai de pierdut de pe urma comunismului.
Allen își sprijină concluzia, aflată în răspăr cu gândirea majoritară, prin faptul că  țările comuniste sunt întotdeauna conduse de grupuri oligarhice – nomenklatura – care controlează avuția, producția și viețile restului populației.
Astfel, socialismul este mișcarea de concentrare a avuțiilor în mâinile unui grup restrâns, creând nu o societate fără clase, ci o societate cu numai două clase: elita și proletariatul, fără clasă de mijloc.
Pentru a-și atinge scopul, elita internațională recurge la o abordare complexă. A câștigat controlul asupra guvernului după panica din 1907 împrumutându-l cu mari sume de bani.
În schimbul împrumuturilor, elita a obținut monopolul în domeniile bancar, al resurselor naturale și al transporturilor.
Federal Reserve Act a fost adoptată în 1913 pentru a crea Rezerva Federală și a fost prezentată ca o „victorie a democrației”.

În realitate, bancherii privați puteau de acum stabili perioadele de inflație, de recesiune și de boom economic; puteau manevra bursa după bunul plac; și putea subordona puterile fiscale rezervate Congresului.
Elita a urmărit să mărească datoria țării prin creșterea cheltuielilor guvernamentale. Simultan, ea a beneficiat astfel atât de cantitatea sporită de bani cât și de pe urma creșterii pieței bursiere.
Prin intermediul inițiaților din guvern, a creat un mecanism pentru acoperirea datoriilor sale; cu două luni înaintea creării Fed, a fost introdus un program fiscal de impozit progresiv pe venit. Însă, în paralel, a promovat legi care permiteau crearea de fonduri scutite de impozitele la care era supusă lumea de rând.
Membrii săi și-au făcut averile pe baza unui sistem „tax-free” preferențial.
Componenta finală a planului elitei de a obține controlul asupra guvernului a fost de a mări și mai mult datoria rambursabilă prin intrarea în război. Istoricul Charles A. Beard l-a numit „războiul perpetuu pentru o pace perpetuă”.
Elita a pregătit astfel terenul pentru implicarea americană în două războaie mondiale și aproape 200 de campanii militare din 1945 încoace, prin intermediul unei propagande masive în presa pe care o controla.
Intelectualii din universități și presă, pe care elita îi „stăpânea”, au camuflat aceste conspirații discreditând ideea că o acțiune subversivă se află în plină desfășurare. Ei au propagat și alimentat discursul că istoria este plină de accidente și că toate problemele sociale sunt cauzate de sărăcie, ignoranță și boală.
Cealaltă strategie folosită pentru a prelua controlul total asupra scenei politice și a economiei Statelor Unite este una de exercitare a presiunii de sus în jos și de jos în sus.
Elita promovează „legislația progresistă” în timp ce infiltrează și finanțează mișcările politice stângiste, folosite ca o armată de stradă.

Acești radicali, controlați prin intermediul unor sume mari de bani, cred – sau cel puțin vor să ne facă pe noi să credem – că îi vor răsturna pe bogați, vor redistribui bogățiile și că, într-o bună zi, oamenii de rând vor conduce totul. Au verde pentru a crea haos și a fi scutiți de urmări în justiție, deoarece fac treaba elitei.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 168788.jpg

Ei sunt scuza guvernului de a impune legi din ce în ce mai represive pentru menținerea ordinii.
Potrivit cercetărilor lui Allen, URSS a fost practic fabricată de elita americană, care a jucat un rol major în revoluția bolșevică din 1917.
El îl citează pe W. Averell Harriman, ambasadorul SUA în URSS din 1943 până în 1945, care spunea:
 „Stalin a adus un omagiu ajutorului adus de Statele Unite industriei sovietice înainte și în timpul războiului. El a declarat că aproximativ două treimi din toate marile companii industriale din Uniunea Sovietică au fost construite cu ajutorul sau cu asistența tehnică a Statelor Unite.”
Allen explică cum marii afaceriști americani și britanici au creat un inamic pentru Occident. El divulgă cum Kuhn, Loeb & Co., o importantă casă financiară din New York la acea vreme, a finanțat inclusiv primul Plan Cincinal al Uniunii Sovietice.
Prin astfel de mijloace, plutocrații au dobândit o patrie geografică pe care să o folosească ca bază de lansare a atacurilor împotriva altor națiuni ale lumii.
Cartea expune și abila escrocherie politică a inițiaților în timpul administrației Nixon. Regimul aparent conservator a efectuat una dintre cele mai mari expansiuni ale guvernului federal.

Allen susține că acest lucru s-a produs deoarece președintele Nixon era controlat de Nelson Rockfeller și Henry Kissinger din Council of Foreign Relations (CFR), o fațadă pentru reprezentanții elitei principalelor organe de presă și societăți financiare.
Scopul final al acesteia este abolirea Constituției și înlocuirea republicii noastre cu un guvern mondial.
Trecând din serviciul privat în serviciul public, membrii CFR – printre care comuniști recunocuți precum Alger Hiss și Harry Dexter White – au ocupat posturi cheie în administrațiile de la Franklin Delano Roosevelt încoace. 
Rockefeller și Kissinger au tras din culise sforile puterii și l-au ajutat  pe Nixon să obțină o putere centralizată, făcând să pară că este în favoarea descentralizării.
Programul de Ajutor al Familiei al lui Nixon, de exemplu, garanta un venit anual, însă în programe ca acesta Washingtonul nici măcar nu returna taxele statelor sub formă de subsidii federale.
Administrația a făcut presiuni și pentru controlul prețurilor și al veniturilor, aducând China în interiorul ONU, și pentru „pacea mondială” prin intermediul „legii mondiale” – care rimau cu greu cu un guvern limitat de Constituția republicană.
Allen a murit în 1986, însă cartea sa a stârnit vâlvă în America anilor 1970.
Astăzi, o elită secretă aflată la putere pare mai aproape ca niciodată de a-și realiza programul mondial al unui guvern global totalitar.
Încă un „Deja Vu”.

24/08/2021 Posted by | analize | , , , , , , | Lasă un comentariu

Ceva ne scapă în obsedantele noastre interogaţii cotidiene asupra pandemiei: Mai avem vreun viitor?

Futurologia 101: o que é futurologia? - Blog DeClara

Mai avem vreun viitor? Cum arată viitorul?

Ceva foarte important ne scapă în obsedantele noastre interogaţii cotidiene asupra covidului şi pandemiei, scrie publicistul Petru Romoşan într-un articol din revista https://www.art-emis.ro.

Acuzele aduse Forumului Economic Mondial de la Davos, cu al său Great Reset, lui Klaus Schwab, lui Bill Gates, lui George Soros, clanului Rockefeller, clanului Rothschild, interpuşilor acestora, miliardarilor americani şi vest-europeni, contra guvernului mondial pe care aceştia şi-l doresc, îl pregătesc, împotriva Noii Ordini Mondiale, împotriva presupusei lor tentative de a diminua populaţia planetei (chiar vor asta ?) cu cel puţin 3 miliarde de suflete într-o primă fază –  toate aceste acuze nu ne duc prea departe, nu ne ajută să înţelegem ce se gândeşte, ce se hotărăşte într-adevăr în spatele uşilor capitonate.

De ce se închid centralele nucleare în Germania ? De ce se doreşte cu atâta ardoare, mai ales în Europa Occidentală, eliminarea emisiilor de CO2 până spre 50 % în 2030 şi eliminarea totală până în 2050 ? De ce ţine atât de mult Europa să devină primul continent verde ? Temperatura ar creşte cu 3 grade Celsius până în 2050 pe toată planeta.

Ce ştiu aceşti „iniţiaţi”, aceşti mari bogaţi şi nu ne spun clar şi nouă ? E vorba doar de încă un raport prăpăstios al Clubului de la Roma sau ei deţin nişte informaţii ştiinţifice cu adevărat îngrijorătoare ?

A fost provocată sau nu criza covid ? Vaccinurile sunt chiar atât de periculoase, reprezintă ele cea de-a doua etapă a unui război neconvenţional ascuns ? Vor muri într-adevăr peste 60 de milioane, aşa cum se pronostica la începutul pandemiei, ca urmare a vaccinării devenită obligatorie până la urmă ?

Pentru că până acum mortalitatea datorată covidului nu a depăşit mortalitatea cauzată de o gripă obişnuită. Asta dincolo de cifrele umflate bizar, cu trecerea altor cauze ale mortalităţii, comorbidităţi, decese legate şi de slăbiciunei ale vârstelor înaintate, pe seama atât de periculosului SARS-CoV-2.

Cum arată viitorul imediat, cel de până în 2025, să zicem ? Vom supravieţui covidului şi vaccinurilor Astra Zeneca, Pfizer, Moderna etc. ? După cei mai serioşi analişti, se pare că totuşi vom supravieţui. Dar o consecinţă imediată va fi „crearea unui sistem de sănătate mondial”. În epoca postcovid vom avea „o lume mult mai integrată”. Deşi vor creşte, mai ales în UE, tendinţele de repliere spre sine, care se vor generaliza.

Dar istoria Europei până în 2025 nu va fi făcută numai din covid şi vaccinurile care sperie atâta lume. Italia va intra în incapacitate de plată. Turcia s-ar putea să cunoască haosul. Vom avea un război al Internet-urilor. Contestaţia exerciţiului politic va creşte exponenţial. În lume, s-ar putea să asistăm la un război civil în Brazilia. Vom avea, foarte probabil, un conflict între Israel şi Iran. Vom asista la o recentrare pe pieţele regionale. Criza petrolului va produce haos social. Bineînţeles, vom avea o sino-mondializare, China va depăşi clar S.U.A.. Etc.

Vă întrebaţi de unde ştim atâtea lucruri formidabile, uluitoare. Ei bine, în Franţa există un institut de cercetări privind viitorul şi posibilele previziuni numit Futuribles. Asemănător cu alte institute de acelaşi fel din lume, dar şi cu organismul care funcţiona cândva la noi sub conducerea matematicianului Mircea Maliţa. Dacă accesaţi Futuribles pe Internet (accesul e liber !), puteţi lua cunoştinţă de foarte multe dintre publicaţiile institutului pentru care lucrează o mulţime de specialişti dintre cei mai respectabili reprezentând discipline diverse. Iar institutul este finanţat şi de importante bănci şi companii ale statului francez. „Cine suntem ? Futuribles e un centru de reflecţie şi studii prospective care vizează integrarea eficace a termenului lung în decizii şi acţiuni.

Din 1960 încoace, Futuribles joacă un rol motor în dezvoltarea prospectivei în Franţa şi în lume. Convingerea noastră e aceea că pentru a acţiona liber şi a construi viitorul organizaţiilor şi societăţilor noastre este primordială înţelegerea şi luarea în considerare a evoluţiilor în curs. Munca noastră constă deci în a repera, analiza şi înţelege marile transformări în curs, a identifica principalele incertitudini, a concepe procese de decizie şi acţiune care integrează luarea în considerare a termenului lung şi implicarea actorilor în construirea viitorului. Activităţile noastre implică o echipă de cca 12 angajaţi permanenţi şi o mare reţea de experţi şi parteneri”[1].

Dar ce e posibil să se întâmple, conform Futuribles, după 2025 şi până în 2030 ? S-ar putea să vedem ocuparea unor ţări printr-un atac cibernetic. Vom avea războiul pentru litiu (Bolivia e unul dintre cei mai mari deţinători de minereu, Zimbabwe şi Namibia sunt şi ele printre primii 10 producători). Nu e exclus un război nuclear între India şi Pakistan. Va dispărea N.A.T.O., iar Europa va fi obligată să-şi organizeze propria apărare. Va dispărea şi O.N.U. şi vor apărea jucători non-statali.

Nu înainte ca Statele Unite să părăsească agenţiile O.N.U. China va deveni partenerul-cheie al Americii Latine. Pentru scurtă vreme, U.E. va deveni un actor geopolitic de prim rang, preluând, probabil, temporar rolul S.U.A. O S.U.A. care se va afunda într-o criză internă prelungită, cu războaie de secesiune etc. Lucru pe care nu ni-l mai spune însă Futuribles. Şi, încoronare, vom avea o primă internaţională ecologistă.

Şi care sunt scenariile pentru 2030-2040 ? Cu cât e mai îndepărtată perioada prognozată, cu atât predicţiile devin mai vagi, mai largi şi mai puţin probabile. Pentru 2030-2040 se prevede disparuţia Arabiei Saudite ca stat, spargerea Indiei (care e prea mare ?), stagnarea durabilă a Chinei, supravegherea în masă a populaţiilor, înmulţirea crizelor sanitare, pierderi irecuperabile ale biodiversităţii, influenţa Chinei extinsă asupra Europei. Şi de asemenea : o UE compusă din opt ţări (probabil, cele din vestul Europei sau, mai degrabă, cele care vor compune noul imperiu german, printre care şi România), mişcări teroriste bazate pe tehnologie, slăbirea cooperării internaţionale şi moda demondializării, influenţa crescută a religiilor asupra politicii.

Pentru apropierea anului 2050 (perioada 2040-2050) se prognozează o creştere a temperaturii cu 3 grade Celsius, şi deci o planetă mai puţin ospitalieră, mai greu de locuit (topirea a 54 000 de gheţari din lanţul muntos Himalaia e prevăzută totuşi doar pentru anul 2100). Regiuni urbane din Asia de Sud vor deveni de nelocuit, migraţiile în masă se vor înmulţi, China se prăbuşeşte, „ordinea rusă” va domina Europa, vor apărea zeci de reactoare bazate pe fuziune nucleară, energiile fosile vor fi depăşite de energiile „curate”, se vor oferi răspunsuri tehnologice la degradarea ecosistemului, Pax Ecclesia.

„La orizontul lui 2050, comunitatea internaţională nu va fi reuşit să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Dimpotrivă, acestea vor continua să crească, accelerând suplimentar încălzirea climatică, ajunsă la 3 grade Celsius faţă de era preindustrială, confirmând astfel scenariile cele mai pesimiste. Diferitele măsuri de adaptare şi tehnologiile testate (precum geoingineria) se arată a fi insuficiente şi un număr crescând de teritorii ale planetei devin de nelocuit. E vorba în principal de zonele de coastă (cuprinzând şi oraşe mari) inundate prin creşterea nivelului mării, precum şi de teritorii din Asia de Sud-Est, din Sahel şi din Orientul Mijlociu… Vor fi afectate mai mult de un miliard de persoane.

În paralel, modificările climatice cauzează şi transformarea unor spaţii în noi zone locuibile. Groenlanda şi Siberia, dar şi unele regiuni din Europa de Nord devin noi eldorado-uri, care atrag deopotrivă populaţii şi investiţii pentru a exploata terenurile agricole şi resursele geologice care devin accesibile în urma topirii gheţarilor.

În 2050, câteva zone vor fi declarate nelocuibile de către GIEC (Grupul interguvernamental de experţi în domeniul evoluţiei climatice), date fiind consecinţele schimbării climatice.

Creşterea fluxurilor migratoare care rezultă va inspira o strategie internaţională de relocalizare a populaţiilor afectate, strategie expusă pe Platforma deplasărilor legate de catastrofe – Platform on Disaster Deplacement, la iniţiativa Uniunii Europene (P.D.D.). Între 2045 şi 2065, 850 de milioane de persoane vor fi deplasate astfel într-un mod planificat, mai ales în Asia de Sud-Est, în Africa subsahariană şi în Pacificul de Sud”[2].

Lipsesc, surprinzător, sau sunt foarte rare previziunile despre evoluţia în următorii 30 de ani a S.U.A., care e încă prima putere militară şi financiară a lumii. Nu aflăm mare lucru nici despre Franţa şi Marea Britanie, marile puteri ale secolului al XIX-lea şi parţial ale secolului al XX-lea. Şi nu aflăm prea multe nici despre Germania, care pare să devină o mare putere globală, deranjantă în primul rând pentru S.U.A. Sau, de fapt, în ceea ce priveşte Europa, previziunile sunt acoperite de umbrela U.E. Între 2040 şi 2050, „ordinea rusă” va domina Europa, şi deci şi U.E. (germanică), dacă aceasta va mai exista.

Nu ştim câte previziuni se vor confirma din acet tablou viitorologic şi nici când, mulţi dintre noi nu-i vom mai putea verifica pe Futuribles (pe asta se şi bazează, în general, asemenea proiecţii) pentru că vom fi plecaţi de mult.

Dar studiile de futurologie au meritul de a oferi o bună porţie de optimism. Istoria nu se va încheia nici cu covidul, nici cu vaccinurile şi nici măcat odată cu noi.

Cu unele schimbări bruşte, cu războaie şi cu revoluţii, sau, dimpotrivă, cu continuităţi, cu tradiţii şi cutume reînviate, planeta se va învârti mai departe în jurul Soarelui şi se vor naşte încă mulţi copii.

[1] www.futuribles.com/fr/qui-sommes-nous/

[2] Futuribles : Synthèse Rapport Vigie 2020). https://www.futuribles.com/fr/document/synthese-rapport-vigie-2020/ – 15 ianuarie 2021

23/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

TEORIA CONSPIRAȚIEI.GUVERNUL MONDIAL DIN UMBRĂ SE ÎNTRUNEŞTE ÎN ROMÂNIA.TRILATERALA LA BUCUREŞTI.

TRILATERALA LA BUCUREŞTI. GUVERNUL MONDIAL DIN UMBRĂ SE ÎNTRUNEŞTE ÎN ROMÂNIA. MUGUR ISĂRESCU ALĂTURI DE ZBIGNIEW BRZEZINSKI, TARTORUL TRILATERALEI, GRUPULUI BILDERBERG ŞI CLUBULUI DE LA ROMA.

9 Octombrie , 2010

Trilaterala

Pe 14 iulie a.c., titram, citand RealPolitic.ro: Trilaterala se intruneste in toamna la Bucuresti, sub auspiciile lui Mugur Isarescu. Guvernatorul BNR, singurul roman cunoscut din Trilaterala este si membru al Clubului de la Roma, alaturi de Mircea Malita si al IPID, alaturi de Sergiu Celac, Dan Puric si Calin Georgescu

Astazi presa online scrie:

Un eveniment cu adevărat remarcabil va avea loc, chiar sub nasul nostru, în următorul sfârşit de săptămână (15-17 octombrie). Pentru prima dată de la înfiinţare, în anul 1973, întâlnirea europeană anuală a Comisiei Trilaterale va avea loc la Bucureşti. Supranumită de mulţi analişti pe politică externă drept “guvernul mondial din umbră”, de alţi conspiraţionişti drept “sora mai mică a Clubului Bilderberg”, Comisia Trilaterală este o formaţiune cu trei poli, Europa, America de Nord şi Asia, care reuneşte cei mai influenţi politicieni, industriaşi, guvernatori de bănci centrale, profesori universitari, bancheri, reprezentaţi ai organismelor multinaţionale (ONU, Comisia Europeană etc.) şi patroni mass-media din cele trei regiuni dezvoltate ale lumii.

Comisia Trilaterală a regiunii europene are un număr de 170 de membri, toţi aleşi pe sprânceană şi cu acces numai pe bază de invitaţie personală din partea şefilor organizaţiei. 25 de ţări europene sunt reprezentate în Trilaterală, majoritarea din UE. România are şi ea doi membri, din 2004, conform site-ului oficial al Trilateralei (link: http://www.trilateral.org/). Unul este, surpriză-surpriză!, domnul Mugur Isărescu, iar cel de-al doilea, domnul Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Interesant că ambii au o putere aproape discreţionară asupra finanţelor ţării, fiind orchestratorii împrumutului de 20 de milarde de euro de anul trecut şi susţinătorii unuia nou, în valoare similară. Într-adevăr, se pare că susţinerea unor guverne incompetente, dependente de împrumuturi externe, este cea mai bună strategie de afaceri a Fondului.

N-am putea susţine că Trilaterala este o organizaţie secretă, de vreme ce ştim că există, iar membrii săi sunt printre cei mai proeminenţi oameni ai lumii. Însă ceea ce pun ei la cale, de câte ori se întâlnesc, nimeni nu ştie cu precizie. Cert este că această Comisie Trilaterală a fost înfiinţată cu fondurile atotputernicei familii Rockefeller, care şi-a propus să finanţeze o vastă alianţă între America de Nord, Europa de Vest şi Japonia prin care să protejeze marile afaceri multinaţionale de etern fluctuanta viaţă politică. Se spune că ei sunt cei care finanţează campaniile electorale ale politicienilor, astfel încât, atunci când ajung la putere, vor acţiona în favorea lor. Un fel de taxă de protecţie la nivel global. Pentru cei care cred că o astfel de ipoteză este de domeniul SF-ului, reamintesc că, în primele luni de la alegere, preşedintele Obama a numit nu mai puţin de 12 membri ai Comisiei Trilaterale în funcţii-cheie din administraţia americană, printre care şi ministrul de finanţe, Tim Geithner, ministrul de externe, Hillary Clinton, sau directorul Comitetului de Redresare Economică, Paul Volker.

În Europa, Trilaterala are un preşedinte de onoare, în persoana lui Peter Sutherland, un irlandez care este sau a fost membru în atâtea comitete şi comisii încât poţi edita tomuri întregi numai cu funcţiile lui.

Am să menţionez câteva dintre ele, pentru a ne face o idee asupra puterii de influenţă a acestui domn: preşedinte Goldman Sachs, preşedinte BP, procuror general al Irlandei, director Royal Bank of Scotland, director al Grupului Bilderberg, membru de onoare al Institutului de Afaceri Europene, ambasador şi reprezentant special ONU, preşedinte London School of Economics, consilier financiar la Vatican, comisar european pentru competiţie şi educaţie, director general GATT (anterior Organizaţiei Mondiale a Comerţului). Ca să enumerăm doar câteva!

Acest domn, împreună cu restul celor 170, va fi pentru trei zile în Bucureşti. Evenimentul nu trebuie legat sub nici o formă de contextul politic actual al ţării; el a fost programat cu cel puţin un an în urmă. Şi oricum, situaţia României este o miză prea mică pentru o astfel de reuniune. Nu vom şti ce anume au discutat, pentru că niciodată nu au apărut stenograme în presă şi nici nu s-au făcut declaraţii. Putem doar să urmărim atitudinea viitoare a guvernatorului, care, de altfel, de mult tot bate şaua ca să priceapă iapa că ne mai trebuie un nou împrumut, şi să încercăm să desluşim ce ordine a primit de la mai-marii lui.

Ceea ce este trist de constatat, pentru a câta oară, este faptul că astfel de organizaţii care concentrează o putere aproape infinită de a schimba destinele a miliarde de oameni se situează dincolo de mecanismele democratice de guvernare. Un om de valoarea lui Peter Sutherland, năucitor de influent, poate să fie mânat de cele mai onorabile intenţii, dar tot nu este mandatat printr-un vot popular, piatra de temelie e domocraţiei. El, la fel ca şi ceilalţi de teapa lui, este un exponent al plutocraţiei, puterea unor elite asupra maselor. Pun la bătaie ce vreţi voi că nu palpită nici o secundă pentru asistaţii social care îşi vând votul pe o găleată sau o pungă de făină, definiţia democraţiei autohtone. La urma urmei, lasă-i să-şi înveţe lecţia atitudinii lor descreierate, în cel mai crunt mod cu putinţă.

Pentru noi, restul, care ne încăpăţânăm să sperăm într-o societate responsabilă, nu ne rămâne decât să alegem să fim la cheremul poftelor isterice ale maselor iresponsabile sau la mâna deciziilor unei elite corporatiste. Tristă viaţă ne aşteaptă!

de Claudia Ion

Surse: NapocaNews și Basarabia Literară

Nota : Presedintele UE, Herman Van Rompuy, este membru al Grupului Bilderberg

09/10/2010 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: