Gândul zilei
„Oprește, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea!”
– Lucian Blaga –
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar și diplomat român.
Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.
Academia Română i-a decernat Premiul Adamachi pentru debut (1921), iar Universitatea din Cluj i-a premiat piesa Zamolxe (1922).
I s-au tipărit primele traduceri de poezie în limba germană, în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul).
A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gandirea Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
Din 1937 Lucian Blaga a fost, împreună cu fratele său, membru în asociația „Prietenii Legiunii”, iar în 1940 a fost încadrat în Mișcarea Legionară la Sibiu.
Drama sa istorică „Avram Iancu” (1934) a fost dedicatã lui Corneliu Zelea Codreanu.
Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf ,apoi cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951) , bibliotecar-șef (1951–1954) si director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.
Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum ii vor fi publicate postum.
Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a fost propus in anul 1956 de Rosa del Conte si criticul Basil Munteanu, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade.
Conducerea comunista a țarii nu a sprijinit în niciun fel aceasta idee, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivascu.
A decedat la in ziua de 6 mai la Cluj si a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din satul natal, Lancrăm.
La moartea sa, Mircea Eliade a publicat un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.
Poate aceste gânduri spuse de cel care a fost Lucian Blaga, sintetizeaza cel mai bine setea de lumină care l-a mistuit intreaga sa viață:
„Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina.
Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se întinde şi el spre o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?”.
Gândul zilei
După ce am descoperit că viața nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens.
– Lucian Blaga –
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancram, langa Sebes – d.6 mai 1961, Cluj), a fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.
Academia Română i-a decernat Premiul Adamachi pentru debut (1921), iar Universitatea din Cluj i-a premiat piesa Zamolxe (1922).
I s-au tipărit primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul).
A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gandirea Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
Din 1937 Lucian Blaga a fost, împreună cu fratele său, membru în asociația „Prietenii Legiunii”, iar în 1940 a fost încadrat în Mișcarea Legionară la Sibiu.
Drama sa istorică „Avram Iancu” (1934) a fost dedicatã lui Corneliu Zelea Codreanu.
Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf ,apoi cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951) , bibliotecar-șef (1951–1954) si director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.
Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum ii vor fi publicate postum.
Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a fost propus in anul 1956 de Rosa del Conte si criticul Basil Munteanu, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade.
Conducerea comunista a țarii nu a sprijinit în niciun fel aceasta idee, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivascu.
A decedat la in ziua de 6 mai la Cluj si a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din satul natal, Lancrăm.
La moartea sa, Mircea Eliade a publicat un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.
Poate aceste gânduri spuse de cel care a fost Lucian Blaga, sintetizeaza cel mai bine setea de lumină care l-a mistuit intreaga sa viață:
„Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se întinde şi el spre o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?”.
Gândul zilei
Ideile noastre, după ce le naștem, mai așteaptă să și murim pentru ele.
– Lucian Blaga –
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.
Academia Română i-a decernat Premiul Adamachi pentru debut (1921), iar Universitatea din Cluj i-a premiat piesa Zamolxe (1922).
I s-au tipărit primele traduceri de poezie în limba germană, în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul).
A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gandirea Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
Din 1937 Lucian Blaga a fost, împreună cu fratele său, membru în asociația „Prietenii Legiunii”, iar în 1940 a fost încadrat în Mișcarea Legionară la Sibiu.
Drama sa istorică „Avram Iancu” (1934) a fost dedicatã lui Corneliu Zelea Codreanu.
Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf ,apoi cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951) , bibliotecar-șef (1951–1954) si director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.
Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum ii vor fi publicate postum.
Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a fost propus in anul 1956 de Rosa del Conte si criticul Basil Munteanu, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade.
Conducerea comunista a țarii nu a sprijinit în niciun fel aceasta idee, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivascu.
A decedat la in ziua de 6 mai la Cluj si a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din satul natal, Lancrăm. La moartea sa, Mircea Eliade a publicat un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.
Poate aceste gânduri spuse de cel care a fost Lucian Blaga, sintetizeaza cel mai bine setea de lumină care l-a mistuit intreaga sa viață:
„Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se întinde şi el spre o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?”.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 