CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CEA MAI CELEBRA SPIOANA DIN TOATE TIMPURILE : MATA HARI

 

 

 

 

 

 

 


 

 IDEALUL FEMININ – MATA HARI

 

 

Cea care avea sa devina cea mai cunoscuta spioana secolului XX s-a nascut in anul 1876 intr-un orasel din Olanda, cu numele de Margaretha Geertruida (M’Greet) Zelle.

Era o exceptie exotica de la standardul de frumusete blonda cu ochi albastri din Olanda: bruneta, inalta si ochi caprui.

La doar 18 ani, dupa ce tatal ei a dat faliment si mama ei a murit, s-a maritat cu un militar de cariera, Rudolph MacLeoud.

Cei doi s-au intalnit in urma unui anunt matrimonial, care de fapt fusese publicat ca o gluma. Macleoud a acceptat totusi sa se intalneasca cu tanara M’Greet si cei doi s-au indragostit. Aici se pare ca a inceput atractia lui Mata Hari pentru barbatii in uniforma, a povestit ea mai tarziu.

MacLeoud nu era un sot despre care sa-i scrii mamei. In ciuda batailor si a aventurilor cu alte femei, M’Greet a ramas cu el si cuplul s-a mutat in Indiile Olandeze.

Nascuse deja un baietel, iar in localitatea din Java unde se stabilisera mai nascuse o fetita. Baiatul a murit otravit in 1899, desi faptasul nu a fost niciodata gasit.

Cuplul nu a rezistat tragediei si Margaretha a divortat de Rudolph. Acesta din urma a pastrat custodia fetei lor.

Margaretha s-a mai casatorit o data si a nascut o fetita, dar si aceasta a doua casatorie s-a terminat tot cu un divort.

Olandeza bruneta si oachesa s-a mutat la Paris unde a incercat sa lucreze ca model pentru pictori. Incepand cu 1905 a inceput sa fie cunoscuta drep dansatoare exotica prin excelenta, si in aceasta perioada a adoptat numele Mata Hari care inseamna “Mama de Dumnezeu” in sanskrita, sau “Ochi de Rasarit” in indiana.

Femeia era o prezenta inedita in lumea mondena, prezentandu-se drept o printesa din Indonezia, initiata in arta dansurilor vedice.

Era dezinhibata si provocotoare si nu ezita sa pozeze aproape sau complet goala.

 

A ajuns o celebritate internationala si ca atare ii era destul de usor sa calatoareasca in Europa intr-o perioada tensionata din punct de vedere politic si militar. Incepe o relatie ofiterul rus Vadim de Maslov.

Patrunde astfel in lumea spionajului si a contraspionajului.

Avand amanti cu functii si pozitii foarte intalte Mata hari putea obtine foarte usor informatii si le putea transmite la fel de simplu.

In timpul Primului Razboi Mondial Mata Hari castigase o reputatie de curtezana a marilor lideri militari. Interogata de spionii britanici, a marturisit ca lucreaza pentru Serviciile Secrete Franceze, dar acest lucru nu a fost niciodata confirmat de francezi si nu se stie daca era o minciuna sau nu.

In 1917, un atasat german de la Madrid a comunicat superiorilor sai de la Berlin cat de utile erau informatiile transmise de un agent secret cunoscut doar dupa apelativul H21. Francezii au interceptat acest mesaj si au facut legatura intre H21 si Mata Hari, concluzionand ca sunt aceeasi persoana.

Pe de alta parte informatiile trimise de H21 erau codate, dar intr-un cod care fusese deja tradus de catre spionii francezii, ceea ce istoricii considera ca este dovada ca Mata Hari de fapt era un agent dublu.

Cand aceasta a fost arestata in februarie 1917, Franta se afla intr-o situatie dramatica. Moralul era la pamant, tara suferisera pierderi incalculabile in resurse si vieti umane… era nevoie de un tap ispasitor.

Acuzatorii lui Mata Hari au prezentat-o drept “cel mai periculos spion al epocii moderne, a carui activitate a dus la moartea a mii de oameni”.

A fost gasita vinovata si executata in fata unui pluton in octombrie 1917. In anii ce au urmat procesului, s-a descoperit ca de fapt acuzarea nu avea decat probe circumstantiale.

Unul dintre cele mai misterioase episoade ale intregului proces Mata Hari, ramane executia acesteia. Sentinta urma sa fie indeplinita la marginea padurii Vincennes, in zorii zilei de 15 octombrie 1917, de catre un pluton format din 12 oameni.

Putinii martori au declarat ca femeia a aparut imbracata cu cele mai bune haine, aruncand ocheade avocatului care o insotea si preotului care trebuia sa asiste la executie.

Calmul sau era unul neobisnuit pentru astfel de momente, fapt ce a alimentat o legenda care va face inconjurul lumii in cel mai scurt timp.

Se pare ca un influent admirator din armata franceza ar fi platit plutonul de executie pentru a trage cu gloante oarbe, actiune de care Mata Hari nu ar fi fost straina. Cu toate acestea, incercarea celor doi fusese deconspirata, ducand la executia victimei care nu banuia nimic.

O alta versiunea a povestii spune ca inainte de a fi executata, Mata Hari si-ar fi desfacut haina de blana dezvelindu-si trupul in fata soldatilor care urmau sa o ucida.

Probabil ca adevarul nu va fi niciodata cunoscut, in fond, au trecut aproape o suta de ani in care autoritatile franceze nu si-au schimbat niciodata pozitia fata de presupusa spioana.

Cert este ca legenda frumoasei olandeze a depasit granitele timpului, ea ramanand in istorie drept prima femeie fatala in acceptiunea moderna a cuvantului, si un exemplu pentru viitoarele generatii de spioni desi, probabil, nu a fost niciodata unul dintre ei.

 

 

 

Aceste zvonuri sunt cel mai probabil inventii ale presei vremii, intrigata de ideea unei femei spion care a platit pretul suprem pentru faptele ei.

Fostul ei sot, Rudolph MacLeoud a declarat: “Orice ar fi facut in viata, nu merita asa ceva”.

Cert este ca Mata Hari a fost una dintre primele femei fatale ale secolului, ce avea sa provoace discutii si sa inspire artisti pentru decenii la rand. Popularitatea personajului se datoreaza si filmului Mata Hari din 1931, cu Greta Garbo in rolul principal.

De atunci Mata Hari a aparut in carti, filme, jocuri de calculator, astfel incat adevarata Margaretha Zeele s-a pierdut undeva in oceanul de zvonuri si presupozitii, inlocuita de imaginea ideala a unei femei fatale.

Surse: Wikipedia, Twoop.com, Metropotam.ro.

19/05/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO: Spionajul rusesc, “blondele cu picioare lungi” si cucerirea bunavointei occidentului.Meet Katia Zatuliveter, Britain’s Very Own Sexy Alleged Spy

 

Meet Katia Zatuliveter, Britain's Very Own Sexy Alleged Spy

“Blondele cu picioare lungi” şi spionajul rusesc

Dornică de „modernizaţia” şi preocupată să creeze un spaţiu unitar economic, politic şi militar de la Vladivostok la Lisabona, Rusia iese hotărât la atac. Dar nu cu tancuri şi rachete. Nu! Acum scoate la interval batalioanele de „blonde cu picioare lungi” din cadrul SVR pentru a cuceri bunăvoinţa Occidentului.

După ce l-a convins pe Barack Obama ce efecte de vis poate avea „resetarea” relaţiilor cu Moscova, Kremlinul şi-a trimis avangarda cea mai eficientă la Londra. După asasinarea lui Litvinenko, acolo a izbucnit cel mai acut scandal de spionaj.

“Sunday Times” anunţă că, “la solicitarea serviciului britanic MI5, a fost reţinută rusoaica Ekaterina Zatuliveter, în vârstă de 25 de ani, sub acuzaţia de spionaj în folosul Rusiei”.

Conform presei britanice, Ekaterina Zatuliveter a absolvit Facultatea de Relaţii Internaţionale din cadrul Universităţii de Stat de la Sankt-Petersburg, facultate despre care jurnaliştii spun că este “una din principalele pepiniere pentru recrutarea lucrătorilor din serviciile speciale”.

“The Times” scrie că MI-5 a dezvăluit contactele Ekaterinei Zatuliveter cu o persoană foarte apropiată de Ambasada Federaţiei Ruse la Londra şi care e bănuită că lucrează pentru SVR.

Cine este de fapt fata? Chiar dacă e aşa tânără, Ekaterina Zatuliveter era consiliera deputatului britanic Mike Hancock şi, prin intermediul lui, ea a avut acces la multe sercrete militare britanice. Hancock participa la şedinţele cu uşile închise, ca membru al Comitetului de Apărare a Camerei Comunelor. Mike şi Kati aveau “acces la informaţii confidenţiale despre apărarea noastră. El este, de asemenea, vicepreşedintele grupului parlamentar pe relaţia cu Rusia. Astfel, cabinetul lui se prezintă ca un loc ideal pentru spionaj”.

Au provocat suspiciuni numeroasele lui solicitări care demonstrează interes faţă de cele mai importante secrete ale apărării britanice: baza nucleară din Aldermastone, prezenţa militară britanică în Gibraltar şi desfăşurarea submarinelor atomice”.

În iunie, el s-a interesat de proiectul “Hydrus”, care este o componentă importantă a programului britanic pentru arsenalul nuclear, “în care aproape fiecare detaliu este strict secret”.

În plus, Mike Hancock a rugat să i se dea întreaga listă cu arsenalul nuclear britanic şi să i se comunice când vor începe fabricarea noului model de focoase Trident.

Tabloidul “The Sun” scrie că, “adesea, aceste solicitări “nucleare” erau făcute chiar de către Ekaterina Zatuliveter. Şi ea avea acces la documente secrete şi se pregătea să se angajeze într-o mare companie militaro-industrială, dar serviciile secrete au interzis companiei s-o angajeze pe rusoaică la companie”.

Jurnalinştii britanici s-au alarmat şi pentru că la Portsmouth, unde se află circumscripţia electorală a lui Hancock, “este un loc unde funcţionează o bază maritimă militară, cu obiective strict secrete”. Iar “în oraşul vecin Gosport, este amplasat fortul şi mai secret de la Moncton, unde serviciile britanice îşi formează spionii şi îi instruiesc pe spionii aliaţilor”.

În legătură cu această situaţie, mulţi britanici îşi pun întrebarea: cum a reuşit tânăra rusoaică să ocupe o funcţie cu o asemenea răspundere?

După o versiune, acest lucru s-a întâmplat când ea îşi dădea masteratul la Universitatea din Bradford. Atunci, Hancock a rugat-o să-i fie referentă pe probleme de interes faţă de Rusia şi pentru rezolvarea conflictelor”. Aşa a lucrat ea la el doi ani şi jumătate. După alte informaţii, ea l-a cunoscut pe când deputatul britanic făcea o călătorie prin Rusia.

În orice caz, jurnaliştii britanici sunt convinşi că apariţia unei “adorabile” tinere rusoaice în preajma lui Hancock nu a fost întâmplătoare şi se lamentează că a luat sfârşit războiul rece, pe când o asemenea situaţie ar fi fost pur şi simplu imposibilă. Cineva scrie cu furie că bătrânul Hancock a căzut “în mreaja frumoasei rusoaice din serviciile speciale”.

“Politicianul de 64 de ani era cunoscut ca un iubitor al sexului slab”.

Matthias Ershi, fostul lider al grupului liberal din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, a confirmat că “Hancock a apărut într-un restaurant de la Strasbourg cu nişte blonde cu picioare lungi, care nu aveau mai mult de 25 de ani, cu studii superioare şi care vorbeau fluent limbi străine”.

Şi, după cum a declarat Edward Lucas, principalul “acuzator” al serviciilor secrete ruse, “tânăra Katiuşa Zatuliveter a reuşit să-l convingă pe grasul şi bărbosul Mike Hancock că ea este completarea perfectă pentru mediul lui de lucru”. Conform presei britanice, “existenţa oamenilor dependenţi sexual oferă posibilitatea de şantaj”, pe care i-au folosit ruşii cei insidioşi. După cum scrie “Daily Mail”, “regimul rus corupt, brutal, stăpânit de xenofobie, ţine ţara noastră sub ameninţare militară. De aceea, secretele noastre şi securitatea noastră se află sub ameninţare”.

Evident, Hancock însuşi neagă categoric informaţiile despre implicarea apropiatei lui de încredere în spionaj. El a spus că, înainte să primească această funcţie, “ea a fost verificată foarte atent”.

Oleg Gordievski, cel care a defectat din KGB, susţine că “de fapt, aşa numita verificare se limitează la completarea unui chestionar mare, la care poţi să dai orice fel de răspunsuri şi Ekaterina putea fi agent al Serviciului de Informaţii Externe (SVR), care se specializează pe diferite organizaţii politice”.

Judecând după cele publicate în presa engleză, interesul contraspionajului britanic pentru Ekaterina a apărut în august 2010, după scandalul de spionaj, care a dus la arestarea Annei Chapman & comp. în Statele Unite ale Americii. Atunci, ea a fost interogată pe aeroportul Gatwick, pe când se întorcea din Croaţia. “Nimeni nu mi-a prezentat probe că ea reprezenta o ameninţare pentru Marea Britanie, a spus Mike Hancock. Dacă ar fi fost aşa, ei ar fi expulzat-o chiar de-atunci”. Serviciile secrete britanice s-au interesat şi de aventura ei cu un demnitar de la NATO.

Ziarul “The Independent” este mai tolerant: “Prezenţa spionilor ruşi nu trebuie să ne mire – ar fi de mirare dacă serviciile secrete ruseşti şi britanice nu ar încerca să profite de existenţa în Marea Britanie a unei numeroase diaspore ruseşti”. După care scrie că mulţi cavaleri ai războiului umbrelor Majestăţii Sale îi folosesc pe imigranţii din Rusia pentru munca lor de diversiune. Presa rusă, mai ales “Pravda”, ne oferă ca exemplu conduita acestui ziar, dar uită să specifice că “The Independent” a fost cumpărat cu o liră sterlină de către miliardarul rus Alexandr Lebedev. Şi că domnul Lebedev a lucrat ca spion… KGB.

“Pravda” scrie numai adevărul gol-goluţ:
”Nu se poate să nu acordăm atenţia cuvenită şi altui aspect. Indiciul indirect este că Hancock lucrează pentru Rusia, după opinia presei britanice, este faptul că el, în cadrul evaluărilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, se află de partea Moscovei”.

Şi acest lucru este afirmat de Matyas Ershi, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din partea Ungariei: “El este deputatul cel mai filorus din toate ţările occidentale. Când încep dezbaterile despre Putin, despre libertatea presei sau despre războiul cu Georgia, Michael apără mereu Rusia. Dacă-l asculţi pe el, Rusia este o democraţie perfectă”.

În acest context, “The Times” aminteşte că Mike Hancock, “cu trei luni în urmă, a fos înlocuit din funcţia de preşedinte al Grupului Partidelor pentru relaţia cu Rusia din cauza apropierii lui presupuse de Guvernul rus şi pentru că nu se exprimă categoric faţă de acţiunile regimului Medvedev. Membrii grupului au fost tulburaţi de poziţia lui Hancock atunci când el a cerut s-o lase mai moale cu asasinarea lui Alexandr Litvinenko”.

Să ne amintim o poveste recentă, cu altă blondă, la fel de dulce. Când a fost arestată Anna Chapman, împreună cu alţi 9 cetăţeni ruşi, în Statele Unite ale Americii, toate ziarele din Rusia au condamnat cu mânie acţiunile celor de la CIA, care voiau astfel să compromită… “resetarea” lui Obama.

Că Anna cea blondă era nevinovată, la fel ca toţi ceilalţi, chiar dacă unii aveau nume şi biografii schimbate. Ca nişte adevăraţi ofiţeri-fantomă.

Surpriza cea mare a fost când Vladimir Putin i-a felicitat pe cei 10 spioni, iar Medvedev i-a medaliat pentru serviciu credincios faţă de patrie.

“Blondele cu picioare lungi” şi spionajul rusesc

Aceleaşi ziare au amuţit.
Viorel Patrichi

Sursa: Arena md.

Meet Katia Zatuliveter, Britain’s Very Own Sexy Alleged Spy

A 25-year-old parliamentary aide was arrested by British authorities on Thursday, and currently faces deportation. For spying! Yes, only a few months after it was cool to have a sexy Russian sleeper agent, the U.K. finally gets their own.

Katia Zatuliveter, an assistant to Liberal Democrat M.P. Mike Hancock, was first flagged by authorities in August on return from a trip to Croatia, and interviewed by police “four or five times since.” On Thursday, she was arrested on the order of MI5, the British intelligence service, and accused of spying for Russia. Almost like America’s favorite spy babe, Anna Champman! Except that Zatuliveter actually worked for the government.

Zatuliveter is originally from Dagestan, but left as a child thanks to the conflict in Chechnya. She moved to Britain three years ago and got her masters at Bradford University. According to the Daily Mail, citing government sources, Hancock—who works on the “Russia group” in the UK parliament—first met her “on one of his regular visits” to Russia, and gave her a job soon after. (Various people have been quoted accusing Hancock of, essentially, being suspiciously close to Russia.)

Hancock vociferously defending her. And everyone else is being nice and catty. Even the Russians!:

  • The Daily Mail: One Westminster source said: ‘She would walk around in very short skirts and high heels with Hancock and they would be seen having lunch together. Certainly some thought she was charming and intelligent.’

  • The Guardian: But while other delegates from the council’s parliamentary assembly turned up alone, Hancock typically appeared with a glamorous young Russian woman, colleagues said. Sometimes he even brought two. “They were all the same type: long-legged, good-looking blondes, never older than 25, fluent in French, English and often German, and with a higher education,” Mátyás Eörsi, the former head of the European liberal group, which includes Nick Clegg’s Lib Dems, said today.

  • The Telegraph: But the media in Moscow claimed that the authorities were simply angry over England losing out to Russia in the bid to host the 2018 World Cup. “This all looks like petty revenge on Russia for the football,” said Komsomolskaya Pravda.

Nothing like an international spy scandal to bring out the best in everyone, right?

Send an email to Max Read, the author of this post, at max@gawker.com.

 

 

 

 

 

,

22/08/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Femeile si spionajul.Tradate,deconspirate,deceptionate

Odata cu incheierea Razboiului Rece, ar fi fost de asteptat ca, pe fondul diminuarii confruntarilor informative, sa scada si gradul de implicare a femeilor in activitatile de spionaj. Dar s-a intâmplat oare asta sau „razboiul spioanelor” a continuat?

Cea mai nociva „cârtita”

Atunci când a comparut in fata unui complet de judecata, Ana Belen-Montesa recunoscut ca a spionat pentru Cuba timp de 16 ani, fiind considerata cea mai nociva „cârtita” (agent inflitrat) a regimului de la Havana care a actionat vreodata pe teritoriul Statelor Unite.

 Detinuse functii dintre cele mai importante in cadrul sistemului de securitate al SUA, lucrând inclusiv in cadrul Biroului de Informatii al Departamentului de Justitie.In 1992, devine analist pe „problemele cubaneze” in cadrul acestui organism. Se presupune ca deja fusese racolata de Havana in jurul anului 1986. Investigatiile au aratat ca ea transmisese cubanezilor „detaliile unui program special de acces la informatii legat de sistemul de aparare al Statelor Unite”, care privea modul de colectare a datelor cu ajutorul satelitilor si al agentilor.

De asemenea, ea a dezvaluit identitatile si misiunile unor agenti americani aflati in Cuba sub acoperire.

De fapt, Ana Montes fusese demascata in 2002 si acceptase sa colaboreze cu autoritatile americane, in schimbul unei pedepse de „numai” 25 de ani de inchisoare.

A declarat anchetatorilor ca a spionat doar din convingere, nu pentru profituri materiale:”Cred ca politica Guvernului american fata de Cuba este cruda si nedreapta „.

O agenta motivata

Cele mai active spioane din perioada de dupa incheierea Razboiului Rece (sau a caror activitate a fost facuta cunoscuta in anumite contexte) au apartinut agentiilor civile (CIA, FBI) sau militare ale Statelor Unite.

Connie Huff Allen poate fi considerata una dintre agentele de mare succes ale spionajului militar al Statelor Unite, in cadrul caruia a indeplinit misiuni de o deosebita importanta, ajungând pe trepte superioare ale ierarhiei acestuia si fiind considerata una dintre agentele cele mai motivate. S-a distins mai ales in activitatile de formare & instruire a agentilor, dar a indeplinit si misiuni directe in cadrul operatiunii „Furtuna in desert” din Irak.

Connie Allen a contribuit, in mod concret, la perfectionarea unor tehnici de investigare si interogare in domeniul contraspionajului, coordonând unele dintre cele mai importante misiuni in acest domeniu.

De asemenea, a fost membra a organsimului insarcinat cu teoretizarea activitatilor informative, activând in cadrul Centrului pentru Studii de Contrainformatii si Securitate.

…”tradata”

  

Dar nu toate spioanele care au actionat pentru CIA, chiar, la un moment dat, cu rezultate dintre cele mai bune, s-au considerat, in cele din urma, satisfacute de felul cum au fost tratate de Agentie, ajungându-se, in unele cazuri, la despartiri, „divorturi” de aceasta, uneori spectaculoase.

 

Se parea ca, dupa o cariera de 23 de ani in CIA ca agent acoperit, insotindu-si sotul diplomat in diferite misiuni peste hotare, intre Valerie Plame si Agentie nu putea interveni nici un conflict, mai ales ca ea furnizase informatii deosebit de pretioase privind potentialul atomic al diferitelor state.

Totusi, in 2005, Valerie Plame isi da demisia, caci activitatea sa de agenta, desi secretizata, fusese dezvaluita in presa ca rezultat al faptului ca informase ca Iranul nu poseda, la acea data, armament nuclear, fapt ce nu corespundea intentiilor Administratiei SUA de a interveni, la un moment dat, in aceasta tara care facea parte din „axa raului”.

Valerie Plame se considerase „tradata” chiar de Casa Alba, desi ea facuse „un joc cinstit”, asa cum reiese si din titlul volumului sau de memorii, „Fair Game: My Life as a Spy, My Betrayal by the White House”.

…”deceptionata”

 

O alta agenta CIA care a intrat la un moment dat in conflict cu conducerea CIA a fost Melissa Mahle. De la ea provine informatia dupa care, desi femeile constituiau 40% din personalul Agentiei, doar 17% aveau gradul de ofiteri superiori in cadrul acesteia, ceea ce o face pe Mahle sa se simta „deceptionata”.

Un alt motiv de insatisfactie pentru Mahle, care lucra sub acoperire de arheolog in Orientul Mijlociu, a fost felul in care CIA a actionat in cazul unei persoane implicate in atentatul de la World Trade Center din 1993, identificata de ea, care, in cele din urma, a reusit sa scape.

Mahle face cunoscute aceste puncte de vedere in volumul „Denial and Deception: An Insider’s View of the CIA from Iran-Contra to 9/11”, aparut in 2004. Urmarea: CIA ii cere sa demisioneze, caci ea ar fi facut publice informatii clasificate din interiorul Agentiei.

…”deconspirata”

 Se parea ca Lindsay Moranera destinata unei cariere de succes in cadrul CIA. Intrase in Agentie din convingere si urmase un program de pregatire foarte intens. In 1998, ea a fost trimisa in Macedonia, sub acoperire diplomatica, unde a cunoscut toate avatarurile prin care trece un spion, fara viata personala si pusa mereu in situatia sa se ascunda fata de cei in mijlocul carora traia.

Se pare ca aceasta experienta a fost decisiva, caci, dupa numai cinci ani de activitate ca agenta, Moran demisioneaza in 2003. Mai mult decât atât, in anul urmator, publica o carte, „Blowing My Cover – My Life as a CIA Spy (Deconspirarea – Viata mea ca spion CIA)”, despre dezamagirile sale ca spioana, comparându-si conditia cu aceea a prostituatelor: „Nu imi facea placere sa scormonesc in vietile oamenilor si sa profit de slabiciunile sau de necazurile lor… Este o munca murdara, pentru ca ii minti pe oameni si te folosesti de ei. Asta este realitatea spionajului”.

…”Eroina a spiritului uman”

Publicarea, in 2008, a volumului „Spionul care a incercat sa opreasca un razboi” de catre Katharin Teresa Gun, translatoare in cadrul GCHQ, un organism informativ al Marii Britanii, a stârnit un adevarat scandal, caci aducea in discutie unele activitati ale SUA si ale altor state privind presiunile ce fusesera exercitate asupta unor tari membre ale Consiliului de Securitate ale ONU pentru a le determina sa voteze pentru interventia militara in Irak.

In opinia sa, asemenea actiuni violau drtul international si statutul diplomatic, asa cum era el stipulat in Conventia de la Viena.

De fapt, Gun comparuse, inca in 2004, in fata justitiei, fiind acuzata de a fi violat legislatia privitoare la secretele de stat si de a fi desfasurat actiuni de spionaj, dar o serie de personalitati i-au luat apararea, considerând-o o „eroina a spiritului uman”. In cele din urma, cazul a fost inchis.

 Desigur, Gun nu a reusit sa opreasca Razboiul din Irak, dar actiunea sa râmâne un exemplu in ceea ce priveste necesitatea ca spionajul (fie el si diplomatic) sa nu fie implicat in politica internationala.

Spioane pentru China…

In 2003, Katrina Leung, emigranta din Taiwan si devenita agenta FBI, a fost arestata pentru faptul de a fi transmis informatii clasificate, din domeniul tehnologiei, Republicii Populare Chineze. De fapt, ea fusese identificata inca in 1984 si fusese obligata sa actioneze ca agent dublu. Totusi, contraspionajul american si-a dat seama ca Leung juca doar un „rol”, caci actiona cu prioritate pentru China, având relatii chiar in conducerea partidului comunist. Se pare ca unele informatii le obtinea chiar de la un agent FBI cu care intretinea relatii sentimentale.

Au fost insa identificate si agente care au spionat pentru Taiwan, mai ales dupa ce aceasta tara nu a mai fost recunoscuta de SUA. Este vorba, de exemplu, de Yu Xin Kang, care a fost considerata un „caz tragic”, deoarece fusese silita sa transmita informatii prin constrângere.

…si pentru Orient

Oricât ar parea de ciudat, au existat si agente in SUA care au spionat pentru state din Orientul Mijlociu, considerate adversare dintre cele mai dure ale Statelor Unite.

Astfel, cetateana americana Susan Lindauer a spionat, pentru o recompensa nu prea mare, pentru Irak, in perioada in care la conducere se afla Saddam Hussein, cândva si el agent pentru SUA.

Iar Nadim Prouty Nada a reusit performanta sa se inflitreze atât in CIA, cât si in FBI, transmitând informatii cater catre ramura organizatiei teroriste Hezbollah din Liban.

„Prima doamna a spionajului”

  

Stella Remington

…o numea postul BBC pe Stella Rimington, care a indeplinit cea mai inalta functie in ierahia spionajului: director general al serviciului de informatii britanic MI5. In acelasi timp, ea a „concurat” pentru o alta postura in care se afirmasera doar barbatii, aceea de scriitoare, autoare de romane de spionaj.

 De fapt, Stella Rimington se pregatise pentru aceasta meserie, obtinând, in 1958, diploma in literatura engleza la Universitatea din Edinbourgh, ceea ce nu reusisera alti colegi ai ei spioni.

In 1969, Stella Remington este recrutata de MI5 si avanseaza in ierarhia agentiei, pâna când, in 1991, primul-ministru, John Major, o numeste director al serviciului de informatii MI5, fiind prima femeie din lume care a ocupat un asemenea post.

Dupa retragerea din MI5, Stella Remington se reintoarce la activitatea universitara si debuteaza ca scriitoare la 66 de ani, in 2004, publicându-si memoriile sub titlul „At Risk”.

 Cartea a reprezentat intr-adevar un risc, stârnind un adevarat scandal: Stella Remington este acuzata ca desconspira unele aspecte din activitatea MI5, periclitându-i astfel actiunile.

De fapt, asa cum a declarat, „Mi-am dorit dintotdeauna sa ii ajut pe oameni sa inteleaga mai bine lumea spionajului…. Nu am lucrat 27 de ani pentru a-mi apara tara ca sa ma apuc sa o pun acum in pericol”.
 

In aceasta situatie, nedorind sa renunte la scris, ea se hotâraste sa devina autoare de romane de spionaj, cu personaje fictive, dar care, de fapt, sunt inspirate de unele reale. Seria de romane publicate o face sa devina autoare de succes international in genul „fictiunii de spionaj”, care câstiga tot mai mult teren. Poate ar trebui sa amintim ca titlul ultimului sau roman, publicat in 2009, este „Pericol prezent”.

Zf.ro

02/02/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: