Exterminarea de către slugile trădătoare comuniste a elitelor care au înfăptuit Marea Unire de la 1 decembrie 1918

Foto: Imagine de la procesul înscenat lui Iuliu Maniu și altor fruntași țărăniști

Ura comuniștilor față de elitele de la 1 decembrie 1918: exterminare și ani grei de pușcărie

„Momentul 1918 a constituit apogeul unității românilor. Singurii care s-au opus Marii Uniri au fost bolșevicii… Imediat ce a ajuns la putere, Partidul Comunist din România a procedat la distrugerea tuturor partidelor și personalităților care au contribuit la Marea Unire de la 1918. Rând pe rând, au fost arestați și condamnați, cu sau fără proces, liderii istorici care simbolizau Unirea, țărăniștii și liberalii, clericii și militarii, social-democrații și sindicaliștii, ardelenii, bănățenii, bucovinenii, basarabenii.

Mare parte dintre aceștia au murit în închisoare. Au scăpat de această soartă doar cei care muriseră înainte sau se aflau în străinătate. A fost un genocid al elitelor, care a întrerupt pentru o jumătate de secol legăturile firești cu democrația occidentală”, consemnează scriitorul Romulus Rusan.

Martirii închisorilor

Zeci de mari personalități ale Unirii au fost, la patru decenii de la Marea Unire, victime ale represiunii comuniste. O mare parte a oamenilor politici au ajuns în închisoarea de exterminare de la Sighet.

„Majoritatea aveau între 60 și 93 de ani, astfel încât aproape o treime au murit pe parcursul a numai cinci ani.

Fundația Academia Civică, citată de Newsweek România și de ziarul românilor americani Tribuna.US, a identificat o listă de personalități care au avut o contribuție importantă la Unirea din 1918 și care au ajuns în închisorile comuniste.

Printre acestea îi regăsim pe:

1. Ion Mihalache – înființează, după Unire, Partidul Țărănesc. Este arestat după înscenarea de la Tămădău. Arestat în 1947, ajunge în închisoarea Râmnicu Vâlcea. Moare, la 81 de ani, în detenție.

2. Gheorghe Brătianu – A fost erou în primul război. I se stabilește domiciliu forțat în 1947. Este arestat fără mandat în 1950. Moare, trei ani mai târziu, în penitenciarul Sighet.

3. Iuliu Maniu – președinte al Consiliului Dirigent, fost deputat, fost prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933) şi preşedinte al Partidului Naţional-Ţărănesc (1926-1933, 1937-1947) închis la Sighet la vârsta de 80 de ani în urma unui simulacru de proces. A fost exterminat în 1953 și aruncat într-o groapă comună.

4. Iuliu Hossu – a citit Proclamația Unirii. A fost privat de libertate timp de 20 de ani.

5. Silviu Dragomir – secretar la Marii Adunări a Unirii, ministru. A fost arestat la Sighet și a stat cinci ani în temniță.

6. Ioan Lupaş – demnitar în Consiliul Dirigent, deputat, a fost privat de libertate cinci ani, la Sighet.

7. Pantelimon Halippa – președintele Sfatului Țării de la Chișinău. Arestat în 1950, a fost predat autorităților sovietice care l-au condamnat la 25 de ani de muncă. Readus în țară, este arestat la Aiud.

8. Ion Flueraș – membru al Consiliului Dirigent. Arestat în 1948, moare în temniță cinci ani mai târziu.

9. George Grigorevici – a militat pentru unirea Bucovinei cu țara. A murit în închisoarea Văcărești în 1950.

10. Ion Nistor – istoric și militant unionist bucovinean, membru în Comitetul care a decis Unirea cu România. A fost închis cinci ani.

Mărturia fruntașului unionist Ilie Lazăr, fost delegat din Maramureș, condamnat de comuniști la 17 ani de pușcărie.

Ilie Lazăr s-a născut în 1895. A fost doctor în drept al Universității din Cluj. Organizează, la sfârșitul războiului, Gărzile Naționale Române din nordul Transilvaniei și reprezintă Maramureșul la Marea Adunare de la Alba Iulia. Apoi, însoțește delegația ardelenilor la predarea actului Unirii la București.

După 1918 a fost deputat. Arestat prima oară la 27 mai 1946, a fost condamnat la 7 luni închisoare. Implicat în înscenarea de la Tămădău, a fost arestat în iulie 1947, dar a refuzat cooperarea cu autoritățile. A fost închis la Galați, Sighet, Râmnicu Vâlcea, Periprava și eliberat la 9 mai 1964, după 17 ani de temniță comunistă.

Ajuns la Râmnicu Sărat, Ilie Lazăr rememorează un moment, din 1958, în care a fost implicat și torționarul Vișinescu. „Ion Mihalache era suferind de rinichi și hernie și nu i se dădea ajutor.

Mihalache a făcut apel, prin codul morse, la toți deținuții. Ilie Lazăr l-a încurajat de la geam. Acesta a fost considerat un gest de mare insubordonare.

L-au pus să reconstituie urcarea pe geam, iar directorul Alexandru Vișinescu, personal, a început bătaia pe care au continuat-o opt persoane.

Cu această ocazie, lui Ilie Lazăr i-au fost fracturate trei coaste”, scrie Andreea Dobeș. Pe 29 ianuarie, tot prin morse, Ilie Lazăr îi transmite „bună dimineața” lui Ion Diaconescu. Împotriva lui s-au luat măsuri de sancționare cu 7 zile de izolare.

Într-o discuție purtată după eliberare cu niște cunoscuți, Ilie Lazăr povestește cum a aflat de moartea lui Iuliu Maniu, aflat și el în închisoarea de la Sighet.

„În 4 februarie 1953 au venit la mine doi gardieni, care erau oamenii noștri și unul zice: <<domnul președinte, mi se pare că nu iese bine astăzi>>. <<Dar de ce?>>, <<I-am dat de mâncare și îi tare bolnav>>.

A doua zi dimineața, la orele opt, niște foști teologi care curățau pe sală mi-au spus: <<Domnul Lazăr, a murit Maniu>>. Atunci, pe țevile de calorifer am bătut: <<Azi noapte a murit bătrânul.>>”.

Eliberat din colonia de muncă de la Periprava, în vara anul 1964, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu la Făgăraș. A trăit într-o modestă locuință la Cluj. A fost supravegheat informativ fără întrerupere, iar „la data de 6 noiembrie 1976, obiectivul a decedat”, după cum a  menționat, în ultima notă, ofițerul de securitate.

Bibliografie:

Romulus Rusan – Cronologia și geografia represiunii comuniste

Romulus Rusan – Memorialul românesc de la Sighet

Andreea Dobeș – Ilie Lazăr, consecvența unui ideal politic.

Publicitate